Raspundere disciplinara a salariatului. Notiunea prejudiciului material suferit

Hotararea nr. 160/R din 27.02.2014, Pronuntata de Curtea de Apel TARGU MURES

Alte Consultatii Juridice

Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Acordarea ajutorului de somaj
Obligarea salariatului sa demisioneze. Obligarea acestuia sa presteze munca o durata zilnica mai mare decat cea prevazuta in CIM. Abuzurile superiorului ierarhic
Desfacere disciplinara abuziva a contractului individual de munca, urmare a sesizarii ITM facute de salariat
Termenul in care angajatorul informeaza salariatului asupra prelungirii sau nu a contractului individual de munca pe durata determinata
Trecerea temporara a salariatului pe alt post din dispozitia angajatorului, urmata de refuzul acestuia de a permite revenirea pe postul detinut initial. Obligarea la semnarea unei noi fise a postului
Mutarea salariatului pe alt loc de munca, fara o decizie scrisa a angajatorul. Locul efectuarii preavizului in caz de demisie
Obligarea salariatului de a semna o noua fisa a postului cu includerea unor noi sarcini si responsabilitati
Neindeplinirea obligatiei de a asigura un loc de munca salariatului. Cercetare disciplinara abuziva pentru absenta nemotivata de la locul de munca

Diurna reglementata de art. 44 alin. 2 Codul muncii si de HG nr. 518/1995, reprezinta o indemnizatie platita in perioada detasarii, zilnic, pentru acoperirea cheltuielilor de intretinere suplimentare, este fixa, stabilita zilnic si face parte din cheltuielile de detasare care, alaturi de cheltuielile de transport si cazare, nu intra in notiunea de salariu si de prejudiciu efectiv suferit pe perioada in care contestatorul nu a prestat activitate in cadrul societatii. 

Prin Sentinta civila nr. 2059 din 08 octombrie 2013 a Tribunalului Mures s-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul A. Z. L., in contradictoriu cu parata SC A. S. SRL,s-a anulat in parte decizia nr. 797/12.12.2012, emisa de parata, numai sub aspectul individualizarii sanctiunii disciplinare, in sensul inlocuirii sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, cu sanctiunea avertismentului, s-a dispus reintegrarea reclamantului in postul detinut anterior concedierii disciplinare, acela de conducator auto in cadrul societatii parate si a fost obligata parata la plata in favoarea reclamantului a unei despagubiri egale cu toate drepturile salariale de care a fost lipsit acesta, la care se adauga echivalentul in lei la data platii a sumei lunare de 1900 de euro cu titlu de diurne de care a fost lipsit reclamantul, incepand cu data concedierii si pana la data reintegrarii efective a reclamantului pe postul detinut anterior.
Prin aceeasi sentinta s-au respins restul pretentiilor reclamantului, ca nefondate si parata a fost obligata la plata in favoarea reclamantului a sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul A. Z. L. a fost angajatul paratei in functia de conducator auto, in baza contractului individual de munca pe durata nedeterminata inregistrat la ITM Mures sub nr. 282/09.05.2011.
Prin decizia nr. 797/12.12.12.2012 emisa de parata s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantului, incepand cu data de 15.12.2012, pentru savarsirea urmatoarelor fapte apreciate de catre parata ca fiind abateri disciplinare :
- folosirea, la data de 17.11.2012, a unui limbaj nepotrivit, injurii si amenintari la adresa administratorului societatii;
- absente nemotivate de la serviciu in zilele de 11.12.2012 si 12.12.2012;.
- cauzarea unor pagube materiale societatii constand in avarierea, la data de 11.10.2012 a unei usi metalice la SC E. A., in montarea gresita la data de 12.06.2012 a unei roti de rezerva, soldata cu amenda si in ruperea la data de 26.08.2011 a prelatei camionului, in localitatea Bari.
Conform art. 247, alin. 2 din Codul muncii, „abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici”.
De asemenea, potrivit art. 252, alin. 2 din Codul muncii, „Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata”.
In ceea ce priveste, prima fapta retinuta de parata in sarcina reclamantului - folosirea, la data de 17.11.2012, a unui limbaj nepotrivit, injurii si amenintari la adresa administratorului, instanta a retinut ca parata contrar dispozitiilor art. 272 Codul muncii nu a dovedit savarsirea actiunii ce reprezinta elementul material al abaterii disciplinare. Astfel, din depozitiile martorilor audiati in cauza, propusi de parata, S. S. S. si C. M. S., rezulta ca acestia nu au fost de fata la producerea incidentului din 17.11.2012, afland despre discutia dintre reclamat si administrator de la acesta din urma, sau cu ocazia efectuarii cercetarii disciplinare. Chiar si in aceste conditii nu au confirmat ca reclamantul ar fi folosit un limbaj nepotrivit sau ca l-ar fi injurat pe administratorul paratei. In cuprinsul interogatoriului ce i-a fost administrat, in cuprinsul cererii de chemare in judecata, si cu ocazia cercetarii disciplinare, dupa cum reiese din raportul de cercetare disciplinara, reclamantul recunoaste ca a avut o discutie contradictorie cu administratorul G. D., in contextul deconturilor ce se faceau anterior preluarii autocamionului pentru plecarea in cursa, in legatura cu decontarea sumei de 200 euro, in cadrul careia i-a spus ca ,, daca nu ajung la un numitor comun… va merge intr-un alt loc unde se face dreptate si ca angajatii au si drepturi”,, ,, ca il va da in judecata”. Aceasta conduita nu poate fi considerata abaterea disciplinara prevazuta de art..29 lit. n, s din regulamentul intern, insusit prin semnatura, la 07.09.2011, in conditiile in care solicitarea concursului instantelor de judecata pentru solutionarea unor diferende este un demers normal. Nici tonul ridicat, nu este de natura sa confere acestui demers normal caracter de amenintare. Prin urmare, decizia de sanctionare nr. 797/12.12.12.2012 este emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 247, alin. 2 din Codul muncii, neexistand elementele constitutive ale raspunderii disciplinare. Aspectele legate de refuzul preluarii camionului si pagubele materiale provocate de aceasta conduita, nu au fost retinute ca abateri disciplinare in cuprinsul deciziei atacate, astfel ca nu vor face obiectul analizei instantei.
In ceea ce priveste, a doua fapta retinuta in sarcina reclamantului - absente nemotivate de la serviciu in zilele de 11.12.2012 si 12.12.2012, instanta a retinut ca asa cum rezulta din cuprinsul notificarii nr.725/20.11.201, si a raportului de cercetare disciplinara( f103 -104) aceasta nu a facut obiectul cercetarii disciplinare. In aceste conditii, avand in vedere dispozitiile art. 251 alin 1 Codul muncii, potrivit carora sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, decizia de sanctionare nr. 797/12.12.12.2012 este nelegala in privinta acestei abateri disciplinare.
In ceea ce priveste abaterea disciplinara constand in cauzarea unor pagube materiale societatii constand in avarierea, la data de 11.10.2012 a unei usi metalice la SC E. A., in montarea gresita la data de 12.06.2012 a unei roti de rezerva, soldata cu amenda si in ruperea la data de 26.08.2011 a prelatei camionului, in localitatea Bari, instanta a retinut ca, potrivit art. lit. i 29 din regulamentul intern, insusit prin semnatura, la 07.09.2011, salariatii au obligatia de a utiliza cu responsabilitate masinile, sculele si dispozitivele primite, astfel incat sa nu produca paguba societatii.
Or, instanta a retinut ca in mod corect a constatat parata in sarcina reclamantului abaterea disciplinara constand cauzarea unor pagube materiale societatii reprezentate de avarierea, la data de 11.10.2012 a unei usi metalice la SC E. A. Astfel, reclamantul recunoaste in cuprinsul interogatoriului ce i-a fost administrat ca la data de 11.10.2012, in timp ce manevra camionul in incinta unei curti ce apartinea SC E. A. a lovit o usa, iar martora S. S. S. (f134 - 136), contabila in cadrul societatii parate, confirma ca parata a achitat contravaloarea facturii reprezentand pretul usii , societatii austriece. Acelasi aspect este confirmat si de martorul C. M. S. (f 139- 141) precum si de factura nr.46/12, emisa de SC E. A. (f 71) .
Cat priveste paguba materiala produsa prin montarea gresita la data de 12.06.2012 a unei roti de rezerva, soldata cu aplicarea unei amenzi instanta a retinut ca, parata contrar dispozitiilor art. 272 Codul muncii nu a facut dovada faptului ca a fost sanctionata contraventional, pentru aceasta fapta si implicit a suportat vreo paguba ca urmare a achitarii vreunei amenzi. Din cuprinsul notificarii de plata nr E00/1GX6884 (f 109- 110), rezulta, pe de o parte ca nu parata a fost notificata sa achite amenda, ci alta persoana juridica N. T. L. GMBH, iar pe de alta parte ca amenda a fost aplicata pentru o alta fapta – traversarea intersectiei de mers pe culoarea rosie a semaforului. Aceiasi situatie se poate retine si in ceea ce priveste si ruperea la data de 26.08.2011 a prelatei camionului, in localitatea Bari. Prin urmare, decizia de sanctionare nr. 797/12.12.12.2012 este emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 247, alin. 2 din Codul muncii, in privinta acestor abateri, neexistand elementele constitutive ale raspunderii disciplinare..
Ca o consecinta, instanta a apreciat ca in cauza parata a retinut corect in sarcina reclamantului doar savarsirea faptei constand in constand cauzarea unor pagube materiale societatii, reprezentate de avarierea, la data de 11.10.2012 a unei usi metalice la SC E. A.
Nu pot fi retinute sustinerile reclamantului potrivit carora nu au fost incalcate dispozitiilor art. 251 alin 1si 248 alin .1, lit. a din Codul muncii, intrucat in notificare s-a aratat ca urmeaza sa i se desfaca contractul individual de munca. Astfel, comisia de cercetare disciplinara nu avea aceasta competenta si mentiunea fost facuta in concordanta cu prevederile art.251 alin2 Codul muncii si regulamentul intern avand drept scop informarea despre caracterul de abatere disciplinara a actiunilor sale si necesitatea pregatirii apararii.
In ceea ce priveste sanctiunea disciplinara aplicata, instanta aminteste faptul ca, potrivit art. 250 din Codul muncii, angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele:
a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita;
b) gradul de vinovatie a salariatului;
c) consecintele abaterii disciplinare;
d) comportarea generala in serviciu a salariatului;
e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.
Instanta a retinut ca parata nu a sustinut si facut dovada ca reclamantului i-au mai fost aplicate anterior alte sanctiuni, astfel incat, avand in vedere criteriile prevazute de art. 250 din Codul muncii raportat la art. 78 din Codul muncii, parata a individualizat in mod netemeinic si nelegal sanctiunea disciplinara aplicata reclamantului.
In consecinta, instanta a apreciat ca actiunea reclamatului este intemeiata sub aspectul individualizarii sanctiunii aplicare.
Ca atare, avand in vedere prevederile art.78 din Codul muncii instanta a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul A. Z. L., in contradictoriu cu parata SC A. S. SRL, a anulat in parte decizia nr. 797/12.12.2012, emisa de parata, numai sub aspectul individualizarii sanctiunii disciplinare, pentru abaterea disciplinara constand in cauzarea unor pagube materiale societatii reprezentate de avarierea, la data de 11.10.2012 a unei usi metalice la SC E. A. in sensul inlocuirii sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, cu sanctiunea avertismentului, a dispus reintegrarea reclamantului in postul detinut anterior concedierii disciplinare, acela de conducator auto in cadrul societatii parate .
In baza dispozitiilor art.80 din Codul muncii a obligat parata la plata in favoarea reclamantului a unei despagubiri egale cu toate drepturile salariale de care a fost lipsit acesta, la care se adauga echivalentul in lei la data platii a sumei lunare de 1900 de euro cu titlu de diurne de care a fost lipsit reclamantul, incepand cu data concedierii si pana la data reintegrarii efective a reclamantului pe postul detinut. In legatura cu acest ultim aspect, instanta a retinut ca parata nu a contestat cuantumul sumei pretinse cu titlu de diurna, astfel ca instanta a apreciat pretentiile reclamantului referitoare la aceasta suma, intemeiate.
In ceea ce priveste, petitul de obligare a paratei la plata daunelor morale, instanta a apreciat ca prejudiciile nepatrimoniale suferite de reclamant, evidente de altfel, sunt compensate suficient prin anularea in parte a deciziei nr. 797/12.12.2012 si repunerea reclamantului in situatia anterioara emiterii deciziei nelegale. Prin urmare, nu se mai impune obligarea paratei conform art. 253 din Codul muncii la plata de despagubiri pentru daunele morale suferite de reclamant.
Avand in vedere cele aratate anterior instanta a respins restul pretentiilor reclamantului, ca nefondate.
In baza dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, instanta a obligat parata in favoarea reclamantului a sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, parata SC A. S. SRL, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei civile atacate si respingerea actiunii formulate.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 alin. 1 pct. 6, 9, art.129 alin. 5, art. 274 Cod procedura civila, art. 44,80, 247, 272 Codul muncii, HG nr. 518/1995 si HG nr. 38/2008.
Ca si motive de nelegalitate in conformitate cu art. 304 alin. 4 pct. 9 Cod procedura civila, s-a invocat incalcarea si aplicarea gresita a dispozitiilor art. 247 Codul muncii, art. 272 Codul muncii, art. 44 alin. 2 Codul muncii, art. 80 alin. 1 Codul muncii, art. 304 alin. 1 pct. 6 Cod procedura civila, art. 5 alin. 1 lit. A din HG nr. 518/1995, art. 29 lit. n si s din Regulamentul intern al societatii.
In continuare, s-a descris situatia de fapt si de drept, aratandu-se contextul de fapt, respectiv atitudinea totalmente necorespunzatoare a salariatului ce a generat inceperea procedurii de cercetare disciplinara a contestatorului.
Pentru a preintampina evenimente de acest gen partile s-au obligat sa respecte intocmai dispozitiile Regulamentului intern al societatii, care prevede in art. 44 abaterile disciplinare grave care conduc la desfacerea disciplinara a contractului de munca.
Recurenta a mai aratat ca printr-un inscris, doua depozitii de martori si interogatoriul contestatorului, s-a demonstrat conduita inadmisibila a reclamantului A. Z. L. in raport de obligatiile asumate, respectiv insultele si amenintarile proferate administratorului social al unitatii.
Din probele administrate rezulta ca faptele intimatului se incadreaza in sfera dispozitiilor art. 29 lit. n si s din Regulamentul intern, ca aceste fapte sunt deosebit de grave asa cum le defineste art. 44 lit.f din acelasi act si sanctiunea disciplinara aplicata prin decizia de sanctionare este corect individualizata.
Se aduc critici sentintei atacate cu referire la pagubele materiale aduse firmei, respectiv ca prima instanta in mod legal a apreciat ca doar una din cele trei pagube materiale produse sunt corect individualizate.
Insusi intimatul reclamant a recunoscut producerea acestor prejudicii.
S-a mai sustinut lipsa nejustificata de la serviciu si savarsirea de fapte contraventionale.
S-a mai invocat incalcarea si aplicarea gresita a dispozitiilor art.44 alin. 2 Codul muncii, art. 80 alin. 1 Codul muncii, art. 5 alin. 1 lit. A din HG nr. 518/1995 si art. 129 alin. 5 Cod procedura civila.
In acest sens s-a aratat ca nicaieri in jurisprudenta nu au fost acordate sume reprezentand diurna in situatia admiterii contestatiilor la deciziile de desfacere a contractelor de munca si dispunerii reintegrarii.
Diurna are ca scop inlocuirea, suportarea cheltuielilor facute de angajat, in interesul serviciului, cu privire la cheltuielile de cazare, hrana, a celor marunte uzuale.
Diurna nu poate fi acordata niciodata cu titlu de despagubire ca urmare a reintegrarii.
Prin intampinarea depusa la data de 20 februarie 2014, reclamantul A. L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca nu exista elementele constitutive ale raspunderii disciplinare, insa in mod intemeiat a fost retinuta abaterea disciplinara constand in cauzarea unor pagube materiale societatii reprezentate de avarierea, la data de 11.10.2012 a unei usi metalice la SC E. A.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, in limitele prevazute de art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, raportat la art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, instanta a constatat ca recursul declarat este fondat in sensul celor ce urmeaza:
Criticile recurentei potrivit carora instanta de fond a stabilit in mod eronat situatia de fapt, nu pot fi retinute iar din probele administrate rezulta ca martorii audiati in cauza (filele 134 – 136 dosar fond si 139 – 141 dosar fond), propusi de parata, nu au fost de fata la producerea incidentului din 17.11.2012 iar comportamentul ostil concretizat in limbaj nepotrivit, injurii si amenintari la adresa administratorului societatii nu a fost dovedit potrivit art. 272 Codul muncii.
Nu prezinta caracterul unor abateri grave, o discutie contradictorie cu administratorul societatii sau tonul ridicat care sa justifice desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
Prin urmare, nu se poate retine nerespectarea regulamentului intern, intrucat conduita reclamantului nu poate fi considerata abaterea disciplinara prevazuta de art. 29 lit. n.
In aceasta situatie in mod intemeiat s-a aratat ca nu exista elementele constitutive ale raspunderii disciplinare, iar Decizia nr. 797/12.12.2012 a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 247 alin. 2 Codul muncii.
Referitor la cea de-a doua fapta retinuta in sarcina reclamantului, respectiv absentele nemotivate de la serviciu in zilele de 11.12.2012 si 12.12.2012, s-a constatat ca asa cum rezulta din cuprinsul notificarii nr. 725/20.11.2011 (fila 53) si a raportului de cercetare disciplinara (fila 103-104), aceasta nu a facut obiectul cercetarii disciplinare.
Cercetarea prealabila a faptei ce constituie abatere , ascultarea salariatului si verificarea sustinerilor sale inainte de a i se aplica sanctiunea disciplinara constituie o conditie esentiala, a carei aducere la indeplinire este obligatorie, deoarece sanctiunea disciplinara poate fi aplicata numai daca cerinta legii a fost satisfacuta.
Prevederea legala are caracterul unei masuri de protectie iar neindeplinirea ei se sanctioneaza cu nulitate absoluta potrivit art. 248 alin. 1 lit. a Codul muncii.
Referitor la abaterea disciplinara constand in cauzarea unor pagube materiale societatii, reprezentate de avarierea la data de 11.10.2012 a unei usi metalice la SC E. A., reclamantul a recunoscut in cuprinsul interogatoriului (filele 132, 133), savarsirea acestei fapte, aspect confirmat si de martori (filele 134 -136 dosar fond si 139 – 141 dosar fond), precum si de factura nr. 46/12 emisa de SC E. A. (fila 71 dosar fond).
Cat priveste sanctiunea contraventionala aplicata pentru montarea gresita a rotii de rezerva in data de 12.06.2012 si fapta din data de 26.08.2011, respectiv ruperea prelatei camionului in localitatea Bari, nu exista elementele constitutive ale raspunderii disciplinare, retinandu-se ca amenda a fost aplicata pentru o alta fapta si a fost notificata sa achite amenda o alta persoana juridica – notificare de plata (filele 109 – 110 dosar fond).
Cat priveste sustinerile recurentei referitor la sanctiunea ce a fost aplicata reclamantului, s-a apreciat ca si aceste critici sunt nefondate, astfel ca se vor inlatura ca atare.
Astfel, s-au avut in vedere criteriile de stabilire a sanctiunii disciplinare, care sunt expres prevazute de dispozitiile art. 250 Codul muncii.
Asadar, din textul de lege suscitat, rezulta ca individualizarea sanctiunii se face atat in raport de circumstantele reale – imprejurarile obiective in care s-a savarsit fapta, cat si de cele personale – imprejurarile subiective care au legatura cu salariatul, circumstante care au fost avute in vedere in mod corect de catre instanta de fond, care in mod justificat a inlocuit sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu sanctiunea avertismentului.
Inlocuirea sanctiunii disciplinare se poate dispune catre instanta de judecata atunci cand constata ca sanctiunea aplicata este prea severa in raport cu abaterea savarsita de angajat.
In urma anularii masurii de concediere, in baza art. 80 Codul muncii, instanta a obligat angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactializate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Lipsirea salariatului de aceste drepturi reprezinta un prejudiciu efectiv suferit.
In acest sens, instanta a apreciat ca diurna reglementata de art. 44 alin. 2 Codul muncii si de HG nr. 518/1995, reprezinta o indemnizatie platita in perioada detasarii, zilnic, pentru acoperirea cheltuielilor de intretinere suplimentare, este fixa, stabilita zilnic si face parte din cheltuielile de detasare care, alaturi de cheltuielile de transport si cazare, nu intra in notiunea de salariu si prejudiciu efectiv suferit pe perioada in care contestatorul nu a prestat activitate in cadrul societatii.
Pentru aceste motive, tinand seama de prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, raportat la art. 312 alin. 1-3 Cod procedura civila, s-a admis recursul declarat de parata, s-a modificat in parte hotararea atacata si s-a inlaturat dispozitia privind obligarea paratei la plata sumei de 1.900 euro lunar, cu titlu de diurna.
Pretentiile fiind admise in parte, in baza dispozitiilor art. 276 Cod procedura civila, se va reduce suma acordata reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecata de la suma de 1200 lei, la 800 lei.
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei atacate.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat