Admitere apel. Contestatie decizie de sanctionare disciplinara. Anulare act. Despagubire. Drepturi banesti. Obligatie de a face

Hotararea nr. 2717 din data de 09-07-2015, Pronuntata de Curtea de Apel BUCURESTI

Alte Consultatii Juridice

Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Concediu platit pentru redactarea tezei de doctorat, in continuarea concediului de studii
Termenul in care trebuie incheiat actul aditional. Majorarea salariului incepand cu o data anterioara semnarii actului aditional la CIM
Implinirea termenului contractului individual de munca pe durata determinata. Indicarea gresita a temeiul de drept in cuprinsul deciziei de constatare a incetarii contractului individual de munca emise de angajator
Cumul de contracte de munca, cu depasirea a numarului de 48 ore/saptamana
Desfacere disciplinara abuziva a contractului individual de munca, urmare a sesizarii ITM facute de salariat
Termenul in care angajatorul informeaza salariatului asupra prelungirii sau nu a contractului individual de munca pe durata determinata
Salariata insarcinata, angajata pe durata determinata. Ajungerea la termen a contractului individual de munca pe durata determinata. Prelungirea contractului individual de munca
Consecintele anularii deciziei de concediere de catre instanta de judecata. Efectele obligatiei de reintegrare in munca
Incetarea de drept a contractului individual de munca pe perioada determinata in lipsa unui act aditional de prelungire
Plata drepturilor salariale la incetarea CIM

Pe rol fiind solutionarea cererii de apel formulata de apelanta-reclamanta P_ V_ impotriva sentintei civile nr. 8906 din data de 29.09.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimatul-parat S_ DE P_ E_ D_ - BaLaCEANCA, avand ca obiect \"contestatie decizie de concediere - anulare, act, despagubire, drepturi banesti, obligatie de a face\".

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 25.06.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, cand, Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor de a depune concluzii scrise, a dispus amanarea pronuntarii la data de 09.07.2015 si a dat urmatoarea decizie.


C U R T E A ,
Constata ca prin sentinta civila nr. 8906 din data de 29.09.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti sectia a VIII a Conflicte de munca si asigurari sociale, in dosarul cu nr. x a fost respinsa actiunea, formulata de reclamanta P_ V_, in contradictoriu cu parata S_ DE P_\" E_ D_\"-BALACEANCA, neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca:
Reclamanta a fost angajat la parata cu contract individual de munca incheiat pe durata nedeterminata la data de 22 august 2001 avand functia de asistent medico-social. Prin Decizia nr. 101 din data de 31 octombrie 2013 emisa de catre parata s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantei, conform art. 248 din CM, pentru faptul ca si-a depasit atributiile de serviciu prin intocmirea retetelor electronice, intocmirea gresita a acestora si ridicarea medicamentelor de la o farmacie din _ au ajuns sau nu la destinatarii legali ai medicamentelor.


Analizand modul cum a fost intocmita decizia de sanctionare, sub aspect formal, asa cum prevede art. 252 alin.2 din CM, instanta a observat ca, respectiva decizie cuprinde descrierea faptelor in mod detaliat, respectiv, aceasta a intocmit retete medicale si a ridica medicamente de la farmacie, fara sa aiba aceasta atributie in fisa postului, aceasta ducand la amendarea unitatii sanitare cat si a medicului spitalului si in final a fost creat un prejudiciu material paratei. De asemenea decizia de sanctionare cuprinde precizarea textelor de lege incalcarea de catre reclamanta prin faptele acesteia, cat si faptul ca aceste fapte constituie abateri disciplinare, respectiv cele din Codul Muncii si Legea nr. 95/2006. Tot in decizia de sanctionare este mentionat faptul ca, reclamanta pe parcursul cercetarii disciplinare a recunoscut faptele comise, asa cum au fost ele dovedite prin probe de catre parata, textul de lege in baza careia reclamanta a fost sanctionata disciplinar, termenul in care decizia poate fi sanctionata si instanta de judecata. Faptul ca s-a trecut Tribunalul Ilfov si Bucuresti, nu este un motiv de nulitate, deoarece reclamanta a introdus prezenta cerere la instanta competenta, fiind asigurat astfel drepturile procesuale pe tot parcursul procesului.
Sustinerea reclamantei ca, decizia de concediere nu cuprinde textele de lege de la art. 250 lit.d din CM, instanta a considerat ca aceasta sustinere este neintemeiata, motivat de faptul ca, la aplicarea sanctiunii s-a avut in vedere gravitatea faptelor comise de catre reclamanta, ce a dus la atingerea imaginii paratei cat si un prejudiciu material paratei, astfel ca la aplicarea sanctiunii, parata a avut in vedere si prevederile textului de lege mai sus aratat. Fata de aceste motive, instanta a considerat ca, decizia de concediere a fost emisa in mod legal, sub aspect formal, asa cum prevede art. 252 alin.2 din CM, nefiind motive de nulitate a acesteia.
In ce priveste prescrierea dreptului de aplicare a sanctiunii, invocata de catre reclamanta, instanta a observat ca textul de lege are in vedere termenul de 30 zile de la data finalizarii cercetarii disciplinare, cercetare care a fost finalizata la data de 8 octombrie 2013 si decizia de sanctionare a fost emisa la data de 31 octombrie 2013, fiind in termenul de prescriptie, prevazut de art. 252 alin.1 din CM.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut din intreg material probator administrat, ca, reclamanta, in calitate de asistent medico-social in cadrul paratei, a intocmit in mod nelegal, atat in format electronic cat si prin intocmirea gresita, a unor retete medicale si a ridicat de la o farmacie din zona medicamente, neavand cunostinta daca aceste medicamente au ajuns la destinatarii legali ai acestora. Ca urmare a faptelor savarsite, conducatorul unitatii a fost sanctionat, iar unitatea medicala a fost obligata sa plateasca valoarea medicamentelor ridicate in mod nelegal si achitate de catre Casa de Sanatate Ilfov, asa cum rezulta din Raportul de Control Inopinant efectuat la parata, inregistrat cu nr. 460 din data de 2 septembrie 2013. In dovedirea situatiei de fapt, reclamanta nu a propus probe, pentru a face dovada contrara celor retinute in urma cercetarii disciplinare.
Sustinerea reclamantei ca prin procesul verbal de cercetare nu i-a fost adusa la cunostinta faptele retinute, pentru a pregati apararea, din cuprinsul acestuia, instanta a retinut ca sunt mentionate faptele comise de reclamanta, iar aceasta a recunoscut, in cadrul cercetarii disciplinare, ca a savarsit cele aratate si ca a respectat sarcinile trasate de doamna T_ E_. Dar din fisa postului, nu rezulta ca, reclamanta avea ca atributie intocmirea retetelor medicale si ridicarea de medicamente de la farmacie si distribuirea celor indreptatiti si ca doar trebuie sa indeplineasca orice alte sarcini trasate de conducatorul unitatii, nicidecum de medici.
In aceasta situatie, instanta a considerat ca, sustinerea reclamantei ca a indeplinit dispozitiile date de medicul mentionat, sunt neintemeiate, deoarece erau contrare fisei postului si apoi nici nu au fost dovedite cu probe. Cu privire la sanctiunea aplicata, instanta considera ca aceasta este proportionala cu gravitata faptelor comise, mai ales _ de delicat cum este cel sanitar, unde cu usurinta pot fi emise retete medicale si decontate de catre casele de sanatate, iar medicamentele ridicate sa nu ajunga la adevaratii destinatari legali, ci sa fie folosite in mod nelegal de catre alte persoane, in scop de a obtine foloase necuvenite.
Solicitarea reclamantei de a se dispune inlocuirea sanctiunii cu avertisment sau alta mai usoara, instanta considera ca aceasta solicitare este neintemeiata, faptele retinutei in sarcina acesteia sunt de gravitate destul de mare, mai ales ca au fost aduse prejudicii de imagine cat si materiale paratei si numai prin desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantei se poate realiza o mica reparare de imagine a unitatii, tocmai pentru a nu mai tolera si permite astfel de persoane la locul de munca in astfel de domeniu, destul de delicat, unde este vorba despre sanatatea si viata unor oameni. F_ de aceste motive, a fost respinsa solicitarea facuta de reclamanta, ca fiind neintemeiata si a mentinut sanctiunea aplicata reclamantei de catre parata.
Deoarece decizia de concediere a fost considerata legala si temeinica, nu s-a putut dispune reintegrarea reclamantei pe postul si functia detinuta anterior si nici plata drepturilor salariale solicitate. In ce priveste cheltuielile de judecata, deoarece reclamanta fiind in culpa procesuala, le va suporta in mod personal, conform art. 451 alin.1 din NCPC.


impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal si motivat, reclamanta P_ V_.
In motivarea apelului, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 466 C.pr.civ., apelanta a solicitat admiterea apelului pentru urmatoarele considerente:
In mod netemeinic si nelegal instanta de fond a respins exceptia apelantei cu privire la prescrierea dreptului de aplicare a sanctiunii, intemeiata pe faptul ca decizia de desfacere a contractului individual de munca al apelantei a fost emisa cu nerespectarea dispozitiilor art. 252 alin. (1) din Codul Muncii, potrivit carora angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Instanta de fond a retinut faptul ca dispozitia de desfacere a contractului de munca a fost a fost emisa in mod legal, respectiv in termen de 30 de zile de la data finalizarii cercetarii disciplinare insa textul de lege prevede un termen de 30 de zile raportat nu la data finalizarii cercetarii disciplinare, ci raportat la data luarii la cunostinta de catre angajator a savarsirii faptei, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii efective a acesteia. Ori, in cazul nostru datele relevante sunt urmatoarele: martie - iulie 2013 - data savarsirii faptei, potrivit Raportului de Control Inopinat al CAS Ilfov din data de 10.09.2013, inregistrat la angajator sub nr. 468/12.09.2013; 12.09.2013 - data luarii la cunostinta de catre angajator a faptei (data inregistrarii Raportului CAS); 21.09.2013 - data convocarii la comisia de disciplina a d-nei medic primar t_ E_, ocazie cu care a fost prezentata Nota scrisa a acesteia din care rezulta ca a delegat tehnoredactarea prescriptiilor medicale catre apelanta; 23.09.2013 - data procesului-verbal al sedintei Comisiei de Cercetare Disciplinara in care se propune convocarea apelantei; 30.09.2013 - data convocarii apelantei la comisia de disciplina.
In realitate, la data aceasta s-a tinut sedinta Consiliului medical al Spitalului de P_, in fata caruia apelanta s-a prezentat si a asigurat secretariatul acesteia - 8.10.2013 - data procesului-verbal al sedintei Comisiei de Disciplina in care se propune sanctionarea apelantei cu avertisment scris; 31.10.2013- data emiterii Deciziei de sanctionare.
Fata de toate aceste date, solicita Curtii sa observe ca sunt nerespectate termenele prevazute de art. 252 alin. 1 din Codul Muncii, raportat la momentele prevazute de acest text de lege iar nu la momentul retinut de catre instanta de fond, respectiv cel al finalizarii anchetei disciplinare, care nu are nici o relevanta in aprecierea prescriptiei dreptului de aplicare a sanctiunii.
Fata de momentul savarsirii efective a faptei - martie si aprilie 2013 - solicita sa se observe ca este depasit si termenul maxim prevazut de lege pentru aplicarea sanctiunii, respectiv cel de 6 luni, prevazut evident, de catre legiuitor, pentru cazuri exceptionale, care insa in speta de fata nu au fost invocate.
Apreciaza ca in speta nu se afla in prezenta unei fapte continuate, motiv pentru care instanta de fond trebuia sa retina ca momentul al savarsirii faptei, data fiecarei actiuni in parte, incepand cu martie 2013 si sa constate prescriptia dreptului de aplicare a sanctiunii pentru depasirea termenului de 6 luni intre data savarsirii faptei si data emiterii deciziei de sanctionare.
Tehnoredactarea retetelor si ridicarea medicamentelor de la farmacie trebuie privite fiecare ca fapte distincte. Chiar in Raportul CAS Ilfov sunt particularizate aceste fapte, prin raportare la reteta emisa, la pacientul caruia ii erau prescrise medicamentele respective, la medicamentele prescrise si ridicate astfel ca pentru faptele savarsite in lunile martie si aprilie este prescris dreptul de a se aplica sanctiunea disciplinara.
Fata de momentul luarii la cunostinta de catre angajator a savarsirii faptei, daca ne raportam la oricare dintre urmatoarele date, ce pot fi interpretate ca fiind data luarii la cunostinta de catre angajator a faptei savarsite (12.09.2013 - data luarii la cunostinta de catre angajator a faptei; 21.09.2013 - data convocarii la comisia de disciplina a d-nei medic primar t_ E_, ocazie cu care a fost prezentata Nota scrisa a acesteia din care rezulta ca a delegat tehnoredactarea prescriptiilor medicale catre apelanta, 23.09.2013 - data procesului-verbal al sedintei Comisiei de Cercetare Disciplinara in care se propune convocarea subsemnatei, 30.09.2013 - data convocarii subsemnatei la comisia de disciplina) rezulta ca este depasit termenul de 30 de zile in care trebuia emisa decizia de sanctionare. Nu are nici o relevanta faptul ca ancheta disciplinara a fost finalizata in data de 08.10.2013 caci, sub aspectul prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea, legiuitorul s-a raportat la alte momente, cel al savarsirii faptei si cel al luarii la cunostinta despre aceasta de catre angajator. Ori, unde legea nu distinge, nici instanta de fond nu ar fi trebuit sa o faca.
De asemenea, solicita sa se observe ca insasi ancheta disciplinara a fost desfasurata nelegal, in sensul ca apelanta, desi scriptic a fost convocata Ia sedinta comisiei de disciplina, in fapt in acea data a fost invitata in cadrul sedintei Consiliului Medical al Spitalului de P_, pentru a asigura secretariatul acestei sedinte, fiind astfel lipsita de dreptul la aparare in fata comisiei abilitate sa faca cercetari asupra abaterii disciplinare.
Practic, Comisia de Disciplina nu s-a intrunit in data de 30.09.2013 cand am fost convocata pentru a da explicatii cu privire la faptele imputate si pentru a-i prezenta apararile in legatura cu acestea.
Pe fondul cauzei, ne surprinde solutia instantei de fond care a retinut ca nu a solicitat probe pentru a face dovada contrara celor retinute in urma cercetarii disciplinare, in conditiile in care potrivit dispozitiilor art. 272 din Codul Muncii sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
Apreciaza ca in mod netemeinic si nelegal instanta de fond a retinut ca din materialul probator administrat in cauza nu rezulta contrariul celor retinute in decizia de desfacere a contractului de munca: din fisa postului depusa la dosarul cauzei rezulta exact contrariul celor retinute de catre instanta de fond: Din fisa postului in vigoare la momentul savarsirii faptei retinute ca abatere disciplinara (cea semnata la data de 06.06.2012 de subsemnata) rezulta foarte clar ca ma aflam in relatii ierarhice de subordonare fata de manager, directorul medical si medicul de specialitate.
In mod gresi instanta de fond a retinut ca, potrivit fisei postului, trebuia sa indeplinesc orice alte sarcini trasate de conducatorul unitatii, nicidecum de medici.
Relatiile ierarhice de subordonare fata de medicul de specialitate insemna exact contrariul celor retinute de catre instanta de fond: apelanta trebuia sa respecte orice alte sarcini trasate de catre medicul de specialitate, exact ceea ce s-a intamplat in lunile martie - iulie 2013 cand d-na doctor t_ E_ i-a delegat apelantei ca sarcini de serviciu tehnoredactarea prescriptiilor medicale, dupa cum recunoaste aceasta in nota scrisa nr. 4399/21.10.2013.
Instanta de fond a retinut in mod gresit ca apelanta se subordona doar conducatorului unitatii, eroare preluata probabil prin raportare la Anexa Fisei Postului care a intrat in vigoare abia in data de 08.07.2013, deci dupa momentul savarsirii faptei. Aceasta noua fisa a postului a fost completata pentru ca de la aceasta data i-a fost predata spre gestionarea arhiva institutiei, ocazie cu care au fost modificate si raporturile de subordonare, probabil din dorinta conducerii institutiei de a se acoperi cele intamplate in perioada in cauza.
In aceasta ordine de idei, vazand atributiile apelantei din fisa postului si recunoasterea de chiar medicul de specialitate a faptului ca i-a delegat atributiile de tehnoredactare a prescriptiilor medicale, este evident ca in realitate nu a existat nici o fapta care sa fie considerata abatere disciplinara din partea apelantei caci tot ceea ce a facut a fost sa indeplineasca sarcini de serviciu pe care i le-a delegat medicul de specialitate fata de care se aflat in relatii ierarhice de subordonare.
Apreciaza ca abatere disciplinara din partea apelantei ar fi fost daca nu ar fi adus la indeplinire sarcinile de serviciu pe care i le-a delegat d-na doctor, in acest fel putandu-se retine in sarcina sa incalcarea prevederilor fisei postului si a Regulamentului de Ordine Interioara, iar nu invers. Faptul ca au existat erori din partea apelantei la tehnoredactarea prescriptiilor medicale nu imi este imputabil atata timp cat nu are pregatirea necesara aducerii la indeplinire la acestora atributii de serviciu iar medicul de specialitate recunoaste ca nu a procedat la verificarea modului in care am dus la indeplinire aceste sarcini delegate.
In conditiile in care se retine totusi ca erorile de tehnoredactare a retetelor medicale reprezinta in realitate abaterea disciplinara de care se face vinovata, solicita Curtii sa tina cont de circumstantele in care a fost savarsita fapta (asa cum le-a descris mai sus si cum rezulta si din nota scrisa a medicului de specialitate t_ E_ nr. 4399/21.10.2013) si sa constate ca fata de gravitatea faptei sanctiunea aplicata este vadit disproportionata.
In ceea ce priveste sustinerea instantei de fond potrivit careia sanctiunea aplicata este proportionala cu gravitatea faptelor comise, solicita sa se observe ca sanctiunea propusa de catre comisia de disciplina a fost avertismentul scris, nicidecum desfacerea contractului de munca, care a fost in mod abuziv aplicata de catre conducatorul unitatii prin decizia contestata.
Mai mult decat atat, chiar intre membrii comisiei de ancheta disciplinara au existat abtineri inclusiv cu privire la aplicarea acestei sanctiuni blande, a avertismentului scris, din partea membrilor comisiei, respectiv din partea d-nei doctor D_ I_.
Totodata solicita Curtii sa observe cu dl. doctor C_ M_, presedinte al comisiei, a sustinut in cadrul sedintei din data de 23.09.2013 ca potrivit fisei postului, apelanta trebuia sa mentina relatiile intre pacient si exterior (procesul-verbal al acestei sedinte nu a fost depus la dosarul cauzei dar il anexeaza prezentului apel).
Cu privire la prejudiciul creat prin savarsirea faptei retinute drept abate disciplinara in decizia de desfacere a contractului de munca, rugam instanta de recurs sa observe ca acest prejudiciu, a fost acoperit integral de catre d-na medic de specialitate t_ E_, care si-a recunoscut in acest fel vinovatia.
In acest sens este si procesul verbal al sedintei comisiei de disciplina, privind desfasurarea procedurii cercetarii disciplinarea prealabile, incheiat in data de 21.10.2013, nedepus de catre intimata la dosarul cauzei.
Potrivit acestui act, pe care il anexam prezentului recurs, subiectul abaterii disciplinarea este d-na t_ E_ - medic de specialitate, in sarcina acesteia retinandu-se exact faptele retinute si in sarcina sa, si care au condus la crearea prejudiciului mentionat in Raportul Controlului Inopinat la CAS Ilfov si in cazul d-nei doctor propunerea comisiei de disciplina a fost aplicarea sanctiunii avertismentului scris, dar in cazul acesteia conducatorul institutiei nu a aplicat nici un fel de sanctiune, nu ca in cazul apelantei careia i-a fost aplicata cea mai grea sanctiune prevazuta de Codul Muncii desi propunerea comisiei
de disciplina a fost in sensul aplicarii celei mai blande sanctiuni prevazute de Codul Muncii.
Mai solicita Curtii sa observe ca, odata acoperit de catre d-na doctor t_ E_ prejudiciul sesizat in Raportul Inopinat al CAS Ilfov, aceasta institutie nu a dispus nici un fel de sanctiuni sau masuri impotriva Spitalului la care eram angajata si nici impotriva apelantei.
Apelanta precizeaza ca nu a avut niciodata intentia achizitionarii medicamentelor prescrise de la farmacie in alt scop decat pentru a le pune la dispozitia pacientilor, conform prescriptiilor medicului de specialitate, fiind straine de mine motivele retinute de instanta de fond cu privire la obtinerea de foloase necuvenite.
Pentru toate aceste motive, solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate iar pe fond admiterea actiunii apelantei astfel cum a fost modificata.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din perspectiva dispozitiilor art. 479 alin. (1) teza I si art. 477 alin. (1) C. pr. civ., potrivit carora instanta de apel va verifica in limita cererii de apel stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, Curtea pentru considerentele ce se vor arata, in temeiul art. 480 alin. (2) C. pr. civ., va admite apelul, va schimba in tot sentinta atacata, urmand sa admita cererea de chemare in judecata si sa dispuna anularea deciziei de concediere nr. 101 din 31.10.2013 emisa de parata; va dispune reintegrarea reclamantei in postul detinut anterior concedierii si va obliga parata la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta incepand cu data concedierii si pana la reintegrarea efectiva; de asemenea, urmeaza a fi obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 2.480,00 lei cheltuieli de judecata efectuate in fond.
In cauza, pentru motivele ce se vor arata, Curtea considera ca solutia Tribunalului se bazeaza pe o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor legale prevazute de art. 252 alin. (2) din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, instanta de fond a retinut ca decizia de concediere disciplinara indeplineste conditiile de legalitate prevazute de art. 252 alin. (2) din Codul muncii, iar abaterea disciplinara retinuta in sarcina apelantei-reclamante exista, iar sanctiunea aplicata a fost corect individualizata.
Curtea retine ca apelanta-reclamanta a fost concediata disciplinar prin decizia nr. 101 din 31.10.2013 aflata la fila 7 din dosarul de fond, cu urmatorul continut:
\"Raportul de control inopinat al CAS Ilfov nr. 460/12.09.2013, inregistrat in cadrul unitatii noastre sub nr. 3853/18.09.2013 din care rezulta ca nu au fost completate corect si la zi evidentele obligatorii care au stat la baza decontarii serviciilor medicale de catre d-na dr. T_ E_ precum si faptul ca retelele au fost ridicate de catre d-na P_ V_ - asistent medico-social de la Farmacia S.C. Olly Farm Bio SRL din C_.
(…) D-na P_ V_ a gresit completarea retetelor prescrise de d-na T_ E_; d-na P_ V_ isi recunoaste greseala (…) D-na P_ V_ nu aduce argumente exoneratoare de raspundere si se face vinovata de incalcarea: Cap. I Sectiunea II, art. 2 alin. (1), lit. a) si b), alin. 2 lit. d) si l); Cap. IV Sectiunea II, art. 33 lit. d) si k) si art. 39\".


Potrivit art. 252 alin. (2) din Codul muncii, decizia de concediere disciplinara trebuie sa cuprinda urmatoarele:
\"Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea poate fi contestata;
e) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.\"
Curtea retine ca sub aspectul legalitatii deciziei de concediere este obligata in virtutea dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Codul muncii sa examineze cauza din aceasta perspectiva, intrucat acest text de lege instituie dreptul salariatilor la protectie impotriva concedierilor nelegale.
Articolul, art. 6 din Codul Muncii face parte din capitolul intitulat \"Principii fundamentale\" ale Codului muncii, iar dispozitiile art. 252 alin (2) nu sunt altceva decat transpunerea in concret a principiului legalitatii deciziei de concediere, in procedura concedierii, indiferent de motivul pentru care are loc concedierea.
In plus, in sedinta publica de la data la care au avut loc dezbaterile, Curtea in temeiul art. 479 alin. (1) teza a II a C. pr. civ. a pus in discutia partilor lipsa din decizia de concediere a temeiurilor prevazute de art. 251 alin. (2) lit. a) din Codul muncii.
Curtea retine ca legalitatea deciziei va fi analizata din perspectiva dispozitiilor art. 252 alin. (2) lit. a), adica existenta faptei care constituie abatere disciplinara, chestiune ce a fost pusa de instanta din oficiu in discutia partilor ca motiv de ordine publica in temeiul art. 479 alin.(1) teza a II a C. pr. civ., si art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii - motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatei -, critica ce a fost invocata de catre apelanta-reclamanta prin cererea de chemare in judecata si prin cererea de apel.
Curtea constata si retine ca asa cum este expusa fapta in decizia de concediere aceasta nu este descrisa in mod complet, adica in timp si spatiu pentru a putea intruni cerintele unei abateri disciplinare.
In acest sens este foarte util de precizat ca o fapta savarsita de un salariat trebuie descrisa in decizia de concediere in toate elementele sale de continut, precum timp si spatiu, deoarece potrivit art. 252 alin. (1) din Codul muncii, \"Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scris, in termen de 30 zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei\".
Practic, pe baza deciziei contestate, instanta nu poate realiza controlul de legalitate si temeinicie asupra sanctiunii dispuse, data savarsirii abaterii disciplinare, desi nementionata expres de lege, interesand sub aspectul respectarii dispozitiilor art. 252 alin 1 din Codul muncii.
Prin \"descrierea faptei\", nu se poate intelege in niciun caz o enuntare generica ca cea din decizia contestata, ci prezentarea explicita a faptei sau faptelor prin care au fost incalcate normele de comportare, a actiunii sau inactiunii savarsita cu vinovatie de salariata, in legatura cu munca sa, cu aratarea aspectelor care au fost avute in vedere la calificarea faptei ca fiind abatere disciplinara si la individualizarea sanctiunii aplicate.
Apararea intimatului-parat ca a aflat despre presupusa abatere disciplinara savarsita de catre reclamanta datorita raportului Curtii de Conturi, nu este conforma acestui raport, intrucat prin raportul respectiv aflat la filele 28-36 din dosarul de fond se mentioneaza doar numele doamnei doctor T_ E_ cu un prejudiciu de 9543,57 lei, prejudiciu pe care aceasta l-a acoperit si astfel angajatorul nu i-a aplicat nicio sanctiune disciplinara, fiind in schimb sanctionata doar apelanta-reclamanta fara a se stabili in concret in timp si spatiu abaterea/abaterile disciplinare savarsita/e de aceasta.
Procedand de aceasta maniera, intimatul-parat a incalcat atat dispozitiile art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, cat si dispozitiile art. 247 alin. (2) din Codul muncii, text de lege ce defineste sub toate aspectele notiunea de abatere disciplinara.
Prin urmare, daca fapta savarsita de salariat nu a fost descrisa in concret in decizia de concediere, nici abaterea disciplinara nu poate fi stabilita, pentru ca doar pe baza abaterii disciplinare are loc atragerea raspunderii disciplinare.
Cel de-al doilea element incomplet al deciziei de concediere consta in lipsa motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Sub acest aspect decizia de concediere cuprinde urmatoarele: \"D-na P_ V_ isi recunoaste greseala\", precum si \"D-na P_ V_ nu aduce argumente exoneratoare de raspundere si se face vinovata de incalcarea …\".
Or, aceasta asertiune mentionata in decizia de concediere nu are sub nicio forma vreo legatura cu dreptul la aparare al apelantei-reclamante, adica cu explicatiile pe care aceasta le-ar fi putut da in faza cercetarii disciplinare prealabile.
Instanta de fond inlaturand aceasta critica a retinut ca: \"criticile referitoare la sarcina probei nu au relevanta din punct de vedere al indeplinirii de catre parata a obligatiei impusa de prevederile art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii\", insa este cat se poate de limpede ca in decizie nu este redata nicio aparare, ci doar concluzia intimatului-parat.
Or, sanctiunea nulitatii absolute nu este conditionata de producerea vreunui prejudiciu, aceasta operand expres fara a mai necesara indeplinirea vreunei conditii suplimentare si nu are nicio legatura cu apararea potrivit careia ar exista un formalism excesiv pe care legiuitorul nu l-ar fi prevazut, intrucat elementele deciziei de concediere asa au fost legiferate si ulterior in temeiul asa zisului exces de formalism au fost invocate ca fiind neconstitutionale, pe care insa, Curtea Constitutionala le-a respins ca neintemeiate.
Prin urmare, avand in vedere ca decizia de concediere a fost emisa cu nerespectarea conditiilor de legalitate prevazute de art. 252 alin. (2) lit. a) si c) din Codul muncii, conditii prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, deoarece nulitatea este una de drept material si neconditionata de niciun act sau fapt ulterior al angajatorului, ori al salariatului sau de producerea vreunui prejudiciu acestuia, se impune pe cale de consecinta anularea deciziei in cauza.
Avand in vedere ca nelegalitatea prevaleaza oricaror altor elemente de netemeinicie, Curtea constata ca nu se impune analizarea sentintei apelate si sub alte aspecte.
Cu privire la reintegrarea apelantei-reclamante in functia detinuta anterior, Curtea retine ca aceasta masura se impune in primul rand in temeiul art. 80 alin. (2) din Codul muncii, care statueaza urmatoarele:
\"La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere\".
Avand in vedere ca pentru considerentele mentionate mai sus Curtea a retinut caracterul nelegal al concedierii, devin aplicabile dispozitiile acestui text de lege precitat.
In plus, in ceea ce priveste reintegrarea in functia detinuta anterior s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in mai multe cauze, iar in cauza S_ impotriva Romaniei a retinut urmatoarele: \"Curtea a examinat in mai multe randuri cauze ce ridicau probleme similare cu cele ale cauzei de fata si a constatat incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie (T_ impotriva Romaniei, nr. 746/02, 29 septembrie 2005, D_ si altii impotriva Romaniei, nr. 78.047/01, 7 aprilie 2005, si O_ impotriva Romaniei, nr. 1.486/02, 12 octombrie 2006).Dupa ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sa poate duce la o concluzie diferita in cazul de fata. Avand in vedere jurisprudenta sa in materie, Curtea apreciaza ca, in speta, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile pentru a asigura executarea Deciziei din data de 1 februarie 1999\".
Prin urmare, avand in vedere dispozitiile art. 20 alin. (1) si (2) din Constitutia Romaniei, Conventia Europeana a Drepturilor Omului si hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului au caracter obligatoriu si trebuie aplicate ca atare, atat de catre instantele judecatoresti romane, cat si de celelalte institutii si autoritati.
In ceea ce priveste acordarea unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, Curtea arata ca se impune a da eficienta dispozitiilor art. 80 alin. (1) din Codul muncii cu acelasi continut, iar acordarea acestor drepturi in concret este o obligatie care revine intimatei-parate cu ocazia punerii in executare a prezentei decizii.
Avand in vedere ca intimatul-parat a cazut in pretentii si luand in considerare dispozitiile art. 451 si urm. C. pr. civ., Curtea pe baza chitantei de plata a onorariului de avocat aflata la fila 54 din dosarul de fond, in cuantum de 2.480,00 lei, urmeaza sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 2.480,00 lei catre reclamanta, reprezentand cheltuieli de judecata efectuate in faza procesuala de fond.
Pentru toate aceste motive de fapt si de drept, Curtea in temeiul art. 480 alin. (2) C. pr. civ., va admite apelul, va schimba in tot sentinta atacata, urmand sa admita cererea de chemare in judecata si sa dispuna anularea deciziei de concediere nr. 101 din 31.10.2013 emisa de parat; va dispune reintegrarea reclamantei in postul detinut anterior concedierii si va obliga paratul la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta incepand cu data concedierii si pana la reintegrarea efectiva; de asemenea, urmeaza a fi obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 2.480,00 lei, reprezentand cheltuieli de judecata efectuate in fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE
In NUMELE LEGII
DECIDE:


Admite apelul formulat de apelanta-reclamanta P_ V_ - CNP x, cu domiciliul in Bucuresti, _. nr. 46, _, _, sector 3, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura, la cab. av. I_ F_ M_, cu sediul in _. 12, _, _, sector 3, impotriva sentintei civile nr. 8906 din data de 29.09.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimatul-parat S_ DE P_ E_ D_ - BaLaCEANCA, cu sediul in comuna Balaceanca, C_, _, judet Ilfov.
Schimba in tot sentinta atacata.
Admite actiunea.
Anuleaza decizia de sanctionare nr. 101 din 31.10.2013 emisa de parat.
Dispune reintegrarea reclamantei in postul detinut anterior concedierii.
Obliga paratul la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta incepand cu data concedierii si pana la reintegrarea efectiva a acesteia.
Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 2480 lei cheltuieli de judecata efectuate in fond.
Definitiva.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat