Anulare decizie de concediere. Lipsa unor motive clare ale desfiintarii postului

Hotararea nr. 452 din data de 23 iunie 2016, Pronuntata de Tribunalul Mehedinti

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Concediere pe motivul desfiintarii postului. Conditii de reangajare sau blocare post
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Acordarea ajutorului de somaj
Functionar intors la locul de munca dupa efectuarea concediului de crestere copil. Refuzul acordarii postului ocupat anterior
Implinirea termenului contractului individual de munca pe durata determinata. Indicarea gresita a temeiul de drept in cuprinsul deciziei de constatare a incetarii contractului individual de munca emise de angajator
Mutarea functionarului public pe alta functie, impotriva vointei acestuia. Refuzul semnarii fisei postului
Instanta competenta in cazul unor litigii de munca. Obligatia de a presta munca ulterioara formarii profesionale
Consecintele anularii deciziei de concediere de catre instanta de judecata. Efectele obligatiei de reintegrare in munca
Trecerea temporara a salariatului pe alt post din dispozitia angajatorului, urmata de refuzul acestuia de a permite revenirea pe postul detinut initial. Obligarea la semnarea unei noi fise a postului
Incetarea de drept a contractului individual de munca pe perioada determinata in lipsa unui act aditional de prelungire
Concediere abuziva pentru necorespundere profesionala

La data de 08. 04. 2016 s-a inregistrat pe rolul acestei instante contestatia formulata de contestatoarea B. G. impotriva deciziei de concediere nr. 540/09.03.2016 emisa de intimata SE B. SRL Buchin solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna anularea deciziei ca nelegala si obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca ar fi continuat sa execute contractul individual de munca si pana la data reintegrarii efective, sume ce vor fi actualizate pana la data platii efective, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei contestate si reintegrarea pe postul si functia detinute anterior concedierii, obligarea intimatei la plata dobanzii legale de la data emiterii deciziei contestate si pana la data platii efective, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

In fapt, contestatoarea a aratat ca a fost angajata intimatei in functia de sef modul in industria prelucratoare, avand locul de munca la punctul de lucru din Dr. Tr. S. .

La data de 09.03.2016 a fost chemata de numitul Tischer C., care i-a comunicat ca au fost depistate doua persoane din schimbul sau, care au fumat in afara pauzei prevazute in programul de lucru, impunandu-i sa-si dea demisia.

Contestatoarea a aratat ca a refuzat, sustinand ca acei colegi nu i se subordoneaza, ci au un alt sef, situatie in care intimata a emis notificarea nr. 810/09.03.2016 si decizia de concediere nr. 540/09.03.2016 care nu purtau stampila si nu erau semnate, refuzand initial primirea lor, primindu-le ulterior in data de 10.03.2016.

Referitor la decizia de concediere, contestatoarea a sustinut ca este nula absolut, intrucat nu cuprinde elementele prevazute de art. 76 alin. 1 lit. a, b Codul muncii, deoarece nu cuprinde motivele care au determinat concedierea (punctul de lucru din T. S. fiind in plina dezvoltare, efectuandu-se angajari anterior si ulterior concedierii sale) si nu se precizeaza durata preavizului.

Cat priveste notificarea, a aratat ca a fost inregistrata la un numar mai mic decat decizia de concediere, fapt ce demonstreaza ca intimata a emis mai intai decizia de concediere si ulterior notificarea.

Prin contestatie s-a mai aratat ca intimata este o societate cu raspundere limitata, iar in organizarea muncii nu putea interveni decat Adunarea Generala sau administratorul cu atributii in acest sens, insa in decizia de concediere nu se face vorbire despre un act al A. sau al administratorului prin care sa se fi dispus desfiintarea unor posturi, inclusiv al sau, ceea ce dovedeste ca desfiintarea postului nu este reala, efectiva si serioasa, ci doar o grava ilegalitate.

In cadrul societatii sunt mai multe posturi de sef modul, iar la punctul de lucru din Dr. Tr. S. sunt 4 posturi de acest tip, iar daca desfiintarea postului ar fi fost reala, intimata avea obligatia sa respecte dispozitiile art. 24 din contractul colectiv de munca inregistrat la inspectoratul teritorial de munca sub nr. 671/23.03.2015, in sensul realizarii unei selectii a persoanei ce urma sa fie concediata, in decizia de concediere nefacandu-se nicio mentiune despre aceasta obligatie. .

Contestatoarea a sustinut ca concedierea sa este abuziva, fiind efectuata cu incalcarea dispozitiilor art. 55 alin. 1 lit. c) Codul muncii, angajatorul neavand motive serioase pentru reducerea de posturi si fara sa existe o cauza reala si serioasa a concedierii sale, asa cum prevad disp. art. 65 Codul muncii, motiv pentru care a apreciat ca concedierea dispusa este nelegala.

Fata de motivele aratate, in temeiul art. 80 Codul muncii contestatoarea a solicitat sa fie obligata intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca ar fi continuat sa execute contractul individual de munca pana la data reintegrarii efective, sume ce vor fi actualizate la data platii efective, precum si reintegrarea sa pe postul si functia detinute anterior concedierii.

Contestatoarea a mai invederat ca, prin atitudinea sa, intimata i-a produs un prejudiciu material constand in contravaloarea drepturilor salariale neacordate, astfel ca in baza art. 269 Codul muncii trebuie sa o despagubeasca, iar in baza art. 1489 alin. 2 Cod civ. si art. 1531-1535 Cod civ. solicita si acordarea dobanzii legale care reprezinta castigul, folosul, beneficiul realizabil de creditor prin reinvestirea sumelor ce i se cuvin, fara a fi nevoit sa faca dovada prejudiciului, existenta acestuia fiind prezumata, procentul fiind stabilit prin OG 9/2000 si ulterior prin OG 13/2011.

In drept, contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile art. 55, art. 65, art. 80, art. 266 - 269 Codul muncii.

In sustinerea contestatiei s-au depus la dosar, in copie, urmatoarele inscrisuri: decizia de concediere nr. 540/09.03.2016, notificarea nr. 810/09.03.2016, extras din contractul colectiv de munca la nivel de societate inregistrat sub nr. 671/23.03.2015, cartea de identitate.

Intimata SE B. SRL a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, aratand ca prin decizia nr. 540/09.03.2016 s-a dispus concedierea contestatoarei \"avand in vedere desfiintarea locului de munca sef modul in industria prelucratoare/dep. productie, ca urmare a desfiintarii activitatii”.

Prin notificarea nr. 810/09.03.2016 contestatoarea a fost instiintata despre desfiintarea postului sau in conditiile functionarii eficiente si ca va beneficia de 2 salarii compensatorii: 1 salariu conform art. 21 alin. 1 din contractul colectiv de munca si un salariu reprezentand preavizul neefectuat, conform art. 19 alin. 4 din acelasi contract.

Referitor la motivele privind nulitatea deciziei de concediere pentru lipsa elementelor prevazute de art. 76 alin. 1, lit. a) si b) Codul muncii, intimata a aratat ca contestatoarea este in eroare, deoarece in decizie este precizat motivul care a dus la incetarea contractului de munca al acesteia \"avand in vedere desfiintarea locului de munca sef modul in industria prelucratoare/dep. productie, ca urmare a desfiintarii activitatii”, fiind precizat si temeiul de drept - art. 65 alin1 Codul muncii.

Intimata a mai aratat ca desfiintarea locului de munca detinut de contestatoare este efectiva si are o cauza reala si serioasa, fiind indeplinite conditiile art. 65 alin. 2 Codul muncii.

Prin intampinare s-a invederat ca datorita reorganizarii activitatii societatii, au fost incetate contractele individuale de munca ale mai multor salariati, potrivit organigramelor preconcediere si postconcediere, angajatorul fiind singurul indreptatit sa gestioneze politica de personal in directiile pe care le considera oportune pentru rentabilizarea activitatii, astfel ca restructurarea activitatii reprezinta o cauza reala si serioasa a desfiintarii postului ocupat de contestatoare.

Referitor la motivul privind neindicarea in decizia de concediere a duratei preavizului, intimata a aratat ca a fost mentionat in notificarea nr. 810/2016 prin care contestatoarea a fost instiintata ca va beneficia de un salariu reprezentand preaviz neefectuat, conform art. 19 alin. 4 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate care prevede ca \"in cazul persoanelor concediate in temeiul art. 65 si 66 Codul muncii, carora nu li se acorda preavizul prevazut la art. 3, acestea vor avea dreptul la o indemnizatie egala cu un salariu de baza pe o luna, avut la data incetarii contractului individual de munca, pe langa celelalte drepturi cuvenite”.

In acest sens, intimata a invocat si decizia in interesul legii nr. 8/2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la interpretarea si aplicarea art. 78 Codul muncii raportat la art. 76 lit. b), art. 75 al. 1 Codul muncii referitor la dreptul de preaviz.

Fata de dispozitiile acestei decizii, intimata a aratat ca a indeplinit prevederile contractului colectiv de munca si a achitat contestatoarei intreaga suma reprezentand preavizul neexecutat.

Cu privire la sustinerile contestatoarei in sensul ca notificarea a fost inregistrata la un numar mai mic fata de numarul deciziei de concediere, intimata a aratat ca cele doua documente sunt inregistrate la aceeasi data, dar in registre de intrare/iesire separate, fiecare purtand numarul din registrul respectiv.

In sustinerea apararilor formulate prin intampinare s-au depus urmatoarele inscrisuri, in copie: contractul colectiv de munca incheiat la nivel de societate inregistrat sub nr. 671/2015, dovada platii salariului compensatoriu si a preavizului neefectuat, decizia nr. 540/2016, notificarea nr. 810/2016, organigramele societatii pre si postconcediere, decizia in interesul legii nr. 8/2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, extrase din registrul de intrare - iesire in care au fost inregistrare notificarea nr. 810/2016 si decizia nr. 540/2016, practica judiciara - sentinta nr. xxxxx/2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti.

Analizand contestatia in raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale incidente in materie, Tribunalul constata si retine urmatoarele:

Contestatoarea B. G. a fost angajata intimatei SE B. SRL si a desfasurat activitate ca sef modul industria prelucratoare/Dep. Productie, iar prin decizia nr. 540/09.03.2016 s-a dispus, in baza art. 65 al. 1 Codul muncii, incetarea contractului individual de munca al acesteia.

Prin contestatia dedusa judecatii se invoca nulitatea deciziei de concediere nr. 540/09.03.2016 si se solicita anularea deciziei, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei si reintegrarea pe postul si functia detinute anterior concedierii, obligarea intimatei SE B. SRL la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca ar fi continuat sa execute contractul individual de munca si pana la data reintegrarii efective, sume ce vor fi actualizate la data platii efective, precum si plata dobanzii legale de la data emiterii deciziei contestate si pana la data platii efective.

Examinand exceptia nulitatii deciziei nr. 540/09.03.2016, Tribunalul retine ca potrivit art. 76 Codul muncii \"decizia de concediere ... trebuie sa contina in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64. ”

De asemenea, potrivit art. 62 alin. 3 Codul muncii \"decizia.... sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept...”, art.

In raport de dispozitiile art. 76 Codul muncii care reglementeaza elementele pe care trebuie sa le cuprinda, in mod obligatoriu, decizia de concediere se constata ca in decizia nr. 540/09.03.2016 s-a prevazut \"avand in vedere desfiintarea locului de munca sef modul in industria prelucratoare/Dep. Productie, ca urmare a reorganizarii activitatii, in temeiul art. 65/1 Codul muncii contractul individual de munca al doamnei B. G. .... inceteaza la data de 09.03.2016 ”.

Din analiza acestei decizii, rezulta ca motivul de fapt al concedierii este desfiintarea locului de munca al contestatoarei, ca urmare a reorganizarii activitatii, fara ca in cuprinsul deciziei sa se faca trimitere la acte ( hotarari, decizii, etc. ) emise de societate din care sa rezulte motivele/cauzele reorganizarii.

Aceasta reorganizare a activitatii presupune modificarea structurii interne a angajatorului pentru cresterea performantelor societatii, iar motivele/cauzele reorganizarii trebuie sa rezulte din decizia de concediere.

Prin motivele care determinara concedierea se inteleg aspectele sau elementele de fapt cu caracter concret si specific care au facut necesara luarea masurii incetarii contractului individual de munca, iar aceste motive trebuie aratate in decizia emisa de fostul angajator.

In cauza, se constata ca decizia nr. 540/09.03.2016 nu este motivata in fapt, din continutul acesteia nerezultand motivele pentru care a fost desfiintat locul de munca al contestatoarei, ca urmare a reorganizarii activitatii.

De fapt, in cuprinsul deciziei se invoca temeiul de drept al concedierii - art. 65 alin. 1 Codul muncii, iar ca motiv de fapt al masurii dispuse, se arata ca desfiintarea locului de munca al contestatoarei a avut loc urmare a reorganizarii activitatii.

Formularea generica \"reorganizarea activitatii” nu respecta exigentele impuse de art. 76 lit. a) Codul muncii, deoarece motivul de fapt mentionat in decizie are un caracter general.

Expunerea in continutul deciziei a motivelor de fapt ale concedierii este menita sa protejeze salariatul concediat si sa garanteze ca angajatorul a respectat obligatiile legale asumate anterior concedierii.

Prin intampinare intimata a sustinut ca a respectat art. 76 lit. a) Codul muncii, in sensul ca motivul de fapt al concedierii a fost desfiintarea locului de munca al contestatoarei \" ca urmare a desfiintarii activitatii”, desi in decizia contestata s-a aratat ca locul de munca a fost desfiintat urmare a reorganizarii activitatii.

De asemenea, intimata a mai aratat ca aceasta mentiune din decizie este suficienta cu privire la motivarea masurii angajatorului, sustinand ca au incetat contractele individuale de munca ale mai multor salariati, asa cum rezulta din organigramele preconcediere si postconcediere.

Apararile formulate de intimata prin intampinare nu rezulta din decizia de concediere care trebuie sa fie clara cu privire la motivul care a condus la reorganizarea activitatii, cu consecinta concedierii contestatoarei.

Se mai retine ca potrivit art. 79 Codul muncii \"in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere. ”

Fata de considerentele expuse se apreciaza ca decizia nr. 540/09.03.2016 emisa de intimata nu cuprinde motivele de fapt ale concedierii contestatoarei.

De asemenea, se mai constata ca in decizia de concediere nu a fost indicata durata preavizului conform art. 76 lit. b) Codul muncii.

Referitor la acest element al deciziei, prin intampinare intimata a aratat ca contestatoarei i-a fost achitat un salariu reprezentand preavizul neefectuat, conform art. 21 (1) din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, acordarea acestui drept rezultand din notificarea nr. 810/09.03.2016.

In sustinerea apararii formulate, intimata a invocat decizia in interesul legii nr. 8/2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Fata de apararile formulate de intimata SE B. SRL, Tribunalul retine ca decizia nr. 8/2014 a fost pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la interpretarea si aplicarea art. 78 Codul muncii raportat la art. 76 lit. b), art. 75 al. 1 Codul muncii referitor la dreptul de preaviz, iar din decizie rezulta ca despagubirile platite nu pot inlocui sau compensa preavizul neacordat.

Din considerentele deciziei in interesul legii, reiese ca compensatia baneasca il dezavantajeaza pe angajat, deoarece Codul muncii din 1973 prevedea expres ca unitatea putea sa-l concedieze pe salariat si fara preaviz, situatie in care trebuia sa-i plateasca o indemnizatie egala cu jumatate din salariul tarifar de incadrare pe o jumatate de luna.

In Codul muncii actual, aprobat prin Legea nr. 53/2003 actualizata, aceasta posibilitate a angajatorului nu a mai fost prevazuta, deoarece perioada preavizului pentru salariat constituie vechime in munca conform art. 16 alin. 4 Codul muncii, iar prin compensarea preavizului cu despagubiri, angajatul pierde vechimea in munca.

Inalta Curte a mai retinut ca neacordarea preavizului determina consecinte negative cu privire la stagiul de cotizare realizat de asigurat si se reflecta si asupra punctajului mediu anual realizat de acesta, conform art. 3 alin. 1 lit. p), n) din Legea nr. 263/2010.

De asemenea, ar ramane fara continut dispozitiile art. 75 Codul muncii republicat, referitoare la suspendarea contractul individual de munca in perioada preavizului, cand termenul de preaviz, la randul sau, este suspendat .

Fata de aceste motive, Inalta Curte a retinut ca dreptul la preaviz nu poate fi inlocuit cu despagubiri, iar nulitatea concedierii nu poate fi acoperita prin acordarea despagubirilor, chiar daca aceasta posibilitate este prevazuta in contractul colectiv de munca, cum este cazul societatii intimate.

Potrivit art. 517 alin. 4 Cod pr. civ,  dezlegarea data prin decizia in interesul legii asupra problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.

In raport de cele statuate prin decizia in interesul legii nr. 8/2014, se constata ca decizia de concediere nr. 540/2016 emisa de intimata este nula si pentru faptul ca in continutul sau nu s-a aratat durata preavizului, iar plata unei despagubiri nu compenseaza neacordarea preavizului.

Avand in vedere considerentele anterior expuse, se constata ca decizia nr. 540/09.03.2016 emisa de intimata SE B. SRL este nula, urmare a nerespectarii disp. art. 76 lit. a), b) Codul muncii.

Potrivit art. 80 alin. 1, 2 Codul muncii in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.

Fata de disp. art. 80 Codul muncii urmeaza sa se dispuna reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii si sa fie obligata intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.

De asemenea, se impune si repararea prejudiciului constand in lipsa de folosinta a sumelor cuvenite, motiv pentru care va fi obligata intimata si la plata dobanzii legale.

Potrivit art. 1531 al. 1, 2 Cod civil \"Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. ”

Art. 1535 al. 1 Cod civil dispune ca \"In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadenta pana in momentul platii in cuantumul convenit de parti sau in lipsa in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. ”

Fata de aceste prevederi legale se constata ca dobanda are natura juridica a unei sanctiuni/ daune moratorii pentru neexecutarea obligatiei de plata, urmand sa fie obligata intimata si la plata dobanzii legale pentru despagubirea acordata conform art. 80 alin. 1 Codul muncii, calculata de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.

In raport de considerentele in fapt si in drept enuntate in precedent, se apreciaza ca este intemeiata contestatia, urmand sa fie admisa.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

 

Admite contestatia formulata de contestatoarea B. G. - CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat N. I. C., cu sediul in Drobeta T. S., . 14, etaj 2, cam. 7, judetul M., e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx, in contradictoriu cu intimata SE B. SRL - J11/208/13. 05. 2010, CUI- RO xxxxxxxx, cu sediul in comuna Buchin, 6, Km 450+0,50, judetul C. S. .

Constata nula decizia nr. 540/09.03.2016 emisa de intimata.

Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii.

Obliga intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.

Obliga intimata sa plateasca contestatoarei dobanda legala pentru despagubirea acordata, calculata de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva. 

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat