Motivarea in fapt a deciziei de concediere, garantie impotriva arbitrariului angajatorului

Hotararea nr. 1147 din data de 10 februarie 2012, Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Alte Consultatii Juridice

Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Implinirea termenului contractului individual de munca pe durata determinata. Indicarea gresita a temeiul de drept in cuprinsul deciziei de constatare a incetarii contractului individual de munca emise de angajator
Mutarea functionarului public pe alta functie, impotriva vointei acestuia. Refuzul semnarii fisei postului
Consecintele anularii deciziei de concediere de catre instanta de judecata. Efectele obligatiei de reintegrare in munca
Renuntarea angajatorului la beneficiul termenului de preaviz, fara efectuarea mentiunilor corespunzatoare in Revisal. Refuzul compensarii in bani a zilelor de concediu de odihna neefectuat
Trecerea temporara a salariatului pe alt post din dispozitia angajatorului, urmata de refuzul acestuia de a permite revenirea pe postul detinut initial. Obligarea la semnarea unei noi fise a postului
Refuzul angajatorului de a acorda concediu fara plata pentru formare profesionala
Nulitatea deciziei de concediere, pentru nemotivarea ei in drept
Revenirea la serviciu dupa efectuarea concediului pentru crestere copil. Obligatia angajatorului
Acceptarea deciziilor angajatorului
Obligatia angajatorului dea permite revenirea la serviciu a salaiatului caruia i-a incetat perioada de concediu pentru crestere copil
Imposibilitatea reintegrarii salariatului pe post in urma anularii deciziei de concediere
Decizia angajatorului de inlocuire a unui salariat cu un altul pe considerente de varsta si capacitate de mobilitate
Compensarea muncii de noapte. Refuzul angajatorului de a acorda un spor la salariu pentru munca desfasurata in zilele de repaus saptamanal
Refuzul angajatorului de a elibera o adeverinta care sa ateste grupa de munca

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a VIII-a Civila, Conflicte de Munca si Asigurari Sociale  sub numarul XXX reclamantul T. PETRUT a solicitat in contradictoriu cu parata F. B. SRL anularea deciziei nr. 0310/13.12.2010; obligarea paratei la reintegrarea sa in functia detinuta anterior; obligarea paratei Ia plata despagubirilor legale indexate, majorate si reactualizate precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat incepand cu data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.

Prin sentinta civila nr. 6235/F/ din 14.06.2011, s-a admis contestatia privind pe reclamantul T. PETRUT, in contradictoriu cu  parata F. B. SRL, s-a anulat decizia de concediere nr. 0310 din 13.12.2010 emisa de intimata, s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii si a fost obligata intimata la plata in favoarea contestatorului a unei despagubiri, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a avut in vedere urmatoarele:

La data de 13.12.2010, a fost emisa de angajator decizia nr. 0310 prin care s-a dispus incetarea contractului de munca al contestatorului incepand cu data de 10.12.2010, ca urmare a desfiintarii locului de munca ocupat de acesta, iar in decizie este indicat ca temei de drept al incetarii contractului de munca art. 65 alin. 1  Codul Muncii.

Din punct de vedere formal, decizia de desfacere a contractului de munca nu contine mentiunea prevazuta de art. 74 lit. a Codul muncii, motivele care au determinat desfiintarea postului nefiind aduse la cunostinta salariatului. Redarea in cuprinsul deciziei de concediere a continutului textului de lege prin mentionarea desfiintarii postului nu echivaleaza cu motivarea masurii, in conditiile in care se face trimitere la un singur act al societatii-decizia nr. 0627/10.11.2010, in al carei continut de asemenea nu se regasesc aceste motive. Astfel, in aceasta decizie de se face aceeasi mentiune referitoare la desfiintarea postului reclamantului, fara insa sa fie inserate motivele ce au determinat societatea sa ia aceasta masura a desfiintarii, preambulul acestei decizii facand referire la dificultati financiare, fara insa sa releve si care sunt eventualele urmari ale acestor fenomene analizate si in ce masura au determinat masura aprobata.

Din analiza deciziei de concediere tribunalul a constatat ca aceasta nu este motivata in fapt, situatia de fapt trebuind indicata in materialitatea ei, in ce consta ea si nu prin trimitere la o alta decizie care la randul ei face trimitere la aceste motive sub forma unor generalitati si afirmatii vagi fara a se arata necesitatea acestei masuri, existenta unor motive intemeiate care au avut ca urmare necesitatea desfiintarii acestui post, salariatul avand dreptul de a cunoaste care sunt acele motive care justifica masura desfacerii contractului sau individual de munca.

In conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca al salariatului, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa (art. 65 al. 2).

Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci cand acesta este suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii, are o cauza reala cand prezinta un caracter obiectiv si este serioasa cand are la baza studii temeinice vizand imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.

Desi instanta in mod repetat a solicitat paratei sa depuna organigramele anterioare si ulterioare concedierii din care sa reiasa ca postul ocupat de catre contestator a fost suprimat, parata nu a dat curs acestei solicitari astfel ca instanta va face aplicarea art. 288 CM

Instanta a constatat insa ca din cuprinsul deciziei contestate, cat si a celorlalte inscrisuri aflate la dosarul cauzei, nu rezulta caracterul real si obiectiv al desfiintarii locului de munca, iar in lipsa documentatiei aferente deciziei de concediere nu poate retine ca in realitate, desfiintarea locului de munca ocupat de contestator a fost cauzata de reorganizarea/restrangerea determinata de existenta unor motive obiective fara legatura cu persoana salariatului. De altfel, fata de lipsa motivelor care au determinat desfiintarea postului instanta nu poate stabili cu certitudine ca a fost vorba de reorganizarea/restrangerea societatii.

Nu s-a putut  stabili in ce masura desfiintarea unui singur post din societate a conferit intimatei restabilirea din punct de vedere financiar, sau eventual rentabilizarea activitatii. Mai mult, eficientizarea activitatii este putin probabil sa fi fost realizata numai prin concedierea unei singure persoane din angajatii intimatei, iar aceasta, coroborata cu cele expuse mai sus, lipseste cauza concedierii de realitate si caracterul ei serios.

In consecinta, pentru considerentele ce preced instanta a anulat decizia nr. nr. 0310 din 13.12.2010 emisa de intimata.

Pe cale de consecinta, partile vor fi repuse in situatia anterioara, conform art. 78 Cm, prin reintegrarea  contestatorului in functia detinuta  anterior concedierii si obligarea angajatorului la plata unui despagubiri egale cu salariile  indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi  de care  ar fi beneficiat salariata de la data  concedierii  pana la data reintegrarii efective.

Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs motivat, in termen legal intimata-parata, recurs intemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 si 304/1 Cod procedura civila, solicitand admiterea acestuia, modificarea hotararii, in sensul respingerii actiunii formulate, precum si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

In sustinerea recursului, recurenta a aratat ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica, solicitand a fi avute in vedere urmatoarele aspecte:

Recurenta este o societate care desfasoara activitatea in domeniul alimentatiei publice, sector foarte vulnerabil la situatia de criza economica din ultimii 2 ani, sector ce se  caracterizeaza de flexibilitate, datorita fluctuatiei clientelei din diferite motive: criza economica, sezon, moda si tendinte de consuni ale clientelei, etc., astfel ca, in acest context schema de personal a unei societati comerciale (organigrama) este si ea extrem de fluctuanta, in functie de variatiile activitatii firmei, administratorul societatii fiind  permanent confruntat cu numeroase probleme comerciale cum ar fi; atragerea si pastrarea clientelei, diversificarea serviciilor prestate, aprovizionarea curenta si achitarea la timp a furnizorilor, achitarea obligatiilor fiscale si a contributiilor legale, evitarea si minimizarea riscurilor din partea concurentilor din domeniu.

Asigurarea unui echilibru pentru rezolvarea problemelor enumerate se face si prin permanenta fluctuatie de personal, angajati in functie de fluctuatiile de activitate ale firmei dar si de resursele financiar  pentru plata salariilor angajatilor.

Ca urmare Decizia de concediere 0310/13.12.2010 este - din punct de vedere formal - conforma cu cerintele codului muncii, pentru ca angajatorul a mentionat atat in decizia contestata, cat si in decizia premergatoare de restructurare a postul, faptul ca societatea are dificultati financiare, iar motivarea instantei de fond, in sensul ca decizia de concediere nu este motivata in fapt este gresita.

A mai sustinut recurenta, ca prima instanta  a apreciat gresit probele din dosar, in speta continutul (motivarea) deciziei de concediere nr. 0310/2010 si a deciziei 0267/10.11.2010 (eroare de redactare in textul sentintei, unde scrie 0627) pentru ca situatiile financiare ale firmei si „ dificultatile financiare” ale firmei sunt totusi informatii confidentiale. In motivarea hotararii, prima instanta a pus accent pe proba cu inscrisuri - organigrama,  insa nu a avut in vedere ca au afirmat ca nu mai exista disponibiltati financiare de plata a salariului angajatului, apreciind ca aceasta  este mult mai serioasa si mai credibila decat orice organigrama care  fi fost  depusa  in cadrul probei cu inscrisuri.

A mai aratat ca  Decizia 0257/10.11.2010 este in realitate un act prin care are loc reducerea organigramei societatii, cu 1 post de muncitor necalificat datorita dificultatilor financiare ale firmei, astfel incat  decizia de concediere este suficient motivata in fapt, atat in continutul sau propriu-zis cat si prin trimiterea la Decizia 0267/10.11.2010 care reducea numarul de angajati.

Nu in ultimul rand a mai precizat ca in perioada in care a avut loc concedierea, societatea s-a  confruntata  cu numeroase dificultati financiare, credite bancare, litigii cu furnizorii firmei ce nu puteau fi achitati, neplata acestora putand duce chiar la o stare de insolventa si pierderea tuturor locurilor de munca si drept urmare decizia de concedierea a avut motive reale, de natura dificultatilor financiare ale angajatorului, motivarea succinta fiind determinata de gradul de confidentialitate a datelor financiare.

In recurs nu s-au administrat probe.

Desi legal citat, intimatul reclamant nu formulat intampinare.

Analizand actele si lucrarile dosarului, prin raportare al criticile formulate in recurs, cat si din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:            

Cu referire la decizie de concediere nr. 0310/13.12.2010 emisa de societatea-recurenta, a carei legalitate si temeinicie este examinata in cadrul prezentei proceduri judiciare, Curtea constata ca in mod corect aceasta a fost anulata de prima instanta.

Este de observat ca decizia mentionata contravine dispozitiilor art. 74 alin. 1 lit. a din Codul Muncii (forma in vigoare la data emiterii sale), in sensul ca nu contine expunerea motivelor ce au fundamentat luarea masurii concedierii salariatului-intimat. Simpla mentionare a dificultatilor economice cu care se confrunta societatea, necircumstantiate in vreun fel, nu este de natura a suplini motivarea in fapt a deciziei de concediere.

Motivarea in fapt a deciziei de concediere reprezinta o garantie impotriva arbitrariului angajatorului. Pe de-o parte, dispozitia are in vedere informarea angajatului concediat cu privire la motivele ce au determinat masura dispusa impotriva sa, pe de alta parte, scopul consta in examinarea de catre instanta de judecata a unei eventuale contestatii judiciare formulata de salariatul disponibilizat in cadrul trasat de expunerea efectuata in continutul deciziei luate de angajator. Aceasta si intrucat, in conformitate cu prevederile art. 77 din Codul Muncii, in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.

Dintr-un alt punct de vedere, Curtea noteaza ca societatea-recurenta nu a probat in fata instantei de fond dificultatile economice invocate succint in cadrul deciziei de concediere. In conformitate cu dispozitiile art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare. In prezenta cauza, insa, recurenta nu a depus la dosar niciun fel de documente justificative in sprijinul masurii dispuse.

Concluzionand asupra recursului civil de fata si retinand argumentele expuse in cele ce preced, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, il va respinge ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Respinge recursul formulat de recurenta S. C. F. B. S. R. L., impotriva sentintei civile nr. 6235 din data de 14.06.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. .../LM/2011, in contradictoriu cu intimatul T. P., ca nefondat.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat