Efectele deciziei de concediere. Reluarea raporturilor de munca in baza unui nou acord de vointa intre salariati si angajator

Hotararea nr. 1541 din data de 22 februarie 2012, Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Concediere pe motivul desfiintarii postului. Conditii de reangajare sau blocare post
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului
Functionar public. Refuzul acordarii concediului fara plata
Obligatia acordarii de zile consecutive de repaus saptamanal. Unitatea lucreaza in mod continuu 6 zile pe saptamana
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Acordarea ajutorului de somaj
Functionar intors la locul de munca dupa efectuarea concediului de crestere copil. Refuzul acordarii postului ocupat anterior
Implinirea termenului contractului individual de munca pe durata determinata. Indicarea gresita a temeiul de drept in cuprinsul deciziei de constatare a incetarii contractului individual de munca emise de angajator
Procedura acordarii zilelor de concediu de odihna prin Regulamentul intern
Termenul in care angajatorul informeaza salariatului asupra prelungirii sau nu a contractului individual de munca pe durata determinata

Prin sentinta civila nr. 397/LM/AS/03.05.2011 pronuntata in dosarul nr. ...X, Tribunalul G. - Sectia Civila a admis in parte contestatia reclamantilor C. T. P., C. E., N. M., I. F. in contradictoriu cu parata C. G. NAV SA si in consecinta, a anulat deciziile de concediere individuala nr. 8926/09.12.2010, nr. 8906/09.12.2010, nr. 8905/09.12.2010 si nr. 8914/ 09.12.2010   emise de parata; a respins cererea de obligare a intimatei la plata de despagubiri morale ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca in data de 06.07.2010, pe fondul dificultatilor economice pe care le intampina si in vederea eficientizarii activitatii, organele de conducere (consiliul de administratie) a luat hotararea de a concedia o parte din personal ca urmare a desfiintarii posturilor, printre aceste persoane aflandu-se si reclamantii care au fost notificati in scris de faptul ca vor fi concediati.

In materializarea vointei sale angajatorul parat a procedat la concedierea reclamantilor din functiile detinute in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, pentru motive neimputabile salariatei, emitand deciziile nr. 6846/70, nr. 6846/69, nr. 6846/88 si nr. 6845/17 din 01.10.2010, in baza careia raporturile de munca cu unitatea au incetat la data de 04.10.2010.

Aceste decizii au fost primite de reclamanti si au acceptat toate efectele juridice, inclusiv incetarea raporturilor de munca si pierderea calitatii de salariat.

Realizand ca reclamantii, impreuna cu ceilalti salariati concediati aflati intr-o situatie similara, au dreptul, subsecvent concedierii dispuse pentru motive neimputabile acestora, la salarii compensatorii, potrivit clauzelor contractului colectiv de munca, aplicabil la nivel de unitate, angajatorul, pe calea unei manevre abile, dar nelegale (asa cum se va argumenta in cele ce succed) a inteles sa revoce/anuleze deciziile de concediere pentru motive neimputabile reclamantilor, apreciind ca acestia au redevenit salariatii unitatii pentru ca, ulterior, sa ii concedieze disciplinar pentru absente nemotivate, modalitate in care unitatea este exonerata de plata salariilor compensatorii fata de reclamanti si fata de alti salariati in privinta carora a utilizat acelasi tip de procedeu juridic.

Sub un prim aspect de nelegalitate s-au retinut dispozitiile art. 75 din Codul muncii potrivit carora „Decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului”.

Asadar, in conditiile in care unitatea si-a manifestat vointa in sensul de a pune capat raporturilor de munca, iar salariatul a acceptat efectele deciziei, considerandu-se ca nemaifiind salariatul acestuia, raporturile de munca si-au incetat existenta si nu mai puteau renaste decat in baza acordului de vointa al celor doua parti (angajator si salariat) de a relua vechile raporturi de munca (pe calea revocarii deciziei) sau de a incheia raporturi de munca noi (pe calea reorganizarii).

Cum salariatii reclamanti s-au impotrivit ferm reluarii raporturilor de munca, tocmai din cauza dificultatilor economice prin care trecea societatea, ceea ce a generat neplata salariilor la timp, nesiguranta traiului zilnic si al locului de munca, nu exista acordul de vointa, necesar pentru fundamentul revocarii deciziei de concediere pentru motive neimputabile initial emise, contractele individuale de munca incetand cu data mentionata in aceasta decizie, respectiv, data incepand cu care nu mai exista raporturi de munca intre parti.

A accepta teza contrara, in sensul ca un angajator, dovedit a fi procedat in aceasta maniera cu rea-credinta, pentru a nu plati salariatilor concediati drepturile banesti compensatorii, poate sa procedeze dupa bunul plac la concedierea si reangajarea propriilor salariati pe calea revocarii deciziilor, inseamna sa se incurajeze o conduita abuziva si care are la baza propria vinovatie (culpa) a acestuia.

Sub un alt aspect tribunalul a apreciat ca decizia initiala de concediere pentru motive neimputabile reflecta realitatea situatiei economice traversate de parata, masura concedierii unei parti din salariati fiind intemeiata si luata in sensul rentabilizarii activitatii economice si acceptata fara echivoc de catre aceasta prin necontestarea deciziilor, tocmai pentru motivul ca au cunoscut situatia precara a societatii.

Sustinerea paratei ca in intervalul 04.10.2010 (data concedierii pentru motive neimputabile) - 27.10.2010 (data revocarii deciziilor) societatea si-a redresat activitatea si dificultatile economice au incetat este nereala, si nu a fost primita, intrucat are la baza documente intocmite pro cauza pentru a justifica formal masura revocarii deciziilor initiale de concediere.

Actele preconstituite mentionate in alineatele precedente sunt reprezentate de anumite comenzi de lucrari interne sau ale unor societati din cadrul aceluiasi grup, intocmite pur formal pentru a justifica masura revocarii.

Fara a contesta faptul ca angajatorul a urmat procedura fireasca a concedierii disciplinare, asa cum mentioneaza in apararea sa, totusi tribunalul a apreciat ca decizia de concediere disciplinara este nelegala, intrucat reclamantii nu mai detineau calitatea de salariat ai acesteia din data de 04.10.2010, astfel incat nu mai putea face obiectul unei proceduri disciplinare, de vreme ce nu mai existau raporturi de munca intre parti, angajatorul pierzand implicit si prerogativa sanctionarii.

Reclamantii nu s-au prezentat la serviciu, nu in mod nemotivat, ci in baza deciziilor emise de catre angajator prin care au fost concediati pentru motive neimputabile si ale caror efecte le acceptasera pe deplin, cunoscand cu buna credinta, ca nu mai detin calitatea de salariati ai acesteia.

Cat priveste solicitarea reclamantului I. F. de plata a unor daune morale, tribunalul a apreciat-o ca neintemeiata, intrucat acesta nedovedind faptul ca angajatorul, prin actiunile sale, i-ar fi produs prejudicii nepatrimoniale care sa necesite reparatii banesti.

Pentru aceste motive, tribunalul a admis in parte contestatia formulata si in consecinta, a anulat deciziile de concediere individuala nr. 8926 din 09.12.2010, 8906/09.12.2010, 8905/09.12.2010 si 8914/09.12.2010 emise de C. G. Nav SA.

Totodata, a respins cererea de obligare a intimatei la plata de despagubiri morale ca nefondata.

Impotriva acestei sentinte a declarat recursa in termen legal parata  SA, criticand-o pentru urmatoarele considerente:                       

Intimatii-reclamanti au fost angajatii  SA, pe baza de contract individual de munca, raporturile de munca cu intimata incetand in temeiul dispozitiilor art. 61 lit. a) coroborat cu dispozitiile art. 264 alin. 1. lit. f) Codul muncii ca urmare a savarsirii de catre salariati a unor abateri disciplinare prin care a incalcat regulile de disciplina muncii, respectiv pentru absentarea nemotivata de la locul de munca incepand cu data de 12.11.2010.

La data de 22.11.2010 a fost inregistrat la sediul angajatorului sub nr. 8431 Referatul de anuntare a abaterii disciplinare, prin care conducerea intimatei era instiintata de absentele nemotivate ale contestatorului incepand cu data de 12.11.2010

Ca urmare a inregistrarii referatului de anuntare a abaterii disciplinare, a fost imputernicita o comisie de cercetare disciplinara cu scopul de a stabili in ce masura faptele sesizate si imputate salariatului constituie abateri disciplinare.

La data de 23.11.2010 prin convocatorul inregistrat sub nr. 8464 comisia de cercetare l-a invitat pe salariatul T. M. in fata acesteia pentru ca in conformitate cu dispozitiile art. 267 Codul muncii, acesta sa prezinte punctul de vedere fata de faptele imputate si pentru a formula si sustine aparari in ceea ce il priveste. Convocatorul trimis prin intermediul Biroului Executor Judecatoresc lordache R. - L. indeplineste conditiile legale, acesta cuprinzand toate elementele prevazute de dispozitiile art. 267 alin. (2) Codul muncii.

La data si ora stabilite in convocatorul transmis, salariatul cercetat disciplinar nu s-a prezentat in fata comisiei si nici nu a oferit un motiv intemeiat cu privire la imposibilitatea de prezentare la cercetarea disciplinara, astfel incat, potrivit dispozitiilor art. 267 alin. (3) Codul muncii comisia a procedat la analizarea faptelor imputate pe baza documentelor cuprinse in dosarul de cercetare disciplinara, incheindu-se in acest sens Procesul verbal inregistrat sub nr. 8809/06.12.2010.

Ca urmare a finalizarii cercetarii disciplinare s-a procedat la intocmirea raportului final care cuprindea concluziile comisiei de cercetare disciplinara, potrivit caruia faptele imputate salariatului reprezinta abateri disciplinare grave prin incalcarea normelor interne de disciplina muncii, fapta savarsita cu vinovatie de catre angajat fiind de natura sa aduca atingere normalei desfasurari a raporturilor de munca, propunandu-se organului decizional sanctionarea d-lui T. M. cu masura desfacerii disciplinare a contractului individual de munca.

Pe baza Raportului comisiei si cu luarea in considerare a intregului dosar de cercetare disciplinara, reprezentantul legal al intimatei a emis Decizia nr. 8938/09.12.2010 prin care a dispus desfacerea contractului individual de munca al contestatorului, decizie ce a fost comunicata prin posta reclamantului.

Trebuie observat faptul ca, sub aspect formal, Decizia nr. 8938/09.12.2010 indeplineste toate conditiile prevazute sub sanctiunea nulitatii de dispozitiile art. 268 alin. 2 Codul muncii, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat; motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea; temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica; termenul in care sanctiunea poate fi contestata si instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

In ceea ce priveste fapta savarsita de catre salariat. in mod corect comisia de cercetare disciplinara a apreciat ca absentarea nemotivata de la locul de munca incepand cu data de 12.11.2010 constituie abatere disciplinara prin incalcarea cu vinovatie de catre contestator a dispozitiilor art. 175 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2010 inregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sub nr. 4133/17.03.2010.

Potrivit art. 175 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate:

„Dupa trei zile de absente nemotivate se desface contractul individual de munca”.

Referitor la absentele nemotivate, corect s-a apreciat ca lipsa de la locul de munca s-a facut cu vinovatie in conditiile in care potrivit actelor interne (contract individual de munca, fisa postului, etc) salariatul avea obligatia de a se prezenta la serviciu si de a-si indeplini atributiile ce ii reveneau.

Prin cererea de chemare in judecata, intimatii-reclamanti au solicitat anularea Deciziilor de concediere.

Instanta de fond, prin sentinta pronuntata, a admis cererea formulata, constatand ca aceasta este intemeiata.

Recurenta-parata critica sentinta raportat la dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, respectiv „cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii”.

Cu privire la revocarea deciziei de concediere, prin sentinta pronuntata, instanta de fond a retinut ca deciziile de concediere au fost primite de intimati si acestia au acceptat toate efectele juridice, inclusiv incetarea raporturilor de munca si pierderea calitatii de salariat.

Intr-o formulare tendentioasa, Tribunalul G. retine, de asemenea, in sentinta pronuntata, ca „angajatorul, pe calea unei manevre abile, dar nelegale a inteles sa revoce decizia de concediere”.

In realitate, demersul societatii a fost unul bine intentionat, aceasta rechemandu-i la serviciu pe angajatii concediati ca urmare a dificultatilor economice pe care le traversa la acel moment in considerarea redresarii situatiei financiare.

Asa cum a aratat si in fata instantei de fond, cu privire la revocarea de catre angajator a Hotararii Consiliului de Administratie nr. 100/06.07.2010 si, pe cale de consecinta, a primei decizii de concediere a salariatului, doctrina a statuat ca in cazul cand angajatorul, care a hotarat concedierea, ar constata, ca urmare a unei sesizari din proprie initiativa, netemeinicia sau nelegalitatea masurii luate, are posibilitatea sa revina asupra acesteia, sa o revoce, prin actul sau unilateral, simetric celui pe care il desfiinteaza.

Asa fiind, revocarea poate fi definita drept actul unilateral al angajatorului prin care revine asupra propriei sale decizii, desfiintand-o.

Revocarea este posibila deoarece, pe de o parte, nu exista niciun text legal care sa o interzica, iar pe de alta parte, decizia de concediere nu este un act jurisdictional, care, prin esenta, este irevocabil.

Or, in speta de fata, se poate observa ca C. G. NAV SA, pe fondul unei redresari economice, a revocat la 27.10.2010 Hotararea Consiliului de Administratie nr. 100/06.07.2010, prin care s-a stabilit un plan de masuri in vederea eficientizarii activitatii ca urmare a dificultatilor economice intampinate, ceea ce a presupus desfiintarea unui anumit numar de posturi.

Revocarea constituie o manifestare de vointa neconditionata si integrala ce-si produce efectele retroactiv de la data emiterii deciziei.

Prin urmare, Societatea avea posibilitatea de a reveni asupra deciziei initiale, in contextul unei redresari a situatiei economice, una dintre conditii, potrivit doctrinei fiind aceea ca decizia de revocare sa indeplineasca toate conditiile de validitate impuse de lege pentru actul juridic pe care il anuleaza, in primul rand sa apartina organului care a emis decizia revocata. O a doua conditie priveste forma scrisa pe care trebuie s-o imbrace decizia de revocare.

Or, in speta de fata, se poate observa ca aceste doua conditii au fost indeplinite, Hotararea C. A. nr. 100/06.07.2010 fiind revocata prin Hotararea C. A. nr. 104/27.10.2010.

In plus, trebuie observat faptul ca deciziile initiale prin care s-a dispus concedierea salariatilor ca urmare a desfiintarii postului nu si-au produs efectele pentru care au fost emise, respectiv incetarea contractului individual de munca.

Efect al anularii unilaterale a deciziilor de concediere ca urmare de desfiintarii postului il reprezinta reintegrarea salariatului pe postul si functia avute anterior, plata tuturor drepturilor salariale la zi (lucru care s-a si intamplat).

In considerarea acestor aspecte, rezulta cu claritate ca afirmatiile instantei de fond, potrivit carora subscrisa a actionat cu rea-credinta sunt nefondate si tendentioase.

Cu privire la situatia economica a societatii, in sentinta atacata, Tribunalul G. a retinut ca: „Sub un alt aspect tribunalul apreciaza ca decizia initiala de concediere pentru motive neimputabile reflecta realitatea situatiei economice traversate de parata (C. G. NAV SA), masura concedierii unei parti din salariati fiind intemeiata si luata in sensul rentabilizarii activitatii economice si acceptata fara echivoc de catre aceasta prin necontestarea deciziilor, tocmai pentru motivul ca au cunoscut situatia precara a societatii.”

Astfel de afirmatie a instantei de fond este nefondata, cata vreme pe de o parte intimatul-reclamant nu a formulat aparari in acest sens, iar pe de alta parte, la dosarul cauzei nu a fost solicitat sau depus vreun document pe baza caruia instanta ar fi putut stabili situatia economica a societatii.

In acest context, afirmatia instantei de fond nu poate constitui decat o consideratie personala, ce nu isi gaseste suport in materialul probator depus la dosarul cauzei.

De asemenea, cu privire la redresarea economica a C. G. NAV SA, Tribunalul G. retine, in sentinta civila nr. 478/LM/AS din 17.05.2011, ca o astfel de sustinere „este nereala si nu poate fi primita, intrucat are la baza documente intocmite pro causa pentru a justifica formal masura revocarii deciziilor initiale de concediere”.

Prin aceste afirmatii, instanta de fond nu numai ca dovedeste reaua-credinta fata de recurenta, dar depaseste si limitele cadrului procesual cu care a fost investita.

Astfel, arata ca nu exista niciun temei pentru a sustine ca documentele ce atesta redresarea situatiei economice au fost intocmite pro causa, cata vreme acestea sunt documente cu data certa, ce materializeaza relatiile contractuale dintre subscrisa si terti. Mai mult decat atat, in niciun moment al derularii procesului in fata instantei de fond, nu s-a pus in discutie autenticitatea acestor documente, intimata-reclamanta insasi necontestand respectivele inscrisuri.

In consecinta, considera ca afirmatia potrivit careia documentele depuse au fost intocmite pro causa este nedovedita si excede limitele cadrului procesual cu care a fost investita instanta de fond prin cererea de chemare in judecata.

Prin intampinarile formulat, intimatii-reclamanti au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate, cat si a dispozitiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea gaseste recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute in vedere fiind urmatoarele:

Prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale si o justa apreciere a materialului probator administrat in cauza, iar Curtea isi insuseste in intregime considerentele expuse in sentinta recurata, pentru a nu le mai relua.

Criticile expuse in motivarea recursului sustin, in esenta, ideea ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii intrucat instanta de fond a retinut gresit ca deciziile de concediere au fost primite de intimati si acestia au acceptat toate efectele juridice, inclusiv incetarea raporturilor de munca si pierderea calitatii de salariat.

Recurenta sustine ca doctrina a statuat ca in cazul cand angajatorul, care a hotarat concedierea, ar constata, ca urmare a unei sesizari din proprie initiativa, netemeinicia sau nelegalitatea masurii luate, are posibilitatea sa revina asupra acesteia, sa o revoce, prin actul sau unilateral, simetric celui pe care il desfiinteaza.

Mai arata rcurenta ca revocarea constituie o manifestare de vointa neconditionata si integrala ce-si produce efectele retroactiv de la data emiterii deciziei.

Curtea noteaza ca in speta intimatii-reclamanti au fost concediati prin deciziile nr. 6846/70, nr. 6846/69, nr. 6846/88 si nr. 6845/17 din 01.10.2010, raporturile lor de munca incetand.

In mod corect  a retinut tribunalul ca decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului.

Iar curtea subliniaza ca raporturile de munca ale intimatilor reclamanti cu societatea recurenta nu se mai puteau relua decat in conditiile intalnirii acordului de vointa al celor doua parti in acest sens.

In cauza, salariatii reclamanti nu au dorit reluarea raporturilor de munca,, nu si-au expimat niciodata acordul de vointa in acest sens, iar contractele individuale de munca au incetat la data emiterii aceastor decizii de concediere, 01.10.2010.

Sustinerile recurentei referitoar la redresarea activitatii sunt lipsite de relevanta, in prezenta cauza fiind analizate deciiile de concediere emis la data de 09.12.2010.

Aceste sunt nelegale pentru ca, asa cum s-a aratat, intimatii-reclamantii nu mai aveau calitatea de salariat ai societatii recurente  de la data producerii efectelor primelor deciizii de concediere, unilateral  revocate de catre societate, iar aceasta nu mi dispunea de prerogativa disciplinara.

F. de aceste considerente, in baza art. 312 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta parata S. C. C. G. NAV S. A. impotriva sentintei civile nr. 397 LM/AS din data de 03.05.2011, pronuntata de Tribunalul G. - Sectia Civila, in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu intimatii reclamanti C. T. P., C. E., N. M. si I. F.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat