Dreptul salariatilor la concediu de odihna anual. Plata indemnizatiei de concediu de odihna nu il scuteste pe angajator de obligatia acordarii concediului de odihna salariatilor

Hotararea nr. 3522/R din data de 11 octombrie 2011, Pronuntata de Curtea de Apel Cluj

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Functionar public. Refuzul acordarii concediului fara plata
Obligatia acordarii de zile consecutive de repaus saptamanal. Unitatea lucreaza in mod continuu 6 zile pe saptamana
Concediu platit pentru redactarea tezei de doctorat, in continuarea concediului de studii
Cumularea concediului de odihna neefectuat din anul anterior cu cel din anul curent
Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat
Functionar intors la locul de munca dupa efectuarea concediului de crestere copil. Refuzul acordarii postului ocupat anterior
Implinirea termenului contractului individual de munca pe durata determinata. Indicarea gresita a temeiul de drept in cuprinsul deciziei de constatare a incetarii contractului individual de munca emise de angajator

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Maramures sub nr. .../06.01.2010, astfel cum aceasta a fost precizata la data de 06.05.2010, reclamantul S.  DE ASISTENTA MATERNALA  MARAMURES a chemat in judecata pe paratii: DIRECTIA G. DE  ASISTENTA  S.  SI PROTECTIA  C.  MARAMURES si C. JUDETEAN  MARAMURES, solicitand  instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratilor la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru orele prestate de catre asistentii maternali  reprezentati in cauza, in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale in perioada 10.11.2008 - 31.12.2009, la compensarea in bani a concediilor de odihna neefectuate in perioada 10.11.2008 - 31.12.2009 si la plata  sporului de 75% din salariul de baza pentru munca prestata peste programul normal de lucru.

In motivarea actiunii, reclamantii  au aratat ca specificul contractului individual de munca al asistentilor maternali consta in faptul ca locul de munca al acestora este la domiciliu, programul de lucru nu este limitat la 8 ore pe zi, ci este un program permanent, iar pe durata efectuarii concediului de odihna asistentul maternal are obligatia de a sigura continuitatea activitatii desfasurate cu copilul.

S-a mai aratat ca obligatiile asistentului maternal sunt reglementate de dispozitiile art. 10 din H. G. nr. 679/2003.

Art. 134 alin. 1 din Codul muncii prevede care sunt zilele declarate nelucratoare.

Reclamantii au sustinut ca, potrivit art. 136 din Codul muncii, prevederile art. 134 din Codul muncii nu se aplica locurilor de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita specificului muncii prestate, cum este si in cazul asistentilor maternali. In situatia in care aceste zile libere nu pot fi acordate, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, conform art. 137 alin. 2 din Codul muncii, salariatii sunt indreptatiti la plata unui spor la salariul de baza de 100%.

Intrucat reclamantii nu au beneficiat de concediu de odihna in perioada 10.11.2008-31.12.2009, acestia se considera indreptatiti la compensarea in bani a acestuia.

Potrivit art. 119 din Codul muncii, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia.

In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 119 alin. 1, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea  unui spor de 75% la salariul de baza.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 134, art. 136, art. 137, art. 119, art. 120 din Codul muncii si art. 19 din Legea nr. 330/2009.

Parata Directia G. de  Asistenta  S.  si Protectia  C.  Maramures a depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a actiunii, considerand  ca, potrivit art. 141 alin. 4 din Codul muncii, compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este posibila numai in cazul incetarii contractului individual de munca, reclamantii nedovedind ca ar fi solicitat efectuarea concediului de odihna si ca acest drept le-ar fi fost refuzat.

In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 53/2003 si H. G. nr. 679/2003.

Paratul C. Judetean Maramures a depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a actiunii formulate, aratand ca, potrivit art. 8 din H. G. nr. 679/2003, activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfasoara in baza unui contract individual de munca, care are un caracter special, specific protectiei copilului, incheiat cu un serviciu public specializat pentru protectia copilului sau cu un organism privat autorizat, care are obligatia supravegherii si sprijinirii activitatii desfasurate de asistentii maternali profesionisti.

S-a efectuat in cauza o expertiza contabila, fiind depus la dosar raportul intocmit de catre expert Tivadar M. .

Prin sentinta civila nr. 753/12.04.2011, Tribunalul Maramures a admis in parte actiunea formulata de reclamantul S. de Asistenta Maternala Maramures, in contradictoriu cu paratii Directia G. de Asistenta S. si Protectia C. Maramures si C. Judetean Maramures, in sensul ca parata Directia G. de Asistenta S. si Protectia C. Maramures a fost obligata la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru orele prestate de asistentii maternali in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale in perioada 10.11.xxxx09 si la compensarea in bani a concediilor de odihna neefectuate in perioada 10.11.xxxx09, actualizate in raport de indicele de inflatie de la data la care sumele erau datorate si pana la data platii efective, drepturi banesti stabilite conform raportului de expertiza efectuat in cauza de expert Tivadar M., pentru membrii de sindicat: A. M., A. M.,A. L., A. D. M., A. Ghe. I., A. I. I., A. St. M., A. Pelaga, A. S., A. A., B. A., B. S., B. V., Balin Pt. M., Balin V. I., B. R., B. N. G., B. I. R., B. Heda, B. M., B. M., B. M., B. C., B. D. V., B. I. M., B. St. I., B. V. M., B. Nastafa, B. V. M., Berniki E. M., Motriuc D. C., B. A., B. T., B. Ghe. G., B. S., B. V., B. D. A., B. M., Boituc M., B. I., B. B. M. Nastaf, B. D. M., B. V. V., Bozantan S., B. F., B. A., B. I., B. E., B. G., B. V., Budija E., B. I. M., B. V. Palaguta, B. A., B. L., B. S., Burzo A. Eluca, C. L., Cardos V., C. D., Chendes M., C. A., C. M. M., C. S., Cintalan Iudith, C. G., C. I. E., Codra M. A., C. I. M., C. M. O., C. V., C. Zorica, C. I. D., Csurka I., Csurka M., C. F., C. M. M., C. V., D. E., D. I., D. F., Demko M., D. I., D. N., D. M., D. Nastafa, D. R., Ekkert Kristina, F. M., F. A., F. A., F. M., F. P.             , F. V., F. I., G. M., G. M., Gota Palaguta, Grecica A., G. M., G. I. M., Gridjac L., H. V., H. M., H. C., H. M., Juhas N. M., K. Sarika, Kokas N. I., L. C.             , L. A., L. C., L. V., L. V., L. V.,Manaila I., Manzilac D., M. M., M. S, Mat V., Matesz M., M. H. I., Margiinean Nastafa, M. Alexndru, M. E., M. R., M. I., M. Nazarica, M. I., M. I., M. S., M. E., M. V., M. G., N. D., N. L., N. A., N. D., N. I., N. V., O. C., O. S., O. A., O. P., O. S., Ostas A., Ostas G., P. A. M., P. S, P. L. Nastafa, P. M. Firuta, P. Aristina, P. M., P. V., P. I., Plsa A. C., P. M. L., P. A., P. A.             , P. E., P. Al. I., P. Ghe. I., P. L. I, P. L. II, P. D. M., P. M., P. M., P. Nita, P. Pt. M., P. T. M., P. V. I., P. V., P. Zorica, P. V. M.             , P. A., P. T., R. Ghe. M., Ramor I., Richard R., R. A. M., R. M.             , R. M., R. F. D., Rotis M., R. A., R. B., R. E., R. M., S. I. I., S. R., Salistean M., Sideras R. Dolores, Serba Nastafa, Stenczel V., Strebeli V., Zsurzs V., Szeleczi E., Szeleczi V., T. A., T. H., T. M., T. D., Tivadar A., T. G., Ute M., V. M., V. I., V. E., N. E., V. S.             , V. D. V., V. R., V. E., V. F., Vlasan A., Z. O. M., B. M. D., B. T., D. M., Ember M.             , F. I., I. M.             , M. R., M. S., P. M., P. D., T. C., V. G., Petrusca E., Anitas I., B. I., Contis V., C. F., D. H., D. E., Flaus C., Flaus L., Flaus T., Flaus D. I., G. C. M., O. M.             , Petrut V., Pusok C.             , R. D., R. Nastafa, S. I.             , Svestiuc M., Z. E., B. N. M.             , C. I., P. V., S. D., S. I., B. M., Lupsac I., Stroblea S., Stroblea Sanziana, Botac I., R. Nastaca, Logos M., Sleam M., I. A., M. L. M. si A. S. .

Paratul C. Judetean Maramures a fost obligat sa aloce sumele necesare pentru plata drepturilor banesti acordate.

S-a respins ca neintemeiat capatul de cerere formulat de reclamanti privind acordarea unui spor de 75% din salariul de baza pentru munca prestata peste programul normal de lucru.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Membrii de sindicat indicati in tabelul anexat cererii de chemare in judecata, reprezentati de reclamant, au calitatea de asistenti maternali, in baza contractelor individuale de munca incheiate cu parata Directia G. de  Asistenta  S.  si Protectia  C.  Maramures.

Potrivit art. 90 alin. 1 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatilor de asistenta sociala pe anii 2007-2009, pentru orele prestate in zilele de sambata, duminica, sarbatori legale si in alte zile in care, potrivit legii, nu se lucreaza angajatii beneficiaza de un spor de 100% din salariul de baza.

Prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca reprezinta o concretizare a celor prevazute in art. 132 si art. 137 din Codul muncii, unde se mentioneaza cuantumul sporurilor de care beneficiaza salariatii pentru munca prestata  in zilele de repaus saptamanal si sarbatori legale.

Contractul colectiv de munca se aplica tuturor angajatilor Directiei Generale de  Asistenta  S.  si Protectia  C.  Maramures si constituie legea partilor, conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii si art. 7 din Legea nr. 130/1996.

Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti. Neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta, asa cum prevede art. 243 din Codul muncii si art. 30 din legea nr. 130/1996.

Instanta de fond a mai retinut ca art. 139 alin. 1 din Codul muncii prevede in mod expres ca dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor, iar, potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, dreptul la concediul de odihna anual platit nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.

Potrivit art. 141 alin. 3 din Codul muncii, angajatorul este obligat sa acorde concediul, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care  aveau dreptul.

In conformitate cu dispozitiile art. 144 din Codul muncii, salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu exceptia situatilor expres prevazute de lege sau atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.

Prin urmare, prima instanta a retinut ca, avand in vedere regula, respectiv necesitatea si obligatia efectuarii concediului in natura, compensarea lui in bani este permisa in cazul incetarii contractului individual de munca (art. 141 alin. 4 Codul muncii) sau atunci cand, din motive obiective, nu a putut fi efectuat (art. 144 Codul muncii).

Paratii nu au facut dovada acordarii catre reclamanti a concediului de odihna si nici a sporului de 100% din salariul de baza pentru orele prestate in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, in perioada 10.11.2008 - 31.12.2009, cu toate ca sarcina probei le incumba, potrivit art. 287 din Codul muncii.

Avand in vedere specificul raportului de munca incheiat intre parti, respectiv necesitatea de a se asigura continuitatea activitatii desfasurate cu copilul, instanta de fond a apreciat ca, din motive obiective, concediul de odihna nu a putut fi efectuat de catre asistentii maternali, astfel incat este admisibila compensarea in bani a acestuia.

Drepturile banesti cuvenite reclamantilor au fost stabilite prin completarea la lucrarea de expertiza efectuata in cauza de d-na expert Tivadar M. la data de 22.02.2011, depusa la filele 181-215 din dosar (volumul IV).

Persoanele atestate ca asistent maternal profesionist isi desfasoara activitatea in baza unei legi speciale, H. G. nr. 679 din 12.06.2003 privind conditiile de obtinere a atestatului, procedurile de atestare si statutul asistentului maternal profesionist.

Contractul individual de munca al asistentilor maternali are un caracter special, activitatea acestora desfasurandu-se la domiciliu si avand un caracter permanent, aspect mentionat si in fisa postului, la pct. 3 - „Conditiile postului”.

Conform art. 105 alin. 2 din Codul muncii, in vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariatii cu munca la domiciliu isi stabilesc singuri programul de lucru.

Asistentii maternali profesionisti isi cunosc obligatiile si caracterul de permanenta si continuitate a muncii, dat de specificul activitatii, inca de la angajare.

In consecinta, tribunalul a admis in parte actiunea formulata si a obligat parata Directia G. de Asistenta S. si Protectia C. Maramures la plata sporului de 100% din salariul de baza pentru orele prestate de asistentii maternali in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale in perioada 10.11.xxxx09 si la compensarea in bani a concediilor de odihna neefectuate in perioada 10.11.xxxx09, actualizate in raport de indicele de inflatie de la data la care sumele erau datorate si pana la data platii efective, conform raportului de expertiza efectuat in cauza de d-na expert Tivadar M., pentru membrii de sindicat reprezentati in cauza.

De asemenea, prima instanta a obligat paratul C. Judetean Maramures sa aloce in bugetul sau  sumele necesare pentru plata drepturilor banesti acordate.

Instanta a respins ca neintemeiat capatul de cerere formulat de reclamant privind acordarea unui spor de 75% din salariul de baza pentru munca prestata de asistentii maternali peste programul normal de lucru.

Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs parata DIRECTIA G. DE ASISTENTA S. SI PROTECTIA C. MARAMURES, considerand-o ca fiind nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele  motive:

In principal, recurenta solicita casarea sentintei, conform art. 304 pct. 4, respectiv art. 3041 Cod. proc. civila, si trimiterea cauzei la prima instanta pentru rejudecarea acesteia in fond, considerand ca instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti, substituindu-se reclamantului, intrucat a apreciat ca activitatea tuturor intimatilor reclamanti nu poate fi intrerupta.

Astfel, recurenta arata ca, nici din cererea de chemare in judecata si nici dintr-un alt document nu rezulta aceasta si nici nu are corespondenta in realitate deoarece copiii aflati in plasament la asistentul maternal profesionist pot frecventa gradinita/scoala, perioada de timp in care asistentul maternal nu are obiectul muncii, respectiv ingrijirea copilului.

De asemenea, recurenta mai sustine ca instanta se refera la dispozitiile art. 137 alin. 2 din Codul Muncii, desi intimatii-reclamanti nu si-au intemeiat cererea pe aceste dispozitii.

In subsidiar, recurenta solicita modificarea hotararii recurate in sensul respingerii in tot a actiunii intimatilor-reclamanti.

Astfel, se invoca faptul ca hotararea contine motive contradictorii, fiind incidente in cauza disp. art. 304 pct. 7 Cod. proc. civila, in sensul ca, desi prima instanta retine caracterul special al raportului de munca al asistentilor maternali, totusi, prin hotararea recurata face o aplicare a prevederilor Codului Muncii ce privesc munca suplimentara.

De asemenea, se mai arata ca instanta, pe parcursul judecarii fondului, prin incheierile de sedinta din 17.12.2010 si 25.03.2011 incuviinteaza obiectiunile la expertiza contabila efectuata in cauza de expert Tivadar M., precum si completarea la obiectiunile de expertiza depuse de catre parata, insa prin sentinta,  obliga recurenta la plata sumelor astfel cum acestea au fost calculate de catre expertul contabil prin lucrarile de expertiza.

Recurenta  mai invoca faptul ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, temei de modificare a hotararii fiind art. 304 pct. 9 Cod. proc. civila.

Astfel, se sustine ca s-au incalcat dispozitiile legale in ceea ce priveste compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat de catre intimatii reclamanti in perioada 10.11.xxxx09 deoarece, desi nu s-a facut dovada solicitarii acestui concediu de catre intimatii-reclamanti, instanta a  apreciat ca din motive obiective nu a putut fi efectuat, fara a arata care sunt aceste motive.

De asemenea, s-a aratat ca dispozitiile Codului muncii evidentiaza in mod clar care sunt cazurile in care angajatorul poate plati concediul de odihna neefectuat, ori intimatii-reclamanti nu intra in aceea categorie deoarece nu au incetate raporturile de munca cu DGASPC Maramures.

Recurenta mai arata ca au fost incalcate prevederile legii speciale, respectiv ale art. 20 alin. 31 din O.U.G. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, cu modificarile si completarile ulterioare, care precizeaza expres si limitativ drepturile materiale de care beneficiaza asistentul maternal profesionist:

„Pe perioada incredintarii sau a plasamentului copilului asistentii maternali profesionisti beneficiaza de urmatoarele drepturi:

a) salariu de baza stabilit Intre limita minima si limita maxima pentru asistentul social cu pregatire medie, in functie de vechimea in munca, prevazut la pct. I lit. A din anexa nr. I VII a, respectiv anexa nr. IV/b la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. ... privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2003 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. ... privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica;

b) un spor de 15% calculat la salariul de baza, pentru conditii de incordare psihica ridicata si responsabilitate sporita in care se desfasoara activitatea;

c) un spor de 15% calculat la salariul de baza, pe perioada in care au in plasament sau incredintare cel putin 2 copii;

d) un spor de 25% calculat la salariul de baza, pentru fiecare copil cu handicap/dizabilitati, infectat  sau bolnav S., incredintat ori primit in plasament.”

In consecinta, recurenta considera ca orice alt drept solicitat si acordat asistentilor maternali profesionisti in plus fata de cele aratate excede prevederilor legale.

Se mai invoca faptul ca in mod gresit, prin neluarea in calcul a obiectiunilor la expertiza contabila, instanta a considerat ca diminuarea cu 15. 5% a drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar in temeiul Legii nr. 329/2009 nu este aplicabila sumelor pretinse de intimatii reclamanti pentru lunile octombrie, noiembrie si decembrie 2009, diminuare.

In drept, recurenta invoca disp. art. 304 pct. 7 si 9 respectiv art. 3041 Cod. proc. civila, H. G. nr. 679/2003, O. U. G. 26/1997 si ale Legii nr. 329/2009.

Intimatul S. de Asistenta Maternala Maramures, in numele membrilor de sindicat reclamanti,  a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea recursului ca fiind nefundat.

La data de 04.10.2011, recurenta Directia G. de Asistenta S. si Protectia C. Maramures a depus la dosarul cauzei o „Precizare a cererii de recurs”, prin care, in completarea cererii de recurs si a celor aratate in sustinerea acesteia, se arata ca prin hotararea recurata instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind incident in cauza art. 304 pct. 6 Cod. proc. civila.

Astfel, se arata ca, din cererea de chemare in judecata rezulta ca se solicita “plata orelor suplimentare “ care ar fi oricum sume nete, iar instanta  a obligat DGASPC Maramures la plata unor sume reprezentand drepturile salariale brute, actualizate pana la data pronuntarii hotararii, pentru munca prestata in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, in perioada 10.11.xxxx09”, fara a preciza modul de actualizare, desi prin obiectiunile la expertiza formulate s-a aratat ca actualizarea cu indicele de inflatie a oricaror sume se face prin aplicarea acelui indice pentru fiecare luna de intarziere.

Analizand recursul declarat de parata DIRECTIA G. DE ASISTENTA S. SI PROTECTIA C. MARAMURES, in temeiul disp. art. 3041 Cod. proc. civila, prin prisma motivelor de recurs formulate in termen legal si a dispozitiilor nationale si comunitare aplicabile in cauza, se retin urmatoarele:

Curtea constata ca prima instanta a cercetat in speta fondul cauzei, neimpunandu-se trimiterea cauzei la prima instanta pentru rejudecare.

In cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 4 Cod. proc. civila, intrucat in cauza instanta nu a depasit atributiile puterii judecatoresti, ci, verificand modalitatea in care angajatorul si-a indeplinit obligatiile in cursul executarii contractelor individuale de munca ale reclamantilor, a constatat, in cadrul jurisdictiei muncii, astfel cum aceasta este reglementata de art. 266 din Codul muncii republicat (fostul art. 281), incalcari ale drepturilor salariatilor, acordand acestora despagubiri in temeiul art. 269 din Codul muncii in vigoare la data pronuntarii sentintei recurate, art. 253 din Codul muncii republicat.

Se mai retine ca in cauza nu sunt incidente nici disp. art. 304 pct. 7 Cod. proc. civila, intrucat caracterul special al raportului de munca al asistentilor maternali nu poate legitima atingerea adusa drepturilor acestor salariati, garantate prin Constitutie, legislatia muncii in vigoare si legislatia comunitara.

De asemenea, se retine ca incuviintarea de catre instanta a obiectiunilor la expertiza contabila efectuata in cauza de expert Tivadar M., precum si a completarilor la obiectiuni depuse de catre parata parcursul judecarii fondului, prin incheierile de sedinta din 17.12.2010 si 25.03.2011, nu obliga instanta sa pronunte hotararea in sensul obiectiunilor formulate, cu atat mai mult cu cat atat expertiza, cat si suplimentele de expertiza intocmite in cauza nu constituie o proba suprema, ci lucrari de specialitate, ce trebuie coroborate cu celelalte probe administrate in cauza si care sunt supuse cenzurarii si aprecierii  judecatorului, care  poate retine sau inlatura  concluziile acestora atunci cand solutioneaza cauza.

Curtea mai retine ca hotararea pronuntata de catre prima instanta nu este lipsita de temei legal si nu a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, nefiind incidente in cauza disp. art. 304 pct. 9 Cod. proc. civila, pentru urmatoarele considerente:

Avand in vedere scopul major avut in vedere de catre legiuitor in reglementarea normelor de munca, a timpului de munca si a celui de odihna, precum si a concediului de odihna, respectiv asigurarea sanatatii in munca a salariatilor, acestia sunt indreptatiti sa beneficieze de drepturile fundamentale stabilite prin dispozitii legale, fara posibilitatea, pentru angajator, de a deroga in permanenta de la acestea, sub  pretextul specificului activitatii desfasurate.

In acest sens, ar trebui sa analizam, in primul rand,  indreptatirea asistentilor maternali la efectuarea concediului de odihna, drept fundamental al salariatilor, conform art. 41 alin. 2 din Constitutie, dar si obligatie esentiala a angajatorului, care are indatorirea de a asigura salariatilor beneficiul efectiv al acestei perioade de odihna, in cadrul obligatiei generale de asigurare a sanatatii si securitatii in munca a angajatilor.

Art. 10 alin. 1 lit. f din HG nr. 679/2003, prevede ca asistentii maternali sunt obligati sa asigure continuitatea activitatii desfasurate si in perioada efectuarii concediului legal de odihna, cu exceptia cazului in care separarea de copiii plasati sau incredintati pentru aceasta perioada este autorizata de catre angajator.

Aceasta norma legala pare a constitui o limitare a dreptului acestor salariati de a efectua concediul de odihna, drept garantat constitutional si care face parte din dreptul general al salariatului la sanatate si securitate in munca.

Totusi, chiar acest text permite angajatorilor respectarea dispozitiilor nationale si comunitare si a scopului urmarit prin reglementarea dreptului salariatilor la efectuarea concediului de odihna anual, respectiv protectia sanatatii angajatilor, prin autorizarea separarii de copiii plasati sau incredintati asistentilor maternali.

Se mai retine ca, potrivit art. 141, 143 din Codul muncii, in forma in vigoare la momentul pronuntarii solutiei in fond- art. 146, 148 din Codul muncii republicat - angajatorul este cel obligat sa acorde concediul tuturor salariatilor, sa efectueze programari colective, cu consultarea sindicatelor sau a reprezentantilor salariatilor, sau programari individuale, cu consultarea salariatului, astfel incat autorizarea separarii de copiii plasati sau incredintati asistentilor maternali trebuie sa fie o preocupare a celui care angajeaza, care are indatorirea de a asigura exercitiul efectiv al dreptului la concediu de odihna de catre acesti salariati, neputandu-se imputa angajatilor faptul ca acestia nu ar fi formulat cereri in acest sens, intrucat legislatia in vigoare nu impune a astfel de obligatie acestora.

Desi sarcina probei ii incumba in cauza, potrivit disp. art. 287 din Codul muncii -272 din Codul muncii republicat-angajatorul nu a dovedit in cauza intocmirea unor astfel de programari colective sau individuale si nici acordarea autorizarii separarii de copiii plasati sau incredintati reclamantilor, in anumite perioade, in care acestia ar fi fost programati in concediu de odihna.

In ipoteza in care aceasta separare nu este posibila, iar asistentii maternali asigura continuitatea activitatii desfasurate si in perioada efectuarii concediului legal de odihna, acestia sunt indreptatiti la despagubiri, la compensatii pentru prejudiciul suferit prin incalcarea dreptului lor la refacerea sanatatii.

Prin reglementarea dreptului salariatilor la concediu de odihna legiuitorul a urmarit in primul rand garantarea efectuarii acestuia, necesara pentru refacerea sanatatii, indiferent de domeniul in care se presteaza munca, de specificul activitatii desfasurate, astfel incat plata an de an a indemnizatiei de concediu de odihna, ce este practic echivalenta cu salariul lunar, fara beneficiul efectiv al perioadei de refacere a sanatatii nu poate in niciun caz echivala cu indeplinirea de catre angajator a obligatiilor legale stabilite prin dispozitii imperative nationale si internationale, ceea ce deschide angajatilor ale caror drepturi au fost anual incalcate, dreptul la dezdaunari pentru prejudiciul cauzat prin privarea de acest drept fundamental.

De altfel, acesta este si rationamentul pentru care, prin art. 141 din Codul muncii, legiuitorul a prevazut obligativitatea efectuarii in fiecare an a concediului de odihna, doar exceptional fiind permisa efectuarea acestuia in anul urmator.

Alineatul 3 al aceluiasi articol prevede ca angajatorul este obligat sa acorde concediul, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care aveau dreptul.

In acelasi sens sunt si prevederile potrivit carora acordarea unei sume de bani drept compensatie pentru concediul de odihna neefectuat este permisa doar in cazul incetarii contractului individual de munca, astfel cum prevede alineatul 4 al aceluiasi articol.

In cauza, apreciez ca nu putem, fara incalcarea acestor dispozitii imperative si a premiselor avute in vedere de catre legiuitor la momentul reglementarii, sa consideram ca plata anuala a indemnizatiei prevazute de art. 145 din Codul muncii unei anumite categorii de salariati, pe parcursul derularii raporturilor de munca, pentru concedii de odihna neefectuate de catre acestia si privarea acestora an de an de acest drept fundamental, constituie indeplinirea de catre angajator a obligatiilor ce-i revin, fara exceptii de la lege, de a acorda angajatilor perioada de odihna reglementata prin actele normative in domeniu.

Faptul ca legiuitorul, desi statuase in mod general, prin art. 38 alin. 1 din Codul muncii, ca salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege si ca orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate, a considerat necesar ca, prin disp. art. 139 alin. 2 din Codul muncii, sa prevada ca dreptul la concediul de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari, demonstreaza tocmai importanta pe care acesta a acordat-o respectarii intocmai a drepturilor salariatilor la beneficiul anual al perioadei de odihna, fara posibilitatea de a alege intre mai multe alternative de recunoastere efectiva a acestor drepturi.

Din acest motiv nu putem considera ca, prin angajarea lor pe postul de asistenti maternali si incheierea contractului de munca, intimatii-reclamanti, cunoscand dispozitiile legislatiei speciale in domeniu, ar fi renuntat la beneficiul efectuarii concediului de odihna.

Dispozitiile imperative enumerate anterior fac ca vatamarea suferita de catre salariati in situatia nerespectarii intocmai a celor reglementate in domeniu sa fie prezumata, astfel incat angajatorul este tinut sa repare prejudiciul suferit de catre acesti angajati, in temeiul disp. art. 269 din Codul  muncii-art. 253 din Codul muncii republicat.

Curtea mai retine ca, in speta, interesul superior al copilului, nu poate constitui o justificare rezonabila a incalcarii unor drepturi fundamentale pe care cei chemati sa le asigure cresterea, ingrijirea si educarea le au in cadrul raporturilor de munca, cu atat mai mult cu cat, tocmai importanta activitatii prestate si solicitarea la care sunt supusi asistentii maternali prin specificul muncii lor, presupun respectarea perioadei anuale de odihna pe care legiuitorul, in urma studiilor efectuate in ceea ce priveste cerintele minimale pentru mentinerea sanatatii lucratorilor, le-a stabilit.

Trebuie avut in vedere ca, prin art. 20 din O. U. G. nr. 26/1997, chiar legiuitorul a prevazut, in acest sens, ca activitatea asistentilor maternali se desfasoara in conditii de incordare psihica ridicata si de responsabilitate sporita.

Chiar si considerarea conventiei partilor ca fiind un contract de munca la domiciliu, nu poate conduce la nerespectarea drepturilor fundamentale ale salariatilor fara o justa si echitabila despagubire, avand in vedere faptul ca, art. 107 din Codul muncii-art. 108 din Codul muncii republicat- prevede ca salariatii cu munca la domiciliu se bucura de toate drepturile recunoscute prin lege salariatilor al caror loc de munca este la sediul angajatorului.

De altfel, art. 8 alin. 1 din H. G. nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare prevedea urmatoarele: „ Conducerea unitatii are obligatia sa ia masurile necesare pentru ca salariatii sa efectueze, in fiecare an calendaristic, concediile de odihna la care au dreptul.”

Parte dintre considerentele enuntate anterior conduc si la concluzia ca asistentii maternali sunt indreptatiti si la plata compensatiilor prevazute prin legislatia nationala si internationala pentru lipsirea acestora de beneficiul efectiv al celor 24 de ore consecutive de repaus acordate de legislatia nationala si internationala pentru refacerea capacitatii de munca, pentru fiecare perioada de sapte zile de munca prestata.

Faptul ca interesul superior al copiilor plasati sau incredintati asistentilor maternali presupune continuitatea activitatii acestora pe durata intregii saptamani, ne plaseaza practic in ipoteza prevazuta de art. 132 alin. 5 din Codul muncii, ce face trimitere la art. 120 alin. 2 din cod (art. 137 alin. 5 cu trimitere la art. 123 alin. 2 din Codul muncii republicat) prin care legiuitorul, prezumand vatamarea suferita de salariatii lipsiti de beneficiul efectiv al drepturilor lor la repaus saptamanal, a reglementat compensatiile cuvenite angajatilor in aceasta situatie, prin acordarea unui spor menit sa acopere prejudiciul suferit de catre acestia.

Aceeasi este si situatia in care, datorita specificului activitatii salariatilor, nu se acorda zilele libere prevazute de art. 134 din Codul muncii-art. 139 din Codul muncii republicat-asistentii maternali beneficiind pentru prejudiciul suferit prin nerespectarea drepturilor recunoscute pe plan intern si international tuturor angajatilor, de o compensatie echivalenta cu sporul de 100% din salariul de baza, pentru orele de munca prestate in zilele de sarbatoare legala,  in conditiile art. 137 alin. 2 din Codul muncii-art. 142 alin. 2 din codul muncii republicat.

De altfel, pentru acele categorii de personal ce au o situatie comparabila cu asistentii maternali, impusa de necesitatea asigurarii continuitatii activitatii, art. 10 din H. G. nr. 281/1993, ale carui prevederi au fost abrogate abia prin Legea nr. 330/2009, sunt in sensul ca: „Munca prestata in unitatile sanitare, de asistenta sociala si de ocrotire, precum si in unitatile vamale in simbata libera, in ziua de duminica sau in zilele de sarbatori legale, in cadrul schimbului normal de lucru, in vederea asigurarii asistentei medicale de urgenta sau a continuitatii activitatii unitatilor vamale, se platesc cu un spor de pina la 100% din salariul de baza si se aproba de conducatorul unitatii. Munca astfel prestata si platita in conditiile de mai sus nu se compenseaza si cu timp liber corespunzator.”

Curtea mai retine ca instanta nu este tinuta de temeiurile de  drept indicate  de catre reclamanti, calificarea juridica a actiunii fiind in sarcina judecatorului ce solutioneaza pricina.

Astfel, se retine ca, prin  H. G. nr. 679/2003 si Ordinul nr. 35/2003, legiuitorul national, precizand ca asistentul maternal profesionist isi desfasoara activitatea in baza unui contract individual  de munca care are un caracter special, specific protectiei copilului, nu a intentionat sa priveze aceasta categorie de salariati de drepturile fundamentale la refacerea sanatatii garantate de legislatia muncii, fara acordarea unor juste despagubiri atunci cand nu exista posibilitatea exercitarii acestor drepturi astfel cum acestea au fost recunoscute de catre lege, dupa studii indelungate de protectie a muncii.

De altfel, chiar si in ipoteza in care legislatia specifica acestui domeniu ar cuprinde asemenea prevederi, acestea nu ar putea fi aplicate prin incalcarea drepturilor salariatilor garantate de Constitutie, reglementari europene si comunitare.

In acest sens, art. 7 alin. 1 din Directiva Consiliului 93/104/CE din 23.11.1993 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru, prevede ca statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani, potrivit conditiilor de obtinere si de acordare prevazute de legislatiile si/sau practicile nationale.

Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca perioada minima de concediu anual platit nu poate fi inlocuita cu o indemnizatie in bani decat in cazul incetarii raportului de munca.

Art. 5 al aceleiasi directive prevede ca Statele membre iau masurile necesare pentru a garanta fiecarui lucrator, pentru fiecare perioada de sapte zile, dreptul la o perioada minima neintrerupta de repaus de 24 de ore in plus fata de cele 11 ore de repaus zilnic prevazute in art. 3.

Potrivit art. 17 din directiva, in respectarea principiilor generale de protectie a sanatatii si securitatii lucratorilor, Statele membre pot deroga de la dispozitiile art. 3, 4, 5, 6, 8 si 16. Derogarile pot fi adoptate prin dispozitii legale, de reglementare sau administrative ori prin conventii colective sau acorduri incheiate intre partenerii sociali, cu conditia ca lucratorilor afectati sa li se ofere in compensatie perioade de repaus echivalente sau daca, in cazuri exceptionale, acordarea unor astfel de perioade nu este posibila, din motive obiective, lucratorii afectati sa primeasca protectia corespunzatoare.

Astfel, in speta, in mod corect prima instanta a retinut ca „protectia corespunzatoare” pe care o prevede aceasta directiva trebuie o reprezinte o justa si echitabila dezdaunare a salariatului, in conditiile in care angajatorul nu a probat acordarea unei perioade de repaus echivalente.

Se retin in acest sens ca fiind nefondate si motivele de recurs ce privesc caracterul expres si limitativ al drepturilor materiale de care beneficiaza asistentul maternal profesionist, reglementate de art. 20 din O.U.G. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, cu modificarile si completarile ulterioare.

Astfel, se retine ca in cauza instanta de fond a acordat reclamantilor despagubiri, compensatii, pentru lipsirea acestora de beneficiul unor drepturi recunoscute la nivel national si international, ce au o reglementare si un regim juridic propriu, distincte de drepturile salariale propriu-zise, neavand astfel relevanta in cauza acele drepturi salariale ce sunt prevazute de art. 20 din O.U.G. 26/1997.

In ceea ce priveste  motivul  de recurs privind aplicarea diminuarii de 15,5%, in temeiul Legii nr. 329/2009, pentru lunile octombrie, noiembrie si decembrie 2009, se retine ca nici acesta nu este fondat.

Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, in vederea incadrarii in constrangerile bugetare determinate de situatia  de criza economica, in perioada octombrie-decembrie 2009, conducatorii autoritatilor si institutiilor publice, indiferent de modul de finantare, au obligatia de a diminua cheltuielile de personal, in medie cu 15,5% lunar.

Experta Tivadar M. a raspuns obiectiunilor formulate in acest sens de catre recurenta, constatand ca, in aplicarea acestor dispozitii, recurenta a emis dispozitia nr. 520/20.11.2009, dispunand urmatoarele:

„Pentru reducerea cheltuielilor de personal in medie cu 15,5% in luna noiembrie-decembrie 2009 se stabilesc urmatoarele masuri pentru angajatii in functia de asistenti maternali profesionisti din cadrul D. G. A. S. P. C. Maramures:

a) in luna noiembrie se acorda un numar de 2 zile libere fara plata asistentilor maternali profesionisti apartinand D. G. A. S. P. C. Maramures;

b) in luna decembrie se acorda un numar de 2 zile libere fara plata asistentilor maternali apartinand D. G. A. S. P. C. Maramures;

Avand in vedere aceasta decizie a conducatorului institutiei privind reducerea cheltuielilor de personal in medie cu 15,5% in luna noiembrie-decembrie 2009, luata in conformitate cu disp. art. 10 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 329/2009, ce prevede ca reducerea stabilita se poate realiza prin acordarea personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, de zile libere fara plata pentru o perioada de pana la 10 zile lucratoare,se retine ca masura dispusa de catre recurenta nu putea afecta compensatiile solicitate in prezenta cauza si cuvenite reclamantilor tocmai pentru munca prestata in zilelele nelucratoare.

In ceea ce priveste  „Precizarea cererii de recurs” formulata la data de 04.10.2011 de catre recurenta Directia G. de Asistenta S. si Protectia C. Maramures, se retine ca aceasta reprezinta de fapt o completare a motivelor de recurs inregistrata dupa implinirea termenului procedural de motivare prevazut de art. 303 Cod. proc. civila, fara ca  aspectele invocate sa poata fi incadrate in categoria motivelor de ordine publica.

Pentru toate aceste considerente, in temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod. proc. civila, se va respinge ca nefondat recursul declarat de parata DIRECTIA G. DE ASISTENTA S. SI PROTECTIA C. MARAMURES si se va mentine sentinta pronuntata de catre prima instanta.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de parata DIRECTIA G. DE ASISTENTA S. SI PROTECTIA C. MARAMURES impotriva sentintei civile numarul 753 din 12.04.2011, a Tribunalului Maramures pronuntata in dosar numar XXX, pe care o mentine.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat