Solicitarea angajatorului de prestare a orelor de munca suplimentara de catre salariati. Dovada prestarii orelor de munca suplimentara

Hotararea nr. 1321 din data de 30 octombrie 2013, Pronuntata de Curtea de Apel Suceava

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Compensare prin ore libere platite a orelor suplimentare. Mod de calcul
Recompensarea orelor de consemn la locul de munca
Consecintele anularii deciziei de concediere de catre instanta de judecata. Efectele obligatiei de reintegrare in munca
Renuntarea angajatorului la beneficiul termenului de preaviz, fara efectuarea mentiunilor corespunzatoare in Revisal. Refuzul compensarii in bani a zilelor de concediu de odihna neefectuat
Transfer de salariati. Propunere de relocare. Consecinte
Trecerea temporara a salariatului pe alt post din dispozitia angajatorului, urmata de refuzul acestuia de a permite revenirea pe postul detinut initial. Obligarea la semnarea unei noi fise a postului
Refuzul angajatorului de a acorda concediu fara plata pentru formare profesionala
Revenirea la serviciu dupa efectuarea concediului pentru crestere copil. Obligatia angajatorului
Acceptarea deciziilor angajatorului
Delegarea in mod abuziv de catre angajator
Pauze cuvenite salariatului in cazul prestarii muncii in schimburi de cate 12 ore

Prin cererea adresata Tribunalului Suceava la data de 16.02.2012 si inregistrata sub nr. ...X, contestatorul G. V. a formulat contestatie impotriva deciziei nr. 254/17.01.2012 emisa de intimata Asociatia P. de Paduri Din Bucovina - Ocolul Silvic Bucovina Campulung Moldovenesc, a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea angajatorului la plata tuturor drepturilor banesti datorate de catre angajator, dar neplatite in ultimii 3 ani, respectiv drepturi salariale, din necompensarea in bani a concediilor de odihna neefectuate, inclusiv toate sporurile neplatite de care trebuia sa beneficieze conform legislatiei, contractului colectiv de munca (la nivel national, la nivel de ramura si la nivel de unitate) si a celorlalte norme (legale si conventionale) aplicabile, cu dobanda legala aferenta (in subsidiar, actualizate cu indicele de inflatie) de la data scadentei fiecarui drept banesc datorat pana la data platii efective, la care sa se adauge si sumele retinute prin decizia 254/17.01.2012, inclusiv obligarea la respectarea asigurarii normelor de echipament, hrana etc., ori obligarea la plata contravalorii acestora pe ultimii 3 ani; obligarea angajatorului la efectuarea completarii carnetului de munca, in sensul celor sus-mentionate.

In motivare, contestatorul a aratat ca, in primul rand, solicita anularea Deciziei nr. 254/17.01.xx, pentru nerespectarea de catre angajator a prevederilor art. 252 alin. 2 lit. a) si c) din Codul muncii.

Conform art. 252 alin. 2 din Codul muncii:

“Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:

a) Descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;

b)

c) Motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in

timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in

conditiile prevazute de art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea”.

Din redactarea Deciziei nr. 254/17. 0L2012 rezulta ca:

Nu au fost respectate disp. art. 252 alin. 2 lit. a) Codul muncii, in sensul ca angajatorul nu «a descris» faptele care constituie abateri disciplinare, intrucat nu a mentionat «datele» la care pretinde ca eu ar fi savarsit acele abateri. Si in practica Curtii de Apel Suceava se retine ca este corecta solutia anularii deciziei de desfacere a contractului de munca, in cazul in care “decizia contestata nu cuprinde, asa cum impun dispozitiile art. 267 (in prezent art. 252) din Codul muncii, faptele pe care le-a savarsit in mod concret contestatorul si nici datele la care ar fi avut loc abaterile, situatie ce atrage nulitatea actului” (decizia nr. 306/25.03.2008 a Curtii de Apel Suceava).

Nementionarea “datei” savarsirii faptelor imputate are drept consecinta nedescrierea completa a acestora, fapt care atrage nulitatea deciziei nr. 254/17.01.2012.

Angajatorul nu a respectat disp. 252 alin. 2 lit. c) Codul muncii, in sensul ca angajatorul nu a precizat «motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile (. . .)».

Din redactarea deciziei nr. 254/2012 rezulta ca angajatorul a ignorat complet cerinta legii, de a indica, in mod expres, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de catre salariat, ceea ce denota desconsiderarea normelor imperative din materia relatiilor de munca, fapt care atrage nulitatea absoluta a deciziei nr. 254/2012.

De altfel, aceasta sanctiune nu reprezinta decat consecinta unui plan al angajatorului de a-i desface disciplinar contractul individual de munca, plan care a inceput prin aplicarea unor sanctiuni mai usoare, dar care, ulterior, sa justifice luarea celei mai severe masuri disciplinare.

In consecinta, lipsa acestor cerinte obligatorii din cuprinsul deciziei de sanctionare atrage nulitatea absoluta a Deciziei nr. 254/17.01.2012.

Pe fondul cauzei, arata faptul ca, in mod netemeinic a fost sanctionat cu reducerea salariului de baza cu 10% pe o durata de 3 luni, conform art. 248 lit. c din Codul muncii - republicat, intrucat nu a savarsit faptele consemnate in aceasta decizie de sanctionare.

De asemenea, precizeaza faptul ca angajatorul l-a privat de o  drepturi salariale si sporuri care i se cuveneau, fapt care l-a determinat sa formuleze sesizari, inclusiv Inspectoratului Teritorial de Munca Suceava, prin care a reclamat incalcarea de catre angajator a dispozitiilor legale si conventionale aplicabile relatiilor de munca.

Acest fapt a provocat insa o atitudine ostila fata de el din partea conducerii angajatorului, spunandu-i-se ca va fi dat afara din serviciu, situatie in care vor incepe intai prin sanctiuni mai usoare, precum cea pe care o contesta (reducerea salariului), continuand apoi cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

In realitate, angajatorul urmareste sa fie sanctionat treptat, pentru a se facilita ulterior desfacerea contractului individual de munca, aceasta este adevarata intentie a angajatorului.

In urma controalelor efectuate, reprezentantii I. T. M. Suceava au constatat incalcarea de catre angajator a dispozitiilor legale din materia dreptului muncii si au dispus in sarcina angajatorului masuri obligatori (de ex: achitarea salariilor restante, intocmire contract colectiv de munca, respectarea coeficientului minim la salarii, programarea si efectuarea concediilor de odihna, compensarea in bani a concediului de odihna, plata orelor suplimentare, intocmirea regulamentului intern si aducerea acestuia la cunostinta salariatilor etc.), pe care acesta insa le-a ignorat.

Prin adresa nr. .../R/20.01.2012, I. T. M. Suceava l-a informat ca angajatorul a fost sanctionat contraventional, cu recomandarea de a se adresa justitiei pentru recuperarea drepturilor banesti de care a fost privat.

Fiind privat in mod nejustificat de o  drepturi banesti, rezultand din neefectuarea concediilor de odihna, neplata drepturilor salariale, a orelor/zilelor suplimentare, a sporurilor aplicabile, solicita obligarea angajatorului la plata tuturor drepturi banesti, actualizate cu dobanda legala de la data scadentei fiecarui drept banesc aplicabil pana la data platii efective.

In drept, contestatorul a invocat dispozitiile art. 268 si celelalte din Legea nr. 53/2003 - republicata.

In dovedire, contestatorul a depus la dosar inscrisuri.

Parata a fost legal citata, iar prin intampinarea formulata a solicitat respingerea contestatiei, aratand ca nu sunt reale sustinerile reclamantului, si, in sustinerea intampinarii, a depus la dosar documentatia ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, copie dupa fisa postului contestatorului, dupa contractul individual de munca, dupa regulamentul intern, state de plata.

La solicitarea contestatorului, instanta a administrat si proba testimoniala cu declaratiile martorilor B. D. si G. A., pentru dovedirea situatiei de fapt sustinuta de contestator, si cu privire la orele suplimentare, precum si proba cu expertiza contabila.

Prin decizia nr. 455 din 7 martie 2013, Tribunalul Suceava - Sectia civila a admis, in parte, cererea astfel cum a fost precizata, formulata de contestatorul G. V., in contradictoriu cu intimata Asociatia P. de Paduri din Bucovina - Ocolul Silvic Bucovina Campulung Moldovenesc; a obligat intimata Asociatia P. de Paduri din Bucovina - Ocolul Silvic Bucovina Campulung Moldovenesc sa plateasca reclamantului G. V. suma totala de xx lei - valoare neta, reprezentand contravaloarea orelor suplimentare, a sporului de vechime si a drepturilor salariale cuvenite si neachitate, aferente perioadei 15 februarie 2009 - 16 februarie 2012, suma ce va fi actualizata in functie de rata inflatiei la data platii efective, si care este formata din urmatoarele valori brute: - 3. 282 lei brut - spor datorat de angajator pentru munca prestata de reclamant in zilele de sambata si duminica, in perioada de referinta; - 7. 682 lei brut - spor datorat de angajator pentru orele suplimentare prestate zilnic, (cate 2 ore/zi, spor de 100%), in perioada de referinta; - 1. 625 lei brut - cu titlu de diferente banesti rezultate din neplata de catre angajator, a coeficientilor minimi de ierarhizare de 1,2, in perioada de referinta; - 3. 294 lei brut - cu titlu de indemnizatie concedii de odihna aferente perioadei 2009 - 2012, astfel: pentru anul 2009 - 1063 lei brut; pentru anul 2010 - 11 zile in luna noiembrie 2010 si 10 zile in luna decembrie 2010 - 1063 lei brut; pentru anul 2011 - octombrie 2011 - 5 zile; noiembrie  - 10 zile decembrie 12 zile - 1168 lei brut; - 1411 lei brut - cu titlu de spor de vechime in munca (in proportie de 25% din salariul de baza, la o vechime de peste 20 ani), in perioada de referinta; a respins, ca nefondate, capetele de cerere privind obligarea intimatei la plata sporului pentru conditii deosebite de munca, grele si periculoase, precum si pentru conditii nocive de munca, pentru lucrul pe timpul noptii, la contravaloarea echipamentului de protectie, a echipamentului de serviciu solicitat si a normelor de hrana zilnica; a respins, ca nefondata, contestatia formulata de catre G. V., impotriva deciziei nr. 254/17.01.2012, emisa de intimata Asociatia P. de Paduri din Bucovina - Ocolul Silvic Bucovina Campulung Moldovenesc; a admis, in parte, cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata; a obligat intimata sa plateasca reclamantului suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

Referitor la solicitarea reclamantului, de obligare a unitatii parate la plata orelor suplimentare, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamantul G. V. a solicitat, prin prezenta cerere, obligarea unitatii la plata orelor suplimentare efectuate in perioada 15 februarie 2009 - 16 februarie 2012.

Trebuie de precizat ca aceste raporturi juridice sunt guvernate de prevederile Codului muncii in forma anterioara modificarilor aduse prin Legea 40/2011.

Pentru a verifica daca, intr-adevar, reclamantul este indreptatit la plata orelor suplimentare, mai intai trebuie sa se analizeze daca acesta a efectuat orele suplimentare.

In acest sens, doctrina si practica in materie este constanta atunci cand arata ca munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 109 Codul muncii, este considerata munca suplimentara, potrivit art. 117 Codul muncii (forma in vigoare la data nasterii raporturilor juridice deduse judecatii).

In ceea ce priveste evidenta orelor suplimentare, aceasta este reglementata prin art. 116 Codul muncii, conform caruia angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca suplimentare

Intre reclamantul G. V. si unitatea parata se deruleaza raporturi de munca in conformitate cu contractul individual de munca inregistrat la I. T. M. sub nr. ... din 31 mai 2006 - filele 15 - 16 dosar vol. I, in postul de padurar.

Dupa cum s-a aratat si mai sus, atributiile de serviciu specifice acestui post se regasesc la filele 24 - 27 dosar vol. I.

Potrivit prevederilor de la lit. H alin. 1 din contractul individual de munca, referitor la durata muncii, durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe saptamana, repartizarea programului de lucru fiind de 8 ore pe zi.

Acelasi aspect este consemnat si in contractul colectiv de munca la nivel de unitate, incheiat sub nr. 51/4277 din 28 februarie 2011 - filele 313 si urmatoarele dosar, care releva, in Cap. 2 - art. 9 alin. 1, ca durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi sau 40 de ore pe saptamana.

Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la alin. 1, este considerata munca suplimentara, pentru ca alineatul 3 sa mentioneze ca, pentru a pune de acord programul cu cerintele activitatii asociatiei, se poate stabili un program saptamanal de 36 - 44 ore, cu conditia ca media lunara sa fie de 40 ore pe saptamana, iar programul stabilit sa fie anuntat cu o saptamana inainte.

Alineatul 6 prevede ca durata timpului de munca zilnic nu poate depasi 10 ore, tocmai prin prisma alineatului 5, care face referire la specificul unitatii si al muncii prestate, si care a dat posibilitatea optarii pentru o repartizare inegala a timpului de munca.

Acelasi articol 9, in alineatul 8, prevede ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare, prin exceptie aceasta durata putand fi prelungita peste 48 de ore.

Conform art. 13 din acelasi act normativ, orele prestate, la solicitarea angajatorului, peste programul normal de lucru stabilit in unitate sunt ore suplimentare.

Din aceasta perspectiva, trebuie de subliniat ca, fata de faptul ca, in speta, devin aplicabile prevederile Codului muncii in forma in vigoare anterioara modificarii acestuia, conditia privind solicitarea angajatorului de a fi efectuate ore suplimentare nu era una imperativa.

Din aceasta perspectiva, instanta a inlaturat, ca neintemeiate, apararile unitatii intimate, referitoare la faptul ca reclamantul nu a facut dovada existentei vreunei solicitari in scris, de la angajator, in sensul prestarii de ore suplimentare - asa cum au fost formulate prin raspunsul la interogatoriu - filele 443 si urmatoarele vol. II dosar fond.

In plus, trebuie de precizat ca, intr-adevar, activitatea desfasurata de reclamant a fost evidentiata in condica de serviciu, iar faptul ca acest document nu a fost semnat de seful de ocol nu poate fi invocat de unitatea intimata in apararea sa, caci echivaleaza cu invocarea propriei culpe, intrucat era sarcina sefului de ocol sa semneze acest document. Daca, intr-adevar, consemnarile efectuate in condica ar fi fost eronate, ar fi trebuit ca unitatea intimata, respectiv seful de ocol, sa sesizeze aceste imprejurari, insa, la dosar, unitatea intimata nu a depus nici un inscris in acest sens.

Mai mult, in pofida acestor sustineri, la filele 448 - 455 se regasesc rapoarte lunare privind activitatea reclamantului, in perioada iulie 2010 - februarie 2011, semnate de tehnician, si in care, la punctul III, reclamantul se intreaba retoric, daca mai este angajat, si ca nu a primit drepturile salariale, mentionand ca, daca nu le va primi, va intra in greva foamei.

La filele 456 - 514 se regaseste condica de serviciu, cu mentiunile aferente perioadei de referinta.

Asa fiind, instanta a inlaturat aceste sustineri de la filele 443 - 444, ca nedovedite.

Cu toate acestea, in conformitate cu prevederile fisei postului, chiar a normelor din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate din anul 2011, unitatea intimata recunoaste, implicit, ca, prin natura activitatii desfasurate in cadrul sau, se impune prestarea orelor suplimentare, aceasta fiind, de altfel, si motivatia pentru care s-a creat posibilitatea optarii si pentru un program de munca inegal.

Practic, prin aceasta prevedere, s-a incercat a se minimaliza tocmai aspectul referitor la prestarea orelor suplimentare.

Societatea parata, desi a depus la dosar statele de plata pentru perioada de referinta, ele nu mentioneaza prestarea orelor suplimentare, insa acest aspect nu echivaleaza cu faptul ca reclamantul nu le-ar fi efectuat.

Prin urmare, instanta a dat eficienta prevederilor Codului muncii, respectiv dispozitiilor art. 287 Codul muncii, actual art. 272, in conformitate cu care sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

Imprejurarea referitoare la prestarea orelor suplimentare de catre reclamant este confirmata atat de martorii audiati in cauza, respectiv G. A. G. si B. I. T. - filele 534 - 536 - dosar vol. II., cat si de expertiza contabila si suplimentul la expertiza, efectuate in cauza.

Astfel, cei doi martori au aratat ca reclamantul lucra de la orele 8 dimineata la 18 - 19 seara, timp de 10 - 12 ore pe zi, cei doi martori fiind vecini cu reclamantul. De altfel, martorul B. declara ca s-a intalnit de mai multe ori in padure cu reclamantul, dupa orele 18 seara, ca reclamantul era in exercitiul functiunii, si ca acesta il intreba despre pasunatul vitelor in padure.

S-a dovedit astfel, in cauza, faptul ca reclamantul a efectuat ore suplimentare, iar pentru stabilirea numarului de ore suplimentare efectuate este permisa administrarea oricarui mijloc de proba.

De aceea, instanta a admis si proba testimoniala mentionata, dar a dispus si efectuarea unei expertize tehnice judiciare contabile care a avut la baza documentele aflate in evidenta unitatii intimate, respectiv: contractul individual de munca al reclamantului, fisa postului, foile colective de prezenta lunare aferente punctului de lucru Suceava; statele de plata aferente perioadei de referinta, din care rezulta veniturile realizate de reclamant pentru intreaga perioada; dovezile privind plata drepturilor salariale. Este de precizat ca aceste inscrisuri au fost depuse si la dosar.

Din analiza coroborata a acestor inscrisuri, rezulta ca datele din  statele de plata depuse la dosar, in care salariatul figureaza numai cu 8 ore lucrate, este contrazisa prin inscrisurile care au fost evidentiate de expert si care au fost puse la dispozitia lui.

Rezulta, cu evidenta, faptul ca aceste acte au fost intocmite exclusiv pe baza mentiunilor din contractul individual de munca, fara a se tine seama de munca suplimentara efectuata de angajat.

Dupa cum rezulta din prevederile art. 119 alin. 1 din Codul muncii, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia, in timp ce art. 120 alin. 1 prevede ca, in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 119 alin. 1 in luna urmatoare munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.

Din modul de redactare a acestor texte de lege, rezulta ca au caracter imperativ, instituindu-se astfel o obligatie a angajatorului de a compensa orele suplimentare efectuate de angajat cu acordul sau cu ore libere platite in urmatoarele 30 de zile.

In situatia in care acest lucru nu este posibil, angajatorul este obligat sa acorde un spor la salariu negociat.

Trebuie de precizat ca una din trasaturile contractului individual de munca este acela ca instituie drepturi si obligatii in sarcina ambelor parti.

Prin urmare, corelativ obligatiilor mentionate mai sus, salariatul are dreptul la ore libere platite sau la spor la salariu pentru orele suplimentare efectuate.

De altfel, acest aspect este confirmat si prin adresa de la fila 382 - 383 dosar fond vol. I, care releva ca reclamantul, fiind nemultumit de modul in care era platit pentru munca prestata, a formulat o sesizare la I. T. M. Suceava, institutie care, prin adresa xx/R/01.10.2010, raspunde contestatorului in sensul ca s-a dispus efectuarea unui control la unitatea intimata, si ca, urmare a acestui control, s-au confirmat neregulile sesizate de reclamant, referitoare la neachitarea salariilor, la faptul ca nu s-au respectat si aplicat coeficientilor minimi de salarii,  ca nu s-a procedat conform prevederilor legale in vigoare, la programarea concediilor de odihna, la compensarea in bani a concediului de odihna, si nici cu privire plata orelor suplimentare.

Codul muncii nu contine nici o dispozitie expresa din care sa rezulte conditia ca angajatul sa formuleze o cerere pentru ore libere, sau ca sporul pentru plata orelor suplimentare depinde de formularea unei asemenea cereri.

Aceasta imprejurare ar echivala cu o procedura prealabila obligatorie pentru acordarea sporului pentru efectuarea orelor suplimentare.

Ori, prin expertiza contabila efectuata, s-a stabilit ca orele suplimentare efectuate nu au fost compensate cu ore libere, astfel ca unitatea angajatoare este obligata sa acorde sporul aferent. Cat priveste orele suplimentare care trebuie platite cu un spor de 100%, acestea sunt guvernate de prevederile art. 133 alin. 2 Codul muncii, raportat art. 137 alin. 2 Codul muncii, coroborate cu art. 41 alin. 3 lit. c din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, in vigoare pentru perioada de referinta.

Astfel, potrivit acestor texte de lege, salariatii al caror repaus saptamanal a fost suspendat in conditiile alin. 1 au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. 2. In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.

In speta, s-a dovedit ca reclamantul a prestat cate 2 ore suplimentare in toate zilele saptamanii, inclusiv sambetele, duminicile si sarbatorile legale, aceste ore nefiind recuperate prin acordarea de ore libere platite corespunzator in urmatoarele 30 de zile, expertiza tehnica efectuata evidentiind ca, in perioada de referinta, reclamantul a efectuat orele suplimentare calculate conform anexelor  1 si 2 din raportul de expertiza filele 573 - 574 dosar vol. II.

Privitor la indemnizatiile aferente concediilor de odihna, tribunalul a retinut ca, intr-adevar, in cursul anului 2009, reclamantul nu a beneficiat de acest drept prevazut de art. 139 Codul muncii, si preluat in contractul individual de munca al reclamantului.

Potrivit textului mentionat, dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor, durata minima fiind de 20 de zile lucratoare, in conditiile art. 140 Codul muncii.

Cele doua texte de lege trebuie corelate cu art. 141, in sensul ca perioada de concediu se efectueaza in fiecare an, angajatorul fiind obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor.

Coreland adresa emisa de I. T. M. Suceava de la filele 382 - 383 vol. I cu statele de plata, cu condicile de serviciu depuse, dar si cu concluziile raportului de expertiza, astfel cum a fost completat prin suplimentul efectuat, instanta retine ca, intr-adevar, reclamantul, in anul 2009, nu a beneficiat nici de concediu de odihna si nici de indemnizatia aferenta, motiv pentru care este indreptatit la aceasta indemnizatie pentru concediul aferent anului 2009, in cuantum de 1063 lei brut - fila 568 dosar.

Instanta a inlaturat, ca nedovedite, sustinerile unitatii intimate de la fila 424 vol. I dosar, referitoare la faptul ca suma mentionata in dispozitia de plata depusa la fila 432 dosar (in cuantum de 1402 lei) ar include, pe langa drepturile salariale cuvenite lunii decembrie 2009, si indemnizatia aferenta concediului pe anul 2009, intrucat nu este depusa nicio modalitate de calcul.

De altfel, aceste afirmatii sunt contrazise de raportul de expertiza, care mentioneaza ca aceasta indemnizatie bruta este de 1063 lei, iar daca instanta ar retine ca cei 1402 lei ar insemna salariul aferent lunii decembrie 2009 si concediul pentru acelasi an, s-ar ajunge la concluzia ca reclamantul a primit drepturi banesti sub nivelul salariului negociat, adica sub nivelul salariului minim pe economie aferent anului 2009.

In ceea ce priveste situatia concediului de odihna pentru anul 2010, statele de plata releva ca unitatea a stabilit reclamantului un numar de 11 zile de concediu in noiembrie 2010 si 10 zile in decembrie 2010, insa foile colective de prezenta aferente acestor luni atesta ca, in realitate, reclamantul a fost prezent la serviciu, fiind pontat corespunzator.

In atare imprejurari, corect a retinut expertul ca reclamantul trebuie sa primeasca indemnizatia aferenta concediului pentru anul 2010, in cuantum de 1063 lei brut, situatia fiind similara si la nivelul anului 2011, perioada pentru care reclamantul este indreptatit la plata unei sume brute de 1168 lei cu acest titlu.

Privitor la aplicarea coeficientilor de ierarhizare de 1,2, instanta a retinut ca acest aspect rezulta, fara echivoc, din Contractul colectiv de munca la nivel national, aferent anilor 2007 - 2010 - aplicabil in speta, in conformitate cu art. 40 alin. 1 lit. a din acest act normativ.

Trebuie de precizat ca sustinerile intimatei, referitoare la faptul ca acest contract nu este aplicabil partilor in cauza, cu motivarea ca nu se regasesc in anexa de la finalul actului normativ, au fost inlaturate, ca vadit nefondate.

In acest sens, instanta a avut in vedere prevederile art. 2 din actul normativ mentionat, coroborat cu art. 3.

Astfel, potrivit art. 2 din Contractul colectiv de munca la nivel national, contractul colectiv de munca unic la nivel national cuprinde drepturile si obligatiile angajatorilor si ale salariatilor cu privire la conditiile generale de munca prevazute de legislatia in vigoare, precum si cele convenite in procesul de negociere.

Se precizeaza de catre legiuitor, in acelasi act normativ, si sensul notiunilor utilizate, astfel: In sensul prezentului contract, termenul angajator desemneaza pe cel care angajeaza - persoana juridica sau fizica autorizata potrivit legii, care administreaza, utilizeaza capital, indiferent de natura acestuia, si care foloseste forta de munca salariata; termenul unitate desemneaza societatile comerciale, alte organizatii cu scop lucrativ, institutiile publice si orice persoana juridica ce angajeaza salariati; companiile nationale si regiile autonome sunt definite prin lege grupuri de unitati; termenul de acorduri privind relatiile de serviciu desemneaza actele incheiate in baza negocierilor derulate intre reprezentantii institutiilor publice si reprezentantii functionarilor publici.

Ori, din Statutul depus la dosar, rezulta ca unitatea intimata are calitatea de angajator, in sensul celor aratate mai sus, fiind persoana juridica autorizata.

Dupa cum s-a aratat, aceste prevederi trebuie corelate cu dispozitiile art. 3, in conformitate cu care clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa cum urmeaza: pentru toti salariatii incadrati in unitatile din tara, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, roman sau strain/mixt), in cazul contractelor colective de munca la nivel national.

Raportand acest context legislativ la imprejurarile concrete ale cauzei, este evident ca angajatorul trebuia sa aplice coeficientul de 1,2 prevazut prin acest act normativ.

Din aceasta perspectiva, instanta a retinut ca, in speta, s-a facut dovada ca unitatea intimata nu a aplicat acest coeficient, ca reclamantul este indreptatit sa primeasca astfel diferenta de drepturi banesti dintre drepturile salariale cuvenite si cele efectiv incasate, ce rezulta tocmai din aplicarea coeficientului mentionat.

Raportul de expertiza precizeaza ca, pentru perioada februarie - august 2009, reclamantul a beneficiat de un salariu brut de 600 lei, la care ar fi trebuit sa se aplice coeficientul de 1,2, conform Contractului colectiv de munca unic la nivel national, cuantumul acestuia fiind de 375 lei, conform filei 567 dosar.

Raportand coeficientul de 1,2, care, de altfel, a fost prevazut la acelasi nivel si prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate incepand cu anul 2011, insa la nivelul salariului brut din 2011, respectiv 2012, precum si cel pentru anul 2010, a rezultat ca valoarea totala bruta a diferentelor banesti este de 1625 lei.

Asa fiind, instanta a apreciat ca cererea reclamantului, cu privire la plata diferentelor de drepturi rezultate dintre drepturile salariale cuvenite si cele efectiv incasate, rezultate din aplicarea coeficientului mentionat, este intemeiata, fiind admisa.

Trebuie de precizat ca aceste diferente de drepturi salariale nu reprezinta salarii neincasate, ci diferente rezultate prin neaplicarea coeficientului de 1,2 de ierarhizare.

Prin urmare, apararile unitatii intimate, referitoare la faptul ca expertul nu a luat in considerare dispozitiile de plata depuse la dosar, cu care face dovada achitarii salariilor pentru perioada de referinta, au fost inlaturate, ca nefondate.

La randul sau, sporul pentru vechimea in munca este un drept prevazut prin art. 155 Codul muncii, conform caruia, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

Acest articol trebuie corelat cu prevederile art. 10 si 11 din Legea 130/1996.

De altfel, acest aspect rezulta si din art. 39 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, aplicabil din februarie 2011.

Cum reclamantul a dovedit o vechime in munca de peste 20 de ani, el este indreptatit la un spor de vechime in procent de 25% din salariul de baza.

Referitor la sporul solicitat de reclamant pentru conditii grele si periculoase, in procent de 10% din salariul de baza, in conformitate cu Contractul colectiv de munca la nivel national, coroborat cu art. 39 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, la sporul pentru conditii nocive de munca, pentru lucrul pe timpul noptii, la contravaloarea echipamentului de protectie, a echipamentului de serviciu solicitat si a normelor de hrana zilnica, expertul a aratat, in mod expres, ca nu sunt precizari clare cu privire la incadrarea activitatii desfasurate de  padurari in conditii de munca deosebite, grele si periculoase, si nici pentru conditii nocive de munca, pentru lucrul pe timpul noptii, la contravaloarea echipamentului de protectie, a echipamentului de serviciu solicitat si a normelor de hrana zilnica.

Din aceasta perspectiva, trebuie de precizat ca perioada februarie 2009 - februarie 2012 este supusa legislatiei in vigoare in anul 2009, in speta fiind vorba despre Legea 19/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit art. 20 din aceasta lege, in sensul prezentei legi, locurile de munca in conditii speciale sunt cele din: unitatile miniere, pentru personalul care isi desfasoara activitatea in subteran cel putin 50% din timpul normal de munca in luna respectiva; activitatile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiatii; aviatia civila, pentru personalul navigant prevazut in anexa nr. 1; activitatea artistica desfasurata in profesiile prevazute in anexa nr. 2.

Ori, anexa 1 si 2 nu enumera postul de padurar, ca fiind incadrat in conditii deosebite de munca, grele si periculoase, dupa cum acest aspect nu rezulta nici din actele normative invocate si aplicate intre parti.

Asadar, in speta nu exista probe care sa demonstreze ca locul de munca al reclamantului se incadreaza in vreuna din aceste categorii, astfel ca, in mod corect a retinut expertul, nu sunt precizari clare cu privire la incadrarea activitatii desfasurate de padurari in conditii de munca deosebite, grele si periculoase, si nici pentru conditii nocive de munca.

Apoi, nu exista probe nici cu privire la prestarea orelor pe timpul noptii.

Potrivit 122 Codul muncii, forma in vigoare la data nasterii raporturilor juridice deduse judecatii, munca prestata intre orele 22,00 - 6,00 este considerata munca de noapte.

Ori, dupa cum s-a aratat anterior, ansamblul probator administrat releva ca activitatea reclamantului se desfasura intre orele 8 - 19,00, asa incat, solicitarea reclamantului, de a obliga intimata la plata sporului cuvenit pentru munca in timpul noptii nu este dovedita, motiv pentru care instanta a respins-o, ca nefondata.

De altfel, expertul, in lucrarea efectuata, a si mentionat acest lucru.

Referitor la contravaloarea echipamentului de protectie, a echipamentului de serviciu solicitat si a normelor de hrana zilnica, instanta a retinut ca aceste pretentii nu sunt dovedite.

Astfel, la fila 537 dosar, adresa emisa de I. T. R. S. V. Suceava releva ca reclamantul urmeaza a fi dotat, in cel mai scurt timp, cu uniforma de serviciu, asa cum rezulta din Codul silvic, Ordinul 198/2009 si 904/2010, si cum apare precizat in raportul de expertiza - fila 569 - 571 dosar vol. II.

Cu toate acestea, contravaloarea acestui echipament nu poate fi stabilita, acesta fiind asigurat in mod gratuit de catre angajator, tocmai din perspectiva actelor normative mentionate.

Asa fiind, instanta a respins solicitarea reclamantului, de obligare a unitatii intimate la plata contravalorii echipamentului de protectie, a celui de serviciu si a nomelor de hrana, in conditiile in care actele normative depuse la dosar nu prevad acordarea acestor norme de hrana in mod obligatoriu, fiind o facultate lasata la aprecierea angajatorului.

Asa cum s-a aratat anterior, raportul de expertiza a fost completat cu un supliment, prin care se raspunde obiectiunilor formulate de ambele parti, filele 492 - 496 dosar, si care confirma, odata in plus, acuratetea raportului intocmit in cauza.

In ceea ce priveste actualizarea sumelor de bani cuvenite reclamantului, cu rata inflatiei, aceasta se justifica tocmai prin necesitatea unei corelatii a salariului real cu salariul nominal de care a ar fi beneficiat la momentul in care angajatorul  datora drepturile salariale pretinse si momentul in care aceste sume vor putea intra efectiv in patrimoniul beneficiarilor, stiut fiind ca functia principala a indexarii este atenuarea efectelor inflatiei asupra nivelului de trai.

Cu privire la contestatia formulata impotriva deciziei de sanctionare 254 din 17 ianuarie 2012, tribunalul a retinut urmatoarele:

Dupa cum rezulta din contractul individual de munca de la filele 15 - 16 dosar fond, contestatorul a fost salariat al societatii intimate, pe postul de padurar, incepand cu data de 11 mai 2006, pe perioada nedeterminata.

Programul de munca se desfasura pe parcursul a 8 ore pe zi, timp de 40 ore pe saptamana, contestatorul avand ca atributii de serviciu, sarcinile enumerate in fisa postului - filele 24 - 27 dosar.

Printre atributiile ce-i incumbau, contestatorul avea si obligatia efectuarii controalelor lunare in parchetele in curs de exploatare si termenele inscrise in contracte si autorizatii; raspunzand de intreaga gestiune a cantonului silvic, precum si de intreaga activitate de pe raza acestuia; de asemenea, avea in atributii executarea pazei in canton, luarea masurilor necesare de combatere a braconajului, asigurarea recoltarii si depozitarii corecte a hranei vanatului; executarea in permanenta, prin patrulari individuale sau in echipa, a pazei cantonului; este obligat sa participe la inspectiile de fond sau partiale ce se executa in canton, sesizeaza imediat in scris ocolul despre orice problema constatata.

La data de 17 ianuarie 2012 s-a emis decizia 254, prin care unitatea intimata a aplicat contestatorului sanctiunea disciplinara a reducerii salariului de baza cu 10% pe 3 luni, in considerarea art. 248 lit. c Codul muncii.

Contestatorul a criticat aceasta masura, prin raportare la prevederile art. 252 alin. 2 Codul muncii, aratand ca nu au fost descrise faptele ce constituie abatere disciplinara, datele la care au fost savarsite acestea, nu a indicat motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat.

A concluzionat, in cele din urma, contestatorul, ca lipsa elementelor aratate atrage nulitatea absoluta a deciziei.

Potrivit art. 252 alin. 2 Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind, in mod obligatoriu, descrierea faptelor ce constituie abatere disciplinara; motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute de art. 251 alin. 3 Codul muncii, nu a fost efectuata cercetarea.

Din analiza deciziei criticata - fila 4 dosar, instanta a retinut ca inscrisul contestat mentioneaza in preambul, la capitolul „In fapt”, descrierea faptei, care, din perspectiva angajatorului, se circumscrie sferei abaterilor disciplinare, respectiv: nerespectarea atributiunilor de serviciu, prin neefectuarea controlului privind exploatarea masei lemnoase din trupul de padure Palamania; refuzul de a primi in custodie 11 piese rasinoase, desi a fost informat ca arborii au fost taiati ilegal, precum si alungarea organelor de control de pe fondul forestier de care raspunde.

Colationand aceste imprejurari, cu atributiile descrise in fisa postului - filele 24 - 27 dosar, precum si cu cele descrise in contractul individual de munca - fila 16 dosar, cu referire la regulamentul de ordine interioara a unitatii intimate, tribunalul a retinut ca reclamantul contestator avea obligatia respectarii disciplinei muncii - potrivit art. 2 lit. a din contractul de munca - fila 16 dosar; obligatia de fidelitate fata de angajator in exercitarea atributiilor de serviciu, obligatia de a respecta secretul de serviciu, si masurile de securitate si sanatate in munca.

Apoi, fisa postului releva ca reclamantul contestator avea in atributii, raspunderea cu privire la intreaga gestiune a cantonului silvic; la intreaga activitate ce se desfasoara pe raza cantonului; executa toate lucrarile conform programului primit; supravegherea lucrarilor de exploatare a lemnului de catre agenti publici si privati si alte lucrari ce i se stabilesc de la caz la caz; tine la zi inventarul culturilor forestiere nou create; raspunde direct de executarea delimitarii parcelarului si refacerea bornelor.

Punctul 6 mentioneaza ca participa, alaturi de seful de district, tehnician sau inginer la punerea in valoare din cantonul sau, insusindu-si prin semnatura, la finele carnetului de marcare, primirea in gestiunea sa, a numarului de fire marcate (inventariate) pe u. a., produse, specii, diametre si clase de calitate.

Apoi, la punctul 7 se prevede ca participa la predarea si reprimirea parchetelor si executa controale lunare in parchetele in curs de exploatare si termenele inscrise in contracte si autorizatii, sesizand in scris eventualele abateri, incheind actele de contraventie conform reglementarilor in vigoare.

Punctul 11 detaliaza ca, prin executarea pazei in canton, reclamantul trebuie sa ia masurile necesare de combatere a braconajului si a rapitoarelor, in timp ce punctul 12 mentioneaza ca reclamantul isi completeaza in condica de serviciu, modul de folosire a timpului si realizarile zilnice, fata de programul inscris de seful de district.

Se mai instituie in sarcina contestatorului executarea in permanenta, a patrularilor individuale sau in echipa paza in raza cantonului sau sau in alt canton, daca primeste ordin in acest sens de la seful sau de district, tehnician sau inginer de ocol sau Directia silvica, aratandu-se ca raspunde administrativ sau penal pentru orice instrainare sau prejudiciu adus fondului forestier de stat; apara integritatea fondului forestier impotriva ocuparii sau folosirii ilegale de terenuri, a sustragerii de lemn si alte produse, precum si oricaror fapte ilegale; mentine in buna stare bornele de hotar si marcajele, semnaleaza in scris organelor ierarhic superioare, incepand cu seful de district, eventualele incalcari ale limitelor fondului forestier sau ocuparea lor fara aprobare legala, identifica arborii uscati, rupti, doborati si raporteaza in scris imediat sefului de district, participa la punerea in valoare a acestor arbori, raspunde de gestionarea lor, executa paza si stabileste pagubele produse in raza cantonului prin taierea, scoaterea din radacini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puietilor si lastarilor si identifica autorii acestor fapte, solicitand la nevoie, sprijinul sefului de district, inventariaza cioatele sau locurile arborilor scosi din pamant si le inregistreaza in condica de serviciu; supravegheaza ca circulatia prin paduri sa se faca numai pe drumurile si potecile stabilite si marcate in acest scop, luand masuri de sanctionare a faptelor de incalcare a legii; controleaza permanent circulatia materialului lemnos pe drumurile forestiere si cele publice pentru a verifica daca lemnul este insotit de acte tip de provenienta si transport, luand masuri pentru aplicarea prevederilor legale; participa la actiunile de patrulare sau alte actiuni de paza organizate la nivelul districtului sau cantonului; completeaza corespunzator condica de serviciu, gestioneaza si gospodareste in mod corespunzator bunurile ce i-au fost incredintate; sesizeaza imediat in scris ocolul despre orice problema constatata; raspunde de pagubele nedescoperite sau neraportate la timp, precum si de neregulile constatate in cantonul sau; este obligat sa participe la inspectiile de fond sau partiale ce se executa in cantonul sau de catre organele silvice ierarhic superioare.

La data retinuta in decizia de sanctionare disciplinara erau in vigoare prevederile Contractului colectiv de munca la nivel de unitate, precum si regulamentul de ordine interna - filele 313 - 367 dosar.

Din analiza acestor inscrisuri, tribunalul a retinut ca, la Sectiunea 2 - Drepturile si obligatiile salariatilor - art. 39 enumera obligatiile angajatilor - fila 351 dosar, dupa cum urmeaza: cunoasterea si aplicarea prevederilor legale in vigoare, regulamentul intern, contractul colectiv de munca si cel individual, realizarea sarcinilor de serviciu ce decurg din fisa postului si din programele de activitate, normele de munca si dispozitiile sefilor ierarhici; respectarea programului de lucru, respectarea ordinii si disciplinei la locul de munca.

Raportand aceste obligatii de serviciu, la imprejurarile de fapt descrise in rapoartele si inscrisurile depuse la filele 10 - 15 dosar, tribunalul a retinut ca, reclamantul G. V. a refuzat sa preia in custodie cele 11 piese rasinoase de pe marginea drumului, refuzand colaborarea cu personalul tehnic, respectiv cu responsabilul de fond forestier si cu tehnicianul; ca nu a efectuat activitatea de control a unitatii pe care o avea in gestiune.

De altfel, aceste aspecte au fost relatate si de martorii audiati, in speta de G. A. - fila 534.

Astfel, acesta arata ca, la data critica, respectiv la 29 noiembrie 2011, se afla la locul „Palamania”; ca, acolo au sosit doua persoane si, imediat, a aparut si numitul B. si ca cei trei au avut discutii cu contestatorul G. V., insa nu poate preciza tema acestor discutii.

Ulterior, martorul precizeaza ca reclamantul a refuzat sa preia in custodie, lemnul pe care cei trei angajati ai Ocolului silvic l-ar fi gasit la drumul forestier, cu motivarea ca acestia nu au indicat provenienta lui.

Martorul B. I. T. - fila 536 confirma aceleasi imprejurari, referitoare la intalnirea dintre reclamant si cei trei salariati ai Ocolului Silvic, fara insa a face referiri la discutii legate de preluarea materialului lemnos in custodie.

In atare imprejurari, tribunalul a retinut ca aspectele referitoare la faptul ca angajatorul, in decizia de sanctionare disciplinara, nu a descris faptele ce constituie abatere disciplinara, nu sunt reale, urmand a fi inlaturate.

In ceea ce priveste motivul de nulitate, constand in aceea ca decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute de art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea, tribunalul a apreciat ca nici acesta nu este dat.

Din analiza deciziei contestate, instanta a retinut ca reclamantul nu recunoaste ca ar fi comis abaterile disciplinare retinute in sarcina sa, aspect ce rezulta, de altfel, din continutul Notei explicative - filele 12 - 14 dosar.

Asa fiind, este evident motivul pentru care angajatorul nu a tinut seama de apararile formulate de contestator prin raspunsurile date la Nota explicativa.

Cat priveste data la care contestatorul a savarsit faptele ce constituie abatere disciplinara, din continutul deciziei contestate, cat si a notei explicative, si a referatelor intocmite, rezulta, cu certitudine, ca acest element, data apare ca fiind 29 noiembrie 2011, data la care s-a efectuat inspectia de fond de catre organele de control ale Ocolului Silvic Bucovina.

Prin urmare, si aceste sustineri sunt nefondate.

Asa fiind, in speta nu sunt date cauze de nulitate absoluta a deciziei de concediere, in sensul aratat de contestator.

In ceea ce priveste temeinicia masurii luate, asa cum s-a aratat anterior, tribunalul a retinut ca ansamblul probator administrate releva ca reclamantul a incalcat obligatia de a respecta disciplina muncii, refuzand realizarea sarcinilor de serviciu, neefectuand controalele aferente si refuzand indeplinirea dispozitiilor date de sefii ierarhici superiori.

Masura a fost luata dupa efectuarea cercetarii disciplinare, in considerarea dispozitiilor art. 250 Codul muncii, referitoare la imprejurarile in care a fost savarsita fapta, gradul de vinovatie al contestatorului; consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala in serviciu a salariatului, precum si eventualele sanctiuni suferite anterior.

Fata de cele ce preced, cum angajatorul se bucura de prerogativa disciplinara, si cum instanta a apreciat ca in speta s-a facut o corecta aplicare a prevederilor mentionate mai sus, in considerarea art. 272 Codul muncii, tribunalul a respins, ca nefondata, contestatia formulata de G. V., impotriva deciziei nr. 254/17.01.2012 emisa de intimata Asociatia P. de Paduri din Bucovina - Ocolul Silvic Bucovina Campulung Moldovenesc.

Avand in vedere considerentele expuse pe larg, instanta a admis in parte cererea, astfel cum a fost precizata, in sensul ca a obligat intimata sa plateasca reclamantului suma totala de xx lei - valoare neta, reprezentand contravaloarea orelor suplimentare, a sporului de vechime si a drepturilor salariale cuvenite si neachitate, aferente perioadei 15 februarie 2009 - 16 februarie 2012, suma ce va fi actualizata in functie de rata inflatiei la data platii efective, si care este formata din urmatoarele valori brute: - 3. 282 lei brut - spor datorat de angajator pentru munca prestata de reclamant in zilele de sambata si duminica, in perioada de referinta; - 7. 682 lei brut - spor datorat de angajator pentru orele suplimentare prestate zilnic (cate 2 ore/zi, spor de 100%), in perioada de referinta; - 1. 625 lei brut - cu titlu de diferente banesti rezultate din neplata de catre angajator, a coeficientilor minimi de ierarhizare de 1,2, in perioada de referinta; - 3. 294 lei brut - cu titlu de indemnizatie concedii de odihna aferente perioadei 2009 - 2012, astfel: pentru anul 2009 - 1063 lei brut; pentru anul 2010 - 11 zile in luna noiembrie 2010 si 10 zile in luna decembrie 2010 - 1063 lei brut; pentru anul 2011 - octombrie 2011 - 5 zile; noiembrie  - 10 zile decembrie 12 zile - 1168 lei brut; - 1411 lei brut - cu titlu de spor de vechime in munca (in proportie de 25% din salariul de baza, la o vechime de peste 20 ani), in perioada de referinta; a respins, ca nefondate, capetele de cerere privind obligarea intimatei la plata sporului pentru conditii deosebite de munca, grele si periculoase, precum si pentru conditii nocive de munca, pentru lucrul pe timpul noptii, la contravaloarea echipamentului de protectie, a echipamentului de serviciu solicitat si a normelor de hrana zilnica, precum si contestatia formulata de catre G. V., impotriva deciziei nr. 254/17.01.2012, emisa de intimata Asociatia P. de Paduri din Bucovina - Ocolul Silvic Bucovina Campulung Moldovenesc.

Cat priveste cheltuielile de judecata, instanta a retinut ca reclamantul a facut dovada existentei acestora si a intinderii lor, conform chitantelor depuse la dosar, reprezentand onorariu pentru plata serviciilor prestate de avocat, contravaloarea deplasarilor la instanta, precum si a expertizei.

Conform art. 274 Cod procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.

Apoi, dispozitiile art. 276 Cod procedura civila arata ca, atunci cand pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte, instanta va aprecia in ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata lor, putand face compensarea lor.

Prin urmare, tribunalul a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Impotriva sentintei au declarat recurs intimata Asociatia P.  de Paduri din Bucovina - Ocolul Silvic Bucovina si contestatorul G. V. .

Intimata Asociatia P. de Paduri din Bucovina - Ocolul Silvic Bucovina solicita modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii, pentru urmatoarele motive, care se incadreaza in cele prevazute de art. 3041 si 304 pct. 9 C. proc. civ. :

Potrivit art. 20 din Legea nr. 130/1996, „contractul colectiv de munca se poate incheia si in unitatile in care nu exista organizatii sindicale sau acestea nu indeplinesc conditiile de reprezentativitate …”.

Rezulta ca incheierea unui asemenea contract nu este obligatorie.

Din dispozitiile art. 13-17 din aceeasi lege rezulta ca incheierea contractului colectiv de munca la nivel national este rezultatul unor negocieri la care participa asociatiile patronale legal constituite si reprezentative, iar in cazul contractelor colective de munca la nivel de ramura, partile au obligatia sa precizeze unitatile componente in cadrul carora se aplica clauzele negociate (art. 13).

Prin urmare, clauzele unui contract se aplica numai partilor care au participat la incheierea lui, fie in nume propriu, fie prin reprezentativitate.

In cauza, contractul colectiv de munca la nivel national pentru anii 2007-2010 nu este aplicabil, intrucat Asociatia P. de Paduri din Bucovina - Ocolul Silvic Bucovina nu este parte in acest contract, neparticipand la negocierea clauzelor acestuia, nici direct si nici printr-o asociatie patronala reprezentativa care sa fi avut mandat de reprezentarea Asociatiei, iar angajatii asociatiei nu sunt membri de sindicat.

Clauzele contractului colectiv de munca ii sunt aplicabile numai de la data inregistrarii de catre unitate a acestui contract la I. T. M. Suceava, respectiv 28 februarie 2011.

Numai din momentul aderarii si inregistrarii acestui contract, conform art. 25 din lege, acesta iti produce efectele si fata de ea.

In consecinta, sunt nelegale pentru perioada anterioara datei de 28 februarie 2011: acordarea sporului de 100% prevazut de art. 41 alin. 3 lit. „c” din Contractul colectiv la nivel national pentru orele suplimentare pe care reclamantul afirma ca le-ar fi prestat zilnic; aplicarea coeficientilor de ierarhizare de 1,2 prevazut de art. 40 alin. 1 lit. „a” din Contractul colectiv la nivel national pe anii 2007-2010; sporul de vechime de 25% pentru perioada februarie - august 2009.

Referitor la plata orelor suplimentare, acestea au fost nelegal acordate numai in baza afirmatiilor reclamantului si a declaratiilor vecinilor acestuia.

Declaratiile unor martori, care nu au nicio legatura cu activitatea unitatii, nu pot proba efectuarea a „cate doua ore suplimentare in toate zilele saptamanii, inclusiv sambetele, duminicile si sarbatorile legale”.

Programul de lucru al reclamantului nu poate fi stabilit in functie de declaratiile unor martori.

Trebuie retinut ca sunt ore suplimentare numai cele prestate la solicitarea angajatorului, peste programul normal de lucru.

Reclamantul nu a efectuat ore suplimentare, astfel incat, acordarea unor drepturi banesti pentru acest motiv, in baza unei simple afirmatii a reclamantului si a unei expertize care are in vedere o asemenea afirmatie, este nelegala.

Referitor la plata indemnizatiei aferenta concediilor de odihna pentru anii 2010 si 2011, in suplimentul raportului de expertiza depus la termenul din 1 februarie 2013, expertul contabil recunoaste ca „a mentionat in raportul de expertiza din eroare ca unitatea nu a platit contestatorului concediul de odihna”.

Cu toate acestea, prima instanta obliga unitatea la plata acestei indemnizatii de concediu, desi a fost achitata.

Prin hotararea primei instante, actiunea reclamantului a fost admisa in parte numai pentru drepturi banesti in valoare totala de 14. 015 lei.

Cu toate acestea, reclamantului i-au fost acordate cheltuieli de judecata in suma de 4. 000 lei, care reprezinta onorar avocat, ceea ce ar reprezenta aproape 30% din valoarea pretentiilor admise.

Aceste cheltuieli sunt disproportionate fata de valoarea obiectului litigiului admisa, astfel incat, se impune reducerea acestora la un procent rezonabil din aceasta valoare.

In drept, invoca disp. art. 3041 si 304 pct. 9 Cod  procedura  civila.

Contestatorul G. V. considera ca sentinta recurata este nelegala si netemeinica in parte.

In motivarea recursului, arata ca in mod gresit prima instanta nu a dispus  obligarea paratei la plata dobanzii legale, cel putin de la data introducerii actiunii de judecata (daca nu de la data scadentei fiecarui drept banesc datorat de angajator) pana la data platii efective, fata de dispozitiile legale aplicabile (art. 166 alin. 4 Codul muncii, art. 1079 alin. pct. 3 C. C., art. 1088 alin. 2 C. C., art. 1489 N. C. C., precum si ale O. G. 9/2000, respectiv O. G. 13/2011).

De asemenea, instanta trebuia sa oblige parata la plata sumelor restante actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei fiecarui drept banesc datorat de angajator pana la data platii efective.

In cel mai rau caz, prima instanta ar fi trebuit sa oblige angajatorul la plata acelor drepturi banesti actualizate cu indicele de inflatie aplicabil, calculat de la data scadentei fiecarui drept banesc datorat pana la data platii efective, la care sa se adauge dobanda legala de la data introducerii actiunii pana la data platii efective.

In mod gresit prima instanta a dispus obligarea paratei doar la plata sumei de 4000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. Precizeaza ca la prima instanta a cheltuit suma de 5765 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, astfel:

- 2500 lei platiti cu titlu de onorariu expert contabil, conform chitantelor depuse la dosar;

- 2500 lei platiti cu titlu de onorariu avocat, conform chitantelor depuse la dosar;

- 765 lei platiti de catre contestator pentru deplasarea acestuia de la domiciliul sau din Vatra Moldovitei la sediul Tribunalului Suceava, la 13 termene de judecata, conform bonurilor fiscale atasate.

Distanta Vatra Moldovitei-Suceava = 66 km;

Un drum dus-intors = 132 km;

13 termene de judecata x 132 = 1716 km;

Consum acceptat 7,5 l motorina/100 km;

Rezulta ca, pentru 1700 km, s-au consumat 17 x 7,5 = 127,5 x 6 lei/1 litru motorina = 765 lei.

Total cheltuieli de judecata:

- 2500 lei (onorariu expert) + 2500 lei (onorariu avocat) + 765 lei (cheltuieli cu motorina pentru deplasare) = 5765 lei.

In acest context, solicita sa se observe ca, peste 90% din termenele de judecata au fost date pentru solutionarea capetelor de cerere privind drepturi patrimoniale solicitate de catre reclamant, capete de cerere admise in cea mai mare parte.

Cheltuiala cu motorina (765 lei) pentru deplasare nu trebuia sa-i fie redusa, intrucat aceasta cheltuiala era necesara, indiferent daca ii erau admise unul sau mai multe capete de cerere.

La fel, suma de 2500 de lei cheltuita cu onorariul expertului contabil nu putea fi redusa, intrucat aceasta suma a fost fixata de expert si admisa de prima instanta, indiferent daca ii erau admise unul sau mai multe capete de cerere privind drepturi patrimoniale. Mai mult decat atat, desi prima instanta acceptase ca obiectiv actualizarea sumelor restante, ulterior a revenit de la acest obiectiv si l-a respins.

In mod gresit prima instanta a respins contestatia impotriva deciziei nr. 254/17.01.2012 emisa de Asociatia P. de Paduri din Bucovina, prin care a fost sanctionat disciplinar.

In drept, invoca disp. art. 3041 si celelalte din C. pr. civ.

Contestatorul G. V. a formulat intampinare la recursul declarat de intimata Asociatia P. de Paduri din Bucovina, solicitand respingerea acestuia, ca nefondat.

Curtea, din oficiu, la termenul de judecata din 28 mai 2013, a invocat exceptia tardivitatii recursului declarat de catre contestatorul G. V., ce se impune a fi analizata cu precadere, conform art. 137 alin. 1 Cod procedura civila.

Conform art. 301 Cod procedura civila, coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011, a dialogului social, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotararii pronuntata de instanta de fond. Termenul de recurs, fiind termen pe zile, se calculeaza pe zile libere, potrivit prevederilor art. 101 al. 1 Cod procedura civila, neintrand in calcul nici ziua cand a inceput sa curga, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.

In speta, recurentului G. V. i s-a comunicat hotararea atacata la data de 15 aprilie 2013, asa cum rezulta din dovada de comunicare depusa la fila 526 dosar fond, procedura de comunicare fiind legal indeplinita, iar cererea de recurs a fost depusa la instanta de fond la data de 13 mai 2013 (fila 11 dosar recurs), cu depasirea termenului de recurs, calculat conform dispozitiilor enuntate anterior.

Neexercitarea recursului in termenul prevazut de lege, termen legal imperativ, atrage decaderea, aceasta fiind sanctiunea prevazuta de art. 103 al. 1 Cod procedura civila

Fata de aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., coroborat cu dispozitiile art. 215 din Legea nr. 62/2011, Curtea va respinge recursul contestatorului G. V., ca tardiv formulat.

In ce priveste recursul declarat de intimata Asociatia P.  de Paduri din Bucovina - Ocolul Silvic Bucovina, Curtea retine urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, act normativ in vigoare la data incheierii conventiei colective la nivel national pentru anii 2007 - 2010, clauzele contractelor colective de munca incheiate la nivel national produc efecte pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din tara.

Aceeasi dispozitie era supusa reglementarii si de prevederile art. 241 alin. 1 lit. d, in vigoare la data incheierii si derularii contractului colectiv de munca incheiat la nivel national.

Respingand exceptia de neconstitutionalitate a art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii, Curtea Constitutionala a retinut ca ratiunea reglementarii contractelor colective la nivel national consta in aplicarea dispozitiilor art. 41 alin. 5 din Constitutie, care garanteaza atat dreptul la negocieri colective in materie de munca, cat si caracterul obligatoriu al conventiei colective.

Totodata, una dintre obligatiile statului de a crea conditiile necesare pentru cresterea calitatii vietii, prevazuta  la art. 135 alin. 2 lit. f din Constitutie, consta tocmai in asigurarea in mod unitar a drepturilor minimale salariatilor din intreaga tara.

Acest scop nu s-ar putea realiza daca nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca incheiate la un nivel superior pentru negocierea clauzelor contractelor colective de munca la niveluri inferioare, in ceea ce priveste drepturile minimale ale angajatilor (decizia nr. 96/2008).

Art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 dispune in sensul ca se aplica contractele colective de munca de la data inregistrarii.

Partile pot conveni ca data aplicarii clauzelor negociate sa fie ulterioara zilei de inregistrare a contractului.

Or, Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, inregistrat la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu nr. ...X, nu prevede o data ulterioara zilei de inregistrare pentru aplicarea clauzelor acestei conventii.

Dispozitia legala mai sus-enuntata nu poate fi interpretata in sensul ca fiecare angajator poate sa stabileasca ca o conventie colectiva incheiata la nivel national, poate fi aplicata, in cazul salariatilor proprii, de la o data ulterioara datei inregistrarii acelui contract colectiv.

„Partile” la care face trimitere art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 vizeaza partile contractante, parti care au participat, prin reprezentare, la negocierea si incheierea conventiilor colective.

Prin urmare, daca cei care au participat pentru partea patronala si pentru partea sindicala la negocierea si incheierea Contractului colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007 - 2010 stabileau o alta data pentru aplicarea clauzelor acestei conventii colective, ulterioara datei inregistrarii, atunci aceea era data de la care se aplica acel contract.

Nu pot angajatorii sa incalce prevederile imperative ale art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii, ale  art. 3 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de munca unic la nivel national incheiat pentru anii 2007 - 2010 si sa aplice o conventie colectiva de la o alta data decat cea impusa de dispozitiile legale.

Vorbim de dispozitii legale care sunt reglementate in favoarea salariatilor si pe care angajatorii nu pot sa le incalce.

In ceea ce priveste obligatia angajatorului parat de plata a sporului pentru munca prestata de reclamant in zilele de sambata si duminica, pentru perioada 15. II. 2009 - 16. II. 2012, retine instanta de control judiciar urmatoarele:

Ca si stabilirea duratei maxime a zilei de munca, legiferarea repausului saptamanal s-a facut, fara putinta de tagada, in favoarea salariatului.

Potrivit dispozitiilor art. 133 din Codul muncii, perioada de repaus reprezinta orice perioada care nu este timp de munca.

Repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica (art. 137 alin. 1 din Codul muncii).

Din coroborarea prevederilor celor doua dispozitii legale mai sus enuntate, rezulta ca perioada sambata-duminica este o perioada care, cel putin teoretic, nu este timp de munca.

La filele 484-510 dosar fond este depusa, in copie, condica de serviciu a reclamantului pentru anul 2010, condica ce cuprinde, pe toate filele, mentiunea „stabilit activitatea” si semnatura.

La filele 49-81 dosar recurs este depusa, in copie, condica de serviciu a reclamantului pe anul 2011, care cuprinde aceeasi mentiune „stabilit activitatea” si semnatura.

In adresa nr. 2145/5.09.2012, depusa la fila 443 dosar fond, angajatorul parat arata ca nu a fost predata condica de serviciu pentru anul 2009 la Ocolul Silvic Bucovina.

Din adresa nr. 3286 din 16.10.2013, depusa la fila 115 dosar recurs, rezulta ca mentiunea „stabilit activitatea” din condicile de serviciu pentru anii 2010-2011 este facuta de salariatii care aveau functia de sef district la Districtul  Vatra Moldovitei, pentru perioada 4.01.2010 - 25.09.2011.

In primul rand, trebuie evidentiat aspectul ca aceeasi mentiune de „stabilit activitatea” si semnatura apar pe condica de serviciu si ulterior datei de 25.09.2011 (f. 75-81 dosar fond).

In al doilea rand, trebuie subliniat faptul ca activitatea contestatorului a fost stabilita de salariati care indeplineau functie de conducere in cadrul structurii angajatorului parat.

In al treilea rand, trebuie sa remarcam faptul ca, independent de faptul ca nu a fost depusa condica de serviciu pentru anul 2009 la dosar, angajatorul invocand faptul ca nu a fost predata de reclamantul salariat, iar reclamantul faptul ca a predat-o la angajator si nu o mai detine, din cuprinsul condicilor de serviciu pentru anii 2010-2011 rezulta, fara putinta de tagada, ca atitudinea angajatorului a fost una constanta si anume aceea de a stabili activitate pentru salariatul reclamant si in zilele de sambata si duminica, zile de repaus saptamanal.

Nu putem spune ca activitatea reclamantului a avut o alta natura, a fost diferita in anul 2009 sau in anul 2012, fata de cea prestata in anii 2010-2011, pentru ca angajatorul sa fi stabilit un alt program de activitate, care sa nu includa si zilele de repaus saptamanal.

Functia desfasurata de reclamant,  pe perioada derularii raporturilor de munca, a fost aceeasi si anume padurar, asa cum rezulta din contractul individual de munca inregistrat sub nr. ... din 31.05.2006.

Atributiile aferente functiei au fost aceleasi, fara putinta de tagada, independent de anul in care activitatea a fost desfasurata.

Aceasta este concluzia logica pe care judecatorul o poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.

Fata de aceste consideratii, retine instanta de control judiciar ca, in mod corect, cu respectarea prevederilor art. 138 din Codul muncii, a fost obligata parata angajator la plata sporului datorat pentru zilele de sambata si duminica.

In ceea ce priveste sporul pentru pretinsele ore suplimentare prestate zilnic, retine instanta urmatoarele:

Trebuie sa pornim, in principal, de la explicarea notiunii de munca suplimentara, prin raportare la continutul normelor care dispun asupra acestei categorii de activitate.

Art. 120 alin. 1 din Codul muncii prevede ca munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal este considerata munca suplimentara.

La solicitarea angajatorului, salariatii pot efectua munca suplimentara (art. 121 alin. 1 din Codul muncii).

Aceleasi prevederi erau reglementate si de dispozitiile art. 117 si art. 118 din Codul muncii, in varianta in vigoare inainte de republicare.

Prin urmare, o conditie esentiala pentru prestarea muncii suplimentare este solicitarea angajatorului.

Este firesc sa fie asa, intrucat angajatorul este cel care trebuie sa compenseze, prin ore libere platite, munca suplimentara sau sa o plateasca prin adaugarea unui spor la salariu, corespunzator duratei acesteia, asa cum impun dispozitiile art. 122 si art. 123 din Codul muncii.

Asadar, cel care trebuie sa aiba initiativa orelor suplimentare este angajatorul care le solicita, fie in scris, fie verbal.

Solicitarea poate fi expresa, dar si implicita sau tacita, de exemplu, atunci cand angajatorul impune sarcini suplimentare fata de cele curente, a caror indeplinire reclama prestarea unei munci suplimentare, fara a se face referire la timpul de lucru.

Vorbim de dispozitii esentiale pentru solutionarea acestui capat de cerere dedus judecatii, intrucat dispun, fara putinta de tagada, asupra situatiilor si conditiilor in care pot fi prestate ore suplimentare.

In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 13 alin. 1 din C. C. M. la nivel de unitate, potrivit cu care, orele prestate, la solicitarea angajatorului, peste programul normal de lucru, stabilit in unitate, sunt ore suplimentare (fila 316 dosar fond).

Trebuie sa avem, astfel, solicitarea angajatorului.

Odata expuse aceste aspecte, trebuie sa analizam, practic, daca se poate considera ca reclamantul a avut solicitarea angajatorului pentru a efectua munca suplimentara.

Reclamantul nu a facut, in nici un fel, dovada ca ar fi avut o solicitare expresa sau tacita din partea angajatorului pentru prestarea orelor suplimentare a caror contravaloare o solicita prin prezenta cauza.

Condicile de serviciu depuse in copie la dosar nu pot valora o asemenea solicitare.

Acestea, asa cum mai sus pe larg s-a aratat, fac dovada ca s-a solicitat prestarea activitatii si in zilele de repaus saptamanal, de sambata si duminica, insa, din cuprinsul acestora, nu rezulta, sub nici o forma, ca ar fi solicitat angajatorul ca salariatul reclamant sa presteze munca in afara duratei normale a timpului de munca zilnic.

Reglementarile care dispun asupra muncii suplimentare sunt logice si rationale, intrucat trebuie sa existe un control din partea angajatorului asupra motivelor care determina ca anumite activitati sa nu poata fi realizate in timpul programului de lucru normal.

Mai mult, in speta nu s-a facut nici dovada pretinselor ore suplimentare prestate.

Martorul G. A. G. a aratat ca este vecin cu reclamantul, partea nu i-a spus nimic in legatura cu programul sau de munca, iar martorul il vedea si noaptea si ziua, aproape tot timpul.

A apreciat martorul ca reclamantul lucreaza cam 10-12 ore pe zi (f. 534 dosar fond).

Din declaratia acestui martor nu se poate desprinde, sub nici o forma, concluzia ca se probeaza efectuarea de munca suplimentara in favoarea angajatorului parat.

Faptul ca martorul il vedea pe reclamant si noaptea si ziua este cumva firesc, avand in vedere relatiile de vecinatate si imprejurarea ca partea era normal sa iasa din casa, insa nu semnifica si faptul ca mergea, de fiecare data, la serviciu sau pentru indeplinirea unor atributii de serviciu.

De asemenea, era la fel de normal sa vina acasa, insa acest fapt nu inseamna ca, de fiecare data si la orice ora, venea numai de la serviciu sau dupa ce prestase, in mod continuu, activitate in favoarea paratului angajator.

Astfel, declaratia acestui martor, in sensul ca reclamantul lucra aproximativ 10-12 ore pe zi, orientandu-se, practic, dupa orele de plecare si de sosire ale partii la domiciliu, nu poate fi retinut de instanta de control judiciar ca o proba in sprijinul sustinerii faptului ca au fost prestate ore suplimentare.

Aceeasi este situatia si cu declaratia martorului B. I. T., vecin, de asemenea, cu reclamantul (f. 536 dosar fond).

A aratat acest martor ca reclamantul lucreaza si dupa ora 17 si se intalnea cu el in padure in jurul orelor 18, 19 sau 20.

Martorul a declarat ca, la acele ore si cu ocazia acelor intalniri, reclamantul era in exercitarea atributiilor de serviciu, intrucat era intrebat de catre acesta despre pasunatul vitelor in padure.

Declaratia acestui martor nu poate fi, de asemenea, retinuta ca mijloc de proba pentru pretinsele ore suplimentare prestate.

A ajunge la o alta concluzie ar insemna, practic, ca,  orice salariat care vorbeste despre munca sa, despre atributiile sale de serviciu, in general despre activitatea sa, dupa incheierea programului zilnic de lucru, presteaza ore suplimentare.

Or, o asemenea concluzie nu poate fi retinuta de o instanta de judecata.

Un angajator nu poate fi obligat la compensarea cu ore libere sau la plata de sporuri in favoarea salariatilor, pentru discutiile acestora legate de serviciu, in afara programului normal de lucru.

Nu pot fi retinute adresele Inspectoratului Teritorial de Munca Suceava ca fiind inscrisuri cu care se dovedeste prestarea de munca suplimentara in favoarea angajatorului parat.

Cum mai sus pe larg s-a aratat, munca suplimentara nu este orice munca prestata sau pretins prestata de salariat.

Atunci cand vorbim de munca suplimentara, trebuie sa stabilim doua aspecte: daca a existat solicitarea angajatorului pentru aceasta activitate suplimentara si daca, in urma solicitarii, munca suplimentara a fost prestata.

Rolul unei instante de judecata este de a pronunta in cauza o solutie bazata pe materialul probator administrat nemijlocit si in conditii de contradictorialitate, cu raportare la dispozitiile legale aplicabile in speta si nu pe baza unor constatari, facute in diverse conditii, de alte autoritati.

In baza tuturor acestor considerente, retine instanta de control judiciar ca, in cauza, se impune respingerea cererii de obligare a intimatului la plata sumei de 7682 lei brut, cu titlu de spor pentru orele suplimentare.

Raportat la motivul din memoriul de recurs vizand obligarea la plata indemnizatiei de concediu de odihna pentru anii 2010, 2011, retine Curtea urmatoarele:

Din adresa depusa de parat la dosarul de fond, la fila 23, rezulta ca, in anul 2010, reclamantul a avut 21 zile de concediu de odihna, 11 zile in luna noiembrie si 10 zile in luna decembrie, iar in anul 2011 a beneficiat de 22 zile de concediu de odihna, 10 zile in luna noiembrie si 12 zile in luna decembrie.

Din mentiunile facute de expert in cuprinsul raspunsului la obiectiunile formulate la raportul de expertiza judiciara, este fara putinta de tagada ca nu poate fi desprinsa concluzia ca recurentul parat a achitat reclamantului salariat indemnizatia de concediu de odihna aferenta anului 2010 si 2011.

In mod clar si neechivoc, expertul a aratat ca, in urma verificarii foilor colective de prezenta intocmite de Ocolul Silvic Bucovina, rezulta ca reclamantul a lucrat intreaga perioada noiembrie - decembrie 2010 si octombrie - decembrie 2011.

Astfel, daca salariatul a lucrat in aceste perioade program normal de lucru, nu avea cum, din punct de vedere temporal, sa beneficieze si de 21 de zile, respectiv 22 de zile de concediu de odihna.

Din punct de vedere juridic, aceasta situatie de fapt isi gaseste remediul in compensarea in bani a concediului de odihna.

In cazul de fata, efectuarea concediului de odihna nu mai este posibila pentru anii 2010 si 2011 si, din aceasta cauza, s-a nascut dreptul salariatului de a primi o compensatie in bani pentru zilele de concediu ce i se cuveneau proportional cu perioada lucrata si pe care nu le-a efectuat.

In ceea ce priveste motivul de recurs cu privire la cheltuielile de judecata, retine instanta de control judiciar urmatoarele:

Cuantumul cheltuielilor de judecata ocazionate de cercetarea in fond a pricinii este de  5000 de lei, reprezentand:

- 700 lei onorariu expert (f. 414 dosar fond);

- 1800 lei onorariu expert  (f. 552 dosar fond);

- 1500 lei onorariu avocat (f. 508 dosar fond);

- 1000 lei onorariu avocat (f. 509 dosar fond).

La filele 510 - 511 dosar fond, reclamantul a depus la dosar bonuri de transport, care nu pot fi retinute de Curte, pentru urmatoarele considerente:

- pe 27.08.2012, cauza nu a avut termen de judecata, astfel incat nu au fost necesare cheltuieli pentru deplasarea la instanta;

- pe 14.07.2012, cauza nu a avut termen de judecata, nefiind necesare cheltuieli pentru deplasarea la instanta;

- pe 2.02.2012, cauza nu a avut termen de judecata, astfel incat nu erau necesare cheltuieli de transport;

- aceeasi este si situatia cu datele de 19.05.2012 si 28.11.2012, astfel incat, bonurile de carburant aferente acestor date, depuse la dosar, nu pot fi valorificate ca inscrisuri probatorii in dovedirea unor eventuale cheltuieli de judecata.

Obiectul pricinii a avut noua capete, vizand: munca zile sambata si duminica; munca suplimentara zilnica; coeficienti minimi ierarhizare, indemnizatie de concediu; spor de vechime; spor conditii deosebite de munca, lucru in timpul noptii, echipament de protectie si norma de hrana zilnica, contestatie impotriva deciziei nr. 254/2012.

Avem astfel dovedite  cheltuieli de judecata in cuantum de 5000 de lei si noua capete de cerere formulate.

In urma pronuntarii hotararii primei instante si a deciziei instantei de control judiciar, raman admise patru capete de cerere, vizand munca efectuata in zilele de sambata si duminica, coeficientii minimi de ierarhizare, sporul de vechime si indemnizatia de concediu.

Se retine ca fiecare capat de cerere a ocazionat cheltuieli de judecata in cuantum de 556 lei (5000 : 9).

Pentru capetele de cerere admise, raportat la care se considera ca paratul a cazut in pretentii, avand in vedere dispozitiile art. 274 Cod procedura civila, reclamantului i se cuvin cheltuieli de judecata in cuantum de 2224 lei (556 x 4), in loc de 4000 lei, cat a acordat prima instanta.

Fata de aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. 1 C. pr. civ., raportat la dispozitiile legale mai sus-enuntate, urmeaza ca instanta sa admita recursul declarat de intimata Asociatia P. de Paduri din Bucovina - Ocolul Silvic Bucovina Campulung Moldovenesc si sa modifice in parte sentinta civila atacata, in sensul ca va respinge cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 7682 lei brut, cu titlu de spor pentru ore suplimentare si va obliga intimata sa plateasca contestatorului suma de 2224 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, in loc de suma de 4000 lei.

Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei civile atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

 

Pentru aceste motive,

In numele Legii,

D E C I D E :

 

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de contestatorul G. V., domiciliat in . 136, jud. Suceava, cu domiciliul ales in mun. Suceava, . 11, jud. Suceava, impotriva sentintei nr. 455 din 07.03.2013 pronuntata de Tribunalul Suceava - Sectia civila (dosar nr. ...X).

Admite recursul declarat de intimata Asociatia P. de Paduri din Bucovina - Ocolul Silvic Bucovina Campulung Moldovenesc, cu sediul in mun. Campulung Moldovenesc, . 13, jud. Suceava impotriva aceleiasi sentinte.

Modifica in parte sentinta civila nr. 455 din 7 martie 2013 pronuntata de Tribunalul Suceava in dosarul nr. ...X, in sensul ca:

Respinge cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 7682 lei brut, cu titlu de spor pentru ore suplimentare.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat