Sanctiunile disciplinare constituie mijloace de constrangere prevazute de lege, avand ca scop apararea ordinii disciplinare si respectarea normelor de comportare

Hotararea nr. 4582 din data de 05 iulie 2011, Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Concediere pe motivul desfiintarii postului. Conditii de reangajare sau blocare post
Compensare prin ore libere platite a orelor suplimentare. Mod de calcul
Recompensarea orelor de consemn la locul de munca
Functionar intors la locul de munca dupa efectuarea concediului de crestere copil. Refuzul acordarii postului ocupat anterior
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Acordarea ajutorului de somaj
Implinirea termenului contractului individual de munca pe durata determinata. Indicarea gresita a temeiul de drept in cuprinsul deciziei de constatare a incetarii contractului individual de munca emise de angajator

Prin sentinta civila nr. 593 din data de 19.01.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. .../LM/2010, a fost respinsa actiunea formulata de contestatoarea G. P., in contradictoriu cu intimata DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA C. SECTOR 4, ca neintemeiata, precum si cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, la data de 30.06.2010 intimata a emis dispozitia nr. 5133 prin care s-a dispus, in temeiul art. 61 lit. a) si art. 264 Codul muncii, concedierea disciplinara a salariatei G. P., indeplinind functia de inspector de specialitate 1A, ca urmare a faptului ca aceasta a incalcat art. 68 alin. 1 lit. e) si f), art. 98 alin. 1 lit. e) din Regulamentul de ordine interioara. S-a retinut in sarcina acesteia ca nu a respectat disciplina muncii, avand intarzieri repetate de la programul de lucru, iar prezenta si-o stabileste singura, fara acordul sefului ierarhic, precum si faptul ca lipseste nemotivat din data de 16.03.2010 pana in prezent.

In cuprinsul acestei decizii au fost facute mentiuni cu privire la procedura cercetarii disciplinare urmate in cazul contestatoarei, precizandu-se ca, desi a fost convocata pentru data de 15.06.2010 ora 14:00 in vederea formularii apararii si de a preciza probele si motivatiile pe care le considera necesare, aceasta nu s-a prezentat, motiv pentru care Comisia de disciplina a hotarat sa amane inceperea sedintei pana la ora 16:00, fara ca salariata sa se prezinte. Ca urmare, prin adresa nr. CD 127/21.06.2010 s-au solicitat informatii la Serviciul Organizare Resurse Umane cu privire la salariata G. P., respectiv daca aceasta se afla in concediu medical, concediu de odihna, concediu fara plata sau alta situatie, primindu-se raspuns ca aceasta nu se afla in niciuna dintre situatiile mentionate si nici nu a prezentat un act doveditor pentru motivarea absentelor sale.

In drept, instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 61 lit. a) Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.

De asemenea, art. 263 Codul muncii prevede ca „(1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara. (2) Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.”, iar potrivit art. 268 „(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei. (2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat; c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea; d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica; e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata; f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata. (3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii. (4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta. (5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.”

Analizand cuprinsul dispozitiei nr. 5133/30.06.2010 emisa de intimata, instanta observa ca aceasta a fost intocmita cu respectarea tuturor conditiilor de forma prevazute de art. 268 alin. 2 Codul muncii, in cuprinsul acesteia fiind descrisa fapta care constituie abatere disciplinara retinuta in sarcina contestatoarei, au fost indicate prevederile din regulamentul intern aplicabil, care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care cercetarea disciplinara prealabila a fost efectuata in lipsa acesteia, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica, termenul in care sanctiunea poate fi contestata, instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

In ceea ce priveste sustinerile contestatoarei referitoare la neconvocarea la cercetare disciplinara si necunoasterea efectuarii acesteia, instanta observa ca intimata a procedat la convocarea salariatei la cercetare disciplinara, data fiind absenta sa de la serviciu, prin trei modalitati: prin afisare la sediul intimatei, conform procesului verbal incheiat la data de 31.05.2010 (fila 114), prin publicare a convocarii intr-un ziar cu raspandire nationala la data de 4 iunie 2010 (fila 116), prin scrisoare recomandata cu conformare de primire din data de 01.06.2010 (fila 127), comunicarea fiind facuta la domiciliul indicat de aceasta. Totodata, instanta retine ca intimata a procedat la comunicarea catre contestatoare si a dispozitiei nr. 5133/30.06.2010, asa cum rezulta din dovezile existente la dosar, respectiv scrisoarea recomandata cu confirmare de primire din data de 02.07.2010 (fila 115) si procesul verbal incheiat la data de 30.06.2010 (fila 48) din care rezulta ca dispozitia de concediere a fost afisata la sediul intimatei.

De asemenea, instanta constata ca sanctiunea a fost aplicata cu respectarea termenelor prevazute de art. 268 alin. 1 C. pr. civ. Astfel, in ceea ce priveste termenul de 30 de zile, instanta observa ca acesta curge de la data intocmirii referatului inregistrat sub nr. .../31.05.2010 (filele 46-47) prin care seful Centrului de Zi „Sf. V.” a adus la cunostinta conducerii intimatei conduita avuta de contestatoare. Pe de alta parte, dat fiind caracterul continuu al faptei, contestatoarea lipsind nemotivat incepand cu data de 16.03.2010 pana in prezent, momentul de la care incepe sa curga termenul de 6 luni mentionat de art. 268 alin. 1 lit. a) teza finala este acela al ultimului fapt de incalcare de catre salariat a obligatiilor de serviciu. Cum decizia de sanctionare a fost emisa la data de 30.06.2010, prin raportare la datele mentionate anterior, instanta observa ca termenele de 30 de zile si de 6 luni au fost respectate.

In ceea ce priveste conditiile de fond, instanta retine ca pentru antrenarea raspunderii disciplinare, fapta savarsita de salariat trebuie sa reprezinte abatere disciplinara, fiind necesar ca aceasta sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie comisa in legatura cu munca sa; prin aceasta sa se incalce normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici; sa fie comisa cu vinovatie.

Pe de alta parte, se retine ca sanctiunile disciplinare constituie mijloace de constrangere prevazute de lege, avand ca scop apararea ordinii disciplinare si respectarea normelor de comportare, precum si prevenirea producerii unor acte de indisciplina. In raport de dispozitiile art. 263 alin. 1 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand competenta de a stabili sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea in considerare a criteriilor prevazute de art. 266 lit. a)-e) Codul muncii. Concedierea disciplinara poate interveni atunci cand salariatul savarseste o abatere grava sau abateri repetate, in aceasta categorie intrand abaterile grave savarsite cu vinovatie, care tulbura profund activitatea angajatorului, facand imposibila continuarea relatiilor de munca.

In cauza de fata, instanta observa ca potrivit dispozitiilor art. 68 alin. 1 lit. e) si f) din Regulamentul de ordine interioara constituie abatere disciplinara lipsa nemotivata de la serviciu sau intarzierea repetata de la serviciu, respectiv parasirea unitatii in timpul orelor de program fara ordin de serviciu sau aprobarea sefului ierarhic, iar art. 98 alin. 1 lit. e) absentele nemotivate de la serviciu vor fi penalizate astfel: pentru mai mult de 10 zile se dispune concedierea/destituirea salariatului.

Din cuprinsul foilo colective de prezenta pentru perioada ianuarie - mai 2010 depuse de intimata (filele 50-55), instanta observa ca in datele de 04, 11, 12 ianuarie 2010 contestatoarea a lucrat 2 ore, in datele de 05, 18, 19 ianuarie 2010 a lucrat 4 ore, in data de 13 ianuarie a lipsit nemotivat. De asemenea, incepand cu data de 16 martie 2010 contestatoarea a lipsit nemotivat de la serviciu.

Intrucat abaterea savarsita de catre contestatoare este in legatura cu munca si este deosebit de grava, fiind sanctionata de regulamentul intern cu desfacerea contractului de munca, instanta a  apreciat ca sanctiunea aplicata de catre intimata este legala si temeinica.

In ceea ce priveste apararile formulate de catre contestatoare pe fondul cauzei, instanta le apreciaza ca neintemeiate pentru urmatoarele motive. Astfel, instanta observa ca prin dispozitia nr. 1543/04.05.2009 emisa de intimata (fila 64) s-a dispus modificarea locului muncii contestatoarei, inspector de specialitate gr. IA din cadrul Serviciului Administrativ in cadrul Centrului de zi „Sf. V.” incepand cu data de 04.05.2009, avandu-se in vedere in acest sens referatul de specialitate nr. 1389/04.05.2009 al Serviciului Organizare Resurse Umane. Potrivit acestui din urma act (fila 65), propunerea de aprobare a mutarii contestatoarei in cadrul centrului „Sf. V.” s-a facut la propunerea acesteia. De asemenea, instanta observa ca cererile formulate de catre contestatoare la datele de 16.03.2010 si 17.03.2010, de acordare a concediului fara plata, concediu pentru studii sau suspendarea contractului individual de munca, au fost respinsa de catre intimata, asa cum rezulta din adresa nr. 8583/19.03.2010 (filele 81-82).

Tinand cont de motivele expuse, instanta a apreciat ca decizia contestata a fost legal si temeinic intocmita,respingand actiunea formulata ca neintemeiata.

Cu privire la solicitarea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata,avand in vedere solutia de respingere a cererii de chemare in judecata si retinand culpa procesuala a contestatoarei,instanta a respins solicitarea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs in termen si motivat contestatoarea G. P., inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. ...X (nr. in format vechi XXX) criticand sentinta atacata pentru nelegalitate.

In dezvoltarea motivelor de recurs intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila,recurenta a aratat ca in mod eronat instanta de fond,examinand fondul pretentiei a apreciat ca actiunea promovata este neintemeiata,cat timp intimata a incalcat in ceea ce o priveste pe recurenta o  principii si reguli de drept,respectiv principiile interzicerii discriminarii si al egalitatii de tratament fata de toti salariatii,prevazut de Codul muncii.

Recurenta a facut referire si la conditiile privind egalitatea cetatenilor Uniunii Europene in ceea ce priveste drepturile fundamentale cuprinse in Titlul III al Cartei UE precum si la drepturile si libertatile fundamentale cuprinse in Carta Drepturilor si Libertatilor Fundamentale aratand ca prin refuzul de a i se permite accesul la datele colectate de angajator care o privesc precum si dreptul de a obtine rectificarea se incalca prevederile art. 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

De asemenea,recurenta a invocat in sprijinul demersului sau juridic si Conventia nr. 111/1958 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei ratificata de Romania prin Decretul nr. 284/11.05.1973,Protocolul aditional nr. 12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale adoptat la R. la data de 4.11.2000,care,prin dispozitiile art. 1 interzice discriminarea,art. 11 din Constitutia Romaniei care stabileste cu valoare de principiu obligatia statului roman de a indeplini intocmai si cu buna credinta indatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte,tratatele ratificate de Parlament facand parte din dreptul intern.

S-a aratat astfel ca prin hotarea ce a fost data instanta de judecata nu a luat in considerare drepturile si libertatile fundamentale ce i-au fost  incalcate recurentei in perioada 03. 0. 200- 30. 06,2010 respectiv dreptul la ingrijirea sanatatii, la acordarea concediului de odihna, la acordarea concediului fara plata pentru studii, la suspendarea contractului de munca la initiativa angajatului, avand in vedere ca recurenta participa la cursurile de formare profesionala de doctorat, in strainatate si a avut acordul angajatorului sa urmeze aceste cursuri pe toata perioada de desfasurare a lor 2008-2012(acord manifestat prin acordarea concediului de formare profesionala fara plata de 90 de zile lucratoare in anii precedenti 2008, respectiv 2009).

Recurenta a considerat  ca se afla sub aspectul analizat, intr-o situatie identica, nu doar comparabila, cu tot celalalt personal din unitatile bugetare, ba chiar si cu personalul din unitatile private, deoarece este parte a unui raport de munca si indeplineste, in arma executarii acestui raport, o obligatie de formare profesionala, continua de-a lungul vietii.

De asemenea,sustine recurenta,intimata i-a acordat indemnizatia pentru 7 zile de concediu de odihna in luna august 2010, adica la o luna dupa concediere in loc sa-i permita acesteia sa beneficieze de aceste drepturi in luna ianuarie 2010 cand fusese programata.

Recurenta a mai aratat ca nu a lipsit nicio clipa nemotivat de la serviciu, in permanenta a anuntat intimata despre starea precara de sanatate datorata in buna parte nedreptatilor, discriminarilor si umilintelor la care a fost  supusa, prin neacordarea niciunui drept din cele solicitate. Cu privire la neacordarea dreptului la concediul de formare profesionala,recurenta a sustinut ca este grav discriminata in sensul art. 2 alin. 1,art. 6 din O.U.G. nr. 137/2000 deoarece se afla in aceeasi situatie juridica si faptica ce fundamenteaza acest drept si pentru restul personalului.

In acest sens,arata recurenta,criteriul dupa care s-a facut distinctia este categoria socio profesionala de persoana cu handicap,criteriu de diferentiere injust al personalului din unitatile bugetare,fiind de neconceput a se accepta obligatia legala de a fi prezenta la serviciu cand aceasta urma cursurile de formare profesionala de doctorat in strainatate.

Invocand si dispozitiile art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si ale art. 2 din Primul protocol aditional la Conventie,art. 16,18,60 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale,art. 20 din  Constitutia Romaniei,recurenta a solicitat sa se constate ca, potrivit art. 1 alin. (3) din Constitutie, “Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.” Apararea eficienta a tuturor acestor valori presupune, in unele cazuri si in conditii riguros reglementate, restrangerea exercitiului chiar si al unor drepturi si libertati fundamentale, exceptii neaplicabile in cauza de fata.

Prin intampinarea formulata, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei civile recurate ca fiind temeinica si legala.

In recurs nu au fost administrate probe noi.

La data de 04.07.2011 recurenta a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului Registratura un set de inscrisuri ce nu vor fi analizate in cadrul acestui recurs,in conditiile in care respectivele inscrisuri au fost depuse dupa inchiderea dezbaterilor.

Analizand recursul declarat, prin prisma criticilor invocate ce se incadreaza in ipoteza reglementata de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si in raport de dispozitiile art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Obiectul actiunii cu care instanta de fond a fost investita este reprezentat de contestatia formulata de catre contestatoarea G. P. impotriva Dispozitiei nr 5133/30.06.2010 emisa de intimata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia C. Sector 4 Bucuresti prin care s-a dispus concedierea contestatoarei,solicitandu-se anularea Dispozitiei mai sus amintite,reintegrarea in functia avuta anterior concedierii si obligarea angajatorului la plata salariilor indexate,majorate sau reactualizate de care contestatoarea ar fi beneficiat daca nu era concediata,cu cheltuieli de judecata.

Motivele pentru care contestatoarea a apreciat ca masura contestata este nelegala si netemeinica au constat in faptul ca decizia de concediere nu i-a fost comunicata,nu a avut stiinta despre cercetarea sa disciplinara,nu a fost convocata la sedintele Comisiei de disciplina, Comisia de disciplina nu avea dreptul sa o cerceteze disciplinar pe contestatoare pana la finalizarea cercetarilor penale desfasurate impotriva acestei Comisii urmare a unei tentative de sanctionare disciplinara a contestatoarei si a desfacerii contractului de munca al acesteia in perioada 2007-iunie 2010,angajatorul a dat dovada de fapte de coruptie.

Temeiul de drept al contestatiei formulate a fost intemeiat pe dispozitiile art. 76-78 din Codul muncii.

Procedand in conformitate cu dispozitiile art. 129 alin. 6 Cod procedura civila,potrivit carora,in toate cazurile,judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii,instanta de fond a respins contestatia formulata,raspunzand solicitarilor contestatoarei astfel cum acestea au fost formulate in cererea de chemare in judecata pentru motivele evidentiate in considerentele sentintei atacate.

Nemultumita fiind de sentinta pronuntata de catre instanta de fond,contestatoarea a formulat recurs,criticand sentinta recurata pentru nelegalitate,invocand o  principii consacrate de legislatia interna si comunitara pe care nu le-a invocat la instanta de fond,astfel incat aceasta nu avea cum sa se pronunte asupra unor cereri cu care nu a fost sesizata.

Totodata,recurenta a schimbat si in recurs atat obiectul cererii de chemare in judecata,solicitandu-se pe langa capetele de cerere expuse anterior si efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetul de munca, aprobarea de catre intimata a unei pensii de intretinere lunare a carei valoare sa fie stabilita in urma diagnosticarii starii de sanatate si a stabilirii prejudiciilor ce au afectat sanatatea recurentei  precum si daune morale in valoare de xx lei cat si cauza actiunii,deoarece,daca prin cauza actiunii civile se intelege temeiul juridic al cererii,fundamentul legal al dreptului pe care una dintre parti il valorifica impotriva celeilalte,este de observat ca prin cererea initiala contestatoarea a invocat aspecte care tin de legalitatea si temeinicia concedierii acesteia prin prisma dispozitiilor art. 76-78 din Codul muncii,pentru ca in recurs sa invoce refuzul angajatorului de a-i permite accesul la datele colectate de angajator si care o privesc pe aceasta precum si dreptul de a obtine rectificarea,fapt ce incalca prevederile art. 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,faptul ca intimata i-a incalcat dreptul la ingrijirea sanatatii,la acordarea concediului de odihna,la acordarea concediului fara plata pentru studii,acordarea indemnizatiei pentru 7 zile de concediu de odihna in luna august 2010,respectiv la o luna dupa concediere in loc sa-i permita sa beneficieze de aceste drepturi in luna ianuarie 2010,aratand ca in respingerea acestor cereri angajatorul a avut in vedere criteriul categoriei socio profesionale de persoana cu handicap,insa toate aceste cereri nu au fost formulate si in fata instantei de fond,nefacand obiectul actiunii cu care aceasta a fost investita.

Or,potrivit dispozitiilor art. 316 Cod procedura civila,raportat la dispozitiile art. 294 Cod procedura civila,in recurs nu pot fi schimbate cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face cereri noi,aceasta deoarece, in caz contrar, partile ar fi lipsite de beneficiul gradului de jurisdictie.           

Este adevarat ca in cererea initiala,la expunerea situatiei de fapt contestatoarea face referire la faptul ca a solicitat angajatorului sa nu o mai discrimineze,insa contestatoarea nu a solicitat instantei de judecata sa se pronunte cu privire la faptul ca a fost supusa unei situatii de discriminare din partea angajatorului si nici nu a solicitat despagubiri rezultand din discriminare,obiectul actiunii cu care aceasta a investit instanta constand,astfel cum s-a aratat mai sus in contestatia formulata de catre contestatoarea G. P. impotriva Dispozitiei nr 5133/30.06.2010 emisa de intimata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia C. Sector 4 Bucuresti prin care s-a dispus concedierea contestatoarei,solicitandu-se anularea Dispozitiei mai sus amintite,reintegrarea in functia avuta anterior concedierii si obligarea angajatorului la plata salariilor indexate,majorate sau reactualizate de care contestatoarea ar fi beneficiat daca nu era concediata,cu cheltuieli de judecata.

De asemenea este adevarat ca dispozitiile art. 304 ind. 1 Cod procedura civila obliga instanta de recurs sa examineze pricina sub toate aspectele,insa este vorba doar despre acele aspecte care au facut obiectul sesizarii instantei de fond si nu formulate direct in recurs,legea interzicand prin textele anterior mentionate schimbarea  cauzei sau a obiectului cererii de chemare in judecata si a solicitarii unor cereri noi.

Exercitarea cailor de atac are ca efect punerea in miscare a controlului judiciar indeplinit de instanta superioara asupra hotararii instantei inferioare,fiind guvernat de principiul legalitatii caii de atac.

Asa fiind,recursul poate fi exercitat doar pentru motive ce au facut analiza primei instante,deoarece in sens contrar s-ar ajunge in situatia ca anumite aparari,sustineri ale partilor sa fie analizate pentru prima data in recurs de catre instanta investita cu solutionarea caii de atac.

Raportat la pretentiile concrete ale contestatoarei astfel cum acestea au fost formulate in cadrul cererii introductive la instanta de fond,se observa ca decizia contestata este legala si temeinica,aceasta indeplinind conditiile de forma prevazute de art. 268 alin. 2 Codul muncii in cuprinsul acesteia fiind descrisa fapta care constituie abatere disciplinara retinuta in sarcina contestatoarei, au fost indicate prevederile din regulamentul intern aplicabil, care au fost incalcate de salariata, motivele pentru care cercetarea disciplinara prealabila a fost efectuata in lipsa acesteia, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica, termenul in care sanctiunea poate fi contestata, instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata,iar in ceea ce priveste conditiile de fond,in speta sunt intrunite conditiile pentru antrenarea raspunderii disciplinare.

Prin adresa nr. 1731/31.04.2009 Comisia de Disciplina Personal Contractual a fost sesizata cu privire la incalcarea de catre contestatoare a dispozitiilor Regulamentului de Ordine Interna,determinata de intarziere repetata la programul de lucru si absentarea nemotivata de la locul de munca timp de 67 de zile.

In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare,contestatoarea a fost convocata prin afisare la locul de munca,astfel cum rezulta din procesul verbal de la data de 31.05.2010,prin posta cu confirmare de primire si prin ziarul Romania Libera din data de 04.06.2010.

Fata de imprejurarea ca recurenta nu s-a prezentat la locul mentionat in convocare pentru a-si formula apararile,s-a hotarat amanarea sedintei pentru ora 16,00 cand,activitatea Comisiei a fost reluata insa recurenta tot nu s-a prezentat.

Potrivit dispozitiilor art. 68 alin. 1 lit. e) si f) din Regulamentul de ordine interioara constituie abatere disciplinara lipsa nemotivata de la serviciu sau intarzierea repetata de la serviciu, respectiv parasirea unitatii in timpul orelor de program fara ordin de serviciu sau aprobarea sefului ierarhic, iar art. 98 alin. 1 lit. e) prevede faptul ca absentele nemotivate de la serviciu se penalizeaza cu concedierea/destituirea salariatului  pentru mai mult de 10 zile de absenta.

Cum din cuprinsul foilor colective de prezenta pentru perioada ianuarie - mai 2010 depuse de intimata la dosarul de fond a rezultat ca  in datele de 04, 11, 12 ianuarie 2010 contestatoarea a lucrat 2 ore, in datele de 05, 18, 19 ianuarie 2010 a lucrat 4 ore, in data de 13 ianuarie a lipsit nemotivat si incepand cu data de 16 martie 2010 contestatoarea a lipsit nemotivat de la serviciu, abaterea savarsita de catre contestatoare fiind in legatura cu munca si avand un caracter deosebit de grava, fiind sanctionata de regulamentul intern cu desfacerea contractului de munca, in mod corect instanta de fond a  apreciat ca sanctiunea aplicata de catre intimata este legala si temeinica.

Fata de cele mai sus aratate,in temeiul dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila se va decide cu majoritate,respingerea recursului ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Cu majoritate:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta G. P., impotriva sentintei civile nr. 593 din data de 19.01.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. .../LM/2010, in contradictoriu cu intimata DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA C. SECTOR 4.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat