Interdictia deducerii zilelor de concediu pentru formare profesionala din durata concediului de odihna. Asimilarea duratei concediului de formare profesionala cu o perioada de munca efectiva

Hotararea nr. 4003 din data de 20 iunie 2014, Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Prelungirea CIM pe durata determinata. Depasirea termenului de 36 luni
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Concediere pe motivul desfiintarii postului. Conditii de reangajare sau blocare post
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului

Prin sentinta civila nr. 941/29.01.2014 pronuntata in dosarul nr. ...X, Tribunalul Bucuresti - Sectia a-VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta R. A. de Transport  Bucuresti impotriva paratul R. M., a obligat  paratul la plata catre reclamanta a sumei de 646,99 lei reprezentand prejudiciu si a respins cererea avand ca obiect obligarea paratului la plata contravalorii echipamentelor in cuantum de 148,92 lei ca neintemeiata.

In considerente instanta a retinut ca  paratul a fost salariatul reclamantei cu nr. serv. xx (fila 19 dosar) in functia de conducator troleibuz.

Raporturile de munca dintre parti au incetat conform deciziei nr. 4302/02.03.2012 aflata la fila 20 din dosar.

Paratul a beneficiat in anul 2010 de indemnizatia de concediu si de prima de vacanta incasand aceste sume si utilizand de permis RATB astfel cum rezulta din inscrisurile aflate la filele 14,15, 16, 18, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 2728, 29 din dosar.

Fata de situatia de fapt retinuta, tribunalul a constatat ca plata facuta de angajator salariatului cu ocazia efectuarii integrale a concediului de odihna anterior incetarii raporturilor de munca in anul 2011, inclusiv a platii integrale a primei de vacanta, precum si a utilizarii si nerestituirii permisului RATB si echipamentului utilizat in realizarea sarcinilor de serviciu reprezinta o plata nedatorata.

Pentru a aprecia astfel, instanta a avut in vedere ratiunea potrivit careia concediul de odihna se efectueaza in fiecare an, ca angajatorul este obligat sa acorde concediul si ca, durata efectiva a concediului de odihna se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic si ca efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau individuale (art. 145 alin. 1, art. 146 alin. 1 si alin. 3, art. 148 alin. 1 si art. 150 din Codul muncii).

Instanta a avut in vedere si faptul ca salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat (art. 149 Codul muncii) si ca, potrivit art. 150 din Codul muncii, pe perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie care reprezinta media zilnica a drepturilor salariale, prevazute la alin. 1 al acestui articol, din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.

Dreptul la concediu de odihna este astfel, stabilit de lege pentru munca prestata in fiecare an calendaristic, ia nastere odata cu incheierea contractului individual de munca si se realizeaza pe perioada efectuarii este de natura contractuala, fiind fundamentat pe contractul individual de munca, natura sa patrimoniala constand in dreptul la indemnizatia de concediu care se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat.

Din nota de calcul aflata la fila 14 din dosar, rezulta ca paratul a beneficiat necuvenit de indemnizatia de concediu de odihna si de prima de vacanta acordate integral pe anul 2011, avand in vedere ca raporturile de munca au incetat la data de 02.03.2012.

Paratul a efectuat concediul de odihna pe anul 2011 la momentul programarii, conform cu foile colective de prezenta, precum si cu fluturasii de salariu aflati la dosarul cauzei, fiindu-i achitata indemnizatia de concediu si prima de vacanta integral.

Din situatia contabila aflata la dosarul cauzei rezulta ca pe anul 2011 paratul avea dreptul doar la 28 de zile de concediu de odihna, pentru cele 7 zile necuvenite urmand a restitui sumele de 551 lei - contravaloarea concediului de odihna necuvenit si 296 lei - contravaloarea primei de vacanta achitata si necuvenita.

Referitor la cardurile RATB incetarea raporturilor de munca, instanta a retinut din inscrisurile aflate la filele 15, 15 verso si 18 din dosar ca suma de restituit este de 52,99 lei.

Potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civila contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. Cardurile RATB prin natura lor nu pot fi restituie in natura.

Avand in vedere aceste dispozitii, paratul are, fata de angajator, pe langa raspunderea patrimoniala si obligatia de restituire a cardurilor pentru a nu se imbogati fara justa cauza.

Fata de motivele de fapt si de drept mai sus expuse, instanta a apreciat ca fiind intemeiata actiunea si retine ca in baza raporturilor de munca dintre parti, paratul a beneficiat necuvenit de 594 lei contravaloarea concediului de odihna si contravaloarea primei de vacanta pe anul 2011, de 52,99 lei contravaloarea a 2 carduri/permis RATB nerestituite.

In consecinta in baza art. 254 din Codul muncii s-a dispus obligarea paratului la plata catre reclamanta a sumei de 646,99 lei.

In ceea ce priveste contravaloarea echipamentului de lucru nerestituit in suma de 148,92 lei instanta a constatat ca s-a solicitat contravaloarea bunurilor si nu restituirea in natura a acestora si caz contrar in cazul in care nu ar mai exista contravaloarea lor. Obligatia salariatului in principal este de executare in natura a obligatiei de restituire a bunurilor la incetarea raporturilor de munca in situatia in care a beneficiat de echipament de protectie. Obligatia alternativa de plata a contravalorii bunurilor se pate analiza in cazul in care restituirea in natura nu mai este posibila. Sub acest aspect reclamanta a sustinut ca paratul nu a restituit echipamentul motiv fata de care a solicitat contravaloarea lui. Avand in vedere ca obligatia principala in raport de caracterul bunurilor era de restituire in natura si numai in cazul in care nu mai exista bunurile, imprejurare ce nu a fost dovedita conform art. 249 Cod procedura civila, de plata a contravalorii acestora s-a dispus respingerea ca neintemeiata a cererii de plata a contravalorii echipamentului in cuantum de 148,92 lei.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs motivat in termen legal recurentul-parat R. M. si recurenta-reclamanta R. A. de Transport Bucuresti.

Prin recursul formulat recurentul-parat R. M. a invocat faptul ca RATB a calculat eronat sub titlul „Concediu de odihna de imputat 551 lei” si „ prima de imputat 296 lei” intrucat nu au fost respectate prevederile art. 158 Codul muncii  actualizat in  anul 2014 Legea nr. 53/2003, potrivit carora „durata concediului pentru formare profesionala nu poate fi  calculat din durata  concediului de odihna anal si este asimilata unei perioade  de munca efective in ceea ce priveste drepturile curente cuvenite salariatului, altele decat salariul”, iar in perioada  10-30 noiembrie 2011 a beneficiat de concediu pentru formare profesionala, asa cum reiese si din raspunsul dat la Serviciul Managementului Resurse Umane, Biroul Personal Transport Electric nr. .../24.11.2011, atasat la prezenta cerere.

In plus, din documentatia depusa la dosar nu reiese clar din ce luni calendaristice sunt „scoase” cele 64 zile CFS si nemotivate.

Recurentul solicita admiterea recursului  si obligarea RATB sa depuna un document din care sa reiasa clar cele 64 zile CFS si nemotivate cat si la calculul corect al sumei datorate acestuia, conform legilor in vigoare.

Prin motivarea recursului sau recurenta RATB arata ca l-a actionat in judecata pe numitul R. M. solicitand instantei obligarea acestuia la plata sumei de 795,91 lei, din care 594 lei reprezentand contravaloarea indemnizatiei si primei de concediu de odihna - necuvenite pentru un nr. de 7 zile de concediu pe anul 2011, 52,99 lei reprezentand contravaloarea a doua carduri de identitate si 148,92 lei reprezentand contravaloarea echipamentelor aflate in posesia fostului angajat.

Numitul R. M., in calitatea sa de salariat R. A. T. B. in functia de conducator troleibuz, beneficia de echipament de protectie, compus din: manusi electroizolante, cizme electroizolante, jacheta matlasata si vesta vatuita, care potrivit Regulamentului intern (art. 40 alin. 2 pct. f) trebuia folosit in scopul pentru care i-a fost acordat.

Recurenta considera solutia instantei de fond nelegala si netemeinica in parte, respectiv in ceea ce priveste respingerea ca neintemeiata cererea de plata a contravalorii echipamentului in cuantum de 148,92 lei. Intrucat fostul salariat avea obligatia restituirii echipamentului, acesta nu a inteles sa efectueze aceasta restituire, cum de altfel nu a inteles nici sa restituie contravaloarea concediului de odihna, incasata necuvenit si nici a procedat la predarea cardurilor de calatorie (acestea fiind blocate ulterior), desi a fost notificat si a primit respectiva notificare. Astfel, a apreciat ca instanta de fond era in masura sa puna in discutie precizarea actiunii in ceea ce priveste restituirea sau suportarea contravalorii echipamentului de protectie detinut de catre parat, aspect fata de care pozitia regiei era mai mult decat previzibila, respectiv obligarea in principal la restituirea echipamentului, iar in cazul in care aceasta nu mai era posibila, achitarea contravalorii acestuia.

In concluzia celor de mai sus, recurenta solicita admiterea prezentul recurs, modificarea in parte sentinta civila nr. 941/29.01.2014, in sensul admiterii cererii si in ceea ce priveste obligarea paratului la restituirea echipamentului, iar in masura in care nu este posibila restituirea, obligarea paratului la plata contravalorii echipamentului in cuantum de 148,92 lei, potrivit desfasuratorului reperelor existente in folosinta paratului, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei.

Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

In ceea ce priveste recursul formulat de reclamanta, Curtea constata ca singura critica se refera la respingerea pretentiilor avand ca obiect plata contravalorii echipamentului in cuantum de 148,92 lei, urmand ca instanta sa o analizeze prin prisma motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Din probele administrate in cauza, Curtea constata ca solutia primei instante pe acest capat de cerere este legala si temeinica, in cauza nefiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Recurenta a sustinut ca intimatul-parat, in calitatea sa de salariat R. A. T. B. in functia de conducator troleibuz, a beneficiat de echipament de protectie, compus din: manusi electroizolante, cizme electroizolante, jacheta matlasata si vesta vatuita, care potrivit Regulamentului intern (art. 40 alin. 2 pct. f) trebuia folosit in scopul pentru care i-a fost acordat si restituit la incetarea contractului individual de munca. In cauza s-a facut dovada incetarii raporturilor juridice de munca dintre parti incepand cu 1.04.2012, dar nu s-a probat in nici un fel faptul predarii catre salariat a echipamentului de protectie mentionat, desi recurenta avea sarcina probei in dubla sa calitate de reclamant(actori incumbit onus probandi) si angajator, in baza art. 272 Codul muncii.

Sub acest aspect, Curtea retine ca la dosar nu exista nici un proces-verbal de predare-primire a echipamentului de protectie, compus din manusi electroizolante, cizme electroizolante, jacheta matlasata si vesta vatuita, asa cum sustine recurenta si nici un alt document care sa ateste faptul ca salariatul a beneficiat de aceste bunuri, puse la dispozitie de angajator. In aceste conditii, nefiind facuta dovada predarii echipamentului de protectie catre salariat, pretentiile angajatorului pentru restituirea contravalorii sunt nefondate. In plus, sunt corecte considerentele primei instante in sensul ca reclamanta a solicitat contravaloarea bunurilor si nu restituirea in natura a acestora, iar obligatia principala in raport de caracterul bunurilor era de restituire in natura si numai in cazul in care nu mai exista, imprejurare ce nu a fost dovedita, se putea solicita contravaloarea lor. Or, conditia imposibilitatii restituirii in natura este expres prevazuta de art. 256 Codul muncii. Instanta s-a pronuntat in limitele investirii, cu respectarea principiului disponibilitatii, reclamanta neformuland nicio precizare sau completare a actiunii pe acest aspect.

Fata de aceste considerente, Curtea retine ca nu sunt indeplinite conditiile art. 256 Codul muncii, nefiind facuta nici dovada predarii echipamentului de protectie catre salariat si nici dovada imposibilitatii restituirii in natura a acestuia, motiv pentru care in mod corect au fost respinse aceste pretentii ca neintemeiate.

In ceea ce priveste recursul formulat de parat, Curtea constata ca sustinerile acestuia referitoare la modul de calcul a sumelor incasate in mod nedatorat cu titlu de concediu de odihna si prima de vacanta sunt fondate, in speta fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Astfel, asa cum rezulta din nota de calcul aflata la fila 14 din dosarul de fond, angajatorul a considerat ca salariatul a efectuat 7 zile de concediu de odihna in mod necuvenit, formuland pretentii pentru indemnizatia si pentru prima de vacanta aferenta acestora.

In temeiul art. 145 alin2 din Codul muncii, durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si contractelor colective de munca aplicabile si se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.

Potrivit contractului, in anul 2011 intimatul-parat avea dreptul la 28 de zile de concediu de odihna, pe care le-a efectuat si a primit indemnizatia aferenta, asa cum rezulta din fisele individuale si extrasele privind drepturile salariale atasate dosarului de fond. Concediul de odihna a fost efectuat fractionat in perioada februarie-aprilie 2011. Sumele incasate necuvenit, in opinia reclamantei, rezulta din faptul ca din cele 255 zile lucratoare aferente anului 2011, salariatul a inregistrat 64 zile de concediu fara salariu si absente nemotivate, motiv pentru care avea dreptul la concediu de odihna doar pentru diferenta de 191 zile lucratoare, deci la 21 zile de concediu de odihna(191*28/255 = 21), in loc de cele 28 de zile efectuate.

Dar, calculul angajatorului nu se justifica, fiind fondate criticile recurentului-parat referitoare la perioada in care a fost in concediu de formare profesionala. Astfel, din Fisa financiara a angajatului pe anul 2011, depusa la fila 21 din dosarul de fond, Curtea constata ca cele 64 zile deduse de angajator din calculul concediului de odihna au formate din 21 zile absente nemotivate(zile lipsa) si 43 de zile concediu de studii(CS)., Astfel, in lunile octombrie si noiembrie 2011, angajatorul a pontat salariatul cu 21, respectiv 22 zile concediu studii. Acest aspect a fost dovedit partial si de recurentul-parat prin inscrisul depus la fila 3 din care rezulta ca i se aprobase de catre angajator concediu fara plata pentru formare profesionala pentru 30 zile calendaristice in luna noiembrie, ca urmare a cererii sale formulate la data de 2.11.2011. Pentru luna octombrie nu exista un inscris similar, dar fisa financiara a angajatului pe anul 2011 a fost intocmita de angajator si in luna respectiva sunt inregistrate 21 de zile de concediu studii(CS).

Potrivit art. 154 si 155 Codul muncii, salariatii au dreptul sa beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesionala. Concediile pentru formare profesionala se pot acorda cu sau fara plata. Concediile fara plata pentru formare profesionala se acorda la solicitarea salariatului, pe perioada formarii profesionale pe care salariatul o urmeaza din initiativa sa.

In baza art. 158 Codul muncii, durata concediului pentru formare profesionala nu poate fi dedusa din durata concediului de odihna anual si este asimilata unei perioade de munca efectiva in ceea ce priveste drepturile cuvenite salariatului, altele decat salariul.

Asa cum am aratat, din actele intocmite si depuse de angajator, rezulta ca in anul 2011 salariatul a beneficiat de 43 de zile de concediu de formare profesionala(concediu studii). Fata de dispozitiile art. 158 Codul muncii, angajatorul nu putea deduce durata celor 43 de zile de concediu studii din durata concediului de odihna, motiv pentru care acestea trebuiau valorificate ca zile lucrate, legea asimilandu-le unei perioade de munca efectiva in ceea ce priveste drepturile cuvenite salariatului, altele decat salariul, deci si in ceea ce priveste indemnizatia de concediu si prima de vacanta.

Refacand calculele prin includerea celor 43 de zile de concediu de formare profesionala(concediu studii), Curtea constata ca din cele 255 zile lucratoare ale anului 2011, salariatul a absentat 21 de zile, concediul de odihna(28 zile potrivit contractului) urmand a fi calculat pentru 234 de zile: 234*28/255=25,69 zile CO. Deci, aplicand rotunjirea, salariatul avea dreptul la 26 zile de concediu de odihna prin raportare la perioada de munca din anul 2011, dar a efectuat 28 de zile, motiv pentru care doar 2 zile reprezinta concediu de odihna necuvenit. In aceste conditii, doar pentru aceste doua zile, recurentul a incasat necuvenit indemnizatia de concediu de odihna si prima de vacanta, avand obligatia de restituire a cuantumului net de care a beneficiat cu acest titlu, potrivit art. 256 Codul muncii.

In consecinta, fata de toate aceste motive de fapt si de drept, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamanta R. A. de Transport Bucuresti si va admite recursul declarat de recurentul-parat R. M., va modifica in parte sentinta, in sensul ca va obliga paratul sa restituie reclamantei indemnizatia de concediu de odihna si prima de vacanta aferenta, in cuantum net, pentru doua zile de concediu de odihna efectuat si necuvenit in luna aprilie 2011, urmand a mentine dispozitiile sentintei privind obligarea paratului la plata sumei de 52,99 lei, reprezentand contravaloarea card-urilor RATB si respingerea cererii de plata a contravalorii echipamentului.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

 

Admite recursul declarat de recurentul-parat R. M., impotriva sentintei civile nr. 941 din data de 29.01.2014, pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu recurenta-reclamanta R. A. de Transport Bucuresti.

Modifica in parte sentinta, in sensul ca:

Obliga paratul sa restituie reclamantei indemnizatia de concediu de odihna si prima de vacanta aferenta, in cuantum net, pentru doua zile de concediu de odihna efectuat si necuvenit in luna aprilie 2011.

Mentine dispozitiile sentintei privind obligarea paratului la plata sumei de 52,99 lei, reprezentand contravaloarea cardurilor RATB si respingerea cererii de plata a contravalorii echipamentului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamanta R. A. de Transport Bucuresti, impotriva aceleiasi sentinte.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat