Stabilirea salariului minim brut pe tara garantat in plata. Obligatia angajatorilor de a acorda, pentru un program normal de lucru, un salariu cel putin egal cu salariul de baza minim brut garantat

Hotararea nr. 427 din data de 04 mai 2016, Pronuntata de Curtea de Apel Iasi

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Prelungirea CIM pe durata determinata. Depasirea termenului de 36 luni
Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Functionar public. Refuzul acordarii concediului fara plata
Obligatia acordarii de zile consecutive de repaus saptamanal. Unitatea lucreaza in mod continuu 6 zile pe saptamana
Cumularea concediului de odihna neefectuat din anul anterior cu cel din anul curent
Functionar intors la locul de munca dupa efectuarea concediului de crestere copil. Refuzul acordarii postului ocupat anterior
Recompensarea orelor de consemn la locul de munca
Implinirea termenului contractului individual de munca pe durata determinata. Indicarea gresita a temeiul de drept in cuprinsul deciziei de constatare a incetarii contractului individual de munca emise de angajator

In cauza inregistrata cu nr. ...X, prin sentinta civila nr. 107/25.01.2016, Tribunalul Iasi „Admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile anterioare datei de 15.09.2012 si in consecinta respinge cererea pentru aceasta perioada.

Respinge actiunea formulata de reclamantul C. M. domiciliat in Iasi,,,  cu paratele S. Nationala de T. F. de Calatori „C. F. R. C.” S. A. Bucuresti cu sediul in Bucuresti, . 38, sector 1 si S. Nationala de T. F. de Calatori „C. F. R. C.” S. A. Bucuresti - Sucursala de T. F. de Calatori Iasi cu sediul in Iasi, . 1, corp B.”

Exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata o considera intemeiata avand in vedere dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. c  din Codul muncii.

Avand in vedere  data formularii cererii de chemare in judecata si anume 15.09.2015 raportat la data de la care se solicita diferentele de drepturi salariale va admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de catre parata S. Nationala de T. F. de Calatori “C. Calatori” SA  Bucuresti - Sucursala Regionala de T. F. de Calatori Iasi, si, in consecinta va respinge actiunea pentru pretentiile anterioare datei de 15.09.2012, pe exceptia prescriptiei dreptului la actiune.

Pe fondul cauzei, a retinut ca reclamantul  C. M. a fost salariatul paratei  ce a detinut, conform contractelor individuale de munca nr. 1/88/2.03.1978 si nr. 1. 2/PV/10/2000 modificate prin actele aditionale  nr. 1/6151/54/40/28.08.2012, nr. 4S63/202/23.02.2013, nr. 1512/1/816/01.05.2014 si nr. 1512/2514/08.10.2014, functia de lacatus montator,  de RTV 1,  de operator, respectiv de operator I, cu un salariu de baza lunar, in perioada dedusa judecatii,  de 1611 lei, 1750 lei, respectiv de 1803 lei, la care se  adauga sporul de vechime,  spor de conditii grele de munca feroviara, spor pentru timpul lucrat in timpul noptii noapte  spor pentru munca prestata in zilele nelucratoare (S+D) si sarbatori legale.

Incepand cu data de 01.02.2015, prin decizia nr. 151/23/30.01.2015 angajatorul a decis incetarea contractului individual de munca al reclamantului, in temeiul dispozitilor art. 56 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003-Codul muncii.

Potrivit disp. art. 1 din H. G. nr. 1193/24 noiembrie 2010, pentru stabilirea salariului minim brut pe tara garantat in plata, incepand cu 1 ianuarie 2011, salariul minim brut pe tara garantat in plata a fost stabilit la 670 lei lunar.

Potrivit disp. art. 1 din H. G. nr. 1225/14 decembrie 2011, pentru stabilirea salariului minim brut pe tara garantat in plata, incepand cu 1 ianuarie 2012, salariul minim brut pe tara garantat in plata a fost stabilit la 700 lei lunar.

Potrivit H. G. nr. 23/22 ianuarie 2013, pentru stabilirea salariului minim brut pe tara garantat in plata, incepand cu 1 februarie 2013, salariul minim brut pe tara garantat in plata a fost stabilit la 750 lei lunar, iar incepand cu 1 iulie 2013, cuantumul acestui salariu a fost stabilit la 800 lei.

Potrivit art. 1 alin. 1 si 2 din H. G. nr. 871 din 14 noiembrie 2013

pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata:

„Incepand cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore in medie pe luna in anul 2014, reprezentand 5,059 lei/ora. Incepand cu data de 1 iulie 2014, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore in medie pe luna in anul 2014, reprezentand 5,357 lei/ora”.

Conform art. 1 alin. 1 si 2 din  H. G. nr. 1. 091 din 10 decembrie 2014 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata: „Incepand cu data de 1 ianuarie 2015, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore in medie pe luna in anul 2015, reprezentand 5,781 lei/ora.           

Incepand cu data de 1 iulie 2015, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 1. 050 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore in medie pe luna in anul 2015, reprezentand 6,225 lei/ora.”

Acestea sunt prevederile legale in baza carora reclamantul solicita diferentele de drepturi salariale ce fac obiectul prezentei cauze.

Potrivit art. 164 Codul muncii, (1) Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, corespunzator programului normal de munca, se stabileste prin hotarare a Guvernului, dupa consultarea sindicatelor si a patronatelor. In cazul in care programul normal de munca este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de baza minim brut orar se calculeaza prin raportarea salariului de baza minim brut pe tara la numarul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.  (2) Angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara.  (3) Angajatorul este obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara. Aceste dispozitii se aplica si in cazul in care salariatul este prezent la lucru, in cadrul programului, dar nu poate sa isi desfasoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu exceptia grevei.  (4) Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata este adus la cunostinta salariatilor prin grija angajatorului.

Din interpretarea acestui text de lege, rezulta ca salariul de baza minim brut pe tara, astfel cum a fost stabilit prin hotarari de guvern (in speta, H. G. nr. 1193/24 noiembrie 2010, H. G. nr. 1225/14 decembrie 2011, H. G. nr. 23/22 ianuarie 2013, H. G. nr. 871/2013 si H. G. nr. 1091/2014), este garantat in plata si reprezinta un punct de referinta in acordarea salariului de catre angajatori, in sensul ca acesta este nivelul de remuneratie sub care nu se poate cobori.

La stabilirea salariului minim brut pe tara garantat in plata se are in vedere, raportat si la dezvoltarea economica a fiecarei tari, ca trebuie sa satisfaca necesitatile vitale ale salariatilor in ceea ce priveste procurarea de alimente, imbracaminte, dar si necesitati culturale si de educatie.

Avand un rol important de protectie sociala, salariul de baza minim brut pe tara a fost garantat in plata prin legislatia muncii, fiecare angajator fiind obligat sa plateasca salariatilor, pentru un program normal de lucru, un salariu cel putin egal cu salariul de baza minim garantat, stabilit periodic prin hotarari de guvern.

In speta, din actele aditionale la contractul individual de munca al reclamantului  rezulta ca nivelul salariului de baza brut lunar este mai mare decat cuantumurile stabilite pentru salariul minim brut pe tara garantat in plata, prin hotararile de guvern indicate (H. G. nr. 1193/24 noiembrie 2010, H. G. nr. 1225/14 decembrie 2011, H. G. nr. 23/22 ianuarie 2013, H. G. nr. 871/2013 si H. G. nr. 1091/2014), pentru perioada pentru care se solicita diferentele salariale.

Asadar, intrucat parata a acordat reclamantului o remuneratie peste nivelul stabilit prin actele normative ce reglementeaza si fixeaza cuantumul salariului minim brut pe tara garantat in plata, instanta nu poate retine o atitudine culpabila din partea acestora.

Este adevarat ca prin contractele colective de munca s-a stabilit  un cuantum al salariului de baza brut corespunzator clasei I de salarizare de 600 lei, fiind mai mic decat salariul  minim brut pe tara garantat in plata, care, asa cum s-a precizat, a fost stabilit prin H. G. nr. 1193/24 noiembrie 2010, incepand cu 01.01.2011, la valoarea de 670 lei lunar, prin H. G. nr. 1225/14 decembrie 2011 de 700 lei/lunar incepand cu data de 01.01.2012, H. G. nr. 23/22 ianuarie 2013, incepand cu 01.02.2013, la valoarea de 750 lei lunar, H. G. nr. 871 din 14 noiembrie 2013 incepand cu data de 1 ianuarie 2014, la 850 lei lunar,

incepand cu data de 1 iulie 2014, la 900 lei lunar si prin   H. G. nr. 1. 091 din 10 decembrie 2014 incepand cu data de 1 ianuarie 2015, la 975 lei lunar, iar incepand cu data de 1 iulie 2015, la 1. 050 lei lunar.

Insa, reclamantul din prezenta cauza este incadrat in clasa de salarizare 34, al carui salariu de baza brut a fost si este superior salariului  minim brut pe tara garantat in plata in perioada supusa controlului judiciar. Raportat la modul de formulare a actiunii si la temeiurile de drept indicate (H. G. nr. 1193/24 noiembrie 2010, H. G. nr. 1225/14 decembrie 2011, H. G. nr. 23/22 ianuarie 2013, H. G. nr. 871/2013 si H. G. nr. 1091/2014), ceea ce intereseaza in analiza conduitei paratei referitor la acordarea salariului, este de a stabili daca acestea au respectat dispozitiile privitoare la garantarea in plata a salariului  minim brut pe tara in ceea ce il priveste pe reclamant.

Atata timp cat salariul brut lunar al reclamantului, asa cum a fost stabilit prin contractul colectiv de munca  si acordat, este mai mare decat  salariul minim brut pe tara garantat in plata, instanta nu poate retine vreo incalcare a legislatiei in domeniu.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul C. M. .

In motivarea apelului, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 470 si urm. Cod proc. civila, apelantul considera ca instanta de fond a interpretat incorect atat materialul probator, cat si cadrul legal de acordare a salarizarii acordate de parata in conformitate cu legislatia emisa de Guvern referitoare la salariul minim garantat pe economie, salariu stabilit si in contractul colectiv de munca pe ramura.

Sustine apelantul ca, in cazul sau, actiunea a fost inregistrata la 15.09.2015, ceea ce insemna ca drepturile salariale decurg cu data de 15.09.2012, motiv pentru care exceptia prescriptiei ridicata de parata trebuia respinsa. In apel, solicita aceleasi diferente de drepturi salariale, incepand cu 1.02.2012, pana la 31.01.2015, pentru ca sunt legale si temeinice si nu sunt prescrise, deoarece se inscriu in perioada de a formula actiune.

In ceea ce priveste modul de interpretare a legislatiei in domeniul salarizarii de catre instanta de fond, apelantul arata ca HG nr. 1193/2010, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 si HG nr. 1091/2014 au stabilit acelasi numar de ore de munca, respectiv 168 lunar, numar pe care l-a indeplinit si chiar depasit, programul de lucru lunar fiind de 12/24, 24/48, incluzand sambetele, duminicile si sarbatorile legale.

Considera apelantul ca se incadreaza in aceste prevederi legale si ca interpretarea legislatiei de catre instanta de fond este impotriva sa ca persoana, si nu impotriva unui drept care nu i-ar apartine.

Ca probatoriu ca are dreptate, apelantul solicita sa se constate ca instanta de fond s-a inspirat dintr-un program de lucru mai mic de 8 ore zilnic, la care nu te incadrezi in cele 168 ore pe care trebuie sa le efectuezi lunar, pe care le-a depasit cat a fost incadrat la parata. Acelasi lucru este prevazut si in art. 164 Codul muncii, cu privire la care instanta de fond a dat o interpretare proprie, si nu una legala.

Fata de considerentele primei instante privind stabilirea salariului sau brut in baza contractului colectiv de munca, apelantul mai arata ca instanta nu individualizeaza acest contract si ca a confundat sporurile salariale, care s-au adunat la salariul minim brut si au crescut masa salariala, cu faptul ca a avut un salariu prea mare fata de salariul minim garantat.

Intimata parata S. Nationala de T. F. de Calatori „C. F. R. C.” S. A. Bucuresti - Sucursala de T. F. de Calatori Iasi a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, sustinand ca instanta de fond a admis corect ca salariul de baza stabilit prin contractul individual de munca este net superior salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata.

Apelantul a depus raspuns la intampinare, considerand ca afirmatiile intimatei sunt subiective si nu au legatura cu drepturile sale salariale.

In apel, nu s-au administrat probe noi.

Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si hotararea primei instante, in limitele cererii de apel, Curtea constata ca apelul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza:

Prin cererea de chemare in judecata, reiterata si in apel, apelantul reclamant C. M. a solicitat obligarea intimatei parate S. Nationala de T. F. de Calatori „C. F. R. C.” S. A. Bucuresti - Sucursala de T. F. de Calatori Iasi la plata: diferentei dintre drepturile salariale  efectiv platite  si salariul de baza  minim brut pe tara garantat  de 700 lei, pe perioada 01.02.xxxx13;  diferentei dintre drepturile salariale  efectiv platite  si salariul de baza  minim brut pe tara garantat de 750 lei pe perioada 01.02.xxxx13 si de 800 lei, incepand cu data de 01.07.xxxx13; diferentei dintre drepturile salariale  efectiv platite  si salariul de baza  minim brut pe tara garantat de 850 lei incepand cu data de 01.01.xxxx14; diferentei dintre drepturile salariale  efectiv platite  si salariul de baza  minim brut pe tara garantat de 900 lei incepand cu data de 01.07.xxxx14; diferentei dintre drepturile salariale  efectiv platite  si salariul de baza  minim brut pe tara garantat de 975 lei incepand cu data de  01.01.xxxx15, toate cu aplicarea coeficientilor  de ierarhizare, precum si a celorlalte sporuri prevazute la nivel de unitate, toate actualizate cu rata inflatiei, precum si plata dobanzii legale, incepand cu data introducerii actiunii si pana la data platii efective.

Rezulta, contrar celor sustinute in apel, ca apelantul reclamant a solicitat drepturi salariale anterioare  datei de 15.09.2012, respectiv perioada  1.02.xxxx12, asa incat, avand in vedere data inregistrarii actiunii si dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. c  Codul muncii, prima instanta, admitand in mod corect exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de intimata parata, a respins, ca prescrisa extinctiv, actiunea pentru pretentiile anterioare datei de 15.09.2012.

In ceea ce priveste „modul de interpretare a legislatiei in domeniul salarizarii de catre instanta de fond”, se retine ca, potrivit dispozitiilor art. 162 alin. 1 si 2 Codul muncii, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de munca aplicabile, iar salariul individual se stabileste prin negocieri individuale intre angajator si salariat.

Potrivit dispozitiilor art. 164 alin. 2 si 3 Codul muncii, angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara, fiind obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara, stabilit prin hotarare a Guvernului, dupa consultarea sindicatelor si a patronatelor. Acesta a fost, raportat la perioada pentru care se examineaza pretentiile apelantului reclamant privind plata diferentelor de drepturi salariale, respectiv 15.09.xxxx15: 700 lei pentru perioada 15.09.xxxx13, 750 lei pentru perioada 01.02.xxxx13, 800 lei pentru perioada 01.07.xxxx13, 850 lei pentru perioada 1.01.xxxx14, 900 lei pentru perioada 1.07.xxxx14, 975 lei pentru perioada 1.01.xxxx15, potrivit HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 si HG nr. 1091/2014.

Prin urmare, in mod corect a retinut prima instanta ca nu au fost incalcate dispozitiile art. 164 Codul muncii, care se refera la salariile de baza negociate si stabilite prin contractul individual de munca, deoarece apelantul reclamant a beneficiat, conform contractului individual de munca,  de un salariu de baza brut lunar mai mare decat salariul de baza garantat in plata potrivit HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 si HG nr. 1091/2014, aceasta interpretare a legislatiei, de catre prima instanta, nefiind legata de „persoana” apelantului reclamant.

Mai mult, toate aceste acte normative se raporteaza la un program complet de lucru de 168 de ore in medie pe luna, deci programul concret de lucru al apelantului, „de 12/24, 24/48, incluzand sambetele, duminicile si sarbatorile legale” nu are nici o relevanta sub aspectul cuantumului salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, pentru un program complet de lucru de 168 de ore in medie pe luna, astfel cum a fost stabilit prin hotarari de Guvern.

In ceea ce priveste solicitarea apelantului reclamant de plata a diferentei dintre drepturile salariale  efectiv platite  si salariul de baza  minim brut pe tara garantat „toate cu aplicarea coeficientilor  de ierarhizare, precum si a celorlalte sporuri prevazute la nivel de unitate”, acesta a considerat, invocand, prin cererea de chemare in judecata, atat HG nr. 1225/2011, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 si HG nr. 1091/2014, dar si Contractele Colective de Munca la nivel de unitate aferente perioadei februarie 2012-31 ianuarie 2015 (nu contractul colectiv de munca pe ramura, cum mentioneaza in apel), ca intimata parata avea obligatia, incepand cu 1.01.2012, „sa puna valoarea salariului minim brut”, stabilita prin hotararile de guvern, „pe clasa I de salarizare si sa aplice coeficientul K din Anexa nr. 1 la CCM la nivelul societatii”.

Curtea constata ca sistemul de salarizare la nivelul SNTFC „C. CALATORI” SA a fost prevazut in Capitolul II din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate 2012 - 2014.

Potrivit art. 7 din CCM la nivel de unitate, „salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si formula de calcul din Anexa nr. l”.

In anexa 1 se prevede ca „Salariul de baza brut corespunzator fiecarei clase de salarizare se va calcula dupa urmatoarea formula: S= Sclasa l * K, unde S-salariul de baza corespunzator clasei  de salarizare respective; Sclasa 1 - salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare; K - coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare. Salariul minim de baza brut in cadrul S. N. T. F. C. „C. F. R. Calatori” SA este superior nivelului salariului de baza minim brut pe tara.”

Asadar, in CCM la nivel de unitate se prevede, in mod expres, ca salariul minim de baza brut in cadrul S. N. T. F. C. „C. F. R. Calatori” SA este superior nivelului salariului de baza minim brut pe tara.

In mod concret, apelantul, invocand dispozitiile HG nr. 1225/2011, HG nr. 1225/2011, HG nr. 23/2013, HG nr. 871/2013 si HG nr. 1091/2014, a urmarit ca salariul de baza corespunzator clasei sale  de salarizare - clasa 34 sa fie stabilit conform unei alte formule de calcul, respectiv S = S minim brut pe tara * K, unde S - salariul de baza corespunzator clasei  de salarizare respective; S minim brut pe tara - salariul de baza minim brut pe tara, stabilit prin hotarare a Guvernului salariul; K - coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare.

Or, aceasta formula de calcul nu este prevazuta in contractul colectiv de munca la nivel de unitate, iar salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare, prevazut in CCM la nivel de unitate, nu este corespondentul salariului de baza minim brut pe tara, stabilit prin hotarare a Guvernului. Altfel spus, salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare la nivelul intimatei, conform CCM la nivel de unitate, poate fi inferior, egal sau superior  salariului de baza minim brut pe tara pentru anii 2012-2014,  stabilit prin hotarari ale Guvernului, Codul muncii obligand angajatorul sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara.

Prin urmare, un cuantum al salariului de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare, respectiv 600 lei la nivelul intimatei, care este inferior salariului de baza minim brut pe tara pentru anii 2012-2014, nu determina, asa cum a pretins apelantul prin cererea de chemare in judecata, un alt mod de calcul al salariului de baza brut corespunzator fiecarei clase de salarizare, respectiv formula S = S minim brut pe tara * K, unde S - salariul de baza corespunzator clasei  de salarizare respective; S minim brut pe tara - salariul de baza minim brut pe tara, stabilit prin hotarare a Guvernului salariul; K - coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare.

In aceste conditii, doar salariatii intimatei, al caror salariu de baza brut (calculat conform formulei din CCM la nivel de unitate: S= Sclasa l * K, unde S - salariul de baza corespunzator clasei  de salarizare respective; Sclasa 1 - salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare; K - coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare) este inferior salariului de baza minim brut pe tara, sunt indreptatiti la plata diferentelor de drepturi salariale, inclusiv sporuri, prin raportare la cuantumul salariului de baza minim brut pe tara stabilit prin  hotararile de guvern.

In plus, incepand cu data de 1.05.2014, dupa incheierea Acordului nr. 1/2539/30.04.2014 dintre Directoratul intimatei si organizatiile sindicale, salariul de baza corespunzator fiecarei clase  de salarizare nu se mai calculeaza dupa formula S= Sclasa l * K, unde S - salariul de baza corespunzator clasei  de salarizare respective; Sclasa 1 - salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare; K - coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare, in anexa fiind prevazut doar salariul de baza corespunzator fiecarei clase  de salarizare.

In consecinta, avand in vedere si dispozitiile art. 480 alin. 1 Cod proc. civila, se va respinge apelul si se va pastra sentinta.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE

 

Respinge apelul declarat de reclamantul C. M. impotriva sentintei civile nr. 107/ 25.01.2016 a Tribunalului Iasi, sentinta pe care o pastreaza.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat