Obligatia angajatorului de a evalua riscurile in timpul muncii este una continua. Evaluarea riscurilor in functie de dezvoltarea conditiilor de munca si a cercetarilor stiintifice

Hotararea nr. 591 din data de 04 februarie 2016, Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Alte Consultatii Juridice

Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Obligatia acordarii de zile consecutive de repaus saptamanal. Unitatea lucreaza in mod continuu 6 zile pe saptamana
Concediu platit pentru redactarea tezei de doctorat, in continuarea concediului de studii
Functionar intors la locul de munca dupa efectuarea concediului de crestere copil. Refuzul acordarii postului ocupat anterior
Obligarea salariatului sa demisioneze. Obligarea acestuia sa presteze munca o durata zilnica mai mare decat cea prevazuta in CIM. Abuzurile superiorului ierarhic
Mutarea functionarului public pe alta functie, impotriva vointei acestuia. Refuzul semnarii fisei postului
Instanta competenta in cazul unor litigii de munca. Obligatia de a presta munca ulterioara formarii profesionale
Renuntarea angajatorului la beneficiul termenului de preaviz, fara efectuarea mentiunilor corespunzatoare in Revisal. Refuzul compensarii in bani a zilelor de concediu de odihna neefectuat
Concediul de odihna cuvenit pentru perioada in care salariata s-a aflat in concediul pentru crestere copil
Posibilitatea incetarii CIM prin notificare in timpul perioadei de proba la acelasi angajator, in situatia schimbarii functiei
Trecerea temporara a salariatului pe alt post din dispozitia angajatorului, urmata de refuzul acestuia de a permite revenirea pe postul detinut initial. Obligarea la semnarea unei noi fise a postului
Refuzul angajatorului de a acorda concediu fara plata pentru formare profesionala
Reducerea programului de lucru zilnic pentru salariata care s-a intors la locul de munca dupa efectuarea concediului pentru cresterea copilului
Revenirea la serviciu dupa efectuarea concediului pentru crestere copil. Obligatia angajatorului

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale sub nr. ...X la data de 14.10.2013, reclamanta P. S. a solicitat, in contradictoriu cu parata, ca prin  hotararea ce se va pronunta sa se dispuna plata cu titlu de daune materiale a sumei de 150 lei lunar, actualizata cu indicele de inflatiei de la data platii efective, incepand cu momentul declararii bolii profesionale si pana la incetarea sau modificarea starii de incapacitate si a sumei de 1. 100 lei lunar, actualizata cu indicele de inflatie de la data platii efective, incepand cu momentul incetarii contractului de munca si pana la incetarea sau modificarea starii de incapacitate, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de pensionare pentru limita de varsta; plata cu titlu de daune morale a sumei de 70. 000 lei; plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 3284/06.04.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. ...X,  s-a  respins actiunea formulata de reclamanta P. S. in contradictoriu cu parata, ca neintemeiata; s-a luat act ca parata si-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamanta P. S. a fost salariata paratei, in functia de tamplar, in baza contractului individual de munca nr. 80/30.09.2006 (filele 77-78 dosar). In perioada 2011 - 2013, reclamanta a beneficiat de o  concedii medicale, astfel cum rezulta din certificatele medicale aflate la dosar.

Prin decizia nr. 261/04.07.2013 (fila 82 dosar), date fiind problemele de sanatate ale reclamantei, parata a decis schimbarea functiei detinuta de aceasta din „tamplar universal” in „slefuitor usi”, iar prin decizia nr. 147/25.06.2013 (fila 83 dosar), societatea a decis incetarea contractului individual de munca al reclamantei incepand cu data de 24.07.2013, incepand cu data de 24.07.2013.

Prin prezenta actiune, P. S. a solicitat obligarea  la plata de daune materiale si morale determinate de boala profesionala pe care a dobandit-o in timpul derularii raporturilor de munca cu parata.

Analizand pretentiile reclamantei, prin prisma probelor administrate si a normelor legale incidente, tribunalul a apreciat  ca sunt neintemeiate.

Astfel, potrivit art. 253 alin. 1 Codul muncii „Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul”.

Obligarea angajatorului la repararea prejudiciului material sau moral suferit de salariat in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul este posibila numai daca sunt indeplinite cumulativ conditiile raspunderii civile contractuale, respectiv: fapta ilicita a angajatorului; prejudiciul produs angajatului; legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia angajatorului.

In speta de fata, Tribunalul a apreciat ca reclamanta, desi invoca un prejudiciu material si moral care este dovedit prin actele medicale depuse la dosar, nu a reusit sa probeze legatura de cauzalitate intre afectiunea medicala suferita si atributiile de serviciu pe care le indeplinea, respectiv faptul ca pretinsa boala profesionala de care sufera s-a ivit in cei 7 ani pe care i-a lucrat la societatea parata, si nu inainte de momentul inceperii activitatii la, chiar reclamanta afirmand prin actiunea introductiva ca are o vechime in munca in aceasta meserie de 26 de ani. Este o certitudine faptul ca P. S. sufera de astm bronsic, insa la dosar nu exista niciun inscris din care sa rezulte ca aceasta afectiune ar fi fost cauzata de modalitatea de indeplinire a sarcinilor de serviciu in cadrul societatii parate. Reclamanta a vrut sa probeze acest aspect cu martori, insa Tribunalul a subliniat faptul ca singura proba care ar fi putut stabili in mod clar, stiintific si fara dubiu legatura de cauzalitate intre afectiunea medicala suferita si atributiile de serviciu este expertiza medico-legala, care insa nu a putut fi efectuata in cauza.

Pe de alta parte, daca reclamanta chiar considera ca sufera de o boala profesionala, trebuia sa apeleze si sa finalizeze procedura prevazuta de Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale.

Astfel, art. 4 din Legea nr. 346/2002 prevede ca „(1) Prin asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale raspunderea civila a persoanei fizice sau juridice pentru prestatiile prevazute in prezenta lege si pentru care s-a platit contributia de asigurare este preluata de asigurator. (2) In situatia in care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, in mod subsidiar si complementar, intra in functiune raspunderea civila, potrivit dreptului comun”.

Potrivit dispozitiilor art. 53 din legea nr. 346/2002, „Drepturile de asigurare prevazute de prezenta lege se acorda astfel:

a) pentru accidente de munca, in baza procesului-verbal de cercetare a accidentului de munca, intocmit, potrivit legii, de autoritatea competenta;

b) pentru boli profesionale, in baza formularului de declarare finala a bolii profesionale, intocmit, potrivit legii, de autoritatea competenta”, iar art. 54 prevede ca “Pana la stabilirea caracterului de munca al accidentului sau caracterului profesional al bolii, conform documentelor prevazute la art. 53, contravaloarea serviciilor medicale acordate va fi suportata din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, urmand ca decontarea sa se realizeze ulterior din contributiile de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, dupa caz”.

Art. 44 din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca prevede ca „Angajatorii raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in masura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat.”

Prin urmare, potrivit Legii nr. 346/2002 si Legii nr. 319/2006, raspunderea angajatorului pentru prejudiciul produs salariatului printr-o boala profesionala este subsidiara raspunderii asiguratorului (Casa de Asigurari de Sanatate), si numai in masura in care prejudiciul produs este mai mare decat despagubirile ce trebuie acordate de asigurator potrivit legii speciale.

Or, in speta de fata, reclamanta nu a facut dovada ca ar fi finalizat procedura necesara stabilirii caracterului de boala profesionala si nici ca ar fi solicitat Casei de asigurari plata despagubirilor, pentru a se putea indrepta ulterior contra angajatorului pentru diferenta de prejudiciu neacoperit.

Astfel, potrivit art. 34 din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca „(1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de catre medicii din cadrul autoritatilor de sanatate publica teritoriale si a municipiului Bucuresti. (2) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, in vederea confirmarii sau infirmarii lor, precum si stabilirea de masuri pentru prevenirea altor imbolnaviri se fac de catre specialistii autoritatilor de sanatate publica teritoriale, in colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de munca. (3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare. (4) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza lunar de catre autoritatea de sanatate publica teritoriala si a municipiului Bucuresti la Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti, la Centrul de Calcul si S. Sanitara Bucuresti, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilit conform legii. (5) Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza atat ca boala profesionala, cat si ca accident de munca.”

Procedura concreta de urmat pentru constatarea si declararea bolilor profesionale este prevazuta de sectiunile 7 si 8 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 din 11.10.2006.

Astfel:

„Art. 151 - Dupa primirea fisei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti cerceteaza in termen de 7 zile, avand in vedere ruta profesionala, cauzele imbolnavirii profesionale.

Art. 152 - Cercetarea se face in prezenta angajatorului sau a reprezentantului acestuia ori, dupa caz, a persoanelor fizice autorizate in cazul profesiilor liberale, conform art. 34 alin. (2) din lege.

Art. 153 - Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al imbolnavirii respective si se finalizeaza cu redactarea si semnarea procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala, prevazut in anexa nr. 20.

Art. 154 - Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala este semnat de toti cei care au luat parte la cercetare, conform competentelor, mentionandu-se in mod special cauzele imbolnavirii, responsabilitatea angajatorilor si masurile tehnice si organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.

Art. 155 - (1) In situatia in care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, dupa caz, persoana fizica autorizata in cazul profesiilor liberale sau inspectorul de munca ori lucratorul sau asiguratorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare ori cu masura tehnica sau organizatorica formulata, se pot adresa, in scris, in termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala, Comisiei de experti de medicina muncii acreditati de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si de Ministerul Sanatatii.

(2) Componenta si atributiile Comisiei de experti vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului sanatatii publice.

Art. 156 - Solutiile adoptate in aceste situatii vor fi comunicate in scris celor interesati, in termen de 20 de zile de la data primirii contestatiei.

Art. 157 - Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se inmaneaza angajatorului, medicului care a semnalat imbolnavirea, pentru evidenta imbolnavirilor profesionale si pentru a urmari realizarea masurilor prescrise, directiei de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, inspectoratului teritorial de munca participant la cercetare si asiguratorului la nivel teritorial.

Art. 158 - Pe baza confirmarii caracterului profesional al imbolnavirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declara cazul de imbolnavire profesionala, completand fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, denumita in continuare fisa de declarare BP2, care trebuie sa aiba stampila directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti si trebuie sa cuprinda data declararii, prevazuta in anexa nr. 21.

Art. 159  - Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se pastreaza la directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti si va cuprinde urmatoarele documente:

a) opisul documentelor din dosar;

b) istoricul de expunere profesionala (documentul care certifica ruta profesionala, si anume copie de pe carnetul de munca) si, dupa caz, nivelul masurat al noxelor sau noxa identificata;

c) copie de pe fisa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de medicina muncii;

d) istoricul starii de sanatate la locul de munca (documentul eliberat de medicul de medicina muncii care asigura asistenta de medicina muncii la unitatea respectiva);

e) document medical care precizeaza diagnosticul de boala profesionala (biletul de iesire emis de clinica/sectia de medicina muncii din structura spitalelor sau adeverinta medicala emisa de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boala profesionala, in cazul in care bolnavul nu a fost internat) si copii ale unor investigatii necesare pentru sustinerea diagnosticului de profesionalitate;

f) procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala;

g) copie de pe fisa de semnalare BP1.

Art. 160. (1) In cazul bolilor profesionale:

a) declararea se face de catre directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor prevazute la art. 159, prin fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, care reprezinta formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate;

b) semnalarea si declararea se fac intr-un interval de maximum 2 ani de la incetarea expunerii profesionale considerate cauza a imbolnavirii. Exceptie fac cazurile de pneumoconioze si cancerul.

(2) Pentru bolile profesionale declarate in unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European trebuie intocmita o fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2 de catre Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti.”

In speta, exista intocmit procesul verbal de cercetare a cazului de boala profesionala nr. 18/04.07.2013 (fila 90 dosar), prin care s-a constatat ca reclamanta sufera de astm bronsic profesional prin expunere la iritanti respiratori - forma moderata. Insa acest proces verbal nu a fost inregistrat la Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti si nici nu exista intocmit un inscris oficial prin care sa fie declarata boala profesionala de catre medicii de medicina a muncii din cadrul Directiei de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti, potrivit art. 34 alin. 1 si 3 din legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca. In acest sens este adresa nr. 03/03.03.2015 emisa de Ministerul Sanatatii - Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti (filele 188-189 dosar), din care rezulta ca d. na P. S. nu a fost declarata cu boala profesionala, potrivit Registrului de Boli Profesionale.

Prin urmare, Tribunalul a constatat ca procedura prevazuta de lege pentru constatarea si declararea bolii profesionale a reclamantei nu a fost finalizata (fiind stopata la etapa constatarii bolii profesionale), astfel incat nu se poate considera, la acest moment, ca reclamanta sufera de o boala profesionala.

In consecinta, avand in vedere toate argumentele expuse anterior, apreciind ca in prezenta cauza nu poate fi atrasa raspunderea materiala a societatii parate, Tribunalul a respins actiunea ca neintemeiata.

In baza art. 453 Cod proc. civ., tribunalul a luat act ca parata si-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal si motivat, reclamanta P. S.,  criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului, apelanta a sustinut ca in principal, instanta de fond a respins actiunea acesteia  motivat de faptul ca nu s-a putut face expertiza medico-legala in cauza, expertiza care sa dovedeasca  faptul ca aceasta a dobandit boala profesionala de care  sufera in timpul desfasurarii activitatii in cadrul  paratei.

Tribunalul Bucuresti sustine ca nu s-a putut realiza aceasta expertiza. In realitate, nu a fost trimisa niciodata o adresa de efectuare a expertizei catre institutia corecta.

Prin urmare, in cadrul apelului apelanta solicita  efectuarea probei cu expertiza medico - legala cu urmatoarele obiective:

- sa  se stabileasca daca reclamanta sufera de boala profesionala;

- in caz afirmativ sa se stabileasca daca boala profesionala era preexistenta inainte de incheierea contractului de munca nr. 80/30.08.2006 sau daca a survenit imprejurarilor si conditiilor de munca in care reclamanta si-a desfasurat activitatea

Institutia abilitata sa efectueze aceasta expertiza este Directia de Sanatate Publica I. din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea in conformitate cu prevederile Legii nr. 340/2002.

Apelanta solicita instantei sa observe ca instanta de fond nu a trimis nicio adresa de efectuare a acestei expertize catre Directia de Sanatate Publica I. ci catre alte institutii care si-au declinat competenta in favoarea DSPI.

De asemenea, prin proba testimoniala si proba cu martori apelanta doreste sa faca dovada conditiilor improprii  in care reclamanta si-a desfasurat activitatea, conditii care nu mai pot fi constatate in prezent avand in vedere ca  parata si-a schimbat  sediul.

Incepand cu data de 01.10.2007, apelanta a avut calitatea de angajat, cu functia de tamplar, al  paratei

Apelanta, este nascuta la data de 25.04.1969 si in prezent are varsta de 44 de ani.

De asemenea, apelanta arata ca are o vechime in profesie de 26 de ani, dintre care ultimii 7 ani in functia de tamplar la, unde a pregatit amestecul de vopsea sau lac pentru ca ulterior sa vopsesc cu ajutorul unui piston, prin pulverizare, diferite piese de lemn (mahon, nuc, stejar, cires).

Debutul bolii:

Pentru prima data s-a  internat in Clinica de Medicina Muncii, fiind trimisa de medicul alergolog din teritoriu, cu suspiciune de astm bronsic.

Debutul simptomatologiei respiratorii a fost in anul 2011, cu prima criza de dispnee paroxistica respiratorie (apelanta a facut tratament cu Medrol 32 mg Seretide 50/500 mg si Ventolin la nevoie).

Incepand cu acelasi an, 2011, apelanta a intrat in evidenta medicului alergolog, dl. Dr. Z. M., care  i-a prescris in mod continuu tratament cu corticosteroizi (Seretide), bronhodilatator (Ventolin) si inhitori de leucotriene (Singulair).

Dar, desi apelanta era in mod continuu sub tratament, medicamentele administrate nu isi faceau efectul, aceasta  avand 2-3 crize pe timp de zi si 5 crize pe timp de noapte, in mod saptamanal.

Avand in vedere aceste aspect, medicul alergolog a luat in considerare etiologia profesionala a imbolnavirii in prezenta factorilor de risc care impiedicau ameliorarea simptomatologiei.

Prima internare a apelantei:

Prima data, apelanta s-a internat pentru perioada cuprinsa intre 15.05.xxxx13.

In momentul internarii, apelanta a prezentat urmatoarele simptome: crize de dispnee paroxistica expiratorie, tuse seaca, hiperlacrimatie, prurit ocular, nas congestionat, prurit nazal, stranuturi in salve, rinoree apoasa, precordialgii cu caracter apasare de durata de 2 - 3 minute care apar la efort, diminuarea acuitatii auditive la nivel bilateral, palpitatii, cefalee frontala.

La internare, examenul clinic a evidentiat urmatoarele elemente patologice: facies pletoric, teleangiectazii malare, murmur vezicular prezent bilateral, raluri bronsice diseminate in ambele campuri pulmonare, TA = 130/86 mmHg, AV = 90 bpm, puncte sinusale maxilare dureroase la palpare, cracmente la mobilizarea articulatiei genunchilor bilateral.

In cadrul Biletului de iesire/Referat medical  nr. .../257 din 16.06.2013, la momentul externinarii din data de 22.05.2013. Dna. Dr. Aeripina Rascu a sustinut caracterul profesional pentru Astm bronsic profesional prin expunere la iritanti respiratori (vopseluri, lacuri), forma moderata, partial necontrolat terapeutic, bazat pe:

- datele de anamneza profesionala privind expunerea profesionala la iritanti respiratorii (vopselui, lacuri);

- simptomele de Astm bronsic (din perioada desfasurarii activitatii profesionale);

- diagnosticul de Astm bronsic - (. . .), „la ultimul loc de munca pacienta afirma ameliorarea simptomelor asmatice la intreruperea expunerii, in perioadele de concediu;

- spirometria - Disfunctie ventilatorie obstructiva cu VEMS = 63,2% sub tratament.

Prin urmare, in cuprinsul Biletului de iesire/Referat medical  nr. .../257 din 16.06.2013, s-a semnalat BP1 nr. 255/22,05. 2013 - Astm bronsic profesional prin expunere la iritanti (vopseluri, lacuri), forma moderata, partial necontrolat terapeutic.

De asemenea, in cuprinsul acestui Bilet de iesire, i-au fost recomandate urmatoarele: „munca in conditii de protectie individuala si colectiva si evitarea expunerii la iritanti si alergeni respiratori, eforturi fizice, pozitii vicioase, conditii nefavorabile de micro si macroclilat, etc”.

In cuprinsul Fisei de semnalare BP1 nr. 255/22.05.2013 - FO: xx/527 din 16.05.2013 (emisa dupa prima internare a apelantei), au fost consemnate urmatoarele:

- Profesia - tamplar;

- Angajata la: ;

- Diagnostic prezumtiv - Astm bronsic;

- Agentul cauzal - lacuri, vopselui;

- Diagnosticul de profesionalitate precizat - Astm bronsic profesional prin expunere la iritanti respiratori (vopseluri, lacuri), forma moderata, partial necontrolat terapeutic.

Prin Scrisoarea medicala emisa in data de 22.05.2013, emisa de Spitalul Clinic C. - Clinica de Medicina Muncii, dna. dr. Agripina P. transmite urmatoarele:

„Pacientul P. S. nascut la data de 25.04.1969, a fost evaluata la Clinica de Medicina Muncii la data de 16.05.2013.

Diagnostic clinic actual:

-  Astm bronsic profesional prin expunere la iritanti respiratori (vopseluri, lacuri), forma moderata, partial necontrolat terapeutic;

Recomandare externare:

- munca  in conditii de protectie individuala si colectiva;

- va evita expunerea la: iritanti si alergeni respiratori, eforturi fizice, pozitii vicioase,  conditii nefavorabile de micro si macroclinat;

- dispensarizare medicina muncii, medicina de familie, medic alergolog;

- regim alimentar hipoiipidic, hiposodat, fara grasimi animale, prajeli, rantasuri, condimente, alcool.

Tratamente cu: Seretide, Spiriva, Ventolin si Singular (acesta fiind tratamentul pentru boala profesionala) “.

In data de 28.05.2013, a fost eliberat Certificatul de concediu medical  nr. ..., pentru o perioada de 7 (sapte) zile, incepand cu data de 22.05.2013 si pana la 31.05.2013.

In cuprinsul acestui Certificat de concediu, este mentionat expres ca apelanta a fost internata in spital - Sectia Medicina Muncii.

A doua internare a  apelantei:

A doua internare a avut loc in perioada 10.06.xxxx13, la aproximativ 2 saptamani dupa prima internare.

In Biletul de iesire FO xx/679 din 10.06.2013, sunt precizate urmatoarele: „Pacienta in varsta de 44 de ani, nefumatoare, cu o vechime profesionala totala de 26 de ani, a lucrat in ultimii 7 ani ca tamplar la, in sectia vopsitorie cu expunere la lacuri, vopseluri, coloranti, pulberi de lemn. Din luna mai, in urma internarii in Clinica Medicina Muncii, s-a schimbat locul de munca la indicatia medicului curant, respectiv sectia finisaj,  cu trei zile inaintea actualei internari, din lipsa de personal a fost redistribuita in sectia vopsitorie, simptomatologia respiratorie  agravandu-se brusc. S-a internat cu insuficienta respiratorie de urgenta.

A fost semnalata BP1: 255/22.05.2013, dosar de cercetare in lucru.

Recomandare la externare:

- munca in conditii de protectie individuala si colectiva;

- va evita expunerea la: iritanti si alergizanti respiratori, eforturi fizice, pozitii vicioase, conditii nefavorabile de micro si macroclimat;

- gimnastica medicala, fizioterapie; AINS la nevoie;

- cura balneara la Govora sau Stanic Prahova”.

Cercetarea cazului de boala profesionala, avand drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al imbolnavirii s-a efectuat in temeiul art. 152 si 153 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, in prezenta angajatorului si s-a finalizat cu redactarea si semnarea procesului - verbal de cercetare a cazului de boala profesionala.

In cuprinsul procesului - verbal de cercetare a cazului de boala profesionala  nr. 18/04.07.2013, au fost constatate urmatoarele: „Se confirma caracterul profesional al bolii - iritanti respiratorii forma moderata. Imbolnavirea profesionala se  datoreaza urmatoarei cauze: expunerea la iritanti respiratori (lacuri, vopseluri, pulberi). Recomandari: nu se va lucra in mediu cu iritanti respiratori/se va schimba locul de munca”.

Procesul - verbal de cercetare a cazului de boala  profesionala nr. 18/04.07.2013, a fost semnat de parata  angajatoare fara obiectiuni.

Ca urmare a procesului - verbal mentionat mai sus, a fost emisa de catre Unitatea Sanitara DSP I., Fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2 nr. 16/04.07.2013.

In cuprinsul acestei fise, sunt consemnate urmatoarele:

- Unitate angajatoare - ;

- Data semnarii - 25.05.2013;

- Diagnostic prezumtiv - suspiciune astm bronsic;

- Unitatea care a confirmat diagnosticul  de profesionalitate - Spitalul Clinic C. - Clinica de Boli Profesionale;

- Diagnosticul precizat complet - Astm bronsic profesional prin expunerea la iritanti respiratori (vopseluri, lacuri);

- Data declararii - 04.07.2013;

- Agentul cauzal - expunerea la ritanti respiratori (lacuri, vopseluri, pulberi  de lemn);

- Numarul lucratori din intreprindere/unitate expusi la agentul cauzal incriminat - 5;

- In urma externarii din data de 17.06.2013, apelanta a intrat in concediu medical in perioada cuprinsa intre 18.06.xxxx13.

Concedierea apelantei:

Astfel cum a spus mai sus, pana la data de 24.06.2013, aceasta a fost in concediu medical datorat bolii profesionale dobandite si internarii de urgenta la Spitalul Clinic C. - Sectia Medicina Muncii.

In data de 25.06.2013 a fost prima zi de lucru dupa cea de-a doua internare a apelantei.

In aceasta zi, respectiv 25,06. 2013,  parata, a dispus prin Decizia nr. 147/25.06.2013, incetarea contractului de munca, motivand ca: „se desfiinteaza locul de munca” ocupat de apelanta.

Asadar, in prima zi dupa internare de urgenta si concediu medical, parata  a inteles sa dispuna desfiintarea locului de munca al apelantei.

Calea  legala era, dupa desfiintarea locului de munca/acordarea unui loc de munca, care sa nu imi afecteze starea de sanatate iar pentru respectarea dispozitiilor Legii nr. 319/2006, raspunderea revenea conducerii unitatii  parate.

Insa, in prezenta speta, angajatorul nu a luat masura schimbarii locului de munca al apelantei, ci a dispus concedierea acesteia prin Decizia nr. 147/25.06.2013, in temeiul  dispozitiilor art. 65 alin. (1) din Codul muncii, incepand cu data de 24.07.2013, ca „urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice a reorganizarii”.

Chiar daca locul de munca pentru functia de tamplar se desfiinta, parata  avea, totusi, obligatia legala de a-i  acorda un loc de munca prielnic sanatatii apelantei.

Din pacate, parata a ales concedierea apelantei.

Medierea:

Atat impotriva Deciziei de concediere nr. 147/25.06.2013 cat si pentru prejudiciul adus in urma dobandirii bolii profesionale, apelanta a initiat procedura de mediere, care la data de 24.09.2013 s-a finalizat prin incheierea unui proces - verbal in urma caruia parata  nu a acceptat procedura medierii, aceasta urmand a se  adresa instantei de judecata pentru solutionarea acestui litigiu.

Precizari privind prejudiciul material si moral solicitat:

Apelanta nu a beneficiat niciodata de medicamente din partea  paratei, sau de tratamente in statiuni specifice, desi  bronsic este o boala incurabila care diminueaza mult capacitatea de munca si necesita tratament continuu, zilnic cu medicamente.

De asemenea, apelanta a considerat  ca este justa solicitarea despagubirilor materiale sub forma unor prestatii periodice lunare, in scopul repararii integrale a prejudiciului material suferit de catre aceasta, constand in cheltuieli medicale pe care  ea era nevoita sa le suport si in veniturile salariale ca urmare a diminuarii capacitatii de munca.

In ceea ce priveste  obligarea paratei la plata daunelor morale,  apelanta a invederat instantei ca are varsta de 44 de ani, si totusi, urmeaza sa fie afectata de aceasta boala in mod permanent, boala care necesita medicamentatie specifica.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca in ceea ce priveste stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, acesta „include o doza de aproximare, dar instanta trebuie sa aiba in vedere o  criterii cum ar fi consecintele negative suferite de cel in cauza pe un plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. Pentru ca instanta sa poata aplica aceste criterii apare insa necesar ca cel ce pretinde daune morale sa produca un minimum de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constitutie i-au fost afectate.”

De asemenea, art. 42 alin. (2) din HG nr. 1218/06.09.2006 prevede ca „in cazurile in care se constata ca un lucrator sufera de o boala identificabila sau de pe urma unui efect negativ asupra sa na tatii, pe care un medic sau un specialist in medicina muncii il considera rezultatul expunerii la un agent chimic periculos la locul de munca, angajatorul trebuie sa realizeze, stimulat, revizuirea evaluarii riscului, revizuirea masurilor luate pentru eliminarea sau reducerea riscului, luarea in considerare a sfaturilor specialistului in medicina muncii, ale altei persoane cu calificarea necesara sau ale autoritatii de sanatate publica judetene si a mun. Bucuresti, autoritate competenta in aplicarea tuturor masurilor necesare pentru a elimina sau reduce riscul, inclusiv de  posibilitatea de a repartiza lucratorul respectiv la un post de munca in care nu exista riscul expunerii in continuare, continua supraveghere a starii de sanatate si revizuirea starii de sanatate a oricarui alt lucrator care a fost expus in acelasi mod”.

De asemenea, potrivit  dispozitiilor art. 18, 39 si 40 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, asiguratii care, datorita unei boli profesionale sau unui accident de munca, nu isi mai pot desfasura activitatea la locul de munca  anterior manifestarii riscului asigurat, pot trece temporar in alt loc de munca.

Indemnizatia pentru trecerea temporara in alt loc de munca se acorda in conditiile in care venitul salarial brut lunar realizat de asigurat la noul loc de munca este inferior mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate de la momentul depistarii afectiunii.

Indemnizatia pentru reducerea timpului de lucru cu o patrime din durata normala, ca urmare a unor afectiuni cauzate de accidente de munca sau boli profesionale, se acorda asiguratilor care, in aceste conditii, nu mai pot realiza durata normala de munca.

In prezenta cauza, parata  angajatoare, desi a fost prezenta cu ocazia cercetarii cazului de boala profesionala, aceasta nu numai ca nu a luat masuri pentru repartizarea apelantei pe un post in care nu exista riscul expunerii in continuare la agenti periculosi, privand-o de indemnizatiile pe care le putea primi potrivit dispozitiilor Legii nr. 346/2002, ci a decis concedierea apelantei, prin Decizia emisa la data de 25.06.2013, in temeiul  dispozitiilor art. 65 alin. a) din Codul muncii, incepand cu data de 25.07.2013, motivand ca  „urmare a dificultatilor economice/a transformarilor tehnologice a reorganizarii, se desfiinteaza postul de lucru al acesteia”.

Prin toate aceste fapte, angajatorul a nesocotit prevederile art. 8 din Codul muncii, potrivit carora relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei - credinte, intrucat, pe langa faptul ca a adus  apelantei prin faptele sale, vatamari grave ale sanatatii la o varsta de 44 de ani, care ii vor afecta pe viitor dreptul la munca,  limitandu-i optiunile si posibilitatile de a se angaja in anumite locuri de munca, diminuandu-i aptitudinile in cursul desfasurarii activitatii lucrative, obligand-o  sa urmeze un tratament medicamentos permanent, a decis, in urma declararii afectiunii dobandite ca boala profesionala si concedierea  sa, cauzandu-i astfel un prejudiciu nepatrimonial pentru a carui reparatie echitabila se impune obligarea paratei  la plata sumei solicitate cu titlu de daune morale.

Notiuni  generale privind boala profesionala:

In Romania, boala profesionala se defineste ca fiind afectiunea ce se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca.

Pentru ca o afectiune a organismului sa fie calificata ca boala profesionala, trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

- sa decurga din exercitarea unei meserii sau profesii - cauza indirecta a  afectiunii - apelant are functia de tamplar;

- sa fie provocata de factori nocivi fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de munca sau de suprasolicitari - cauza directa a afectiunii  - boala dobandita de apelanta a fost provocata de expunerea la iritanti respiratori (lacuri, vopseluri, pulberi de lemn);

- modalitatea concreta de actiune asupra organismului - actiunea produsa -  bronsic de care  apelanta s-a imbolnavit;

- actiunea factorilor nocivi asupra organismului sa fie de lunga durata - apelanta a exercitat aceasta profesia timp de 7 ani in cadrul .

Procesul patologic al afectiunii este lent si afecteaza fie starea generala a organismului, fie anumite aparate sau organe.

Bolile profesionale se urmaresc de catre Ministerul Sanatatii, prin Institutul de sanatate publica Bucuresti, care gestioneaza Registrul operativ national informatizat al bolilor profesional. Acest document se reactualizeaza lunar cu datele din fisele de declarare a bolilor profesionale.

In prezenta speta este relevant faptul ca autoritatile competente, urmand procedura instituita de lege, au declarat ca afectiunea de care sufar subsemnata este o boala profesionala si nu o boala in legatura cu profesia, astfel cum aceasta din urma este reglementata de art. 173 - 174 din Normele de aplicare a Legii sanatatii si securitatii in munca, fiind o boala cu determinare multifactoriala, factorii profesionali avand o contributie semnificativa.

Raspunderea patrimoniala a  paratei angajatoare :

Potrivit dispozitiilor art. 5 litera h) din Legea nr. 319/2006: “Boala profesionala reprezinta afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca”.

Cu privire la raspunderea patrimoniala a angajatorului pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in contextul reglementarilor actuale, aceasta se intemeiaza pe art. 253 din Codul muncii coroborat cu art. 44 din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca.

Astfel, potrivit art. 253 Codul muncii: “Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul”.

De asemenea, conform prevederilor art. 44 din Legea nr. 319/2006: “Angajatorii raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in masura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat”.

Legea nr. 319/2006 s-a aliniat asadar reglementarii raspunderii patrimoniale a angajatorului statornicita de art. 253 din Codul muncii.

Ambele reglementari constituie un tot unitar — respectiv dreptul comun in materie juridica, raspunderea patrimoniala a angajatorului reglementata de Legea nr. 319/2006 este una si aceeasi cu raspunderea patrimoniala reglementata de Codul muncii.

Astfel, in situatia in care un salariat a suferit, din culpa angajatorului, un prejudiciu material sau moral in procesul executarii contractului individual de munca (respectiv in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul), art. 253 alin. 1 din Codul muncii stabileste ca angajatorul este obligat sa il despagubeasca pe salariat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale.

Angajarea raspunderii angajatorului pentru prejudiciile materiale sau morale cauzate salariatilor sai implica intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

Conditiile pentru angajarea raspunderii angajatorului:

Sa existe fapta ilicita a angajatorului (fie in mod direct a acestuia, atunci cand angajatorul este persoana fizica, fie, in cazul angajatorului - persoana juridica, fapta ilicita sa fi fost savarsita de catre organele de conducere ale acestuia sau de catre oricare salariat, in calitate de prepus al persoanei juridice respective).

In prezenta cauza, fapta ilicita a angajatorului reiese din faptul ca acesta nu a respectat prevederile legislatiei in vigoare in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in conformitate cu prevederile Legii 319/2006, motiv pentru care a si fost sanctionat contraventional de catre Inspectoratul Teritorial de Munca.

De asemenea, prin nerespectarea acestor prevederi legislative, parata angajatoare nu a inteles sa creeze conditii optime de munca, astfel incat  apelanta sa nu fie nevoita sa lucreze intr-o camera cu o suprafata de 7 m lungime si 4 metri latime.

In prezent,  parata angajatoare a schimbat locul in care angajatii isi desfasurau activitatea, insa apelanta a prestat servicii intr-un mediu potrivit doar timp de 2 luni. Boala profesionala a dobandit-o in timpul celor 7 ani in care a prestat activitatea de tamplar angajat al  paratei, intr-o hala de dimensiuni mici, in care substantele inhalate de aceasta  nu aveau unde sa se disperseze.

De asemenea, fapta ilicita a unitatii angajatoare reiese si din faptul ca aceasta, in momentul in care apelanta a dobandit o boala profesionala,  parata, in loc sa ii acorde un loc de munca in conformitate cu sanatatea sa, aceasta a inteles sa inceteze contractul de munca, motivand ca s-a desfiintat locul de munca al acesteia. In aceste conditii, apelanta apreciaza ca nu isi mai putea desfasura  activitatea pe postul de lucru desfiintat, fiind in obligatia paratei angajatoare sa ii ofere un loc de munca care sa nu fie daunator sanatatii  sale.

Apelanta considera ca vatamarea cauzata sanatatii  sale se datoreaza nerespectarii de catre angajator a indatoririlor de evaluare permanenta a riscurilor la care aceasta era supusa, impreuna cu alti angajati, in desfasurarea raporturilor de munca, de luare a masurilor necesare prevenirii acestora si de informare a acestei asupra noxelor la care se expune la locul de munca.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul muncii: “Orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nicio discriminare”.

Art. 39 alin. (1) lit. f) si lit. h) din Codul muncii prevede ca “salariatul are, in cadrul raporturilor de munca, dreptul la securitate si sanatate in munca si dreptul la informare si consultare”.

Conform art. 40 alin. (2) lit. a) si lit. b) din Codul muncii, “angajatorului ii revin obligatiile de a informa salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca, precum si de a asigura permanent  conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca”.

Art. 177 alin. (1) din Codul muncii prevede ca, “in cadrul propriilor responsabilitate angajatorul va lua masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii proiectiei muncii si mijloacelor necesare acesteia”.

Conform alineatului 2 al aceluiasi articol, “la adoptarea si punerea in aplicare a masurilor prevazute la alin (1) se va tine seama de urmatoarele principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si alegerea echipamentelor si metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii, cu precadere, a muncii monotone si a muncii repetitive, precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;

e) luarea in considerare a evolutiei tehnicii;

f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

g) planificarea prevenirii;

h) adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie individuala;

i) aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare”.

Conform art. 180 din Codul muncii: „Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea angajatilor sai in domeniul securitatii si sanatatii in munca”, iar “instruirea se realizeaza periodic, prin modalitati specifice stabilite de comun acord de catre angajator impreuna cu comitetul de securitate si sanatate in munca si cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor”.

Art. 181 din Codul muncii stabileste ca: “Locurile de munca trebuie sa fie organizate astfel incat sa garanteze securitatea si sanatatea salariatilor” iar “Angajatorul trebuie sa organizeze controlul permanent al starii materialelor, utilajelor si substantelor folosite in procesul muncii in scopul asigurarii sanatatii si securitatii salariatilor”.

Conform art. 5 din HG nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor:

“Angajatorul trebuie sa se afle in posesia unei evaluari a riscului asupra sanatatii lucratorilor”.

Legea 319/2006 care a transpus Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii  securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, prevede, la art. 7 ca: „in cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru:

- asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;

- prevenirea riscurilor profesionale;

- informarea si instruirea lucratorilor;

- asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca”.

Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute la alin. (1), tinand seama de modificarea conditiilor, si pentru imbunatatirea situatiilor existente, acesta avand obligatia sa implementeze masurile prevazute la alin. (1) si (2) pe baza urmatoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;

h) adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;

i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor”.

Potrivit art. 13 din Legea 319/2006, angajatorul are obligatia:

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor legale in vigoare privind securitatea si sanatatea in munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de imbolnavire profesionala a lucratorilor;

b) sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii;

c) sa obtina autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei activitati, conform prevederilor legale;

d) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor exercitate;

e) sa elaboreze instructiuni proprii, in spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor;

f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prin lucratorii desemnati,  prin propria competenta sau prin servicii externe;

g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucratorilor, cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si sanatatea in munca;

h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare;

i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica;

j) sa angajeze numai persoane care, in urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajarii;

k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. (4) lit. e)”.

Art. 11 alin. (2) din HG nr. 1218/06.09.2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate de securitate si sanatate in munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor ce transpune Directivele nr. 98/24/CEE, nr. 91/322/CEE si nr. 2006/15/CE, prevede ca: “Angajatorul trebuie sa se asigure ca riscul pentru securitatea si sanatatea lucratorilor in procesul de munca indus de un agent chimic periculos este eliminat sau redus la minimum. Este obligatorie respectarea valorilor-limita de expunere profesionala la agenti chimici in mediul de munca, prevazute in anexele nr. 1 si 4, dupa caz, respectiv a valorilor limita biologice tolerabile de lucratori, prevazute in anexa nr. 2, cu mentinerea concentratiilor agentilor chimici la cel mai scazut nivel posibil”.

Conform art. 14 din HG nr. 1218/2006: “Evaluarea riscului trebuie insotita de documente prezentate intr-o forma adecvata, in conformitate cu legislatia si practica nationala, si poate include o justificare a angajatorului referitoare la faptul ca natura si amploarea riscurilor datorate agentilor chimici nu necesita o alta evaluare detaliata a riscului” iar “Evaluarea riscului se actualizeaza, in special, daca s-au produs schimbari semnificative din cauza carora evaluarea ar fi depasita sau atunci cand rezultatele supravegherii starii de sanatate fac necesar acest lucru”.

Masurile pe care angajatorul este obligat sa le ia sunt prevazute in art. 20 din aceasta hotarare de guvern.

Astfel, in aplicarea art. 9 din HG nr. 1218/2006, “se recurge de preferinta la substituire, prin care angajatorul evita utilizarea unui agent chimic periculos, inlocuindu-l cu un agent sau proces chimic care, in conditiile utilizarii, nu este periculos sau este mai putin periculos pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, dupa caz”.

Atunci cand tipul activitatii nu permite eliminarea riscului prin substituire, tinand cont de activitatea si evaluarea riscului prevazute la art. 12 - 16, angajatorul asigura reducerea la minimum a riscului prin aplicarea masurilor de protective si prevenire (art. 17).

In ordinea prioritatii, masurile prevazute la art. 17 includ:

“a) proiectarea si organizarea sistemelor de lucru la locul de munca;

b) dotarea cu echipament corespunzator pentru lucrul cu agentii chimici, elaborarea si implementarea procedurilor de intretinere, care sa asigure securitatea si sanatatea lucratorilor in procesul de munca;

c) reducerea la minimum a numarului de lucratori expusi sau care pot fi expusi;

d) reducerea la minimum a duratei si intensitatii de expunere;

e) masuri corespunzatoare de igiena;

f) reducerea cantitatii de agenti chimici prezenti la locul de munca la nivelul minim necesar pentru tipul de activitate respectiva;

g) proceduri adecvate de lucru care includ in special reglementari tehnice privind manipularea, depozitarea si transportul in conditii de siguranta la locui de  munca ale agentilor chimici periculosi si ale deseurilor care contin asemenea agenti chimici”.

Potrivit dispozitiilor art. 90 din HG nr. 1425/2006 de aprobare a Normelor de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 319/2006, “instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiva generala si are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protective la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.”

Conform dispozitiilor art. 93 alin. (2) din aceleasi norme, “instruirea la locul de munca va cuprinde:

- informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca si/sau postului de lucru;

- prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru;

-  masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, precum si in cazul pericolului grav si iminent;

- prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru;

- demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.

Art. 30 din HG  nr. 1218/06.09.2006, prevede ca, “respectand art. 18, 22 si 23 din Legea nr. 319/2006, angajatorul se asigura ca lucratorilor sau reprezentantilor acestora li se furnizeaza:

a) datele obtinute in baza prevederilor art. 12-16 si informatii suplimentare ori de cate ori schimbari majore la locul de munca determina o modificare a acestor date;

b) informatii despre agentii chimici periculosi prezenti la locul de munca, cum ar fi denumirea acestor agenti, riscurile pentru securitate si sanatate, valorile limita de expunere profesionala, si prevederi legale;

c) instruire si informare privind precautiile necesare si actiunile ce trebuie intreprinse pentru a se proteja pe ei insisi si pe alti lucratori la locul de munca;

d) acces la orice fisa cu date de securitate, asigurata de catre furnizor, in conformitate cu prevederile art. 35 din Regulamentul (CE) nr. 1. 907/2006, cu modificarile si completarile ulterioare”.

Conform alin. (2) al aceluiasi articol: “Angajatorul se asigura ca informatia transmisa lucratorilor sau reprezentantilor acestora este:

a) furnizata intr-un mod potrivit cu rezultatul evaluarii de risc prevazute la art. 12-16. Acesta poate merge de la comunicare orala pana la instruirea si pregatirea individuala sustinute cu informatii scrise, in functie de natura si gradul de risc indicate de evaluarea ceruta de dispozitiile alin. (1);

b) actualizata astfel incat sa tina cont de modificarea conditiilor”.

In prezenta cauza, societatea angajatoare nu a dovedit ca a informat-o pe apelanta, conform dispozitiilor legale in vigoare:

- despre agentii periculosi prezenti la locul de munca;

- denumirea acestor agenti;

- riscurile pentru securitate si sanatate;

- valorile limita de expunere profesionala;

- prevederile legale aplicabile;

- precum si cu privire la precautiile necesare si actiunile ce trebuie intreprinse pentru a o proteja pe apelanta s-au  pe alti lucratori la locul de munca.

De  asemenea, apelanta solicita instantei sa aiba in vedere ca evaluarea riscului de imbolnavire profesionala a salariatilor prin agentii existenti in mediul de munca este o obligatie permanenta a angajatorului.

In acest sens, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, in cauza C 49/00, a stabilit ca obligatia angajatorului de a evalua riscurile in timpul muncii este una continua, care nu se stinge in momentul in care a avut loc o prima evaluare. El trebuie sa evalueze riscurile in functie de dezvoltarea progresiva a conditiilor de munca si a cercetarilor stiintifice.

Mai mult decat atat, apelanta solicita instantei sa aiba in vedere faptul ca  parata angajatoare nu si-a indeplinit nici obligatia de reducere la minimum a riscului, prin aplicarea unor masuri de protectie colectiva la sursa riscului, cum ar fi ventilatia adecvata si masurile potrivite de organizare.

Salariatul sa fi suferit un prejudiciu material si/sau moral in timpul indeplinirii obligatiilor sale de serviciu sau in legatura cu serviciul. Prejudiciul material pe care este obligat sa il acopere angajatorul cuprinde atat paguba efectiv produsa, cat si beneficiul nerealizat.

In ceea ce priveste prejudiciul suferit de apelanta, acesta este evident avand in vedere ca in timp ce  isi desfasura activitatea de tamplar in cadrul unitatii angajatoare, a capatat o boala profesionala, respectiv astm bronsic prin expunerea la iritanti.

Apelanta precizeaza ca nu a beneficiat niciodata de medicamente din partea  paratei, sau de tratamente in statiuni specifice, desi  bronsic este o boala incurabila care diminueaza mult capacitatea de munca si necesita tratament continuu, zilnic cu medicamente.

Prejudiciul  suferit de apelanta este atat de natura patrimoniala, aceasta  intrucat  este nevoita sa plateasca medicamente luna de luna, in prezent este fara loc de munca si nici nu  se mai poate angaja pe functia de tamplar, potrivit meseriei pentru care are pregatire, dar este si de natura morala, deoarece  aceasta este o femeie tanara, are varsta de 44 de ani si cu toate astea  este nevoita sa suport medicamentatie toata viata,  sa se interneze in spital, etc.

Pentru faptele ilicite expuse mai sus, parata  angajatoare a cauzat apelantei  un prejudiciu, constand in vatamarea sanatatii,  bronsic fiind o afectiune care dureaza toata viata, avand o evolutie indelungata, discontinua, capricioasa, prejudiciu ce, pana in prezent, nu a fost reparat.

In ceea ce priveste fapta ilicita a angajatorului, apelanta considera ca aceasta  este evidenta, avand in vedere conditiile in care a fost nevoita sa lucreze vreme de 7 ani.

Ca nu au fost indeplinite conditiile legale,  ca parata angajatoare nu a respectat conditiile prevazute de Legea nr. 319/2006 reiese si din Adresa nr. .../11.09.2013 prin care Inspectoratul teritorial de Munca I., mi-a adus la cunostinta urmatoarele: urmare petitiei depusa de apelanta (. . .) “a fost efectuat un control in domeniul securitatii si sanatatii in munca la  (. . .). Cu ocazia controlului au fost avute in vedere aspectele sesizate de aceasta, precum si modul in care se respecta prevederile legislatiei in vigoare in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in conformitate cu prevederile Legii nr. 319/2006. Pentru deficientele constatate societatea fiind sanctionata contraventional”.

De asemenea raportul de cauzalitate intre faptele ilicite ale angajatorului, constand in nerespectarea indatoririlor de protectie a sanatatii apelantei  si prejudiciul cauzat acesteia, rezulta si din mentiunile Fisei de declarare a cazului de boala profesionala BP2 nr. 16/04.07.2013 intocmita de unitatea sanitara DSP I. ce precizeaza ca din unitatea angajatoare este  iar agentul este reprezentat de: “expunerea la iritanti respiratori (lacuri, vopseluri, puleri de lemn,  fiind necesar sa fie luate pentru prevenirea astmului bronsic, respectiv intensificarea actiunilor profilactice ce vor cuprinde masuri tehnico - organizatorice (reducerea concentratiilor de iritanti profesionali in aerul locurilor de munca) si masuri medicale - recunoasterea riscului, examene medicale la angajare, controale medicale periodice, informare si formare (educatie sanitara), pentru respectarea dispozitiilor Legii nr. 319/2006, raspunderea revenind conducerii unitatii.

Existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita a angajatorului si prejudicial suferit de subsemnata rezulta si din Biletul de iesire din spital FO xx/679 din 10.06.2013 care concluzioneaza ca: “va evita expunerea la iritanti si alergizanti respiratori, eforturi fizice, pozitii vicioase, conditii nefavorabile de micro si macroclimate”, fiind un argument in plus care sustine caracterul profesional al bolii”.

Avand in vedere aceste aspecte, apelant considera ca legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita a  paratei si prejudiciul suferit de aceasta, este mai mult decat dovedita.

In concluzie, fapta ilicita a angajatorului consta in incalcarea obligatiei prevazuta de art. 6 si urm din Legea nr. 310/2006, prejudiciul este dovedit prin efectele astmului bronsic, necesitatea asigurarii unei medicamentatii permanente si tratament periodic in statiuni, culpa angajatorului este prezumata relativ, iar raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu exista intrucat conditiile de munca de la societatea parata sunt de calitate indoielnica.

In concluzie, apelant solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate iar pe fondul cauzei admiterea cererii  de chemare in judecata si in consecinta obligarea  paratei la:

- plata cu titlu de daune materiale, a sumei de 150 lei lunar, actualizata cu indicele de inflatiei de la data platii efective, incepand cu momentul declararii bolii profesionale si pana la incetarea sau modificarea starii de incapacitate si a sumei de 1. 100 lei lunar, actualizata cu indicele de inflatie de la data platii efective, incepand cu momentul incetarii contractului de munca si pana la incetarea sau modificarea starii de incapacitate, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de pensionare pentru limita de varsta

- plata cu titlu de daune morale a sumei de 70. 000 lei.

Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art. 477 C. pr. civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

In speta de fata, Tribunalul a apreciat ca reclamanta, desi invoca un prejudiciu material si moral care este dovedit prin actele medicale depuse la dosar, nu a reusit sa probeze legatura de cauzalitate intre afectiunea medicala suferita si atributiile de serviciu pe care le indeplinea, respectiv faptul ca pretinsa boala profesionala de care sufera s-a ivit in cei 7 ani pe care i-a lucrat la societatea parata, si nu inainte de momentul inceperii activitatii la, chiar reclamanta afirmand prin actiunea introductiva ca are o vechime in munca in aceasta meserie de 26 de ani. Este o certitudine faptul ca P. S. sufera de astm bronsic, insa la dosar nu exista niciun inscris din care sa rezulte ca aceasta afectiune ar fi fost cauzata de modalitatea de indeplinire a sarcinilor de serviciu in cadrul societatii parate. Reclamanta a vrut sa probeze acest aspect cu martori, insa Tribunalul a subliniat faptul ca singura proba care ar fi putut stabili in mod clar, stiintific si fara dubiu legatura de cauzalitate intre afectiunea medicala suferita si atributiile de serviciu este expertiza medico-legala, care insa nu a putut fi efectuata in cauza.

In faza apelului, s-a administrat proba cu inscrisuri noi, in cadrul careia s-a solicitat Directiei de Sanatate Publica I. sa comunice  daca are posibilitatea sa stabileasca daca reclamanta sufera de o boala profesionala, iar in caz afirmativa daca poate sa stabileasca daca boala era preexistenta incheierii Contractului individual de munca nr. 80/30.09.2006 sau daca a survenit in imprejurarile si conditiile de munca in care reclamanta si-a desfasurat activitatea.   

Prin adresa nr. 7173/16.12.2015, Directia de Sanatate Publica I. a comunicat faptul ca nu se poate preciza daca boala apelantei reclamante era sau nu preexistenta incheierii contractului individual de munca al acesteia.

In aceste imprejurari, Curtea constata ca ramane nedovedita legatura de cauzalitate intre afectiunea medicala suferita si atributiile de serviciu pe care apelanta le indeplinea, respectiv faptul ca pretinsa boala profesionala de care sufera s-a ivit in perioada lucrata la societatea parata, si nu inainte de momentul inceperii activitatii la .

Astfel, desi apelanta sufera de astm bronsic, nu exista niciun indiciu din care sa rezulte ca aceasta afectiune ar fi fost cauzata de modalitatea de indeplinire a sarcinilor de serviciu in cadrul societatii parate.

Pentru considerentele aratate, Curtea, in baza art. 480 C. pr. civ., va   respinge apelul ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge apelul formulat de apelanta P. S.,  avand CNP: xxxx, cu domiciliul ales la C. Av. D. I. M., in Bucuresti, . 17,,  3,  impotriva sentintei civile nr. 3284/06.04.2015, pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu intimata S. C. A. P. S. R. L, cu sediul in Bucuresti,  S, nr. 40, sector 1, avand JXXX si C. RO xx, ca nefondat.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat