Obligatia continua a angajatorului de a lua toate masurile ce se impun pentru protejarea sanatatii salariatilor. Informarea salariatilor cu privire la riscurile de imbolnavire profesionala

Hotararea nr. 344 din data de 01 aprilie 2015, Pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Concediere pe motivul desfiintarii postului. Conditii de reangajare sau blocare post
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului
Functionar public. Refuzul acordarii concediului fara plata
Obligatia acordarii de zile consecutive de repaus saptamanal. Unitatea lucreaza in mod continuu 6 zile pe saptamana

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. ...X/ 2011, reclamantul R. M. a chemat-o in judecata si personal la interogatoriu pe parata S. C. Calsonic K. S. R. L. - prin reprezentantul sau legal Satoru Takahashi, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 300. 000 lei cu titlu de despagubiri civile pentru prejudiciul moral cauzat de imbolnavirea profesionala la locul de munca, in meseria de montator subansamble, ca urmare a neluarii de catre parata a masurilor de protectie impotriva imbolnavirilor profesionale si pierderii capacitatii de munca cu 30%; precum si obligarea paratei, cu incepere de la data de 07.05.2010 la o prestatie periodica, in raport de pierderea capacitatii de munca cu 30% si pentru viitor, pana la redobandirea capacitatii de munca, ca diferenta dintre veniturile nete obtinute in luna mai 2010 si veniturile pe care le-ar fi obtinut in prezent, reduse cu 30%.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a fost incadrat in munca, in functia de montator subansamble, cu contract de munca, la parata S. C. Calsonic K. S. R. L., incepand cu data de 06.09.2007 si pana la data de 26.03.2010 cand, parata i-a desfacut contractul de munca din motive disciplinare, decizia fiind contestata la Tribunalul Prahova care, prin sentinta civila pronuntata la data de 27.06.2011 in cauza ce a format obiectul dosarului nr. ...XX, a admis contestatia, a anulat decizia de desfacere a contractului de munca, dispunand reintegrarea in postul anterior si plata drepturilor salariale restante.

A mai precizat reclamantul ca, date fiind dispozitiile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, parata trebuia sa incheie un contract de asigurare de boli profesionale pentru angajatii cu contract de munca, cu plata periodica a unei contributii de asigurare, ocazie cu care raspunderea era preluata de catre asigurator, respectiv de Casa Judeteana de Pensii Prahova pentru toate prestatiile de care beneficiaza salariatul care are o boala profesionala.

In lipsa unui contract de asigurare, raspunderea revine angajatorului pentru toate prestatiile mentionate in Legea nr. 346/2002, in conditiile dreptului comun, si prejudiciile cauzate angajatului, astfel cum se prevede in art. 4 din lege, cu precizarea ca, Legea nr. 319/2006 privind sanatatea si securitatea in munca, in art. 5 alin. 1 lit. h) prevede ca boala profesionala este boala dobandita de salariat, ca urmare a exercitarii unei profesii sau meserii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici sau biologici caracteristici locului de munca.

S-a invederat de reclamant ca, in contractul de munca incheiat cu parata inregistrat sub nr. .../18.09.2007, se precizeaza la lit. K), ca angajatorul se obliga sa asigure sanatatea si securitatea angajatului in aspectele legate de munca, in conformitate cu Codul muncii si Legea nr. 310/2006, insa, in realitate, este vorba de Legea nr. 319/2006, dar si prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate, asa cum se prevede in Capitolul III, art. 1 - 6.

In timpului activitatii profesionale, in calitatea de montator de subansamble, reclamantul a opinat ca s-a imbolnavit de astm bronsic profesional datorita expuneri la iritanti respiratorii (fluorura de potasiu aluminata) si dermatita de contact la maini, prin expunere la iritanti (fluorura de potasiu aluminata si uleiuri minerale), astfel cum rezulta din scrisoarea medicala emisa la 29.01.2010 de Spitalul Clinic C. si biletul de iesire din spital din aceiasi data care atesta ca a fost internat in perioada 25.01.xxxx10 si in care se precizeaza cele doua boli diagnosticate si evolutia acestora, concluzia fiind aceea ca au fost dobandite la locul de munca, datorita expunerii la noxe chimice.

Ca urmare a sesizarii facuta de aceasta unitate spitaliceasca, s-a intocmit in baza prevederilor Legii nr. 319/2006 de catre Autoritatea de Sanatate Publica Prahova, fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2/18.08.2010, pentru boala de astm bronsic profesional si dermatita de contact maini bilateral, prin expunere la iritanti, cu recomandarea schimbarii locului de munca.

Anterior intocmirii acestor fise de declararea a bolii profesionale, in perioada februarie 2009 - februarie 2010, reclamantul a fost in concediu medical 131 de zile calendaristice, fiind internat in spital, de mai multe ori, astfel: Spitalul Judetean Ploiesti - Sectia Pneumologie - bilet de iesire din spital din data de 05.08.2009 si 09.10.2008; Hotararea nr. 17/07.05.2010 a Comisiei de Experti de Medicina Muncii a confirmat caracterul profesional al bolii, ca urmare a expunerii profesionale cronice la cumul de iritanti respiratori si cutanati; prin Decizia nr. 1645/30.03.2011 a Serviciului de Expertiza Medicala a Capacitatii de Munca, datorita desfasurarii activitatii in functia de montator subansamble in cadrul paratei si imbolnavirii profesionale, capacitatea de munca s-a redus cu 30%, cu caracter permanent, datorita neasigurarii conditiilor de securitate in munca si impotriva evitarii bolilor profesionale, acest aspect rezultand si din adresa Casei de Pensii Prahova nr. .../XXX.

In raport de cele aratate, reclamantul a apreciat ca paratei ii revenea raspunderea atat pentru nerespectarea dispozitiilor Legii nr. 346/2002 care il obliga la incheierea unui contract de asigurare pentru boli profesionale, pentru a beneficia de prestatiile prevazute de lege in caz de imbolnavire profesionala, in lipsa caruia, C. N. P. A. S. nu are obligatia de a suporta aceste prestatii si de a plati despagubiri pentru pierderea capacitatii de munca, dar si culpa delictuala in conditiile art. 998 C. civ. pentru nerespectarea obligatiilor prevazute de Codul muncii, Legea nr. 319/2006, contractul individual de munca si  contractul colectiv de munca, referitoare la luarea masurilor necesare pentru a evita imbolnavirea salariatilor care lucreaza in mediul toxic.

D. consecinta a sesizarilor facute in luna martie 2010 la I. T. M. Prahova, s-a desfacut abuziv contractul de munca al reclamantului, motivat de faptul ca a refuzat sa poarte masca de protectie, in conditiile in care, era obligat sa o poarte numai la manipularea substantelor toxice, astfel cum faceau si colegii sai, dar conducerea i-a impus sa o poarte permanent, datorita bolii de care suferea, desi, pana la data de 15.03.2010, nu a purtat vreo masca si nici nu i s-a adus la cunostinta riscul de imbolnavire profesionala.

In plus, din adresa nr. 1036/16.04.2010 a I. T. M. Prahova rezulta ca purtarea mastii de protectie este obligatorie numai in cazul efectuarii operatiunilor de alimentare cu flux si verificare completare ulei, dar si cu ocazia curatarii rolelor de formare ale masinii de fabricat tuburi de impuritatile care pot apare pe rola de aluminiu.

A precizat reclamantul faptul ca nu i s-au adus la cunostinta echipamentul tehnic pe care trebuie sa-l poarte de la data angajarii si riscul la care este expus, situatie in care a dobandit cele doua boli care, incepand cu anul 2007 si pana in luna martie 2010, au avut ca rezultat pierderea capacitatii de munca cu 30%, avand caracter permanent.

Pentru repararea prejudiciului moral suferit de imbolnavirea profesionala si pierderea capacitatii de munca, reclamantul R. M. a solicitat acordarea despagubirilor precizate si plata unei prestatii periodice incepand cu data de 07.05.2010 cand a fost emisa decizia prin care s-a confirmat boala profesionala si pana la redobandirea capacitatii de munca, cu posibilitatea desfasurarii unei activitatii salariate.

In drept, reclamantul a invocat dispozitiile Legilor nr. 346/2002 si nr. 319/ 2006, Codul muncii, contractul colectiv de munca si contractul individual de munca, art. 998 C. civ.

In raport de sustinerile reclamantului R. M., parata S. C. Calsonic K. S. R. L. a formulat, la data de 08.03.2012, in temeiul art. 115 - 118 C. pr. civ., intampinare (f. 49 - vol. I) prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand ca, in mod eronat, a fost confirmat caracterul profesional al astmului bronsic si a dermatitei de contact cu care acesta a fost diagnosticat, cata vreme, aceste afectiuni nu au fost cauzate de agenti nocivi prezenti la locul sau de munca din cadrul societatii.

Astfel, parata a invederat ca, in fapt, trebuie avut in vedere istoricul medical al reclamantului care demonstreaza ca acesta avea probleme de sanatate la plamani, inca cu mult timp inainte de a fi diagnosticat cu astm bronsic, suferind alte doua boli ale plamanilor, respectiv tuberculoza si pneumonie, acestea neavand caracter de boli profesionale.

Asadar, inainte de a fi diagnosticat cu astm bronsic, reclamantul a stat timp de 157 de zile in concediu de sanatate, cu alte boli de plamani si ale aparatului respirator, care nu au avut caracter profesional, iar pe de alta parte, reclamantul a fost si este un fumator inrait de multi ani de zile, in perioada in care a lucrat in cadrul societatii, fumand in medie mai mult de 20 de tigari pe zi, cadrele medicale consultate opinand ca tuberculoza pulmonara in antecedente, prin terenul atopic, ca si obiceiul fumatului reprezinta factori predispozanti pentru  bronsic.

A mai precizat parata ca organele medicale care au apreciat caracterul profesional al celor doua boli, respectiv  bronsic si dermatita cu care a fost diagnosticat reclamantul si-au intemeiat constatarile pe o investigatie superficiala si insuficienta a istoricului medical al acestuia, dar si al conditiilor de la locul sau de munca din cadrul societatii, un alt aspect care trebuie avut in vedere fiind acela ca investigatiile clinice efectuate la Spitalul C. nu s-au facut, in mod serios, pe baza unor teste amanuntite care sa confirme, fara indoiala, ca  bronsic a fost declansat din pricina expunerii la iritantii respiratori de la locul de munca, declararea facandu-se in baza unei singure internari, la prima prezentare, in perioada 25.01.xxxx10 la Spitalul Clinic C. Bucuresti.

Biletul de iesire din spital nu contine examenul clinic al bolnavului, investigatiile paraclinice cu valorile obtinute, teste imunologice, testul bronhomotor specific, examenul dermatologic cu leziunile prezentate de pacient, iar pe de alta parte, conform legii,  bronsic profesional recunoaste ca determinant un element fizic, chimic, biologic din mediul profesional, medicii de la Spitalul C. considerand ca factorii determinanti de la locul de munca care au generat cele doua boli ar fi expunerea la fluorura de potasiu aluminata si uleiurile minerale.

Mai exact, acesti medici au considerat ca  bronsic a fost cauzat ca urmare a expunerii la fluorura de potasiu aluminata, iar dermatita ca urmare a expunerii la uleiuri minerale, ceea ce inseamna ca organele medicale trebuiau sa il testeze pe reclamant la acesti doi agenti chimici, pentru a putea trage concluzia ca, in mod cert, cele doua boli ar fi fost determinate de expunerea la agentii chimici de la locul de munca, iar nu de alti factori declansatori.

A apreciat parata ca din pacate, in traditia actului medical din sistemul public de sanatate romanesc, medicul de la Spitalul C. a pus diagnosticul fara sa faca o verificare stiintifica riguroasa, bazandu-se, in principal, pe sustinerile subiective ale pacientului care urmarea sa obtina incadrarea cu boli profesionale, acest lucru fiind dovedit si prin faptul ca, in data de 11.02.2010, reprezentanti ai D. S. P. si I. T. M. Prahova s-au prezentat la locul de munca al reclamantului pentru a cerceta pe teren situatia de fapt si in prezenta reprezentantului Clinicii de Medicina Muncii cu care societatea are contract de colaborare, au efectuat cercetarea pentru a se confirma sau a se infirma caracterul profesional al imbolnavirii, rezolutia fiind data in aceeasi zi, prin Procesele - verbale nr. 26 si 27, ambele din data de 11.02.2010, fiind clar mentionat ca cele doua boli nu au caracter profesional pentru ca „nu se poate corela diagnosticul de profesionalitate al bolii cu expunerea profesionala la iritanti determinanti la locul de munca”.

S-a mentionat de parata ca cercetarea s-a efectuat intr-un mod profesional, reprezentantii D. S. P. si I. T. M. Prahova discutand cu salariatii care isi desfasoara activitatea la acelasi loc de munca cu reclamantul, solicitandu-le acestora sa desfasoare activitatile pe care le desfasoara, in mod curent; de asemenea, acestora li s-au pus la dispozitie documentatia tehnica cu privire la fluxul tehnologic de fabricatie care se desfasoara in atelierul respectiv, precum si buletinele toxicologice lunare care notifica faptul ca, din punct de vedere al noxelor, valorile inregistrate se situeaza mult sub limitele admise de lege in toata hala in care isi desfasura activitatea reclamantul si, cu toate acestea, Comisia de Experti de Medicina Muncii a preferat opinia nefondata a medicului de la Clinica C. si, la randu-i, fara a face cercetari amanuntite, a considerat, in mod eronat, ca cele doua boli au caracter profesional.

Insa, Comisia de Experti de Medicina Muncii a considerat ca „In cazul astmului bronsic profesional si a dermatitei profesionale, expunerea sub valoarea limita de expunere la noxe (respiratorii si/sau cutanate) nu exclude posibilitatea aparitiei imbolnavirii”, dar, din aceasta mentiune rezulta, cu claritate, ca salariatul putea contracta cele doua boli, prin expunere la orice alti agenti care puteau conduce la aparitia acestor boli, agenti cu valori reduse, chiar sub limitele admise, dar de oriunde din alt loc/spatiu decat de la locul de munca in care si-a desfasurat activitatea.

Ori, se cunoaste ca sunt foarte multi factori declansatori care puteau determina aparitia acesti boli, prezenti in mediul inconjurator sau in locuinta bolnavului, internarea reclamantului la Institutul National de Expertiza Medicala Bucuresti pentru obtinerea unei pensii de invaliditate pe cauza de boala profesionala pentru 2 zile (08.02.xxxx11), precum si investigatiile efectuate, precizate in biletul de iesire spital fiind formale pentru confirmarea unui diagnostic de boala profesionala si determinarea incapacitatii adaptative de 30%.

Pe de o parte, nivelul uleiurilor minerale si a celorlalte noxe de la locul de munca al reclamantului este aproape nedetectabil ori la un nivel nepericulos, in cazul dermatitei, daca acesta utiliza, in mod corect, echipamentul de protectie, nu avea cum sa intre in contact cu aceste substante chimice, din determinarile de noxe realizate in perioada in care reclamantul a lucrat la societatea parata, rezultand ca valoarea noxelor de uleiuri minerale a fost foarte redusa, scazand in timp datorita modernizarilor tehnologice pana la valoarea de 0,1, cand a devenit aproape nedetectabila de aparatele de masurare.

Atat medicii din Clinica C., cat si membrii Comisiei de Experti in Medicina Muncii au considerat ca  bronsic al reclamantului a fost declansat ca urmare a expunerii la fluorura de potasiu aluminata, cu precizarea ca, noxele de fluorura de potasiu aluminata nu au fost determinate la locul de munca al acestuia, prin masuratorile efectuate de inspectorii D. S. P. Prahova, astfel incat, se exclude aceasta cauza de imbolnavire, iar pe de alta parte, daca respecta regulile de operare a utilajului la care lucra, precum si indicatiile privind folosirea echipamentului de protectie, era imposibil ca sa intre in contact cu fluorura de potasiu aluminata sau sa inspire compusi ai acestei substante, asa cum se arata in „Modul de folosire al substantelor chimice si masurile de protectie a lucratorilor” in descrierea efectuata de Inspectorul S. S. M. Claudius M. pentru Masina de tuburi B90 (la care lucra reclamantul) unde se arata faptul ca, in conditiile in care, manipula in mod corect, conform instructiunilor primite, aceasta substanta, precum si echipamentul de protectie dat de societate, reclamantul nu avea cum sa intre in contact direct cu uleiuri minerale, aceste aspecte fiind constatate si de reprezentantii D. S. P. si I. T. M. Prahova prin procesele - verbale nr. 26 si 27 din 11.02.2010.

Pe de alta parte, in ceea ce priveste alte noxe prezente in aerul din hala de productie, respectiv N02 si CO, desi organele medicale nu au facut nicio referire directa la acestea, nivelul inregistrat de acestea nu numai ca nu depaseste, dar chiar este inferior concentratiei in care acesti agenti se regasesc in mediul inconjurator, astfel ca, din masuratorile D. S. P., fisele de securitate ale acestor doua produse, standardul de operare a utilajului si instructiunile proprii pentru acest post, rezulta ca este exclusa aparitia celor doua boli ale reclamantului datorita acestor doua substante chimice de la locul de munca la care fac referire medicii care au acordat caracterul profesional.

Raspunderea pentru prestatiile cuvenite reclamantului in cazul bolii profesionale a fost preluata de C. N. P. A. S., avand in vedere ca acesta a fost salariatul societatii si au fost platite contributiile de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale catre bugetul de stat si, incepand cu data de 01.01.2005, in conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, functioneaza sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.

Astfel, conform Legii nr. 346/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, asigurarea pentru boli profesionale reprezinta o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurari sociale, este garantata de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protectia sociala a salariatilor ce au fost diagnosticati cu boli profesionale.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 346/2002, „Prin asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale raspunderea civila a persoanei juridice pentru prestatiile prevazute in prezenta lege si pentru care s-a platit contributia de asigurare este preluata de asigurator”, art. 9 alin. 2 din acelasi act normativ stipuland ca un salariat dobandeste calitatea de asigurat la data incheierii contractului individual de munca, la aceeasi data stabilindu-se raporturile de asigurare intre parti.

Iar, potrivit dispozitiilor art. 12 din lege, dreptul la prestatiile si serviciile de asigurare pentru boli profesionale se naste de la data stabilirii raporturilor de asigurare.

De asemenea, la art. 5 alin. 1 din lege se dispune ca „Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi: a) persoanele care desfasoara activitati pe baza unui contract individual de munca”.

Obligatia de a incheia un contract de asigurare pentru a fi asigurate ii cazul bolilor profesionale revine numai persoanelor mentionate la art. 6 din Legea nr. 346/2002, care nu au calitatea de salariat, astfel incat, sustinerile reclamantului in acest sens sunt neintemeiate, in conditiile in care, societatea a platit intotdeauna contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorata pentru reclamant in perioada in care acesta a fost salariat.

Asadar, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 346/2002, C. N. P. A. S. raspunde pentru prestatiile de care beneficiaza un salariat conform legii ca urmare a diagnosticarii cu boala profesionala, ceea ce inseamna ca sustinerile reclamantului in sensul ca societatea trebuie sa raspunda datorita faptului ca nu a incheiat contract de asigurare pentru acesta sunt neintemeiate, aceasta nefiind o conditie legala pentru ca acesta sa fie despagubit de C. N. P. A. S.

Prestatiile cuvenite reclamantului si acordate de C. N. P. A. S., conform dispozitiilor Legii nr. 346/2002 ca urmare a declararii bolii profesionale, sunt suficiente pentru inlaturarea eventualelor prejudicii suferite.

S-a sustinut de parata ca la Cap. IV din Legea nr. 346/2002 se enumera prestatiile de care pot beneficia asiguratii in cazul aparitiei unor cazuri de boala profesionala, astfel: la sectiunea I din acest capitol se arata ca asiguratii au dreptul la prestatii medicale pentru investigarea, diagnosticarea, reabilitarea starii de sanatate, precum si recuperarea capacitatii de munca, in conformitate cu prevederile legale in vigoare. Toate aceste prestatii medicale enumerate pe larg in continuare, sunt suportate de catre asigurator, respectiv tratamente medicale ambulatorii, alte tratamente necesare restabilirii starii de sanatate sau ameliorarea deficientelor de sanatate survenite in urma unui risc asigurat, cat si pentru prevenirea diminuarii ori a pierderii capacitatii de munca si a necesitatii de ingrijire permanenta. De asemenea, tratamentele si curele balneoclimaterice la care face referire reclamantul in cererea de chemare in judecata sunt suportate de asigurator, insa, pe de alta parte, la sectiunea II se arata ca prestatiile si serviciile pentru reabilitare si reconversie profesionala se acorda de catre asigurator la solicitarea asiguratilor care, desi nu si-au pierdut complet capacitatea de munca, nu mai pot desfasura activitatea pentru care s-au calificat, ca urmare a unei boli profesionale.

Reclamantul a aratat ca prin decizia nr. 1645/30.03.2011 a Serviciului de Expertiza Medicala a Capacitatii de Munca s-a constatat ca i s-a redus capacitatea de munca cu 30%, insa, conform Sectiunii V a acestui capitol, are dreptul la o compensatie pentru atingerea integritatii in cazul in care, in urma bolii profesionale, ramane cu leziuni permanente care produc deficiente si reduce capacitatea de munca intre 20% - 50%. De altfel, prin adresa prin care i se aduce la cunostinta aceasta decizie, este instiintat ca indeplineste dreptul de a beneficia de prestatiile prevazute de lege, asa incat, parata considera ca prestatiile ce pot fi acordate conform legii de catre C. N. P. A. S. reclamantului, la solicitarea acesteia sau recomandarea medicului, sunt suficiente pentru a acoperi integral prejudiciile cauzate acestuia de afectiunile de care sufera si care au fost considerate boli profesionale.

Nu se poate antrena, in opinia paratei, raspunderea sa civila pentru eventuale prejudicii care nu sunt suportate de C. N. P. A. S., deoarece societatea si-a indeplinit obligatiile legale in materie de sanatate, securitate, protectie la locul de munca pentru reclamant si, in conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 346/2002 „in situatia in care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, in mod subsidiar si complementar, intra in functiune raspunderea civila, potrivit dreptului comun”.

Insa, in speta de fata, nu se poate atrage raspunderea civila a societatii pentru eventuale prejudicii suferite de reclamant ca urmare a diagnosticarii cu boala profesionala, avand in vedere ca si-a indeplinit obligatiile ce-i reveneau pe linie de securitate si sanatate la locul de munca, in general, cat si fata de reclamant.

Prin urmare, a considerat parata ca nu exista fapta ilicita care sa atraga raspunderea societatii, neexistand o legatura de cauzalitate intre vreo fapta ilicita a societatii si declansarea bolii profesionale a reclamantului.

In ceea ce priveste obligatiile de sanatate si securitate la locul de munca, a aratat parata ca prin personalul specializat in domeniul S. S. M., dar si prin partenerii contractuali autorizati, societatea si-a indeplinit, in mod constant, aceste obligatii ce-i revin, conform art. 7 lit. a) si b) din Legea nr. 319/2006, pentru: a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor si b) prevenirea riscurilor profesionale.

Societatea a asigurat un climat de lucru optim pentru salariatii sai in raport cu standardele in materie de sanatate, securitate si protectie la locul de munca, procedandu-se in mod permanent la evaluarea calitatii aerului de la locurile de munca din cadrul halei de productie, prin determinarile de noxe realizate, conform legii de catre D. S. P. Prahova, din aceste buletine de analiza rezultand ca nivelului noxelor atat in cadrul halei de productie, cat si la locul de munca al reclamantului a fost, intotdeauna, sub limita maxima prevazuta de lege si, in timp, unele dintre acestea, datorita masurilor de modernizare, au ajuns sa fie aproape nedetectabile.

S-a solicitat a se observa faptul ca din determinarile de noxe realizate in perioada in care reclamantul a lucrat la societatea parata, ca urmare a sistemelor de evacuare si tehnologiei folosite, valoarea noxelor de uleiuri minerale a fost mai mica de 0,1, fiind aproape nedetectabila de aparatele de masurare, iar valorile altor noxe prezente in aer, precum N02 si CO sunt cu mult sub limita admisa de lege si, chiar sub limita in care se gasesc in aerul din atmosfera.

Pentru postul pe care a lucrat reclamantul s-a realizat identificarea si evaluarea riscurilor de imbolnavire profesionala, prin urmare, acesta a fost informat cu privirea la acestea, atat la angajare, prin instruirea din data de 07.09.2009, cat si, in mod periodic, pe parcursul perioadei in care a fost angajatul societatii, asa cum rezulta din fisa de instruire individuala.

De asemenea, la angajare a fost informata si unitatea medicala care a eliberat avizul de aptitudine de riscurile existente la locul de munca, prin fisa de expunere si fisa de identificare a riscurilor de imbolnavire si, cunoscand riscurile de imbolnavire mentionate de societate, printre care si expunerea la acesti asa - zisi iritanti respiratori sau ulei mineral, unitatea medicala a considerat ca reclamantul este apt de munca.

Pe de alta parte, si unitatea medicala cu care parata avea contract in acea perioada nu a considerat ca trebuie schimbat locul de munca sau ca reclamantul este apt conditionat, pana in data de 08.07.2009.

Cu ocazia angajarii si, ulterior, in mod periodic, reclamantul a fost instruit privind masuri de sanatatea si securitatea in munca, purtarea echipamentului de protectie individuala, in mod adecvat, si alte asemenea masuri de S. S. M., asa cum rezulta din fisa de instruire individuala, in mod periodic, societatea acordand reclamantului echipamentele de protectie necesare la locul sau de munca, printre care si masca de protectie.

Pe de alta parte, salariatii au acces permanent la fisele tehnice de securitate a produselor chimice folosite la locul de munca, putand astfel sa se informeze privind modalitatea de manipulare a acestor substante, riscurile aferente si masurile de protectie care trebuie folosite, pentru utilajul la care isi desfasura activitatea reclamantul fiind realizate standarde de operare pas cu pas si instructiuni proprii de utilizare care contineau informatii privind utilizarea corecta pentru a se evita riscul de imbolnavire.

Urmarind eliminarea si reducerea riscului de imbolnavire, ca urmare a noxelor prezente in aer, in hala S. C. Calsonic K. Romania S. R. L., s-au luat masuri de protectie colectiva, fiind instalate doua tipuri de sisteme de evacuare ale noxelor din mediul de munca, respectiv: sisteme generale care sunt instalate pentru a evacua si reimprospata aerul din interiorul intregii hale de productie si sisteme integrate de exhaustare - sisteme integrate in echipamentele de munca ce pot genera noxe.

In data de 29.01.2010, sub nr. 62 si, respectiv nr. 63, Spitalul Clinic C. - Clinica de Medicina muncii, intocmeste Fisa de semnalare BP1 pe numele reclamantului, in care, la rubrica D. prezumtiv se mentioneaza: Suspiciune dermatita profesionala” in fisa nr. 62 si, respectiv „Suspiciune astm bronsic profesional” in fisa nr. 63, astfel ca, pentru a proteja starea sanatatii reclamantului, conducerea a propus acestuia schimbarea locului de munca, pe un post vacant la acea data care corespundea cu pregatirea lsa profesionala, propunerea conducerii societatii fiind, insa, refuzata, astfel cum a recunoscut si acesta.

Desi, parata considera ca nivelul de noxe ce pot fi prezente, in mod accidental sau obisnuit, in aerul din hala unde isi desfasura activitatea reclamantul nu puteau cauza  bronsic profesional, medicii de la Spitalul C. si Comisia de Experti de Medicina Muncii au apreciat, in mod eronat, acest de lucru, in conditiile in care, prin abaterile disciplinare savarsite de reclamant, acesta in mod deliberat si-a pus in pericol propria sanatate, acest aspect avand caracterul unei cauze exoneratoare de raspundere.

Parata S. C. Calsonic K. S. R. L. a mentionat ca instanta trebuie sa aiba in vedere faptul ca, in perioada in care a fost salariatul societatii, reclamantul in mod repetat nu a respectat prevederile Regulamentului intern, a fisei postului, a standardului de operare a utilajului, a instructiunilor proprii pentru postul montator subansamble privind obligatia de a purta, in mod corespunzator, echipamentul de protectie pus la dispozitie de societate, printre care si masca de protectie si, desi au fost luate toate masurile de siguranta si a fost asigurat salariatilor echipament de protectie, in mod paradoxal,parata este actionata in judecata de catre un fost salariat care nu isi respecta obligatiile de a purta echipamentul de protectie in mod corespunzator, conform instructajului pentru munca pe care o efectua.

Reclamantul nu a utilizat, in mod voit si declarat echipamentul de protectie pus la dispozitie de societate tocmai in scopul protejarii sanatatii acestuia, astfel incat, societatea nu poate fi tinuta ca fiind raspunzatoare pentru imbolnavirea acestuia si, mai mult decat atat, daca prin absurd, conditiile de la locul de munca ar fi constituit cauza imbolnavirii reclamantului, acesta ar fi singurul raspunzator pentru imbolnavire, in mai multe randuri fiind surprins ca nu utiliza deloc sau utiliza, in mod defectuos, echipamentul de protectie, in situatiile in care era obligatoriu sa-l poarte, potrivit studiilor de securitatea muncii facute de specialisti pentru postul de munca in care isi desfasura activitatea.

Astfel, in luna decembrie 2009, D. R. - tehnician incercari \' Componente Vehicule a inaintat conducerii societatii un referat care il privea pe reclamant, aratandu-se printre altele, faptul ca acesta nu purta echipamentul de protectie, respectiv masca de protectie respiratorie care face parte din echipamentul de protectie de la locul de munca unde isi desfasura activitatea si a carei purtare este obligatorie.

Asadar, la acea data reclamantul nu fusese diagnosticat inca ca fiind bolnav de astm bronsic si, pana atunci nu a semnalat crize de astm bronsic la locul de munca sau contact cutanat cu factori iritanti pentru care sa primeasca ingrijiri medicale, datorita faptului ca a intrat in concediu medical, nu s-a putut desfasura, imediat, cercetarea disciplinara prealabila impusa de lege pentru a se aplica masurile disciplinare corespunzatoare.

La data la care reclamantul s-a reintors la locul de munca din concediul medical, parata a aflat ca, intre timp, fusese diagnosticat cu suspiciune de boala profesionala pentru astm bronsic si dermatita de catre Clinica C., clinica de medicina muncii cu care societatea avea contract eliberandu-i, la intoarcerea din concediu, fisa de aptitudine conditionata, cu recomandarea obligatorie de a respecta conditiile de protectie individuala la locul de munca.

Pe cale de consecinta, de-abia in data de 15.03.2010, s-a efectuat cercetarea disciplinara pentru abaterea din luna decembrie 2009, insa, sanctiunea nu a mai putut fi aplicata, deoarece, in ziua cercetarii disciplinare, s-a constatat de catre superiorii acestuia ca a savarsit o alta abatere disciplinara, de aceeasi natura, mai exact, prin rapoartele intocmite de superiori, conducerea societatii a fost informata ca, in data de 15.03.2010, in jurul orei 16. 30, la verificarea postului unde isi desfasura activitatea reclamantul, s-a constatat ca acesta nu purta, in mod corespunzator, echipamentul de protectie, respectiv masca de protectie, in sensul ca aceasta nu ii acoperea, asa cum este corespunzator si zona nasului si, in plus, acesta mai avea si o alta masca pe care o deteriorase, respectiv in zona gurii era indepartat filtrul de protectie, astfel incat, masca nu mai avea nicio utilitate.

Parata S. C. Calsonic K. S. R. L. a solicitat a se observa faptul ca in cererea de chemare in judecata, reclamantul a aratat ca nu a purtat vreo masca pana in data de 15.03.2010, insa, aceasta afirmatie este falsa, deoarece a primit, periodic, masca de protectie si a fost obligat sa o poarte, de cate ori personale responsabile au sesizat acest lucru, iar pe de alta parte, din aceasta afirmatie reiese reaua - credinta a reclamantului care dovedeste ca nu dorea si a incercat sa nu poarte echipamentul de protectie corespunzator la locul de munca.

La aceeasi data - 08.03.2012, parata S. C. Calsonic K. S. R. L. a formulat, in baza art. 60 si urm. C. pr. civ., cerere de chemare in garantie a S. C. R. D. Center S. R. L. (f. 165 - vol. I), solicitand obligarea acesteia sa suporte daunele si orice alte sume de bani, in situatia in care parata va fi obligata la o eventuala plata, conform cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul R. M., aratand ca, acesta a fost angajat la societatea parata incepand cu data de 06.09.2007, in functia de montator subansamble si, la data angajarii, societatea avea contract de prestari servicii medicale, conform cerintelor legale cu societatea chemata in garantie, fisele de aptitudine emise pentru reclamant, pe perioada de la angajare si pana la incetarea contractului de munca, prezentandu-se, astfel: 07.07.2007 - apt - R. D. Center; 17.09.2007- adeverinta medicala - clinic sanatos R. D. Center; 27.09.2009 - apt - R. D. Center; 30.03.2009 - apt - R. D. Center; 08.07.2009 - apt conditionat cu recomandarea evaluarii lunare - Sunrise Medical Clinic; 03.09.2009 - apt conditionat - Sunrise Medical Clinic; 03.03.2010 - apt conditionat sub tratament medicamentos - Sunrise Medical Clinic.

Din analiza concediilor medicale pe care reclamantul le-a avut de la data angajarii se constata ca, desi in perioada 17.09.xxxx09, acesta a avut mai multe concedii medicale, avand ca diagnostic pneumonii si tuberculoza aparat respirator, S. C. R. D. Center S. R. L. a eliberat fisa de aptitudini cu „apt clinic sanatos” pentru respectivul loc de munca, iar la data de 15.06.2009, parata nemultumita fiind de serviciile medicale prestate de chemata in garantie a selectat un alt prestator de servicii medicale, respectiv S. C. Sunrise Medical Clinic S. R. L., ocazie cu care s-a solicitat predarea dosarele medicale ale angajatilor, dar, S. C. R. D. Center S. R. L. a refuzat fara motiv predarea acestora, fiind astfel in imposibilitate a dovedi un istoric medical legat de reclamantul R. M. .

Mai mult decat atat, incepand cu data incheierii contractului de prestari servicii medicale cu S. C. Sunrise Medical Clinic S. R. L., aceasta din urma societate nu mai elibereaza fisele de aptitudine cu mentiunea „Apt” si, dupa cum se poate observa, precizarea efectuata pe fisele de aptitudine este „apt conditionat”, in mod permanent si continuu, la fiecare examen medical.

In data de 29.01.2010, sub nr. 62 si, respectiv nr. 63, Spitalul Clinic C. - Clinica de Medicina muncii a intocmit Fisa de semnalare BP1 pe numele reclamantului in care, la rubrica „D. prezumtiv” se mentioneaza: „Suspiciune dermatita profesionala” in fisa nr. 62 si, respectiv „Suspiciune astm bronsic profesional” in fisa nr. 63.

In biletul de iesire din spital se precizeaza ca „debutul simtomatologiei respiratorii este marcat in 2008 prin tuse seaca iritativa la locul de munca. . . cand este si indrumat de medicul de familie catre serviciul de pneumologie unde se stabileste diagnostic de TBC pulmonar”.

Ori, intr-o atare situatie, societatea chemata in garantie ar fi trebuit sa o atentioneze pe parata cu privire la anume riscuri de imbolnavire ale salariatului la locul de munca ori asupra conditionarii sale de desfasurarea unei activitati la locul de munca in raport cu sanatatea si securitatea reclamantului.

In conformitate cu contractul nr. 147/11.04.2007, S. C. R. D. Center S. R. L. se obliga a presta urmatoarele: consilierea de specialitate in domeniul medicinii muncii privind evaluarea factorilor de risc implicati in imbolnavirile profesionale; consiliere de catre medicul de medicina muncii pentru investigatiile necesare, conform Ordinului M. M. S. S. si a Ordinului M. S. F. privind aprobarea Normelor de protectie a muncii; efectuarea investigatiilor si consultatiilor de specialitate necesare si consilierea fiselor de risc la recomandarea medicului de medicina muncii; monitorizarea starii de sanatate a angajatului, inclusiv prin: efectuarea investigatiilor imagistice (RPA radiografie pulmonara anterioara), conform consilierii medicului de medicina muncii; analiza dosarului medical si eliberarea avizului de aptitudine in munca de catre medicul de medicina muncii, aceleasi obligatii fiind mentinute si prin contractul nr. 330/24.03.2009.

Concluzionand, parata S. C. Calsonic K. S. R. L. a aratat ca, date fiind obligatiile contractuale asumate de S. C. R. D. Center S. R. L., considera ca aceasta societate trebuia sa verifice daca starea sanatatii salariatului R. M. permitea acestuia sa lucreze pe postul pe care era angajat in raport cu riscurile de la locul de munca si cu investigatiile periodice pe care trebuia sa le efectueze, dar si cu simptomele pe care le acuza.

Ulterior, la termenul de judecata din data de 03.05.2012, parata S. C. Calsonic K. S. R. L. a depus „Precizare privind cererea de chemare in garantie a S. C. R. D. Center S. R. L. (f. 170 - vol. I), aratand ca, in argumentarea sustinerilor privind cererea de chemare in garantie, art. 4 alin. 1 din H. G. nr. 355/2007 prevede ca „ Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata de catre medicii specialisti de medicina muncii”.

Pentru aceasta, parata S. C. Calsonic K. S. R. L. a incheiat contractul de prestari servicii cu chemata in garantie care si-a asumat si obligatia de analiza a dosarului medical si eliberarea avizului de aptitudine in munca, in conformitate cu prevederile art. 19 lit. a)/. b) din H. G. nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor, efectuarea examenului medical periodic avand urmatoarele scopuri: a) confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii in munca pentru profesia/functia si locul de munca pentru care s-a facut angajarea si s-a eliberat fisa de aptitudine; b) depistarea aparitiei unor boli care constituie contraindicatii pentru activitatile si locurile de munca cu expunere la factori de risc profesional.

Ori, dupa cum s-a aratat in cererea de chemare in garantie, S. C. R. D. Center S. R. L. a eliberat reclamantului atat la angajare, cat si la examenele periodice care au urmat, fise de aptitudine prin care acesta este considerat apt, fara nicio recomandare sau conditionare, cu precizarea ca acesta a ocupat acelasi loc de munca de la data angajarii si pana la incetarea raportului de munca, activitatea desfasurandu-se in aceleasi conditii de munca.

Potrivit fiselor de concedii medicale, inca din luna septembrie 2008, reclamantul a fost diagnosticat cu pneumonie cu microorganisme neprecizate, iar din data de 01.11.2008 cu tuberculoza, boli care au determinat perioade de incapacitate temporara de munca, de cca. 6 luni si, cu toate acestea, chemata in garantie a eliberat fisa de aptitudine cu „apt” chiar si la data de 30.03.2009.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 38 lit. c) din H. G. nr. 355/2007, in cazul schimbarii structurii de medicina muncii cu care a fost realizata supravegherea starii de sanatate a lucratorilor, inregistrarile medicale se predau noului cabinet de medicina muncii agreat de angajator, cu precizarea ca, din informatiile pe care parata le detine, noul cabinet de medicina a muncii cu care societatea a incheiat contract a solicitat inregistrarile medicale efectuate (detinute) de chemata in garantie, dar acestea nu au fost predate nici pana la aceasta data, astfel ca, este pusa in imposibilitatea de a cunoaste istoricul bolii si, respectiv informatiile din dosarul medical al salariatului pe care ar fi trebuit sa-l predea la angajare societatii de servicii medicale (cu viza medicului de familie).

Apreciaza parata S. C. Calsonic K. S. R. L. ca, daca S. C. R. D. Center S. R. L. si-ar fi respectat obligatiile contractuale si, respectiv pe cele legale, ar fi avut posibilitatea de a preveni o atare situatie, anume aceea de diagnosticare cu boala profesionala a reclamantului.

Prin intampinare la cererea de chemare in garantie (f. 181 - vol. I), S. C. R. D. Center S. R. L. a solicitat respingerea ca neintemeiata a acestei cereri, invederand ca, intre aceasta si parata S. C. Calsonic K. Romania S. R. L., s-au derulat relatii comerciale in baza contractelor nr. 147/11.04.2007 si nr. 330/24.03.2009 care au avut ca obiect prestarea de servicii de medicina muncii in favoarea acesteia din urma.

In ceea ce priveste reclamantul R. M., acesta a fost angajat de parata, in baza adeverintei medicale emisa de medicul de familie (deci, nu de catre societate) sub nr. 437/17.11.2007, adeverinta potrivit careia acesta nu figureaza in evidente cu boli psihice si cronice, la data angajarii, in baza fisei de expunere la riscuri profesionale completata de angajator (conform art. 2. 1 lit. a) din contractul nr. 147/11.04.2007) si a controlului medical, S. C. R. D. Center S. R. L., in mod corect constatand ca reclamantul era apt de munca.             /

Cum se mentioneaza in cererea de chemare in judecata, in intampinare, precum si cererea de chemare in garantie, astfel cum a fost precizata, in perioada 17-30.09.2008, reclamantul a avut contractul individual de munca suspendat, motivat de incapacitate temporara de munca (concediu medical), fiind diagnosticat cu pneumonie cu microorganisme neprecizate, insa, ulterior, dupa o zi, acesta a fost internat, fiind diagnosticat cu TBC pulmonar.

In perioada 01.10.xxxx09, reclamantul a urmat tratament pentru TBC care este o boala infecto-contagioasa, cu vindecare completa, iar pentru meseria reclamantului, aceea de montator subansamble, atat aceasta boala, cat si pneumonia nu au caracter de boli profesionale, cu mentiunea ca, S. C. R. D. Center S. R. L. nu are competenta sa identifice si sa stabileasca noxe profesionale, ci exclusiv sa asiste angajatorul la evaluarea riscurilor profesionale specifice fiecarui loc de munca, cu respectarea legislatiei privind securitatea si sanatatea in munca.

In ceea ce priveste identificarea riscurilor aferente fiecarui loc de munca din perspectiva bolilor profesionale si a factorilor de risc, aceasta obligatie revine angajatorului, prin intermediul compartimentului specializat, urmand a se constata ca diagnosticul de boala profesionala a fost pus in luna ianuarie 2010, deci dupa 10 luni de la ultima vizita medicala a reclamantului si acordarea avizului „apt de munca” de catre chemata in garantie, iar intreruperea concediului medical de catre medicul curant reprezinta dovada elocventa a faptului ca pacientul si-a redobandit capacitatea de munca, integral, astfel ca, in mod corect, s-a procedat atunci cand s-a acordat reclamantului, in data de 30.03.2009, viza „apt de munca”.

Orice eveniment cu potential impact asupra starii de sanatate si, implicit, asupra capacitatii de munca a salariatului - reclamant nu este sub controlul medicului de medicina muncii si, mai mult decat atat, controlul periodic de medicina muncii are o frecventa anuala, iar la momentul in care s-a primit avizul „apt de munca” reclamantul era intr-adevar apt de munca, evenimentele succedate ulterior si care au avut impact asupra capacitatii de munca a acestuia fiind in afara sferei de control juridic al S. C. R. D. Center S. R. L.

In aceeasi ordine de idei, urmeaza a se observa ca, in cuprinsul intampinarii, parata in mod constant a afirmat si probat faptul ca reprezentantii D. S. P. si I. T. M. Prahova s-au prezentat la locul de munca al reclamantului pentru a cerceta pe teren situatia de fapt si „in prezenta reprezentantului clinicii de medicina muncii cu care societatea noastra are contract de colaborare, au efectuat cercetarea pentru a se confirma sau infirma caracterul profesional al imbolnavirii”. Astfel ca potrivit proceselor verbale nr. 26 si nr. 27 din 11.02.2010, rezulta cu claritate ca cele doua boli (bronsic si dermatita de contact) nu au caracter profesional pentru ca „nu se poate corela diagnosticul de profesionalitate al bolii cu expunerea profesionala la iritanti determinati la locul de munca”.

Deci, rezulta fara dubii ca reprezentantii clinicii de medicina muncii, in speta Sunrice, la data efectuarii controlului, nu au efectuat masuratori sau identificat si stabilit riscurile de boli profesionale - in baza contractului de furnizare de servicii de medicina muncii incheiat cu societatea parata, ci doar au participat in cadrul controlului la identificarea si evaluarea unor factori de risc specifici locului de munca ocupat anterior de reclamant, aceasta participare respectand intocmai prevederile Legii nr. 418/2004 privind statutul profesional specific medicului de medicina muncii, neputand fundamenta pretentiile paratei de a chema in garantie S. C. R. D. Center S. R. L., intrucat obligatia de evaluare a factorilor de risc este obligatie legala care cade in sarcina angajatorului.

Totodata, parata sustine ca, in urma masuratorilor „nivelul uleiurilor minerale si a celorlalte noxe de la locul de munca al reclamantului este aproape nedetectabil ori la un nivel nepericulos, iar pe de alta parte, in cazul dermatitei, daca utiliza in mod corect echipamentul de protectie, reclamantul nu avea cum sa intre in contact cu aceste substante”.

Din aceste afirmatii se identifica doua aspecte foarte importante, si anume: parata a evaluat, cu respectarea dispozitiilor legale, riscurile profesionale aferente locului de munca ocupat de reclamant, ajungand la concluzia ca „nivelul uleiurilor minerale si a celorlalte noxe de la locul de munca al reclamantului este aproape nedetectabil ori la un nivel nepericulos; parata, in urma evaluarii facute, a furnizat salariatului in cauza echipament de protectie, insa, acesta nu l-a utilizat, asumandu-si, prin aceasta, inactiune consecintele potential vatamatoare asupra starii sale de sanatate.

In conformitate cu obligatiile asumate de parata S. C. Calsonic K. S. R. L., in baza contractului de prestari servicii medicale nr. 330/24.03.2009, aceasta si-a asumat obligatia de a completa „fisele de expunere la riscuri profesionale si sa raspunda pentru realitatea si actualizarea datelor completate” (art. 5. 2. 6 din contract) si, mai mult decat atat, potrivit unei alte obligatii asumate de beneficiar prin contract, acesta s-a angajat sa „colaboreze cu Prestatorul pentru realizarea obiectului contractului, sa permita accesul acestuia la locurile si datele stabilite pentru efectuarea serviciilor si sa comunice in scris, in termen de 5 zile, orice obiectiuni cu privire la obligatiile ce decurg din derularea prezentului contract” (art. 5. 2. 5 din contract).

Cum, pana la momentul formularii cererii de chemare in garantie, nu a survenit nicio comunicare scrisa din care sa rezulte ca Beneficiarul a fost nemultumit de modul de derulare a contractului incheiat cu S. C. R. D. Center S. R. L., aceasta din urma a exprimat serioase rezerve cu privire la modalitatea procesuala aleasa pentru semnalarea unor deficiente in derularea contractului, in realitate, potrivit dispozitiilor art. 60 si urm. C. pr. civ., chemarea in garantie reprezentand un mijloc procedural prin care o parte - parata in cazul de fata, extinde cadrul procesual din ratiuni care tin de opozabilitatea hotararii judecatoresti.

Dar, chemarea in garantie, astfel cum a fost formulata, porneste de la o derulare pretins defectuoasa a unui contract de furnizare de servicii de medicina muncii in care nu au existat niciun fel de incidente sau sincope care sa fi fost semnalate cu respectarea cadrului contractual, context in care, se opineaza ca cererea de chemare in garantie este inadmisibila, solicitandu-se respingerea acesteia, iar in masura in care parata si-a respectat, intocmai, obligatiile contractuale in ceea ce priveste completarea, in conditii reale, a fiselor de expunere la riscurile profesionale, este evident, ca si S. C. R. D. Center S. R. L., prin serviciile de medicina muncii furnizate si prin avizele medicale la angajare si/sau prin avizele periodice si-a respectat intocmai obligatiile asumate contractual.

Un alt aspect legat de modul de respectare de catre S. C. R. D. Center S. R. L. a obligatiilor contractuale asumate este legat de o alta obligatie corelativa asumata de parata, si anume aceea de a transmite informari cu privire la datele de desfasurare a sedintelor Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca (C. S. S. M.).

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 5. 1. 8 din Contract, departamentul de resurse umane al Beneficiarului avea obligatia de a informa S. C. R. D. Center S. R. L. cu privire la sedintele C. S. S. M. si, avand in vedere ca, potrivit dispozitiilor art. 189 alin. 3 Codul muncii, medicul de medicina a muncii este membru de drept al C. S. S. M., se solicita ca instanta sa dispuna administrarea de catre parata a unor dovezi din care sa rezulte ca au fost aduse la cunostinta S. C. R. D. Center S. R. L., prin medicul de medicina muncii desemnat prin contract, potentialele riscuri asociate locului de munca ocupat de reclamant si ca aceasta nu a facut, cu respectarea prevederilor legale si contractuale, propuneri cu privire la prevenirea bolilor profesionale asociate respectivului loc de munca.

Fata de aspectele prezentate, rezulta, in opinia S. C. R. D. Center S. R. L., in mod indubitabil ca cererea chemare in garantie, are la baza o conduita culpabila a paratei, astfel ca, exista ipoteza juridica de tipul”, imprejurare in care se solicita respingerea ca inadmisibila a cererii de chemare in garantie.

In dovedirea si, respectiv in combaterea cererii de chemare in judecata, partile au solicitat probe cu inscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori si expertiza medico - legala, probe incuviintate, in temeiul art. 167 alin. 1 C. pr. civ. (f. 344 - vol. I si f. 230 - vol. II)), la termenul de judecata din data de 27.09.2012 si, respectiv 08.04.2013.

Prin „Nota de sedinta” depusa de chemata in garantie R. D. Center S. R. L. la termenul de judecata din data de 19.11.2012, s-a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii de chemare in garantie formulata de parata S. C. Calsonic K. Romania S. R. L., avand in vedere ca, din actele depuse ca material probatoriu, rezulta ca, in perioada in care intre S. C. R. D. Center S. R. L. si parata S. C. Calsonic K. Romania S. R. L. se derulau relatii comerciale, in baza contractului nr. 147/11.04.2007 avand ca obiect prestarea de servicii de medicina muncii, parata a incheiat contractul nr. 99/25.04.2007 cu S. C. Enomis Consulting S. R. L. care avea ca obiect prestarea de servicii de evaluare a riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala la nivelul societatii, pe fiecare locuri de munca/posturi de lucru. In aceste conditii, se naste o intrebare legitima, si anume care este motivul pentru care parata a formulat impotriva S. C. R. D. Center S. R. L. cererea de chemare in garantie, sustinand ca aceasta ar fi avut obligatia sa identifice riscurile aferente fiecarui loc de munca din perspectiva bolilor profesionale si a factorilor de risc, in conditiile in care, aceasta a incheiat cu S. C. Enomis Consulting S. R. L. un contract avand ca obiect tocmai prestarea de servicii de evaluare a riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala la nivelul societatii pe fiecare locuri de munca/posturi de lucru.

R. D. Center S. R. L. are ca obiect unic de activitate prestarea de servicii medicale, activitate cu totul deosebita de cea de evaluare a riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala pentru care legislatia prevede cu totul alte acreditari decat cete pentru servicii medicale. Rezulta, fara putinta de tagada faptul ca parata, in mod nelegal, netemeinic si in scop sicanatoriu a inteles sa cheme S. C. R. D. Center S. R. L. in garantie, avand astfel un comportament procesual abuziv, fiind reiterate sustinerile in sensul ca, in calitate de prestator de servicii medicale de medicina muncii, nu a avut in relatia contractuala cu parata si nici nu poate avea competenta sa identifice si sa stabileasca bolile profesionale, ci exclusiv sa asiste angajatorul la evaluarea riscurilor profesionale specifice fiecarui loc de munca, cu respectarea legislatiei privind securitatea si sanatatea in munca.

Referitor la identificarea riscurilor aferente fiecarui loc de munca din perspectiva bolilor profesionale si a factorilor de risc, S. C. R. D. Center S. R. L. a aratat ca aceasta obligatie revine, potrivit dispozitiilor legale - Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, angajatorului, in speta, parata apeland la serviciile unei societati de profil care, in temeiul relatiilor contractuale, s-a obligat sa asigure prestarea de servicii de evaluare a riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala la nivelul societatii, pe fiecare loc de munca/post de lucru, in conformitate cu legislatia aplicabila. Rezulta, fara dubii, in opinia S. C. R. D. Center S. R. L., faptul ca parata si-a evaluat, cu respectarea dispozitiilor legale, riscurile profesionale aferente locului de munca ocupat de reclamant, astfel ca, chemata in garantie nu avea nicio obligatie sa presteze servicii de identificare a riscurilor de boli profesionale, intrucat, pe de o parte, nu are competenta in acest domeniu, iar pe de alta parte, parata avea incheiat un contract de servicii, in acest sens, dovada in acest sens, asa cum rezulta si din intampinarea paratei, fiind ca, in urma evaluarii facute, aceasta a furnizat salariatului in cauza echipament de protectie, insa acesta nu l-a utilizat, asumandu-si prin aceasta inactiune consecintele potential vatamatoare asupra starii sale de sanatate.

La solicitarea reclamantului R. M. a fost audiat martorul C. L. (f. 8 - vol. II), iar la cererea paratei S. C. Calsonic K. S. R. L. a fost audiat martorul V. S (f. 4 - vol. II).

Raportul de expertiza medico - legala intocmit de Serviciul Medico - Legal Ploiesti a fost depus la data de 14.11.2013 (f. 256 - vol. II) si, urmare a admiterii obiectiunilor formulate, la termenul de judecata din data de 16.12.2013, de parata S. C. Calsonic K. S. R. L., s-a dispus inaintarea dosarului Institutului National de Medicina Legala „M. Minovici” Bucuresti care, prin Comisia de Avizare si Control de pe langa I. N. M. L. Bucuresti, a inaintat lucrarea la data de 25.07.2014 (f. 110 - vol. III), fiind respinse cererile paratei privind atat efectuarea unei noi expertize medico - legale de catre I. N. M. L. Bucuresti, cat si cererea referitoare la sesizarea Comisiei de Avizare din cadrul I. N. M. L. Bucuresti, astfel cum rezulta din practicaua incheierii de amanare a pronuntarii a prezentei sentinte.

La acelasi termen de judecata - 16.09.2014, parata S. C. Calsonic K. S. R. L. a depus o Nota de sedinta (f. 146 - vol. III) prin care a invocat exceptia puterii de lucru judecat in ceea ce priveste primul capat de cerere al actiunii vizand „obligarea paratei la plata sumei de 300. 000 lei, cu titlu de despagubiri civile pentru prejudiciu moral, cauzat de imbolnavirea profesionala la locul de munca”.

Astfel, parata a invederat ca, intr-un alt dosar in care au figurat ca parti atat S. C. Calsonic K. S. R. L., cat si reclamantul R. M., respectiv dosarul nr. ...XX aflat pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a solicitat, la capatul de cerere numerotat cu 4, ca instanta de judecata sa dispuna obligarea societatii la plata de daune morale in cuantum de 50. 000 Euro pentru prejudiciul medical suferit, in cuprinsul actiunii (pag. 5), din motivele invocate de reclamant reiesind faptul ca prejudiciul medical suferit se referea la „bolile profesionale dobandite in cadrul acestui loc de munca”.

Prin sentinta civila nr. 1474/27.06.2011 pronuntata in dosarul mentionat, definitiva si irevocabila, prin respingerea recursului declarat de parata S. C. Calsonic K. S. R. L., a fost respins capatul de cerere privind obligarea la plata de daune morale in cuantum de 50. 000 Euro pentru prejudiciul medical suferit, in motivarea acestei hotarari, instanta de judecata aratand ca „daunele morale solicitate nu pol fi acordate”, intrucat „prejudicii de natura morala nu au fost probate de catre contestator”.

S-a sustinut de parata ca exceptia puterii lucrului judecat este o exceptie de fond care a fost dezvoltata de doctrina pe baza principiului conform caruia „hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).

In practica, prin Decizia nr. 631/10 martie 1973 a Tribunalului Suprem - Sectia Civila s-a aratat ca „pentru ca sa existe identitate de obiect intre doua actiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele actiuni in acelasi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor actiuni sa rezulte ca scopul final urmarit de reclamant este acelasi in ambele actiuni si, chiar daca, in primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidenta un drept invocat de o parte, solutia data de instanta are putere de lucru judecat intr-o actiune in care se incearca valorificarea aceluiasi drept”.

De asemenea, Decizia nr. 496/08.03.1975 a Tribunalului Suprem - Sectia Civila lamureste caracterul obligatoriu al dezlegarilor ramase definitive „Principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca definitiva printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara, data in alt proces”.

In consecinta, a aratat parata S. C. Calsonic K. S. R. L., atat in practica, cat si in doctrina, s-a statuat ca puterea de lucru judecat nu este limitata la dispozitivul hotararii, ci ea se intinde si asupra considerentelor hotararii care constituie sustinerea necesara a dispozitivului, facand corp comun cu acesta.

Avand in vedere aceste consideratii, parata a precizat ca cererea formulata de reclamantul R. M. in dosarul anterior si cererea din prezentul dosar, chiar daca sunt formulate in mod putin diferit, urmaresc aceleasi scop final, respectiv obligarea S. C. Calsonic K. S. R. L. la plata daunelor morale motivat de imbolnavirea profesionala a reclamantului la locul de munca, cu mentiunea ca, fata de aceasta cerere, sentinta civila nr. 1474/27.06.2011 pronuntata in dosarul nr. ...XX are putere de lucru judecat, instanta transand, in mod definitiv si irevocabil, aceasta chestiune de drept supusa judecatii.

Prin sentinta civila nr. 2156/30 septembrie 2014, Tribunalul Prahova a

respins exceptia puterii de lucru judecat in ceea ce priveste capatul de cerere prin care s-a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 300. 000 lei cu titlu de despagubiri civile pentru prejudiciul moral cauzat de imbolnavirea profesionala la locul de munca, invocata de parata la termenul de judecata din data de 16.09.2014.

A fost respinsa actiunea formulata de reclamant, ca neintemeiata.

S-a respins cererea de chemare in garantie a S. C. R. D. Center S. R. L., formulata de parata, astfel cum a fost precizata (f. 165 - 170, vol. I), luandu-se act ca parata isi rezerva dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.  

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele :

In ceea ce priveste exceptia puterii de lucru judecata invocata de parata S. C. Calsonic K. S. R. L. in raport cu sentinta civila nr. 1474/27.06.2011 pronuntata de Tribunalul Prahova in cauza ce a format obiectul dosarului nr. ...XX, irevocabila, tribunalul a retinut ca, puterea de lucru judecat - res iudicata pro veritate habetur - este reglementata de art. 1201 C. civ., ca o prezumtie legala absoluta irefragabila si de art. 166 C. pr. civ., ca o exceptie de fond, peremptorie si absoluta.

Pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie sa existe tripla identitate de parti, obiect si cauza.

Cat priveste primul element - partile - se are in vedere nu prezenta lor fizica la proces, ci prezenta juridica, adica participarea la proces in nume propriu sau in calitate de reprezentant. In sfera notiunii de obiect al cererii de chemare in judecata se include nu numai obiectul material (pretentia concreta), ci si dreptul subiectiv care poarta asupra obiectului material. Prin cel de-al treilea element - cauza - se intelege fundamentul pretentiei afirmate si nu se confunda cu dreptul subiectiv, dar nici cu mijloacele de dovada a faptelor pe care reclamantul isi intemeiaza pretentiile.

Asadar, cauza cererii de chemare in judecata este reprezentata de institutia sau categoria juridica ori de principiul de drept substantial pe care reclamantul isi intemeiaza pretentia sa, iar cum solutia se pronunta intr-un caz determinat, intereseaza nu numai regula de drept, ci si imprejurarile de fapt datorita carora regula respectiva se aplica in acea speta.

Data fiind aceasta prezentare analitica a institutiei puterii de lucru judecat prin prisma elementelor care o compun si, in acelasi timp, ii conditioneaza incidenta, tribunalul a constatat ca prin cererea ce a format obiectul dosarului nr. 2148/ 105/2010, contestatorul R. M. (reclamant in cauza de fata) a solicitat in contradictoriu cu intimata S. C. Calsonic K. S. R. L. (parata din prezenta cauza) anularea deciziei nr. 457/26.03.2010, repunerea in situatia anterioara concedierii, obligarea la plata unor despagubiri banesti egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, daune materiale si morale (f. 148 - vol. III).

Prin sentinta civila nr. 1474/27.06.2011 pronuntata in sus - mentionatul dosar, irevocabila prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de parata S. C. Calsonic K. S. R. L., potrivit deciziei nr. 104/17.01.2012 a Curtii de Apel Ploiesti (f. 148 - 157, vol. III), a fost admisa in parte contestatia formulata de contestatorul R. M., dispunandu-se anularea deciziei nr. 457/26.03.2010, reintegrarea acestuia pe postul detinut anterior, obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, respingand in rest actiunea, in considerentele hotararii aratandu-se ca „daunele materiale solicitate nu pot fi acordate, intrucat contestatorul nu a produs probe in sensul ca locul de munca in care este incadrat ar fi incadrabil in conditii speciale, vatamatoare, grele sau periculoase, in situatia in care, legislatia muncii prevede astfel de sporuri, iar pentru incadrarea locurilor de munca exista o perioada speciala (H. G. nr. 246/ 2007). De altfel, nici daune morale solicitate nu pot fi acordate, intrucat un eventual prejudiciu - afectiuni medicale dobandite pe perioada in care contestatorul a lucrat la intimata pot fi cerute, pe cale separata, in temeiul unor legi speciale, iar prejudicii de natura morala nu au fost probate de contestator”.

Pe calea prezentului demers judiciar, prin primul petit al actiunii in raport cu care parata S. C. Calsonic K. S. R. L. a invocat exceptia puterii lucrului judecat, reclamantul R. M. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 300. 000 lei cu titlu de despagubiri civile pentru prejudiciul moral cauzat de imbolnavirea profesionala la locul de munca, in meseria de montator subansamble, ca urmare a neluarii de catre parata a masurilor de protectie impotriva imbolnavirilor profesionale si pierderii capacitatii de munca cu 30%.

Din economia argumentelor in temeiul carora a fost respinsa, in cadrul dosarului nr. ...XX, cererea contestatorului R. M. de obligare a paratei S. C. Calsonic K. S. R. L. la plata daunelor morale, tribunalul a retinut ca acestea au fost solicitate pentru pretinse afectiuni medicale dobandite de salariat in perioada in care acesta si-a desfasurat activitatea in cadrul societatii, fara a se oferi alte date suplimentare si, daca se poate constata existenta identitatii de parti si, posibil de obiect intre cele doua cauze, este cert ca celalalt element care antreneaza puterea de lucru judecat - cauza - nu exista, in raport de fundamentul pretentiei afirmate in respectivul litigiu, dar si de imprejurarile de fapt care au generat demersul judiciar anterior.

Pentru aceste considerente, tribunalul a respins exceptia puterii de lucru judecat in ceea ce priveste capatul de cerere prin care s-a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 300. 000 lei cu titlu de despagubiri civile pentru prejudiciul moral cauzat de imbolnavirea profesionala la locul de munca, invocata de parata S. C. Calsonic K. S. R. L. la termenul de judecata din data de 16.09.2014.

Pe fondul cauzei, din probatoriile administrate in cauza, respectiv inscrisurile depuse la dosar, tribunalul a retinut ca reclamantul R. M. a fost angajat in cadrul paratei S. C. Calsonic K. S. R. L., in functia de montator subansamble la Departamentul Productie, conform contractului individual de munca incheiat si inregistrat la I. T. M. Prahova sub nr. .../18.09.2007.

Conform Fisei de instruire individuala pentru securitatea si sanatatea in munca intocmita la data de 07.09.2007, semnata personal de reclamant, acestuia i-au fost aduse la cunostinta prevederile legale in cazul riscurilor potentiale de accidente, a imbolnavirilor specifice locului de munca si acordarea primului ajutor la locul accidentului (f. 62 - vol. I), fisele de instruire periodica fiind, de asemenea, semnate de reclamant (f. 63 - 65, vol. I).

Potrivit inscrisului sub semnatura privata intitulat „Declaratie” din data de 15.03.2010, reclamantul R. M. a declarat, pe proprie raspundere, ca a primit echipamentul de lucru si protectie, constand, printre altele, si in masca de protectie (f. 26 - vol. I).

Analizand fisa postului reclamantului pentru functia de montator subansamble - fisa semnata personal de acesta, s-a constatat ca, la rubrica „Altele” se retine ca, printre responsabilitatile tehnice care ii reveneau in functia detinuta, era si aceea de a respecta normele de protectie a muncii, astfel incat, activitatea sa se desfasoare in conditii optime de siguranta, utilizand echipamentul de lucru si protectie pus la dispozitie de catre angajator (f. 31 - vol. I).

Ca este asa rezulta si din raspunsurile reclamantului la interogatoriul luat la solicitarea paratei (f. 13 - vol. II) unde, acesta recunoaste simplu, fara adaosuri sau retineri, faptele alegate de partea care a propus aceasta proba, si anume ca societatea i-a pus la dispozitie echipamentul individual de protectie specific locului de munca (intrebarea nr. 10), ca fisele tehnice de securitate a substantelor chimice folosite in procesul de productie erau disponibile la fiecare loc de munca (intrebarea nr. 14), dar si ca a primit compensatie pentru atingerea integritatii de la Casa Judeteana de Pensii Prahova, respectiv doua salarii brute la nivelul anului 2011 (intrebarea nr. 24).

Biletul de iesire din spital din data de 29.01.2010 eliberat de Spitalul Clinic C. - Clinica Medicina Muncii atesta imprejurarea ca, diagnosticul reclamantului la externare, a fost acela de astm bronsic profesional prin expunerea la iritanti respiratorii (fluorura de potasiu aluminata) forma usoara persistenta si dermatita de contact - maini bilateral, prin expunere la iritanti (fluorura de potasiu aluminata, uleiuri minerale), in descrierea epicrizei mentionandu-se ca pacientul este expus profesional la noxe chimice, suprasolicitari posturale (ortostatism prelungit, pozitii/posturi vicioase, manipulare manuala de greutati), debutul simptomatologiei respiratorii fiind marcat in anul 2008, prin tuse seaca iritativa la locul de munca, in contact cu solutia de fluorura de potasiu aluminata si aerosoli de uleiuri minerale, cu remisia simptomatologiei in perioadele de concediu de odihna si repaus saptamanal (f. 23 - vol. I).

La data de 16.03.2010, reclamantul R. M. a sesizat I. T. M. Prahova cu privire la faptul ca, nepurtand masca de protectie cu o zi inainte, ci numai cu ocazia manipularii substantelor si refuzand sa semneze un inscris prin care, pe proprie raspundere, recunostea ca nu poarta masca de protectie, a fost pontat cu numai 6 ore, in conditiile in care a prestat munca, conform programului de lucru (f. 27 - dos. fond).

Prin adresa nr. 1036/16.04.2010 emisa de I. T. M. Prahova, s-a comunicat reclamantului ca, urmare a sesizarii inregistrata sub nr. 1036/16.03.2010, exista obligativitatea purtarii mastii de protectie a cailor respiratorii, ca mijloc de protectie individuala in cadrul operatiilor de „Alimentare cu flux”, „Verificare si completare ulei” si in cazul interventiilor care presupun curatarea rolelor de formare ale masinilor de fabricat tuburi de impuritati care pot apare pe rola de aluminiu, iar din documentele solicitate la control, dar si din declaratiile operatorilor si personalului cu responsabilitati in supravegherea si coordonarea procesului de productie a reiesit faptul ca, la postul de lucru „Masina de fabricat tuburi - Linia de fabricatie B - 90”, in afara operatiilor aratate, nu se utilizeaza masca de protectie a cailor respiratorii, ca mijloc de protectie individuala, insa, in ceea ce priveste aspectul semnalat de reclamant referitor la faptul ca starea sanatatii nu ii permite purtarea mastii de protectie a cailor respiratorii, s-a aratat ca, in data de 03.03.2010, a fost emisa, pe numele sau, fisa de aptitudine nr. CK 210 in care este consemnat avizul medical „apt conditionat” la reluarea activitatii, pentru functia de „montator subansamble” si, potrivit inscrierilor efectuate de medicul specialist de medicina muncii, reclamantul putea sa isi desfasoare activitatea, cu respectarea urmatoarelor recomandari: „Sub tratament medicamentos; Dispensarizare medic de familie si specialist; cu respectarea conditiilor igienico - sanitare si de protectie individuala la locul de munca” (f. 33 - dos. fond).

In aceste conditii, prin Hotararea nr. 171/07.05.2010 a M. M. F. P. S. - Comisia de Experti de Medicina Muncii, in urma analizarii, in data de 07.05.2010, a solicitarii reclamantului R. M. inregistrata sub nr. 171/31.03.2010 care, nemultumit fiind ca nu i s-a confirmat caracterul profesional al bolii, a confirmat acest aspect, avand in vedere expunerea profesionala cronica la cumulul de iritanti respiratorii si cutanati, conform fisei de identificare a riscurilor profesionale a lucratorului, precum si a fiselor tehnice de securitate a produselor, urmand ca D. S. P. Prahova sa aduca la indeplinire respectiva hotarare (f. 19 - vol. I).

Anterior acestui moment, respectiv la data de 15.03.2010, supervizorul D. R. a intocmit nota inregistrata sub nr. 652 prin care aducea la cunostinta Departamentului de Resurse Umane imprejurarea ca, in data de 15.03.2010, in jurul orei 16,30, la verificarea postului de fabricare tuburi unde isi desfasura activitatea reclamantul R. M., avand functia de montator subansamble la Departamentul Productie, s-a constatat ca acesta nu purta echipamentul de lucru, in mod corespunzator, respectiv masca de protectie, in sensul ca aceasta nu il acoperea astfel cum trebuia, respectiv si in zona nasului, avand si o alta masca pe care o deteriorase, masca pusa efectiv in interiorul celeilalte masti; cea de-a doua masca era, insa, deteriorata, avand in interior, in zona gurii, practicata o gaura prin care reclamantul spunea ca respira (f. 122 - vol. I).

La intrebarea supervizorului referitoare la motivul pentru care masca era deteriorata, raspunsul reclamantului a fost in sensul ca nu poate respira, mereu, prin cea cu filtru, schimbandu-le din cand in cand, cu precizarea ca, la revenirea din concediul medical, i-au fost prelucrate, din nou, regulamentele interne, insa, reclamantul a sustinut faptul ca nu va purta masca de protectie in concordanta cu cerinta, drept pentru care a fost rugat sa mearga 5 minute in zona de odihna pentru a-si reconsidera comportamentul.

Avand in vedere atitudinea reclamantului, supervizorul a informat superiorii sai - P. S. - Coordonator Productie si V. S - Manager Productie cu privire la refuzul acestuia de a purta echipamentul de protectie, cei doi informand, la randul lor, referitor la acest incident, pe T. M. - Director Resurse Umane care a sugerat ca ar fi bine sa se poarte o discutie cu salariatul pentru a-i reaminti ca purtarea echipamentului este obligatorie sau, in caz contrar, reclamantul sa completeze, pe proprie raspundere, o declaratie in care sa mentioneze ca refuza purtarea echipamentului de protectie, acesta refuzand atat purtarea mastii, cat si semnarea oricarui gen de declaratie, dar si intoarcerea in hala de productie, ramanand in zona destinata servirii mesei pana la sfarsitul programului, refuzand practic realizarea sarcinilor de serviciu din ziua respectiva.

Potrivit Procesului - verbal privind desfasurarea procedurii cercetarii disciplinare prealabile din data de 23.03.2010, ca urmare a evenimentelor petrecute in ziua de 15.03.2010, s-a stabilit, in ceea ce priveste gravitatea faptei, ca reclamantul a incercat sa isi puna in pericol sanatatea si securitatea in munca, cu atat mai mult cu cat, era diagnosticat cu o problema respiratorie, fiind declarat apt conditionat de catre medicul de medicina muncii si, oferindu-i-se prin Comunicarea nr. 311/04.03.2010, schimbarea locului de munca, acesta a refuzat semnarea acesteia (f. 127 - vol. I).

Martorul V. S audiat la solicitarea paratei (f. 4 - vol. II) a aratat ca, de la momentul angajarii sale - luna martie 2009, exista o firma specializata care, lunar, se deplasa la sediul societatii pentru a prelucra salariatilor normele de protectie a muncii si, trecand prin hala, cel putin o data pe zi, din discutiile cu supervizorul a inteles ca reclamantul nu purta intotdeauna masca de protectie, iar dupa revenirea acestuia din concediul medical si cunoscand si afectiunile pulmonare de care acesta suferea, i s-a atras atentia sa poarte, in permanenta, masca de protectie in timpul cat se afla la postul de lucru, in conditiile in care, realiza alimentarea cu ulei sau cu banda de aluminiu, aceasta operatiune fiind efectuata de cel mult doua ori in cadrul unui schimb si cel mult 5 minute.

A mai declarat martorul faptul ca, dupa imbolnavirea reclamantului, conducerea societatii i-a oferit un loc de munca in sectorul administrativ, insa acesta a refuzat, cu precizarea ca, locul de munca al reclamantului nu era unul solicitant, iar purtarea mastii de protectie era tocmai in beneficiul salariatilor, pentru a se evita orice potential risc.

La randul sau, martorul C. L. audiat la cererea reclamantului (f. 8 - vol. II) a mentionat ca si el a fost diagnosticat cu boala profesionala, respectiv astm bronsic profesional si, dupa aparitia bolilor profesionale, salariatii au fost dotati cu masti din hartie care nu erau profesionale si care, insa, nu erau schimbate in aceeasi zi, intrucat, uneori, nu existau, numeric, pentru cati muncitori erau, fiind nevoiti sa le poarte pe cele care erau deja imbibate cu uleiurile cu care lucrau, cu precizarea ca, martorul impreuna cu reclamantul au aparut la un post de televiziune pentru a relata cu privire la conditiile de munca, fapt care caracterizeaza depozitia martorului printr-un evident subiectivism.

Raportul de expertiza medico - legala intocmit de Serviciul Medico - Legal Ploiesti (f. 156 - vol. II) a aratat ca reclamantul R. M. s-a aflat in concediu medical pentru tratarea tuberculozei pulmonare in perioada 17.09.xxxx09, T. B. C. - ul pulmonar fiind o boala infecto - contagioasa pulmonara care, prin tratament adecvat, se vindeca si care nu are caracterul de boala profesionala pentru meseria de montator subansamble.

In urma tratamentului efectuat, reclamantul a fost reexaminat in data de 30.03.2009 de catre S. C. R. D. Center S. R. L., eliberandu-i-se viza de „apt” pentru reluarea activitatii profesionale, iar potrivit inscrisurilor aflate la dosar, contractul paratei S. C. Calsonic K. S. R. L. cu R. Center a expirat la data de 15.06.2009, ultima viza medicala asupra reclamantului fiind din data pe 30.03.2009, cu precizarea ca nu exista acte medicale din care sa rezulte ca reclamantul ar fi suferit de vreo afectiune acuta sau cronica anterior momentului angajarii la unitatea parata.

Si raportul de noua expertiza medico - legala intocmit de Comisia de Avizare si Control de pe langa I. N. M. L. M. Minovici Bucuresti (f. 110 - vol. III) a aratat ca, in cazul reclamantului R. M.,  bronsic are caracter de boala profesionala, neexistand date medicale care sa sustina preexistenta acestui diagnostic anterior lunii ianuarie 2010 si, fiind o persoana fumatoare, fumatul este un factor de risc pentru bronhopneumopatie cronica obstructiva, cancer pulmonar, putand agrava diverse alte boli respiratorii preexistente.

Insa, potrivit proceselor - verbale nr. 26 si nr. 27, ambele incheiate la data de 11.02.2010 de catre Dr. Stanaranga E. - Medic Primar medicina muncii, in prezenta ing. C. S. - Inspector I. T. M. Prahova (f. 3 - vol. II), procedandu-se la cercetarea cazului de imbolnavire profesionala a reclamantului R. M. din cadrul S. C. Calsonic K. S. R. L., depistat de unitatea sanitara Spitalul Clinic C. - Clinica de Medicina Muncii cu diagnosticul de „suspiciune dermatita de contact maini bilateral prin expunere la iritanta si, respectiv astm bronsic profesional prin expunere la iritanti respiratorii” s-a constatat ca nu se poate declara caz de imbolnavire profesionala, deoarece nu se poate corela diagnosticul de profesionalitate a bolii cu expunerea profesionala la iritantii incriminanti la locul de munca, contactul cu acesti iritanti fiind redus la minim, angajatul avand in dotare echipament individual de protectie, utilajul fiind carcasat, alimentarea lui cu substante de lucru facandu-se de unul - doua ori pe schimb (8 ore).

In continuare, s-a mai aratat ca dozarea nu necesita contact direct si dureaza maxim 10 minute, toata instalatia fiind etansa, procesul este automatizat, substantele utilizate nu se descompun la temperaturi ambientale, iar buletinele toxicologice eliberate de laboratorul de toxicologie al D. S. P. Prahova nu pun in evidenta depasiri ale valorilor limita de expunere profesionala (concentratia determinata intre 0. 1 - 0. 9 mg. /m3), cu mentiunea ca angajatul a fost diagnosticat cu TBC pulmonar, fiind internat si tratat timp de 6 luni pentru aceasta afectiune.

Data fiind situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta si prezentata in precedent, prin prisma probelor administrate in cauza, dar si a normelor juridice incidente in solutionarea pricinii, tribunalul a constat ca lipsa unor teste stiintifice si analize medicale care sa ateste faptul ca  bronsic al reclamantului este consecinta directa a noxelor de la locul de munca este precizata si de catre I. N. M. L. M. Minovici Bucuresti care, pentru o clarificare a problemelor ridicate de parata S. C. Calsonic K. S. R. L., in raportul de expertiza - raspuns la obiectivul nr. 5 (f. 130 - vol. III), arata ca, anterior stabilirii diagnosticului de boala profesionala nu se putea prevedea ca susnumitul (nb. reclamantul) va dezvolta astm bronsic, deoarece nu se putea prevedea evolutia fiecarui individ in conditiile expunerii la noxe respiratorii, acest raspuns tinand de particularitatile si reactivitatea fiecarei persoane”.

Pornind de la definitia astmului bronsic profesional ca fiind  bronsic indus in mod specific de expunerea la un „agent” prezent exclusiv la locul de munca,  agravat de profesie fiind  preexistent care se agraveaza la locul de munca prin expunere la iritanti si alergeni respiratori, este evident ca, in speta, nu s-a facut dovada existentei unui factor aflat la locul de munca al reclamantului de natura a fi cauzator al astmului bronsic profesional, edificatoare in acest sens fiind procesele - verbale nr. 26 si nr. 27, ambele din data de 11.02.2010 care isi vor produce pe deplin efectele in vederea carora au fost intocmite, a stabilit instanta de fond.

Nu in ultimul rand, analizand fisa medicala a reclamantului aflata la C. M. I. B. R. (f. 45 - vol. III), la pozitia nr. 9 datata 25.09.2008, este mentionat „astm bronsic anamnestic”, sens in care se apreciaza ca reclamantul putea suferi de astm bronsic anterior datei la care s-a angajat in cadrul paratei S. C. Calsonic K. S. R. L., acest fapt - preexistenta astmului bronsic anterior lunii ianuarie 2010 care, nefiind cunoscut de catre I. N. M. L. M. Minovici Bucuresti, dat fiind faptul ca fisa medicala nu a fost comunicata acestei institutii, fiind depusa in perioada in care judecata pricinii era suspendata, fiind de natura sa anuleze concluziile cu privire la primul obiectiv al expertizei medicalo - legale intocmita de I. N. M. L. M. Minovici Bucuresti care motiveaza caracterul de boala profesionala doar pe faptul ca nu exista date medicale care sa sustina preexistenta acestui diagnostic anterior lunii ianuarie 2010, imprejurare care conduce la concluzia ca, in speta, nu s-a dovedit caracterul profesional al astmului bronsic, a motivat instanta de fond.

Insa, din intreg materialul probatoriu administrat in cauza, astfel cum a fost prezentat si analizat in precedent, rezulta elemente ce definesc vinovatia reclamantului in nerespectarea normelor de protectie a muncii pentru care a fost instruit atat inainte de declararea cazului de boala profesionala, cat si ulterior, acesta dand dovada de rea - credinta prin atitudinea adoptata la locul de munca, atitudine generatoare, prin ea insasi, de posibilitatea unei imbolnaviri, a stabilit tribunalul.

Prin petitul actiunii, reclamantul R. M. a solicitat obligarea paratei S. C. Calsonic K. S. R. L. la plata sumei de 300. 000 lei cu titlu de despagubiri civile pentru prejudiciul moral cauzat de imbolnavirea profesionala la locul de munca, in meseria de montator subansamble, ca urmare a neluarii de catre aceasta a masurilor de protectie impotriva imbolnavirilor profesionale si pierderii capacitatii de munca cu 30%, precum si obligarea paratei, cu incepere de la data de 07.05.2010 la o prestatie periodica, in raport de pierderea capacitatii de munca cu 30% si pentru viitor, pana la redobandirea capacitatii de munca, ca diferenta dintre veniturile nete obtinute in luna mai 2010 si veniturile pe care le-ar fi obtinut in prezent, reduse cu 30%

In acest sens, urmeaza a se avea in vedere Hotararea nr. 155/23.02.2011 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 224 din data de 31.03.2011 privind aprobarea criteriilor si normelor de diagnostic clinic, diagnostic functional si de evaluare a capacitatii de munca pe baza carora se face incadrarea in gradele I, II si III de invaliditate care, la pct. 5 din Anexa, arata ca incapacitatea adaptativa cuprinsa intre 20% - 49% este considerata o deficienta usoara care afecteaza in mod nesemnificativ activitatile cotidiene si profesionale, putand aparea contraindicatii privind activitatea profesionala/recomandari privind schimbarea locului de munca, capacitatea de munca fiind pastrata.

Retinandu-se ca, in speta, pe de o parte, nu exista caz de imbolnavire la locul de munca al reclamantului care, astfel cum s-a aratat, are capacitatea de munca pastrata, este evident ca nu se poate dispune obligarea paratei la plata unei prestatii periodice in raport cu pretinsa pierdere a capacitatii de munca, cata vreme, cum este cunoscut, prejudiciul invocat de reclamant trebuie sa fie real si cert, adica sa aiba o existenta sigura, neindoielnica si, in acelasi timp, sa i se poata stabili intinderea, a apreciat prima instanta.

Din probele administrate in cauza, tribunalul a retinut ca pretinsul prejudiciu invocat de reclamant nu indeplineste conditiile necesare pentru antrenarea raspunderii delictuale a paratei, cu precizarea ca, raspunderea patrimoniala a angajatorului constituie o forma a raspunderii civile contractuale reprezentand o sanctiune specifica care intervine pentru savarsirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii in executarea unor raporturi juridice de munca.

Pentru angajarea acestei forme de raspundere este necesara, insa, indeplinirea cumulativa a unor conditii, si anume: existenta unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legaturii de cauzalitate intre fapta si rezultat, dar si vinovatia angajatorului, necesitatea indeplinirii acestei din urma conditii fiind prevazuta, in mod expres, de dispozitiile art. 269 Codul muncii.

Potrivit practicii in materie, la baza raspunderii patrimoniale sta vinovatia (culpa) angajatorului, vinovatie care trebuie dovedita, neputand a fi prezumata, culpa angajatorului fiind o cerinta esentiala a raspunderii angajatorului, conform art. 269 Codul muncii si art. 44 din Legea nr. 319/2006, aceasta din urma facand trimitere la legea civila.

De asemenea, practica in materie a statuat faptul ca, in lipsa unuia din elementele ce conduc la raspunderea patrimoniala, in cazul de speta, raspunderea angajatorului nu poate fi atrasa, cata vreme, nu s-a probat existenta unei fapte ilicite, a unui prejudiciu care, in speta, ar fi fost reprezentat de pierderea capacitatii de munca, a raportului de cauzalitate intre fapta si rezultatul produs si a vinovatiei angajatorului care, este evident, ca a luat toate masurile ce se impuneau pentru a asigura un climat optim de munca caracterizat prin siguranta si protectie la locurile de munca.

Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul constatand ca actiunea formulata de reclamantul R. M. este neintemeiata, a dispus respingerea acesteia.

Impotriva sentintei  civile nr. 2156/2041 din data de 30.09.2014 pronuntata de Tribunalul Prahova a declarat recurs reclamantul R. M., apreciind ca este nelegala si netemeinica, solicitand casarea hotararii si retinerea spre rejudecare a cauzei pe fond pentru urmatoarele motive:

Recurentul a sustinut ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material, deoarece instanta de fond nu a tinut cont de toate probele depuse la dosar, in pronuntarea hotararii instanta de fond a dat eficienta unor acte emanate de o comisie locala inferioara, in detrimentul unor acte emanate de o comisie superioara care infirma rezultatul comisiei locale, dand o interpretare gresita  legii aplicabile in  cauza.

In fapt, a sustinut recurentul, a fost angajat al  in functia de montator subansamble la Departamentul productie in baza contractului individual de munca incheiat sub nr. .../18.09.2007. La momentul angajarii i s-au intocmit toate documentele specifice angajarii /fisa pentru securitatea si sanatatea in munca, fisa postului cat si fisa medicala de identificare a factorilor de risc si a fost declarat apt de munca. Activitatea profesionala si-o desfasura intr-o hala de aproximativ 1000 mp, intr-un mediu inchis, care desi avea trape de aerisire  erau folosite doar cand era foarte cald si soare afara sau cand veneau reprezentantii garzii de mediu pentru masurarea noxelor.

In conformitate cu prevederile art. 27 alin. (1) din Codul Muncii republicat, “O persoana poate fi angajata in munca numai in baza unui certificat medical, care constata faptul ca cel in cauza este apt pentru prestarea acelei munci.” Adeverinta medicala din care rezulta ca la data angajarii in munca a fost apt a fost eliberata de medicul de familie R. C. . In baza acestei adeverinte s-au intocmit formalitatile de angajare si ulterior examenul medical la medicul de medicina muncii, de unde a rezultat ca este apt pentru postul ce urma sa il ocupe fara riscuri.

Hotararea de Guvern nr. 355/2007, defineste notiunea de “aptitudinea in munca” ca fiind “capacitatea lucratorului din punct de vedere medical de a desfasura activitatea la locul de munca in profesia/functia pentru care se solicita examenul medical” (art. 9, alin. (1)). Ceea ce confirma faptul ca la data angajarii in munca avea capacitatea de a ocupa postul oferit de angajator nu numai din punct de vedere al aptitudinilor profesionale cat si din punct de vedere medical, iar periodic i s-au efectuat controale profilactice acre duceau la acelasi rezultat apt din punct de vedere medical.

Criteriile de examinare in baza carora se face examenul medical al lucratorilor la angajarea in munca, conform art. 13, sunt urmatoarele: a) compatibilitatea/incompatibilitatea dintre eventualele afectiuni prezente in

momentul examinarii si viitorul loc de munca; b)existenta/inexistenta unei afectiuni ce pune in pericol sanatatea si securitatea celorlalti lucratori de la acelasi loc de munca; existenta/inexistenta unei afectiuni ce pune in pericol securitatea unitatii si/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate; existenta/inexistenta unui risc pentru sanatatea populatiei careia ii asigura servicii.

Examenul medical la angajarea in munca se face intotdeauna la solicitarea angajatorului si nu a viitorului angajat. Astfel, medicul de medicina muncii asigura controlul medical al salariatilor atat la angajarea in munca, cat si pe durata executarii C. I. M. (periodic, in functie de functia/ocupatia pe are o ocupa si conditiile in care isi desfasoara activitatea (normale, speciale sau deosebite).

In   luna   septembrie   2008  a  fost  diagnosticat  cu   pneumonie  cu microorganisme neprecizate si ulterior cu TBC pulmonar, moment dupa care a inceput sa se altereze starea sa de sanatate. In data de 30.03.2009 a primit avizul apt de munca, insa pe fondul unei sanatati din ce in ce mai precare, in luna ianuarie 2010 a fost diagnosticat cu boala profesionala - astm bronsic, data care coincide cu inceperea luarii unor masuri de catre parata, in sensul ca de la acea data societatea a inceput sa se preocupe de existenta echipamentelor de protectie, asa cum rezulta si din actele de la dosarul cauzei si retinute in mod corect de catre instanta. La data de 15.03.2010 i-au fost predate echipamentul de lucru si protectie insa fara a retine ca masca de protectie nu era specifica locului de munca, era o masca obisnuita si nu se precizeaza nici numarul mastilor de protectie oferite de angajator in fiecare luna.

La data de 17.11.2011, a invederat recurentul, datorita constatarii bolii profesionale, in urma controlului medical a fost declarat inapt de catre clinica medicala SUNRISE MEDICAL CLINIC SRL, motiv pentru care s-a intocmit de catre parata Decizia nr. 50, de desfacere a contractului individual de munca.

Instanta de fond a retinut ca la data de 07.09.2009 cat si periodic s-a realizat identificarea si evaluarea riscurilor de imbolnavire profesionala, insa ca de la data angajarii - cand a fost declarat apt de munca pentru acel loc de munca (montator subansamble) adica septembrie 2007 si pana la data la care s-a constatat boala profesionala - 29.01.2010 in cadrul societatii parate s-au luat diverse masuri de reducere a noxelor si iritantilor, insa pentru recurent a fost tardiv, boala profesionala se instalase si a devenit ireversibila, din pacate. Boala profesionala este o afectiune care se produce ca urmare a executarii unei meserii sau a unei profesii si care este cauzata de actiunea, intr-o perioada mai mult ori mai putin indelungata, a unor factori nocivi (fizici, chimici sau biologici) caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe ori sisteme ale organismului in procesul de munca. Boala profesionala nu este un fenomen inevitabil, putand fi prevenita si combatuta daca se iau si se respecta toate masurile de igiena si de protectie a muncii. Boala profesionala este constatata prin expertizele depuse la dosarul cauzei, mai mult din adresa nr. ... din 4.04.2011 a Casei Judetene de Pensii Prahova i se recunoaste boala profesionala permanenta, cat si o pierdere a capacitatii de munca cu 30%, insa instanta de fond nu considera suficiente argumentele aduse de medici, desi retine ca pe biletul de iesire din spital din data de 29.01.2010 eliberat de Spitalul Clinic C. - Clinica Medicina muncii diagnosticul este acela de astm bronsic profesional prin expunere la iritanti respiratorii - florura de potasiu aluminata descriindu-se ca este expus profesional la noxe chimice.

Instanta a mai retinut ca la data de 15.03.2010 a declarat ca a primit masca de protectie, deci ulterior aparitiei bolii profesionale, desemenea retine instanta din marturia martorului V. S, angajat in luna martie 2009 la societatea parata-ulterior imbolnavirii recurentului ca se faceau instructaje de protectia muncii si  se acordau echipamente de protectia muncii, acesta declarand insa si un lucru netagaduit, respectiv ca purta masca de protectie cat dura alimentarea cu ulei sau banda de aluminiu, martorul declarand ca are cunostinta de existenta cazurilor de imbolnavire profesionala si ca urmare a aparitiei acestor boli societatea a adoptat “ca si masura instalarea unor sisteme de extractie a aerului din masina desi acestea erau inchise”. Martorul a precizat ca manusile se puteau crapa si precizeaza ca supervizorul le inlocuieste,dar se refera la perioada de cand a fost angajat, adica dupa martie 2009, datp la care boala recurentului debutase si societatea deja incepuse sa ia masuri de protectie . Martorul V. S spune ca uleiul a fost folosit in anii 2007 si 2008, ori tocmai acesta a fost factorul determinant al aparitiei bolii profesionale, expunerea la acest ulei poate cauza iritarea cailor respiratorii, dauneaza sau agraveaza emfizemele sau astma, preexistente.

In mod absolut nejustificat, a apreciat recurentul, instanta a inlaturat depozitia martorului C. L., care desi sufera de aceeasi boala profesionala, care a fost angajat in cadrul societatii parate din septembrie 2007 pana in anul 2010, cand pe fondul aparitiei bolii si-a dat demisia.

Instanta a retinut insa si a dat eficienta proceselor verbale nr. 26 si 27 din data de 11.02.2010 incheiate de ing. C. S. de la ITM Prahova si Dr. Stanaranga E. - medic primar medicina muncii prin care nu i se confirma bola profesionala, dar nu da eficienta si nu tine cont la pronuntare de Hotararea nr. 171/7.05.2010 a Comisiei de Experti de Medicina Muncii care „confirma caracterul profesional al bolii avand in vedere expunerea profesionala cronica la cumul de iritanti respiratorii si cutanati, conform fisei de identificare a riscurilor profesionale a lucratorului precum si a fiselor tehnice de securitate a produselor”, hotarare data tocmai in baza contestatiei acelor „procese verbale”, inlatura concluziile expertizei efectuate de Institutul N. de medicina legala „M. Minovici”, care prin raspunsul de la obiectivul nr. 4 in mod evident explica cauza aparitiei bolii sale profesionale - „ bronsic, care apare doar dupa expunere la substanta incriminata, . alteori persista indefinit dupa incetarea acesteia”. Mai mult, in raspunsul de la obiectivul nr. 5 se consemneaza ca  bronsic in cazul de fata reprezinta „consecinta la noxele de la locul de munca”.

Concluzioneaza instanta de fond ca “in speta, pe de o parte, nu exista caz de imbolnavire la locul de munca al reclamantului”, desi din toate actele si probele depuse la dosar rezulta ca a dobandit aceasta boala profesionala in anii 2007-2009, exact in perioada cat a lucrat cu un anumit tip de ulei (ulei sormentor), instanta negand si netinand tine cont de un diagnostic medical pus de medici specialisti calificati pentru a nu obliga parata la plata unor despagubiri materiale ce i se cuvin recurentului.

Fapta paratei de a nu asigura echipament de protectie inca de la data angajarii e (nu dupa ce s-a constatat un numar mare de imbolnaviri cu boli de natura pulmonara printre angajati, asa cum a aratat), fapta de a pune la dispozitia angajatilor masti de protectie neprofesionale (parata pe parcursul judecarii cauzei nu a facut dovada achizitionarii unor s de protectie profesionale), fapta paratei de a folosi in procesul de productie a unui ulei nociv, desi exista posibilitatea folosirii in procesul de productie a unui alt tip de ulei cu risc mai mic (uleiul sormentor fiind inlocuit in procesul de productie ulterior aparitiei bolilor cu caracter profesional in cadrul societatii) toate acestea au stransa legatura cu aparitia bolii profesionale de care sufera recurentul si in prezent si care ii cauzeaza prejudicii majore - pierderea capacitatii de munca intr-un procent de 30%, imposibilitatea angajarii  de munca conform specializarii si nu numai.

Intre fapta angajatorului si prejudiciul creat exista o legatura de cauzalitate in sensul ca aparitiei bolii profesionale, ce s-a datorat exclusiv angajatorului care nu a respectat cerintele minime pentru supravegherea sanatatii lucratorilor fata de riscurile pentru sanatate si securitate in munca, pentru prevenirea imbolnavirii lucratorilor cu boli profesionale cauzate de agenti nocivi chimici, fizici, fizicochimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si a suprasolicitarii diferitelor organe sau sisteme ale organismului in procesul de munca, asa cum rezulta din dispozitiile HG nr. 355/2007.

Vinovatia angajatorului este evidenta si demonstrata prin actele depuse la dosarul cauzei, a sustinut recurentul. Nu exista acte care sa ateste ca inca de la angajarea sa in cadrul societatii s-au predat echipamente de protectie corespunzatoare si nici ca s-au facut determinari de noxe in cadrul societatii in timpul orelor de program dar in timpul lucrului, masurile luate de angajator au fost ulterioare datei aparitiei bolii sale, ceea ce practic demonstreaza vinovatia paratei.

Faptul ca in prezent recurentul este exclus din piata muncii, neexistand posibilitatea angajarii si obtinerii mijloacelor de existenta datorita bolii profesionale dobandite in timpul cat a fost incadrat in munca la  SRL ii creeaza o stare de disconfort si stres fiind in imposibilitatea de

a-si asigura propria existenta materiala si a achita creditele angajate anterior desfacerii contractului de munca. Este bine cunoscut faptul ca niciun angajator nu este dispus si nu risca angajarea personalului inapt fizic/psihic, refuzul angajatorilor este motivat chiar de aspectele pentru care s-a desfacut contractul individual de munca. A depus la dosar adeverinte eliberate de angajatori care au refuzat sa il angajeze.

Prejudiciul moral constituie o forma distincta a prejudiciului civil in general si, in consecinta un factor relativ independent de declansare a raspunderii civile, dar in acelasi timp nu este interzis a se lucra cu aceste notiuni si in dreptul muncii. Raspunderea pentru prejudicii morale exista si se manifesta ca atare prin practica juridica din Romania si din comunitatea europeana. Evident, fata de termenii generali in care este formulat prin practica judiciara acest drept la repararea pagubei suferite, este de inteles ca dreptul respectiv subzista si pentru daunele morale.

Dar, chiar daca in raport cu natura acestor daune, nepatrimoniale, stabilirea cuantumului lor presupune si luarea in considerare a unor elemente de apreciere, neverificabile nemijlocit prin elemente probatorii, ceea ce impune si existenta unei anumite eventualitati de aproximare, pentru limitarea efectelor unei atari eventualitati este, totusi, necesar este sa fie avute in vedere anumite criterii de determinare a valorii prejudiciului moral real suferit, cum sunt consecintele negative suportate sub aspect fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate si urmarile produse prin lezarea lor, masura in care i-au fost afectate familia si situatia profesionala si sociala, in principiu, viata, pana la capatul acesteia boala profesionala dobandita fiind ireversibila.

„Caracterul inestimabil al prejudiciului moral nu poate suprima protectia victimei, despagubirea acordata acesteia neconstituind atat un echivalent, cat o satisfactie de substitutie”. In acest sens, in conformitate cu prevederile art. 41 „Satisfactia echitabila” din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si in baza criteriilor orientative statuate in practica juridica europeana, pentru repararea prejudiciilor morale solicitate de angajatul ce a fost pus in imposibilitatea de a se mai angaja si lipsirea acestuia de mijloace de existenta se pot acorda indemnizatii de satisfactie echitabila. Indemnizatia de satisfactie echitabila prevazuta de art. 41 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, mentionat anterior, statueaza existenta repararii unui prejudiciu nepatrimonial de imagine, de protectie a victimei ce are un caracter inestimabil, aceasta despagubire neconstituind atat un echivalent, cat o satisfactie de substitutie. In acelasi sens, art. 292 din Codul Muncii prevede ca: „Potrivit obligatiilor internationale asumate de Romania, legislatia muncii va fi armonizata permanent cu normele Uniunii Europene, cu conventiile si recomandarile Organizatiei Internationale a Muncii, cu normele dreptului international al muncii.”

Potrivit prevederilor art. 269 alin. 1 din Codul muncii, a invederat recurentul, angajatorul este obligat in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. Daunele morale constau in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, la sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare (I. C. C. J. sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia 3189/20.04.2005). In consecinta, avand in vedere toate aceste aspecte s-a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

La data de 27.01.2015, parata  SRL a depus la dosar intampinare, ce a fost apreciata de instanta ca avand caracterul unor concluzii scrise, pentru argumentele de fapt si de drept consemnate in incheierea de sedinta din data de 28.01.2015.

Curtea, examinand sentinta atacata prin prisma criticilor invocate, in raport de actele si lucrarile dosarului si dispozitiile legale incidente, retine ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Prin Hotararea nr. 6686/9.06.2013 a Comisiei de Experti din cadrul Ministerului Sanatatii, Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, s-a mentinut Hotararea nr. 171/7.05.2010 a aceleiasi comisii, din care rezulta diagnosticul de „boala profesionala”.

Conform Hotararilor nr. 171/7.05.2010 si nr. 176/4.06.2010 ale aceleiasi comisii de experti, s-a confirmat caracterul profesional al bolii avand in vedere expuneri profesionale cronice la cumul de iritanti respiratori si cutanati, potrivit fisei de identificare a riscurilor profesionale cronice.

Din raportul de noua expertiza medico-legala efectuat de INML M. Minovici Bucuresti (filele 111 - 131 dosar fond vol. 3) rezulta ca recurentul are astm bronsic, caracter de boala profesionala, neexistand date medicale care sa sustina preexistenta acestui diagnostic anterior lunii ianuarie 2010.

In acelasi raport de expertiza s-a mentionat ca sensibilizantii profesionali constituie singura cauza de astm bronsic la adulti, care apare dupa expunere la substanta incriminata si persista doar in cazul continuarii expunerii la acea substanta.

Este cert ca in perioada cat a lucrat in  cadrul societatii intimate, recurentul a dobandit o boala profesionala si anume aceea de astm bronsic profesional si dermatita profesionala, astfel cum rezulta din Hotararea nr. 176/4.06.2010 emisa de Ministerul Sanatatii, Ministerul Muncii, care a precizat ca se mentine Hotararea nr. 171/7.05.2010 in diagnosticul de boala pus de clinica - astm bronsic profesional si dermatita profesionala.

De asemenea, din fisa de declarare a cazului de boala profesionala nr. .../xxx emisa de Ministerul Sanatatii se retine ca diagnosticul complet este acela de „dermatita de contact maini bilateral prin expunere la iritanti” data confirmarii fiind 18.08.2010, iar agentul cauzal fiind dat de fluorura de potasiu aluminata, uleiuri minerale, iar ca masuri se impune schimbarea locului de munca.

Din copia biletului de iesire din spital din 9.02.2011 emisa de INMRCM s-a retinut ca diagnostic „astm bronsic profesional”, iar din copia fisei de aptitudini nr. CK2345/27.10.2011 emisa de  SRL Medicina muncii, s-a retinut ca fiind inapt.

Din nicio proba administrata la instanta de fond nu rezulta ca boala de care sufera recurentul ar fi fost dobandita anterior angajarii la societatea intimata.

Dimpotriva, abia la data cand a avut loc controlul medical realizat la  SRL, Medicina muncii, s-a constatat ca acesta este inapt, eliberandu-i-se fisa de aptitudini nr. CK2345/27.10.2011, in conditiile in care acesta s-a angajat la societate la data de 6.09.2007.

Ca urmare a faptului ca acesta a fost declarat inapt la controlul medical, societatea a emis decizia nr. 50/17.11.2011, prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca, conform art. 52 lit. b, 53 lit. j din HG nr. 857/2011, desi acesta fusese reincadrat in munca prin decizia nr. 48/20.10.2011, ca urmare a dispozitiilor date prin sentinta civila nr. 1474/27.06.2011 a Tribunalului Prahova, ramasa irevocabila prin decizia nr. 104/17.01.2012 a Curtii de Apel Ploiesti, prin care s-a dispus reintegrarea recurentului pe postul detinut anterior.

Potrivit art. 253 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.

Este cert ca boala profesionala de care sufera recurentul se datoreaza faptului ca intimata nu a luat masurile corespunzatoare pentru inlaturarea factorilor iritanti, respectiv inlaturarea noxelor de la locul de munca.

La termenul de judecata din 4.03.2015, instanta de recurs a pus in vedere intimatei sa depuna la dosar originalele declaratiilor de primire a echipamentului de protectie de catre reclamantul R. M., insa la termenul din  1.04.2015, avocatul intimatei a aratat ca societatea nu intelege sa se mai foloseasca de aceste inscrisuri, astfel ca este clar faptul ca salariatul nu a primit echipamentul de protectie de la data incadrarii, ci abia ulterior.

Este cert ca recurentului i s-a produs un prejudiciu moral, dar si material, rezultat din faptul ca acesta nu se mai poate incadra in munca, urmare a bolilor profesionale dobandite pe parcursul desfasurarii activitatii in cadrul intimatei.

Trebuie avut in vedere ca reclamantul are doar 44 de ani, ca urmeaza a fi afectat permanent de aceasta boala, care necesita medicatie specifica, fiind intrunite conditiile prevazute si de art. 44 din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca.

Prejudiciul este dovedit prin efectele astmului bronsic, necesitatea asigurarii unei medicatii permanente si tratament periodic in statiuni, culpa angajatorului este dovedita, iar raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu exista, dat fiind conditiile de munca de la societatea parataa.

Potrivit art. 175 alin. 1 Codul muncii, angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca, iar conform art. 187 al. 1 din acelasi cod locurile de munca trebuie sa fie organizate astfel incat sa garanteze securitatea si sanatatea salariatilor. Obligatia angajatorului de asigurare a securitatii si sanatatii salariatilor in toate aspectele legate de munca este reglementata riguros de art. 6 si urm. din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, iar in caz de nerespectare a obligatiilor legale in materie,angajatorii raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca si bolilor profesionale, in masura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat - art. 44 din aceeasi lege.

Curtea apreciaza ca sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale, respectiv existenta faptei ilicite constand in incalcarea disp. art. 175 si 181 Codul muncii si ale Legii nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca.

Vinovatia societatii, ca o a doua conditie, rezida in neluarea masurilor  ce il obligau pe angajator pentru aplicarea dispozitiilor mai sus mentionate.

De altfel, chiar si in situatia in care nu ar exista dispozitii legale atat de explicite cu privire la natura raspunderii juridice a angajatorului pentru prejudiciile cauzate victimelor bolilor profesionale, Curtea retine ca dreptul salariatilor la securitate si sanatate in munca, garantat de disp. art. 41 alin. 2 din Constitutia Romaniei, de disp. art. 39 alin. 1 lit. f) din Codul muncii si de prevederile legislatiei speciale aplicabile in domeniu,  constituie un drept fundamental, caruia ii corespunde obligatia corelativa si permanenta, pe parcursul executarii contractului de munca, a angajatorului de a lua toate masurile ce se impun pentru protejarea sanatatii angajatilor, pentru evitarea oricaror riscuri de imbolnavire la locul de munca, pentru informarea salariatilor in privinta existentei unor asemenea stari de pericol si, implicit, de a dezdauna salariatii pentru prejudiciile cauzate, in cazul nerespectarii acestor indatoriri.

Curtea retine ca vatamarea cauzata sanatatii salariatului recurent se datoreaza nerespectarii de catre angajator a indatoririlor de evaluare permanenta a riscurilor la care era expus acesta impreuna cu alti angajati, in desfasurarea raporturilor de munca, prin neluarea masurilor necesare prevenirii acestora si de informare asupra noxelor la care se expun la locul de munca.

Astfel, potrivit disp. art. 6 alin. 1 din Codul muncii, orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nici o discriminare.

Art. 39 alin. 1 lit. f) si h) din Codul muncii prevede ca salariatul are, in cadrul raporturilor de munca, dreptul la securitate si sanatate in munca si dreptul la informare si consultare.

Conform disp. art. 40 alin. 2 lit. a) si b) din Codul muncii, angajatorului ii revin obligatiile de a informa salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca, precum si de asigura permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca.

Legea nr. 319/2006 a sanatatii si securitatii in munca, care a transpus Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, prevede, la art. 7 ca, in cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru:

a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea si instruirea lucratorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.

Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute la alin. 1, tinand seama de modificarea conditiilor, si pentru imbunatatirea situatiilor existente.

Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile prevazute la alin. 1 si 2 pe baza urmatoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;

h) adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;

i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

Potrivit art. 13 din aceeasi lege, angajatorul are obligatia sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare; sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica; sa angajeze numai persoane care, in urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajarii; sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. 4 lit. e); sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice.

Curtea mai retine ca evaluarea riscului de imbolnavire profesionala a salariatilor prin agentii existenti in mediul de munca este o obligatie permenenta a angajatorului.

In acest sens, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, in cauza C-49/00, a stabilit ca obligatia anagajatorului de a evalua riscurile in timpul muncii este una continua, care nu se stinge in momentul in care a avut loc o prima evaluare. El trebuie sa evalueze riscurile in functie de dezvoltarea progresiva a conditiilor de munca si a cercetarilor stiintifice.

Curtea mai retine ca angajatorul nu si-a indeplinit nici obligatia de reducere la minimum a riscului, prin aplicarea unor masuri de protectie colectiva la sursa riscului, cum ar fi ventilatia adecvata si masurile potrivite de organizare.

A treia conditie, privind legatura de cauzalitate, rezida in faptul ca intre neaplicarea dispozitiilor legale si prejudicial produs recurentului, respectiv dobandirea de catre acesta a boii profesionale si considerarea sa ca inapt pentru desfasurarea activitatii in cadrul intimatei, exista o strinsa legatura.

Pe langa argumentele prezentate anterior, Curtea mai retine ca raportul de cauzalitate intre faptele ilicite ale angajatorului, constand in nerespectarea indatoririlor de protectie a sanatatii salariatilor si prejudicul cauzat recurentului, rezulta si din mentiunile fisei de declarare a cazului de boala profesionala.

Prejudiciul moral astfel cum s-a aratat mai sus, se cuvine si pentru ca recurentul are doar 44 de ani,  urmeaza a fi afectat permanent de aceasta boala, care necesita medicatie si ingrijire specifica.

Curtea mai retine ca, prin faptele ilicite expuse anterior, angajatorul a cauzat recurentului un prejudiciu, constand in vatamarea sanatatii acestuia, stmul bronsic fiind o afectiune care dureaza toata viata, avand o evolutie indelungata, discontinua, capricioasa, prejudiciu ce nu a fost reparat.

Trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 4 din Legea nr. 346/2002 republicata, care prevad ca prin asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, raspunderea civila a persoanei fizice sau juridice pentru prestatiile prevazute in cuprinsul legii si pentru care s-a platit contributia de asigurare este preluata de asigurator, doar in situatia in care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile acestei legi.

De asemenea, potrivit art. 44 din Legea nr. 319/2006 a sanatatii si securitatii in munca, angajatorii raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in masura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat.

Se retine in acest sens ca, astfel cum s-a statuat in literatura de specialitate si practica judiciara in domeniu, raspunderea patrimoniala reciproca a partilor izvoraste din contractul individual de munca, fiind o varietate a raspunderii civile contractuale, ce are insa particularitati determinate de specificul raporturilor de munca.

Se retine ca, prin toate aceste fapte, angajatorul a nesocotit dispozitiile 8 din Codul muncii, potrivit carora relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte, intrucat, pe langa faptul ca a adus recurentului, prin faptele sale, vatamari grave ale sanatatii la o varsta la care acesta era in deplinatatea capacitatii sale de munca, respectiv la varsta de 44 de ani, ce ii vor afecta pe viitor dreptul la munca, limitandu-i acestuia optiunile si posibilitatile de a se angaja in anumite locuri de munca, diminuandu-i aptitudinile in cursul desfasurarii activitatii lucrative, obligandu-l sa urmeze un tratament medicamentos permanent, a decis, in urma declararii afectiunii dobandite ca boala profesionala si concedierea acestuia, cauzandu-i astfel un prejudiciu nepatrimonial pentru a carui reparatie echitabila Curtea retine ca se impune admiterea recursului, casarea in parte a sentintei, admiterea in parte a actiunii si obligarea intimatei la plata sumei de 50. 000 de lei cu titlu de daune morale.

Cu privire la capatul de cerere din actiune prin care reclamantul a solicitat obligarea intimatei la plata unei prestatii periodice in raport de pierderea capacitatii de munca cu 30%, incepand de la 7.05.2010 si pentru viitor, pana la redobandirea capacitatii de munca, Curtea retine urmatoarele :

Avand in vedere ca prin decizia nr. 50/17.11.2011 s-a dispus desfacerea contractului individual de munca, in urma declararii reclamantului ca inapt, afectiunile medicale nu-i permiteau sa-si indeplineasca corespunzator atributiile de

munca, recurentul are dreptul si la o prestatie periodica, ce va fi datorata de intimata de la data desfacerii contractului de munca prin decizia sus mentionata.

Tinand cont de faptul ca in cauza nu s-au administrat probe pe acest capat de cerere,se impune administrarea de probe cu inscrisuri si expertiza pentru a se stabili cuantumul prestatiei periodice cuvenite reclamantului constand in diferenta de venit suportata de reclamantul contestator ca urmare a reducerii veniturilor sale datorita diminuarii capacitatii de munca,la care se va adauga c/val cheltuielilor medicale pe care acesta e nevoit sa le suporte pentru tratamentul bolii profesionale .

Urmeza ca la stabilirea prestatiei periodice sa se tina seama de salariul de care acesta ar fi beneficiat daca nu ar fi contactat boala profesionala, incepand cu data incetarii contractului individual de munca din 17.11.2011 prin decizia nr. 50 si pana la data incetarii sau modificarii starii de incapacitate, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de pensionare pentru limita de varsta.

Totodata, in cadrul expertizei se va verifica in ce masura daunele provocate recurentului au suportat o acoperire partiala sau totala prin sistemul asigurarilor sociale de stat.

Instanta de trimitere va avea in vedere la stabilirea salariului de care ar fi beneficiat si disp. art. 44 din Legea nr. 319/2006,in sensul ca :,,Angajatorii raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in masura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat.”

Pentru aceste considerente, in temeiul disp. art. 312 alin. 3 din vechiul Cod de procedura civila, Curtea apreciaza ca se impune admiterea recursului, declarat de reclamant si casarea in parte a sentintei.

Se va admite in parte actiune si va fi obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 50. 000 lei, cu titlu de daune morale, astfel cum s-a mentionat deja in precedent.

Curtea va trimite cauza spre rejudecare in ceea ce priveste al doilea capat de cerere, avand ca obiect prestatia periodica, potrivit considerentelor mai sus aratate.

Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Admite recursul declarat de reclamantul R. M., domiciliat in Ploiesti,,,, impotriva sentintei civile nr. 2156/30 septembrie 2014 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu  parata  PLOIESTI, cu sediul in Ploiesti,, judetul Prahova si cu chemata in garantie  SRL BUCURESTI, cu sediul in Bucuresti, Soseaua Panduri, nr. 71, Corp A, parter, sector 5 si in consecinta:

Caseaza in parte sentinta civila nr. 2156/30 septembrie 2014 pronuntata de Tribunalul Prahova.

Admite in parte actiunea.

Obliga parata  Ploiesti sa plateasca reclamantului R. M. suma de 50. 000 lei, cu titlu de daune morale.

Trimite cauza spre rejudecare in ceea ce priveste al doilea capat de cerere, avand ca obiect prestatia periodica.

Mentine restul dispozitiilor sentintei.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat