Restituirea de catre salariat a cheltuielilor ocazionate cu formarea profesionala. Dovedirea de catre angajator a organizarii cursurilor de formare profesionala si a prejudiciului suferit

Hotararea nr. 2143 din data de 28 martie 2014, Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Acordarea ajutorului de somaj
Implinirea termenului contractului individual de munca pe durata determinata. Indicarea gresita a temeiul de drept in cuprinsul deciziei de constatare a incetarii contractului individual de munca emise de angajator
Obligarea salariatului sa demisioneze. Obligarea acestuia sa presteze munca o durata zilnica mai mare decat cea prevazuta in CIM. Abuzurile superiorului ierarhic
Desfacere disciplinara abuziva a contractului individual de munca, urmare a sesizarii ITM facute de salariat

Prin cererea formulata la data de 06.10.2011, sub nr. ...X, reclamanta S. C. „C. Nationala de Transporturi Aeriene Romane - TAROM” S. A. a solicitat in contradictoriu cu paratul P. D. C. sa se dispuna obligarea paratului Ia plata sumei de 59. 290,04 euro, actualizata cu rata inflatiei pana la data platii efective, reprezentand contravaloarea costurilor ocazionate de formarea profesionala a paratului si suportate de societatea angajatoare, proportional cu perioada ramasa nelucrata din perioada stabilita conform actelor aditionale la contractul individual de munca; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

La data de 25.04.2013 reclamanta a formulat cerere precizatoare si modificatoare de actiune, in sensul micsorarii cuantumului pretentiilor fata de parat, prin care a solicitat sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 7886,09 Euro, reprezentand contravaloarea costurilor ocazionate de formarea profesionala a paratului si suportate de societate, proportional cu perioada ramasa nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca incheiat in 05.04.2006.

Prin sentinta civila nr. 5770/03.06.2013, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale a respins cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata si restransa; a obligat reclamanta la plata catre parat a sumei de 5451 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu de avocat).

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Intre parti au avut loc raporturi de munca, paratul P. D. C. fiind angajatul reclamantei in functia de copilot la Directia Operatiuni Zbor - Detasamentul ATR 2, incepand cu data de 01.09.2006, pe durata nedeterminata, astfel cum rezulta din contractul individual de munca nr. ... din 22.08.2006.

Prin actul aditional nr. 1 la contractul individual de munca, incheiat la data de 05.04.2006, partile au convenit ca angajatorul sa-i asigure salariatului participarea la cursurile de formare profesionala „Calificare Piloti avion ATR - 42 (Basic Ground, Conversion, Type Rating)”, desfasurat in perioada 06. 03 - 15.07.2006, suportand toate cheltuielile ocazionate de acesta. In ceea ce priveste valoarea cursului, in actul aditional s-a trecut suma de 50. 000 euro, cu mentiunea ca aceasta reprezinta contravaloarea cheltuielilor efectuate de angajator pentru participarea la curs a salariatului (contravaloare curs, diurna, cazare, transport, indemnizatii, precum si alte costuri).

Potrivit art. 4 din acelasi act aditional, „salariatul se obliga sa lucreze in cadrul S. C.”C. Nationala de Transporturi Aeriene Romane - Tarom” SA o perioada de 5 ani de la data absolvirii cursurilor efectuate in perioada 06. 03 - 15.07.2006, la art. 5 stipulandu-se ca „In cazul in care contractul individual de munca al salariatului va inceta din motive imputabile acestuia sau prin demisie, conform prevederilor art. 79 din Codul Muncii”, inainte de termenul stabilit la art. 4 din prezentul act aditional, salariatul se obliga sa suporte si sa restituie S. C. „C. Nationala de Transporturi Aeriene Romane -TAROM” S. A. contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu participarea sa la cursul de formare profesionala „Calificare PILOTI avion ATR-42 (Basic Ground, Conversion, Type Rating)”, calculata proportional cu timpul de munca ramas nelucrat din perioada stabilita la art. 4 de mai sus.”

Totodata, art. 6 din actul aditional prevede „Contravaloarea cheltuielilor pe care salariatul se obliga sa le restituie catre angajator este echivalentul in lei, la cursul BNR al zilei in care se efectueaza plata, al sumei de 50. 000 Euro sau a cotei parti din aceasta, calculata potrivit art. 5 de mai sus.”

La data de 10.09.2010 paratul a inaintat angajatorului demisia sa, cu preaviz, iar prin Decizia nr. 1042 din 21.09.2010 societatea reclamanta a luat act de incetarea, incepand cu data de 30.09.2010, a activitatii paratului in conformitate cu prevederile art. 55 lit. c coroborat cu art. 79 alin 4 din Codul muncii.

Prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost restransa, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 7886,09 euro, reprezentand contravaloarea costurilor ocazionate de formarea profesionala a paratului, suportate de societate, proportional cu perioada ramasa nelucrata din perioada stabilita, conform actului aditional la contractul individual de munca din 05.04.2006.

Potrivit art. 194 alin. 1 din Codul muncii, in vigoare la data incheierii actului aditional dintre parti, „In cazul in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala este initiata de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de catre acesta.

Art. 195. - (1) Salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3) b) (daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru; daca participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala presupune scoaterea integrala din activitate) nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala.

(2) Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca.

(3) Nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. (1) determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.”

In speta, intrucat actul aditional incheiat la 05.04.2006 nu a fost anulat de instanta la cererea vreuneia dintre parti, care se considera prejudiciata prin incheierea lui, acesta se va aplica cu prioritate, fata de norma legala generala, expusa anterior, in aplicarea principiului de drept „pacta sunt servanda”.

Cu toate acestea, astfel cum a statuat doctrina si practica judiciara, judecatorul poate aprecia daca suma prevazuta in contract corespunde in mod real cheltuielilor suportate de catre angajator pentru pregatirea profesionala sau reprezinta o clauza penala stabilita in mod arbitrar.

Pe baza probelor administrate in cauza, instanta de fond a constatat ca, intr-adevar, suma de 50. 000 euro, la care au fost evaluate cheltuielile de formare profesionala pentru cursul urmat de reclamant „Calificare PILOTI avion ATR-42” a fost stabilita arbitrar, fara legatura cu cheltuielile angajatorului.

Acest lucru este dovedit inclusiv cu inscrisul „situatie cheltuieli de recuperat - participare Dl. P. D. C.”, care emana de la reclamanta, potrivit caruia suma reprezentand cheltuieli de recuperat de la parat pentru curs calificare piloti avion ATR - 42 (Basic Ground, Conversion, Type Rating) nu depaseste 34,957. 40 euro. Mai mult, nici aceasta suma nu este probata fara echivoc, intrucat facturile depuse la dosar in dovedirea cheltuielilor cu simulatorul, cazarea, transportul privesc cheltuieli efectuate pentru mai multe persoane, aspect care rezulta si din raportul pentru deplasarea si efectuarea antrenamentului in simulator, iar reclamanta nu a depus la dosar un calcul explicit.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul, apreciind neintemeiata cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata si restransa, a respins-o ca atare.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta S. C. „C. Nationala de Transporturi Aeriene Romane - TAROM” S. A., la data de 30.08.2013, in termen legal, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale la 06.09.2013.

Prin recursul formulat, incadrat in dispozitiile art. 304 pct. 8 si art. 3041 Cod procedura civila, recurenta-reclamanta solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei civile recurate si pe cale de consecinta admiterea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata, pentru urmatoarele motive:

1. Hotararea recurata a fost pronuntata de catre instanta de fond cu interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii, schimband intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia - motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C. P. C.

In acord cu dispozitiile art. 195 alin. 2 Codul Muncii, in vigoare la data incheierii actului aditional, coroborat cu art. 195 alin. 1 ce prevede obligatia salariatilor care au urmat un curs de pregatire profesionala mai mare de 60 zile de a nu avea initiativa incetarii contractului individual de munca cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor si facand aplicarea actului aditional semnat intre Tarom si parat prin care paratul s-a obligat sa lucreze la Tarom o perioada de 5 ani de la data absolvirii cursurilor, apreciaza recurenta ca motivarea primei instante conform careia judecatorul poate aprecia daca suma prevazuta in contract corespunde in mod real cheltuielilor suportate de angajator pentru pregatirea profesionala sau reprezinta o clauza penala stabilita in mod arbitrar este gresita avand in vedere ca o asemenea concluzie inseamna ca instanta se poate substitui vointei partilor, ceea ce nimeni nu poate face, acest lucru insemnand o ingerinta in acordul de vointa al celor doua parti (angajat si angajator).

Chiar daca partile au stabilit ca suma de 7886. 09 euro reprezinta o clauza penala, acest lucru nu inseamna ca a fost stabilita in mod discretionar, cum eronat retine prima instanta, ci reprezinta o despagubire pe care partea in culpa, respectiv intimatul-parat, care a incetat raporturile de munca mai inainte de perioada la care s-a obligat prin actul aditional, s-a obligat sa o achite angajatorului, de comun acord cu acesta, anticipat si prin apreciere, in cazul neindeplinirii ori indeplinirii necorespunzatoare a obligatiilor asumate.

Nu exista nicio prevedere legala care sa interzica inserarea unei clauze penale in cuprinsul unui contract de munca si nu poate fi interpretata clauza penala ca o suma stabilita discretionar de catre angajator si care ar opera in defavoarea angajatului atata timp cat angajatul si-a dat acordul pentru inserarea unei astfel de clauze in actul aditional si s-a obligat sa o suporte in cazul in care nu-si respecta obligatiile, o astfel de clauza fiind perfect valabila, valida si legala.

Pe aceasta linie, prima instanta a retinut ca suma de 50. 000 euro prevazuta in actul aditional a fost stabilita arbitrar, fara legatura cu cheltuielile angajatorului, fiind deci o despagubire rezultata dintr-o clauza penala, insa, fara a tine cont de natura clauzei penale, a respins actiunea pe motiv ca nu s-au probat cheltuielile de formare profesionala cu salariatul ori ca modul de calcul nu ar fi fost explicit. Costurile cu formarea profesionala a intimatului parat includ si costurile instructorilor (cazare, transport etc.) care s-au deplasat in interesul sau la simulator si nu doar costurile efectiv suportate pentru salariat, acele mai multe persoane fiind instructori de zbor fara de care simulatorul nu se poate desfasura, care evalueaza capacitatea pilotului si antrenamentul la simulator si care au desfasurat activitati de instructie in beneficiul intimatului-parat pentru a dobandi o pregatire profesionala superioara. Modul de calcul a fost explicit, suma de 7886,09 euro fiind raportata la zilele nelucrate din perioada stabilita conform actului aditional, asadar suma imputata paratului este justa si echitabila, fiind diminuata fata de cea initiala si probata.

Pe de alta parte, prima instanta a considerat ca, desi ne aflam in fata unei clauze penale, nu ar exista dovezi din care sa reiasa cheltuielile cu formarea profesionala a salariatului suportate de angajator, insa Tarom nu este obligat sa faca dovada costurilor suportate, avand in vedere natura clauzei penale ce nu obliga creditorul (Tarom) sa dovedeasca existenta si intinderea prejudiciului.

Suma de 7886,09 euro, reprezentand contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu participarea paratului la cursurile de formare profesionala, calculata proportional cu timpul de munca ramas nelucrat din perioada stabilita conform actului aditional, reprezinta asadar o clauza penala pe care paratul s-a obligat sa o suporte in caz de nerespectare a obligatiilor asumate, iar Tarom nu este obligat sa dovedeasca existenta si cuantumul prejudiciului, fiind suficient ca instanta sa constate ca paratul, ca parte in culpa, nu isi respecta obligatiile contractuale si sa oblige paratul la plata despagubirii.

Prin intampinarea depusa la dosar la data de 21.02.2014, intimatul-parat P. D. C. a solicitat respingerea recursului, apreciind ca hotararea primei instante este temeinica si legala, cu obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata.

Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate, cat si a dispozitiilor art. 3041 Cod proc. civ., Curtea gaseste recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute in vedere fiind urmatoarele:

Prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta, neputandu-se retine niciunul dintre motivele de recurs prevazute de art. 304 Cod proc. civ.

Curtea retine ca instanta de fond a interpretat judicios actele juridice deduse judecatii, fara a schimba in vreun fel natura ori intelesul vadit neindoielnic al acestora, in sensul avut in vedere de art. 304 pct. 8 Cod proc. civ.

Avand in vedere motivele invocate de recurenta-reclamanta, Curtea constata ca prima instanta a interpretat si aplicat corect dispozitiile aplicabile in speta, in cadrul analizarii obligatiei pretinse in cauza de suportare a cheltuielilor ocazionate de formarea profesionala.

Conform art. 193 alin. 2 Codul muncii, in forma in vigoare la data incheierii intre parti a actului aditional nr. 1/05.04.2006 la contractul individual de munca nr. .../01.03.2006, alegerea modalitatii concrete de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.

Avand in vedere insa prevederile exprese ale art. 195 Codul muncii, obligatiile salariale ale salariatului fata de angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea sa profesionala trebuie sa se incadreze in conditiile impuse de acest text de lege.

Astfel, referitor la cheltuielile ocazionate de participarea salariatului la formarea profesionala initiata de angajator, art. 194 Codul muncii a instituit regula potrivit careia angajatorul suporta toate cheltuielile de formare profesionala, iar art. 195 din cod - obligatia salariatului la suportarea cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala in cazul in care a beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 194 alin. 2 lit. b si alin. 3 Codul muncii si denunta contractul de munca in perioada stabilita in actul aditional.

Si dispozitiile art. 127 (1) din CCM la nivel de unitate pentru anii 2004-2005, inregistrat sub nr. 2956/31.03.2004, prelungit pana la 17.04.2006 prin actul aditional nr. 953/31.03.2006, invocate de reclamanta TAROM (f. 58-66), prevedeau ca in cazul in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala este initiata de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de catre acesta, iar potrivit art. 128 (1) salariatii care au beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 127 alin. 2 lit. b si alin. 3 (participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala ce presupune scoaterea integrala din activitate, cu consecinta suspendarii contractului individual de munca in conditiile prevazute de Art. 194 alin. (3) si (4) din Codul Muncii) si 5 (atunci cand cursurile sau stagiile de formare profesionala au loc intr-o alta localitate din tara sau din strainatate, nefiind posibila intoarcerea zilnica a salariatului la domiciliu, angajatorul suportand contravaloarea transportului, cazarii si plata diurnei zilnice de deplasare), nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca pe o perioada de 3-5 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala. Potrivit alin. 2 si 3 ale art. 127, durata obligatiei de a presta munca in favoarea angajatorului ca urmare a suportarii de catre acesta a cheltuielilor ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca, nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. 1 al art. 127 determinand obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea profesionala efectuate de angajator, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional.

In lumina textelor legale enuntate mai sus si a termenilor contractuali, Curtea retine mai multe aspecte.

Angajatorul are dreptul de a cere si de a obtine obligarea salariatului la restituirea cheltuielilor ocazionate de pregatirea profesionala numai in conditiile prevazute de art. 195 Codul muncii, care stabilesc ca suporta cheltuielile ocazionate de pregatirea lor profesionala numai salariatii care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile cu scoaterea din activitate pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica normala de lucru si care au initiativa incetarii contractului individual de munca mai inainte de expirarea termenului prevazut in actul aditional.

In acest context, obligatia legala de restituire in sarcina salariatului intervine numai daca a beneficiat de un curs sau stagiu de pregatire profesionala cu indeplinirea cumulativa a conditiilor mai sus aratate.

Orice alt inteles dat textelor legale mentionate ar conduce la nesocotirea dispozitiilor cu caracter de principiu prevazute de art. 38 Codul muncii, care limiteaza, in interesul salariatilor, libertatea contractuala in cadrul contractului individual de munca.

Daca dreptul civil este guvernat de principiul libertatii contractuale, in dreptul muncii, libertatea contractuala este limitata de lege, in interesul protectiei salariatilor, clauzele contractului individual de munca si cele inserate in cuprinsul altor acte incheiate de parti urmand a fi supuse principiului legalitatii, iar in cazul de fata al principiului neagravarii raspunderii patrimoniale a salariatului in afara cazurilor si conditiilor in care insasi legea permite angajarea raspunderii, iar atragerea raspunderii si pentru pagube materiale nedovedite de catre angajator reprezinta o incalcare a acestui principiu.

Angajatorul trebuie sa dovedeasca in conformitate cu prevederile art. 287 Codul muncii atat efectuarea cursurilor de pregatire profesionala pe durata si in conditiile prevazute de lege, cat si prejudiciul pe care l-a suferit prin plecarea salariatului mai inainte de expirarea termenului de 5 ani, prejudiciu reprezentat de cheltuielile ocazionate de pregatirea profesionala.

Din probatoriul administrat in cauza nu rezulta indeplinirea acestor conditii. Astfel, sub un prim aspect, se constata ca din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta sa se fi desfasurat efectiv pe o perioada mai mare de 60 de zile cursul de formare profesionala „Calificare PILOTI avion ATR-42 (Basic Ground, Conversion, Type Rating)”, pentru care a fost incheiat actul aditional nr. 1/05.04.2006.

Desi in actul aditionat este trecuta perioada 06. 03-15.07.2006, se observa ca s-a mentionat ca aceasta perioada „include si obtinerea calificarii”, iar in fisa individuala a salariatului P. D. -C. (f. 95) acesta figureaza in luna martie cu 3 zile lucrate si 20 zile „scoala”, in aprilie cu 18 zile scoala, iar in mai cu 4 zile scoala si 18 zile lucrate, pentru ca in iunie si iulie sa fie mentionate doar zile lucrate (22, respectiv 20).

Prin urmare, cel mult perioada 06. 03-04.05.2006 (60 zile calendaristice, 42 zile „scoala”) poate fi considerata ca fiind cea in care intimatul-parat a participat la cursul de formare profesionala, fara a reiesi insa cu certitudine pentru acest interval de timp daca salariatul a fost scos din activitate pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica normala de lucru, in cauza nerezultand nici suspendarea contractului individual de munca in respectiva perioada, conform art. 127 din CCM mai sus mentionat. Potrivit raportului pentru deplasarea si efectuarea antrenamentului in simulator (f. 80-81), doar perioada 07-30.04.2006 ar putea fi luata in considerare ca indeplinind cerinta prevazuta de art. 195 Codul muncii privind scoaterea din activitate (de altfel doar pentru aceasta perioada angajatorul a prezentat inscrisuri privind cheltuielile pretinse).

In raport de aceste considerente, se constata si faptul ca „scoaterea din activitate a salariatului” mentionata in actul aditional incheiat la 05.04.2006, chiar anterior deplasarii pentru efectuarea antrenamentului in simulator, s-a dovedit a fi efectiv realizata cel mult pentru perioada imediat urmatoare, 07-30. 04, pentru celelalte zile „scoala” cu care figureaza intimatul neputandu-se retine indeplinirea conditiei analizate intrucat recurenta nu a probat in mod neechivoc scoaterea acestuia din activitate, pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica normala de lucru.

In concluzie, avandu-se in vedere intreaga reglementare in materie, rezulta ca salariatul este tinut sa restituie numai cheltuielile in legatura cu formarea sa profesionala pe care angajatorul dovedeste ca le-a efectuat si numai in conditiile intrunirii tuturor conditiilor prevazute in legatura cu durata cursului/stagiului de formare profesionala si scoaterea din activitate a salariatului.

In lipsa indeplinirii cumulative a conditiilor mentionate, cererea de chemare in judecata a fost in mod corect respinsa ca neintemeiata.

De asemenea, in raport de dispozitiile mai sus aratate, precum si de faptul ca nu s-a dovedit intrunirea in cauza a conditiilor cerute pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a intimatului pentru restituirea cheltuielilor de formare profesionala pretinse, nu pot prezenta relevanta juridica nici celelalte sustineri ale recurentei.

Fata de toate aceste considerente, Curtea constata ca neintemeiate criticile recurentei, astfel ca, vazand si dispozitiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

In temeiul art. 274 Cod proc. civ., constatand culpa procesuala a recurentei, aceasta va fi obligata la plata sumei de 2240 lei catre intimat, cu titlu de cheltuieli de judecata, admise in parte, reprezentand onorariul avocatial achitat in recurs, conform chitantei nr. 8/21.02.2014 (f. 18).

Curtea va admite astfel in parte cheltuielile solicitate in recurs de catre intimat, prin aparator, constatand ca in suma totala de 3294 lei au fost incluse si cheltuielile efectuate de aparatorul intimatului, avocat in cadrul Baroului T., cu sediul profesional in Timisoara, cu biletul de avion pe ruta Timisoara - Bucuresti (in suma de 772 lei - f. 19) si cazarea (in suma de 282,72 lei - f. 22-24), pentru 27-28.02.2014.

Potrivit dispozitiilor art. 274 Cod proc. civ., partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, reprezentand cheltuielile de timbru, taxe de procedura si impozit proportional, onorariile avocatilor, plata expertilor, despagubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.

Or, daca in ceea ce priveste onorariul avocatului ce l-a reprezentat pe intimat in cauza a fost facuta dovada suportarii acestuia de catre parte, cu privire la celelalte cheltuieli pretinse de aparatorul intimatului, peste onorariul avocatial, nu s-a facut o asemenea dovada.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamanta S. C. „C. Nationala de Transporturi Aeriene Romane - TAROM” S. A. impotriva sentintei civile nr. 5770/03.06.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu intimatul-parat P. D. C., ca nefondat.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat