Dreptul la greva al salariatilor. Incetarea voluntara a muncii de catre salariati nu este posibila decat in mod colectiv si in conditiile prevazute de lege

Hotararea nr. 2031/R din data de 01 octombrie 2015, Pronuntata de Curtea de Apel Cluj

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului
Obligatia acordarii de zile consecutive de repaus saptamanal. Unitatea lucreaza in mod continuu 6 zile pe saptamana
Compensare prin ore libere platite a orelor suplimentare. Mod de calcul
Functionar intors la locul de munca dupa efectuarea concediului de crestere copil. Refuzul acordarii postului ocupat anterior

Prin contestatia inregistrata sub nr. ...XX, reclamantul N. -Török E. a chemat in judecata pe parata U.,,B. -Bolyai Cluj-N., solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa dispuna anularea deciziei nr.10.908 din data de 05.05.2014 emisa de U.”B. -Bolyai” Cluj-N., prin care i s-a desfacut contractul de munca ; obligarea paratei sa-l reangajeze si sa-i plateasca salariul de 1350 RON net, incepand cu luna mai 2014 si pana inclusiv in luna in care se va termina actiunea in instanta, cu cheltuieli de judecata

In motivarea contestatiei, reclamantul a aratat ca, prin decizia cu numarul 10. 908 din data de 5.05.2014, U.”B. -Bolyai” i-a desfacut contractul de munca, cu motivarea ca ar fi lipsit in mod nemotivat de la serviciu. Acest lucru nu este adevarat, deoarece el a fost mereu absent motivat, in urma declansarii grevei individuale, in data de 18.10.2013, dupa ce, inca din luna iulie 2013, incercase, in repetate randuri, prin numeroase cereri, sa rezolve in mod amiabil conflictul aparut. Concret, s-a aratat ca sefa catedrei de limbi moderne din cadrul Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor a Universitatii “B. -Bolyai” nu a dorit ca el sa predea ore de limba germana, limba moderna predata de contestator timp de doisprezece ani, acestuia comunicandu-i-se faptul ca ar urma sa predea exclusiv ore de limba engleza. Contrar celor afirmate in decizia eronata a Universitatii “B. -Bolyai”, el nu a avut neintelegeri cu conducerea facultatii, ci cu doamna conferentiar doctor D. -F. M. .

Este insa adevarat ca persoanele din conducerea facultatii au incercat sa il convinga pe contestator sa accepte mai multe propuneri venite din partea doamnei conferentiar doctor D. -F. M. .

S-a mai aratat ca “perturbarea semnificativa” a procesului educational nu a existat niciodata. Exista foarte multe persoane care predau limba engleza la Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor.”Perturbarea semnificativa” a constat in faptul ca, in cel mai rau caz, sase cadre didactice au primit cate o grupa in plus, pentru care au fost platite. In conditiile in care, la un moment dat, au fost colegi care aveau si patruzeci de ore pe saptamana, este greu de crezut ca o singura norma de sase grupe, preluata, probabil, de tot atatea cadre didactice, ar fi putut sa perturbe activitatile din cadrul catedrei.

Referitor la faptul ca el nu ar fi efectuat activitate de cercetare in toata aceasta perioada, aceasta afirmatie poate fi chiar mincinoasa, in conditiile in care, in cadrul audierii sale in fata comisiei de analiza, din data de 19.03.2013, el a spus foarte clar ca a desfasurat o asemenea activitate de cercetare iar domnul prodecan, profesor doctor I. L., a solicitat sa se consemneze acest lucru. Reclamantul nu a fost nici macar intrebat in prealabil in acest sens, afirmatiile s-au bazat pe simplul fapt ca nu se trecuse cercetarea in aplicatia Managementul Cercetarii.

S-a mai sustinut ca greva nu numai ca poate fi declarata de catre un angajat individual, dar a si fost declarata in cazul de fata. S-a apreciat ca se poate vorbi de o carenta a legiuitorului, care a omis posibilitatea ca o singura persoana sa declanseze greva.

Reclamantul a mai aratat ca „solutiile viabile”, despre care se aminteste in decizie, au fost, practic, niste propuneri absolut neacademice. Astfel, reclamantul ar fi urmat sa predea, cel putin partial, la S. G. si ar fi urmat sa ia ore din norma unei colege. La un moment dat, colega respectiva nu ar mai fi avut norma de baza asigurata, daca el ar fi acceptat propunerea.

In probatiune, reclamantul a depus la dosar inscrisuri.

Prin intampinarea formulata, parata U.”B. -Bolyai” Cluj-N.,  a solicitat respingerea actiunii si obligarea reclamantului, in temeiul art. 453 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, la plata cheltuielilor de judecata, pentru urmatoarele motive:

Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor, componenta fara personalitate juridica a Universitatii “B. -Bolyai” a sesizat in conformitate cu art. 313 alin. (1) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, abaterea disciplinara a domnului asistent Nawrotzki-T., cadru didactic al acestei facultati, abatere constand in neprezentarea la serviciu.

In urma sesizarii, o comisie de analiza a fost numita de catre Rectorul Universitatii, cu aprobarea Senatului universitar.

In urma audierilor, analizarii probelor si a unor aparari straine de natura abaterii disciplinare formulate de salariat, comisia a constatat savarsirea abaterii disciplinare constand in neprezentare la serviciu si absenta de la activitatile didactice si a propus sanctionarea cu desfacerea contractului individual de munca, in conformitate cu art. 312 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/2011. In baza Raportului inaintat de comisie Senatului universitar in vederea stabilirii sanctiunii, a fost stabilita sanctiunea, in baza coroborarii prevederilor art. 312 alin. (2) lit. e) si ale art. 313 alin. (2) din Legea nr. 1/2011. Rectorul Universitatii “B. -Bolyai” din Cluj-N. a emis, la data de 05.05.2014, Decizia de sanctionare inregistrata cu nr. ..., conform competentelor ce ii revin in baza art. 313 alin. (3) din Legea nr. 1/2011.

S-a aratat ca decizia de sanctionare este temeinica si legala. Criticile reclamantului s-au rezumat la a indica presupuse inadvertente cuprinse in decizie, cele sustinute avand un caracter exclusiv subiectiv, fiind in fapt acceptiuni personale ale domnului Nawrotzki-T. despre diferite sintagme utilizate in cadrul actului de sanctionare emis de Rectorul Universitatii. Motivatia masurii dispuse de angajator rezida in absenta nemotivata de la serviciu a reclamantului, sub pretextul unei asa-zise „greve individuale”. Pentru a inlatura insa orice dubii cu privire la cele prezentate de reclamant in incercarea de a infirma anumite aspecte pur formale, care nu sunt de natura a motiva lipsa de la serviciu luni de zile, parata a facut urmatoarele precizari: neintelegerile cu directorul departamentului din care reclamantul a facut parte au depasit in timp cadrul departamentului. Domnul Nawrotzki-T. a adresat, prin alocutiuni orale si petitii scrise, diferite cereri atat conducerii facultatii cat si conducerii universitatii. De altfel chiar si reclamantul a recunoscut ca membrii conducerii facultatii au sprijinit - fara succes datorita reticentei salariatului-propunerile directorului de departament, situandu-se asadar intr-o pozitie antagonica.

S-a mai sustinut ca in urma neprezentarii la serviciu a reclamantului si a necesitatii de acoperire a normei sale didactice s-a creat o perturbare semnificativa a procesului educational, preluandu-se norma sa de catre alte cadre didactice, ce aveau deja propriile norme.

Anagajatorul a mai aratat ca domnul Nawrotzki-T. nu a derulat activitati de cercetare deloc in ultimii 3 ani si asta nu doar in perioada „grevei individuale”. Acesta nu a publicat niciun articol si nici nu a fost implicat in alte activitati. Consemnarile din cadrul audierii sale, la 19.03.2014, atesta aceasta starea de fapt. Singura precizare facuta de salariatul cercetat a fost referitoare la cursurile de dans pe care acesta le tine pentru studenti. Astfel de activitati nu sunt specifice normei de cercetare.

S-a sustinut ca intreaga conducere universitara - decanat, rectorat, senat - a depus eforturi pentru a gasi solutiile pe care reclamantul le considera acum neacademice. Toate solutiile propuse, indiferent ca presupuneau predarea limbii engleze sau predarea limbii germane, la S. G. ori la Cluj-N., au fost respinse permanent de domnul Nawrotzki-T. .

Revenind la unica chestiune de fond care se poate pune relativ la decizia de sanctionare, respectiv daca reclamantul a absentat motivat sau nemotivat de la serviciu, parata a aratat ca, in conformitate cu art. 181 din Legea dialogului social nr. 62/2011, precum si cu art. 234 alin. (1) din Codul muncii, greva reprezinta un conflict colectiv de munca, constand intr-o incetare colectiva a lucrului de catre salariati.

Angajatorul, in intentia sa constanta de a gasi solutii care sa evite concedierea salariatului, a explicat  reclamantului natura nelegala a demersului sau.

In probatiune, parata a depus  la dosar inscrisuri.

Reclamantul si-a completat cererea de chemare in judecata in sensul ca, pe langa anularea deciziei de sanctionare disciplinara si plata retroactiva a salariului, a solicitat si reintegrarea sa ca asistent pentru predarea limbii germane la Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor a Universitatii “B. -Bolyai” din Cluj-N., precum si obligarea paratei la plata unor daune morale in cuantum de 10 lei net.

In sedinta publica din 1 octombrie 2014 reclamantul a invocat oral noi motive de nelegalitate a deciziei contestate, respectiv:

Decizia de concediere este nula pentru ca membrii comisiei de cercetare disciplinara prealabila se aflau in stare de incompatibilitate, respectiv dl. L. I., este prodecanul Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor si domnul conf. M. R., prodecanul aceleiasi facultati si alte doua persoane, respectiv doamna conf. T. M. si d-l lector Z. -Zelter S., sunt si membri in Senatul universitatii.

Reclamantul a mai aratat ca cei 4 membri ai comisiei nu au fost impartiali intrucat cei doi prodecani, in calitatea lor de cadre universitate cu functii de conducere, au incercat sa-l convinga, anterior numirii lor in comisia de cercetare disciplinara, sa fie de acord sa predea la extensia S. G. a universitatii, astfel ca nu puteau sa fie impartiali. Ceilalti doi membri ai comisiei fac parte din Senatul Universitatii si si-au exprimat pozitia, anterior numirii lor in comisia de cercetare disciplinara, cu privire la comportamentul sau, aratand ca nu este bine ceea ce face, referindu-se la faptul ca a intrat in greva. Aceasta parere fiind exprimata intr-o sedinta a personalului ce compune catedra din departamentul de limbi moderne.

S-a apreciat ca din comisia de cercetare disciplinara, trebuiau sa faca parte persoane care nu si-au spus parerea in nici un fel fata de faptul ca reclamantul a intrat in greva, persoane care sa fie impartiale, de exemplu, doamna profesoara prodecan D. M. .

S-a mai invocat lipsa cvorumului de sedinta din data de 05.05.2014 a Senatului Universitatii “B. -Bolyai” sedinta in care s-a hotarat aplicarea sanctiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de munca;

De asemenea, reclamantul a mai invocat nerespectarea cerintelor legale privind forma deciziei de concediere contestate, sustinand ca decizia este nula intrucat contine un text legal necorespunzator temeiului pentru care a fost concediat, respectiv este indicat in cuprinsul deciziei de concediere ca a fost concediat in temeiul dispozitiilor art. 112 literei,,c”, din Legea nr. 1/2011, care se refera la reducerea salariala si nu potrivit literei „e”, care corespunde concedierii pentru motive disciplinare. De asemenea, arata ca a invocat si dispozitiile art. 235 din Codul muncii.

In aceeasi sedinta publica, din 1 octombrie 2014, reprezentantul paratei a solicitat respingerea tuturor sustinerilor reclamantului.

Cu privire la motivul de nulitate privind forma deciziei de concediere s-a aratat ca este vorba despre o eroare materiala la art. 5, in sensul ca, din eroare, s-a indicat art. 312 alin. 2 lit.,,b”, in loc de litera,,e” si art. 248 lit.,,c” in loc de art. 248 lit.,,e” din Codul muncii.

Prin precizarile depuse la data de 27.10.2014, aflate la filele nr. 234-238 reclamantul a sustinut ca, la o data pe care el nu o cunoaste, consiliul de administratie al Universitatii „B. -Bolyai” a trimis decizia de desfacere a contractului sau de munca Senatului Universitatii “B. -Bolyai”. In data de 04.05.2014, Senatul Universitatii “B. -Bolyai” a decis desfacerea contractului de munca al reclamantului. Cu toate acestea, Senatul Universitatii “B. -Bolyai” nu i-a comunicat decizia luata si lui, astfel ca el a fost privat de dreptul de a contesta deciziile respective si anularea deciziei de concediere se impune si din acest motiv.

Ulterior, prin precizarile depuse la data de 11.11.2014, reclamantul a invocat si in scris motivele de nelegalitate a deciziei contestate invocate oral in sedinta publica din 1 octombrie 2014 si totodata, a invocat si un motiv nou de nelegalitate, cel privind incalcarea termenelor de emitere a deciziei.

Astfel, s-a invocat ca decizia de sanctionare disciplinara nu a fost emisa in termenul legal, respectiv a fost depasit atat termenul de 30 de zile de la inregistrarea raportului comisiei de analiza la registratura unitatii, cat si termenul de 6 luni de la data savarsirii faptelor.

In acest sens reclamantul a aratat ca, potrivit deciziei ICCJ, termenul incepe din data la care comisia de analiza inainteaza raportul final la registratura unitatii. Or, acest lucru s-a intamplat in data de 04.04.2014. Legea spune foarte clar ca termenul este de 30 de zile, din data de 04.04.2014 or, acest lucru inseamna ca ultima zi in care se putea lua decizia de desfacere a contractului de munca era data de 03.05.2014. Dar, datorita faptului ca data de 03.05.2014 cade intr-o zi de sambata, conform legii, decizia trebuia luata vineri, adica in data de 02.05.2014. Senatul Universitatii „B. -Bolyai” a luat decizia abia in data de 05.05.2014, deci este in culpa.

Mai mult, s-a sustinut ca parata nu a respectat nici termenul de sase luni de la “comiterea faptei”, respectiv data de 18.10.2013, data la care el a declarat greva. Cele sase luni s-au implinit la data de 18.04.2014.

Prin sentinta civila nr. 2130/F din 18.12.2014 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud in dosarul nr. ...XX, s-a admis, in parte, contestatia formulata de reclamantul N. -T. E. in contradictoriu cu parata U. „B. Bolyai” Cluj-N., si, in consecinta:

- s-a anulat decizia nr.10.908 din 05.05.2014, emisa de parata, privind sanctionarea disciplinara a reclamantului, ca fiind nelegala;

- s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior concedierii;

- parata a fost obligata sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data concedierii, 05.05.2014 si pana la reintegrarea efectiva.

S-au respins celelalte pretentii ale reclamantului.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin Decizia nr.10.908 din 05.05.2014, potrivit celor mentionate in articolul 1, Rectorul paratei U. „B. Bolyai” Cluj-N., a pus in aplicare sanctiunea prevazuta de art. 312 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 1/2011 - desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantului N. -T. E., asistent universitar la Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor din cadrul Universitatii B. -Bolyai, Departamentul de Limbi Moderne si Comunicare in Afaceri, pozitia 29.

In cuprinsul art. 2 al deciziei este descrisa fapta care constituie abatere disciplinara respectiv: reclamantul a lipsit nemotivat de la serviciu pentru o perioada indelungata de timp, neglijand atributiile care ii reveneau conform contractului individual de munca si fisei postului. Salariatul, motivand presupuse neintelegeri cu conducerea facultatii, a absentat de la locul de munca, incepand cu 18.10.2013. Aceasta stare de fapt fiind certificata scriptic de rapoartele departamentului din care face parte, rapoarte in care salariatul apare ca absent nemotivat.

Salariatul a creat o perturbare semnificativa a procesului educational aferent activitatilor didactice din norma proprie. Aceste activitati au fost derulate de alte cadre didactice ale facultatii, sub riscul perturbarii propriei activitati. In toata aceasta perioada salariatul nu a desfasurat nici activitati specifice normei de cercetare, ca parte componenta a normei universitare conform prevederilor legale si interne aplicabile. Angajatul nu a intreprins in perioada precizata mai sus vreun demers administrativ coerent prin care sa motiveze absenta sa continua. Salariatul a declarat un „conflict de munca” si a considerat ca este in „greva”. In conformitate cu art. 181 din Legea dialogului social nr. 62/2011, precum si cu art. 234 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, greva reprezinta un conflict colectiv de munca constand intr-o incetare colectiva a lucrului. Greva nu se poate declara de catre un salariat izolat.

In articolul 3 al deciziei sunt enumerate prevederile legale precum si cele din contractul individual de munca si din Regulamentul intern incalcate, respectiv; a)incalcarea obligatiei de a realiza norma de munca, de a indeplinii atributiile postului si de a respecta disciplina muncii (art. 10 din Contractul individual de munca coroborate cu art. 39 alin. (2) lit. a) si b) din Legea nr. 53/2003-Codul muncii si cu Regulamentul intern nr. .../23.10.2008); b)incalcarea regulilor de ordine interioara (art. 3 lit. d din Regulamentul intern nr. .../23.10.2008); c)neindeplinirea atributiilor si absentarea nemotivata (art. 9 lit. a si o din Regulamentul intern nr. .../23.10.2008).

Articolul 4 al deciziei contine motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului in timpul cercetarii disciplinare, astfel: salariatul a fost convocat pentru data de 19.03.2014, prezentandu-se personal la audiere in fata Comisiei de analiza. Salariatul nu a oferit probe sau motivatii comisiei de analiza in sensul prevazut de art. 251 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii; nu au fost sustinute aparari care sa justifice neprezentarea la serviciu si nici nu a oferit probe care sa inlature caracterul de abatere disciplinara al absentarii sale. Apararea si sustinerile salariatului, precum si motivele inlaturarii lor au fost urmatoarele: a) reclamantul a precizat ca este nemultumit de norma didactica, fapt care motiveaza conflictul de munca declarat, respectiv greva. Motivul inlaturarii: Absenta de la cursuri a domnului Nawrotzki-T. nu poate fi motivata de nemultumirile legate de norma didactica. In cursul analizei disciplinare a rezultat faptul ca nicio solutie viabila si constructiva de detensionare a situatiei nu va fi acceptata de domnul Nawrotzki-T. . Salariatul nu s-a aflat in greva, intrucat nu au fost indeplinite conditiile legale pentru realizarea unui astfel de protest: Greva este un conflict colectiv de munca, prin definitie legala; b)Domnul Nawrotzki-T. a sustinut ca fiind in greva, nu se pot dispune sanctiuni disciplinare impotriva dansului; Motivul inlaturarii: Salariatul nu se afla in greva, intrucat aceasta este un conflict colectiv de munca, prin opozitie cu conflictele individuale de munca. In fapt, sub acoperirea unei asa-zise greve, dansul a absentat mai multe luni de la serviciu. Absenta sa de la serviciu si neindeplinirea atributiilor da dreptul angajatorului sa uzeze de prerogativa disciplinara.

Apararile salariatului au fost legate preponderent de situatia normei sale si nu de absentarea nemotivata de la locul de munca. Dezacordul cu privire la deciziile conducerii facultatii nu au fost de natura sa justifice neprezentarea la serviciu. Salariatul, desi a fost informat oral si in scris de realitatea in care declararea unei greve individuale este incompatibila insasi cu definitia legala a acesteia, a refuzat sa insuseasca starea reala in care se afla. Chiar si in cursul analizei faptelor sale acesta nu a dorit sa dea curs incercarilor de lamurire a situatiei de catre membrii comisiei.

In articolul 5 al deciziei de sanctionare sunt indicate temeiurile de drept in baza carora sanctiunea disciplinara a fost aplicata, fiind indicate urmatoarele prevederi:art. 312 alin. (1) si (2) lit. b) si art. 313 alin. (2) si (3) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, art. 248 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii.

In decizie sunt indicate instanta la care aceasta poate fi contestata (Tribunalul Bistrita-Nasaud), precum si termenul de contestare, respectiv tribunalul de la domiciliul angajatului,in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

In partea introductiva a deciziei contestate se mentioneaza ca Rectorul a pus in aplicare sanctiunea disciplinara avand in vedere: prevederile art. 313 alin. (3) si (4) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 si ale art. 247 alin. (1) si art. 252 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii; propunerea de sanctionare disciplinara inregistrata cu nr. 4110/28.02.2014, Raportul inregistrat cu nr. 7811/04.04.2014, apartinand Comisiei de Analiza, numita prin Decizia Rectorului nr. 4906/06.03.2014, in baza Hotararii Senatului nr. .../05.05.2014 de stabilire a sanctiunii disciplinare.

In speta, atat reclamantul cat si parata au avut aceeasi pozitie cu privire la natura deciziei contestate in sensul ca aceasta este o decizie de sanctionare disciplinara, pozitia partilor fiind diferita in ceea ce priveste legalitatea emiterii acesteia, reclamantul sustinand ca este nelegal emisa, invocand mai multe motive in acest sens(anterior expuse), in timp ce parata a sustinut ca decizia este legala si temeinica.

Tribunalul a retinut ca, intrucat reclamantul face parte din categoria personalului didactic din invatamantul superior, in speta, sunt aplicabile cu prioritate dispozitiile speciale cuprinse in Legea nr. 1/2011, privind sanctionarea disciplinara, dispozitii care se completeaza cu dispozitiile generale din Codul muncii si respectiv din Codul civil.

Astfel, sanctiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic si de cercetare din invatamantul superior sunt prevazute in cuprinsul art. 312 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 si sunt urmatoarele: a) avertisment scris;  b) diminuarea salariului de baza, cumulat, cand este cazul, cu indemnizatia de conducere, de indrumare si de control; c) suspendarea, pe o perioada determinata de timp, a dreptului de inscriere la un concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare ori a unei functii de conducere, de indrumare si de control, ca membru in comisii de doctorat, de master sau de licenta; d) destituirea din functia de conducere din invatamant; e) desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Procedura aplicarii sanctiunilor disciplinare in institutiile de invatamant superior este reglementata de dispozitiile art. 313 si art. 314 din aceeasi lege.

Dispozitiile art. 313 prevad ca: propunerea de sanctionare disciplinara se face de catre seful de departament sau de unitatea de cercetare, proiectare, microproductie, de catre decan ori rector sau de cel putin 2/3 din numarul total al membrilor departamentului, consiliului facultatii sau senatului universitar, dupa caz. Acestia actioneaza in urma unei sesizari primite sau se autosesizeaza in cazul unei abateri constatate direct(alin. 1); sanctiunile disciplinare prevazute la art. 312 alin. (2) lit. a) si b) se stabilesc de catre consiliile facultatilor iar sanctiunile disciplinare prevazute la art. 312 alin. 2, lit. c-e se stabilesc de catre senatele universitare(alin. 2); decanul sau rectorul, dupa caz, pune in aplicare sanctiunile disciplinare(alin. 3); in invatamantul superior, sanctiunile se comunica, in scris, personalului didactic si de cercetare, precum si personalului didactic si de cercetare auxiliar din subordine de catre serviciul de resurse umane al institutiei(alin. 4).

In art. 314 se prevede: (1) Sanctiunea disciplinara se aplica numai dupa efectuarea cercetarii faptei sesizate, audierea celui in cauza si verificarea sustinerilor facute de acesta in aparare;(2) Pentru investigarea abaterilor disciplinare savarsite de personalul didactic, personalul din cercetare sau personalul administrativ, se constituie comisii de analiza formate din 3 - 5 membri, cadre didactice care au functia didactica cel putin egala cu a celui care a savarsit abaterea si un reprezentant al organizatiei sindicale. (3) Comisiile de analiza sunt numite, dupa caz, de:a) rector, cu aprobarea senatului universitar;b) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru personalul de conducere al institutiilor de invatamant superior si pentru rezolvarea contestatiilor privind deciziile senatelor universitare.

Potrivit art. 317 din Legea nr. 1/2011: (1) Orice persoana poate sesiza unitatea/institutia de invatamant cu privire la savarsirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinara. Sesizarea se face in scris si se inregistreaza la registratura unitatii/institutiei de invatamant; (2) Dreptul persoanei sanctionate disciplinar de a se adresa instantelor judecatoresti este garantat.

Aceste dispozitii legale speciale se completeaza cu dispozitiile art. 247-252 din Codul muncii, care constituie dreptul comun in materia raspunderii disciplinare a salariatilor.

Astfel, in cuprinsul art. 248 alin. 1 din Codul muncii sunt prevazute sanctiunile disciplinare care pot fi aplicate, urmare a aplicarii criteriilor de individualizare(prevazute de art. 250), respectiv: a) avertismentul scris; b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile; c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1 - 3 luni cu 5 - 10%; d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1 - 3 luni cu 5 - 10%; e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

In alineatul 2 se prevede expres ca, in cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.

Din coroborarea dispozitiilor speciale cu cele generale rezulta ca sanctiunea desfacerii contractului individual de munca din art. 312 alin. 2 litera „e” din Legea nr. 1/2011 se regaseste in norma generala in cuprinsul art. 248 alin. 1 litera „e din Codul muncii, iar sanctiunea prevazuta de art. 312 alin. 2 litera „b” din Legea nr. 1/2011-„diminuarea salariului de baza, cumulat, cand este cazul, cu indemnizatia de conducere, de indrumare si de control”, se aplica in conditiile art. 248 alin. 1 litera „c” si respectiv litera „d”  din Codul muncii, adica diminuarea poate fi dispusa in procent de 5-10% pe o perioada de 1-3 luni.

Dispozitiile art. 314 din Legea nr. 1/2011, privind cercetarea faptei sesizate, se completeaza si cu dispozitiile art. 251 din Codul muncii ce reglementeaza cercetarea disciplinara prealabila.

Deciziei de sanctionare disciplinara a personalului din invatamantul superior ii sunt aplicabile si dispozitiile art. 252 din Codul muncii, atat in ceea ce priveste termenele in care poate fi emisa, cat si in ceea ce priveste mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda, prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, termenul in care poate fi contestata si instanta competenta.

Tribunalul a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 252 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

1. Referitor la nelegalitatea deciziei contestate pentru incalcarea dispozitiilor art. 252 alin. 1 din Codul muncii, respectiv emiterea deciziei dupa implinirea termenului de 30 de zile calendaristice de la data inregistrarii raportului comisiei de analiza la registratura unitatii, cat si a celui de 6 luni de la savarsirea faptei, tribunalul a constatat urmatoarele:

In ce priveste natura celor doua termene(cel de 30 de zile si cel de 6 luni), precum si cu privire la modul de calcul al acestora, s-a retinut ca sunt incidente dispozitiile generale cuprinse in Codul civil - Legea nr. 287/2009-, in vigoare incepand cu 1 octombrie 2011.

Astfel, atat termenul de 30 de zile calendaristice cat si termenul de 6 luni, mentionate la art. 252 alin. 1 din Codul muncii, sunt termene de prescriptie, avand in vedere dispozitiile art. 2500, coroborate cu dispozitiile art. 2516 si art. 2547 din Codul civil.

Prin urmare, calcularea termenului de 30 de zile calendaristice se face potrivit art. 2553 din Codul civil, respectiv nu se ia in calcul nici prima zi si nici ultima zi a termenului si potrivit art. 2554 din acelasi cod, daca ultima zi a termenului este o zi nelucratoare, termenul se considera implinit la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza, astfel ca reclamantul este in eroare atunci cand sustine ca in cazul in care ultima zi a termenului este o zi nelucratoare termenul se implineste in ultima zi lucratoare ce precede ziua nelucratoare in care se implineste termenul.

Prin decizia nr. 16/2012 a ICCJ, data asupra unui recurs in interesul legii, in care s-au interpretat dispozitiile art. 251 alin. 1 din Codul muncii referitor la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinar, s-a statuat ca momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile calendaristice, pentru aplicarea sanctiunii disciplinare, este data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii.

Chiar daca, in prezenta speta, transarea acestei probleme nu are relevanta(pentru motivele care vor fi expuse mai jos), in ce priveste sanctiunile disciplinare aplicate personalului didactic din invatamantul superior, s-ar putea pune problema, care data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile, trebuie avuta in vedere, respectiv dat inregistrarii la registratura facultatii sau data inregistrarii la registratura universitatii.

Aceasta deoarece, pe de o parte, potrivit art. 131 si 132 din Legea nr. 1/2011, facultatile sunt componente organizatorice fara personalitate juridica ale universitatii, facultatea fiind o unitate functionala a institutiei de invatamant superior(fiind cea care elaboreaza si gestioneaza programele de studii si corespunde unuia sau mai multor domenii ale stiintelor, artelor sau sportului) si, pe de alta parte, dispozitiile speciale, privind aplicarea sanctiunilor disciplinare in cazul personalului didactic si de cercetare din cadrul institutiilor de invatamant superior, pentru care competenta de stabilire si respectiv de punere in aplicare a sanctiunilor disciplinare este diferita, in functie de gravitatea sanctiunilor aplicate.

Astfel, sanctiunile prevazute la art. 312 alin. 1 literele a si b(adica avertismentul scris si diminuarea salariului de baza, cumulat, cand este cazul, cu indemnizatia de conducere, de indrumare si de control) se stabilesc de catre consiliile facultatilor si se pun in aplicare de decanul facultatii, in timp ce sanctiunile disciplinare prevazute la art. 312 alin. 2 litere c-e (adica suspendarea, pe o perioada determinata de timp, a dreptului de inscriere la un concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare ori a unei functii de conducere, de indrumare si de control, ca membru in comisii de doctorat, de master sau de licenta; destituirea din functia de conducere din invatamant si desfacerea disciplinara a contractului de munca) se stabilesc de catre senatele universitare si se pun in aplicare de rectorul universitatii.

Prin urmare, se pune intrebarea unde va inregistra Raportul final comisia de cercetare disciplinara, la facultate sau la universitate, intrucat comisia nu are competenta de a stabili ce sanctiune va fi aplicata si totodata daca, in cele din urma se aplica sanctiune a ce intra in competenta senatului iar raportul comisiei a fost inregistrat la facultate, inaintarea raportului catre senat dupa trecerea termenului de 30 de zile, profita salariatului sau angajatorului.

In ce priveste termenul de 6 luni, atunci cand faptele ce constituie abateri au caracter continuu, daca actele succesive formeaza un tot unitar, termenul de 6 luni curge doar de la data ultimului act iar daca fapta in intregul ei este constituita din mai multe fapte cu caracter succesiv, pentru fiecare fapta curge un termen distinct de prescriptie de 6 luni, motiv pentru care s-a retinut ca reclamantul este in eroare si atunci cand a sustinut ca termenul de 6 luni se calculeaza incepand cu data de inceput a savarsirii faptei continue, respectiv incepand cu prima zi in care a lipsit de la serviciu(18.10.2013).

Cele doua termene anterior aratate, fiind termene de prescriptie, au regimul juridic prevazut de art. 2512 Cod civil, in ce priveste persoanele in drept sa invoce prescriptia, respectiv prescriptia poate fi opusa numai de cel in folosul caruia curge iar organul de jurisdictie nu o poate aplica din oficiu.

In speta, termenul de emitere a deciziei de sanctionare a curs impotriva angajatorului si in folosul salariatului (adica al reclamantului).

In ce priveste momentul pana la care poate fi invocata prescriptia, acesta este cel prevazut de art. 2513 din Codul civil. Cum, in speta, termenul nu curge in favoarea paratei(care, in cazul in care termenul curgea in favoarea ei, trebuia sa invoce prescriptia prin intampinare), ci termenul curge in favoarea reclamatului(el fiind cel care a invocat prescriptia emiterii deciziei de sanctionare disciplinara), acesta trebuia sa invoce prescriptia dreptului angajatorului de a emite decizia de sanctionare disciplinara(ca motiv de nelegalitate a deciziei contestate), prin cererea chemare in judecata sau cel tarziu pana la primul termen de judecata.

Asa fiind, tribunalul a retinut ca reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei contestate, pentru nerespectarea de catre angajator a termenului de 30 de zile calendaristice si a celui de 6 luni, in care trebuia emisa decizia de sanctionare disciplinara, adica prescriptia dreptului angajatorului de a emite decizia de sanctionare disciplinara, dupa implinirea termenului de decadere, in care prescriptia putea fi invocata, termen care s-a implinit la primul termen de judecata, asa cum s-a mentionat si in incheierea sedintei publice din 26 noiembrie 2014 astfel ca, acest motiv de nelegalitate a deciziei(prescriptia) nu a fost analizat.

Fiind imposibil de analizat prescriptia dreptului angajatorului de a emite dispozitia atacata, tribunalul a retinut ca opereaza prezumtia ca decizia a fost emisa cu respectarea termenului de 30 de zile calendaristice, calculat de la dat inregistrarii raportului Comisiei de analiza la registratura paratei, precum si cu respectarea termenului de 6 luni calculat de la data savarsirii faptei ce constituie abatere disciplinara.

In consecinta tribunalul a analizat celelalte motive de nelegalitate invocate de reclamant, retinand ca, in speta sunt date cel putin doua motive de nelegalitate a deciziei, avand in vedere considerentele expuse in continuare.

2. Incalcarea dreptului la aparare, invocata de reclamant, neputand fi retinuta de tribunal.

Prin faptul ca reclamantului nu i s-au comunicat toate documentele intocmite anterior emiterii deciziei de sanctionare, in baza carora a fost emisa decizia de sanctionare disciplinara, nu reprezinta o incalcare a dreptului la aparare intrucat, dispozitiile art. 251 alin3 din Codul muncii prevad ca se comunica salariatului sanctionat doar decizia de sanctionare disciplinara si nu impun sa-i fie comunicate acestuia toate actele care au stat la baza emiterii deciziei.

Decizia de sanctionare disciplinara nu se contesta la emitentul ei ci aceasta se contesta la instanta judecatoreasca si instanta urmeaza sa analizeze legalitatea emiterii ei si implicit legalitatea tuturor actelor intocmite  prealabil emiterii ei. Actele emise in vederea cercetarii faptei savarsite de salariat, cele efectuate dupa ascultarea salariatului si inainte de emiterea deciziei de sanctionare nu se contesta distinct asa cum pretinde reclamantul.

Cat timp decizia a fost comunicata reclamantului si in cuprinsul acesteia au fost indicate atat termenul in care poate fi contestata cat si instanta la care poate fi contestata iar reclamantul a contestat in termen la instanta competenta decizia de sanctionare nu se poate retine ca angajatorul a incalcat dreptul la aparare al reclamantului.

Dorinta reclamantului de a contesta decizia Senatului, precum si decizia de sanctionare la organul emitent, nu presupune obligatia legala a paratei de a comunica acestuia toate actele prealabile emiterii deciziei de sanctionare disciplinara.

Pe de alta parte, desi a sustinut ca i s-a incalcat dreptul la aparare prin necomunicarea deciziei Senatului universitatii, s-a retinut ca, la doar doua zile de la data emiterii acesteia, respectiv la data de 07.05.2014, reclamantul a contestat la organul emitent(Senatul), decizia emisa de Senat prin care acest organism de conducere al paratei, a stabilit sanctiunea disciplinara, potrivit contestatiei depusa in copie de reclamant la fila 137 din dosar.

Tribunalul a retinut ca este adevarat ca angajatorul poate sa-si revoce propria decizie dar aceasta este o prerogativa si nu o obligatie a angajatorului astfel ca reclamantul nu putea impune paratei sa-si revoce decizia (invocand situatii precedente, referitoare la alte domenii decat raspunderea disciplinara a salariatilor, in care parata a revenit asupra propriei decizii).

3. Neintemeiat este si motivul de nelegalitate a deciziei constand in incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza cercetarea disciplinara prealabila

Reclamantul a invocat incompatibilitatea a 4 membri din comisia de analiza, respectiv L. I., M. R., ambii prodecani ai Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor, T. M. si Z. -Zelter S. .

Tribunalul a constatat ca, in speta, comisia de analiza pentru cercetarea prealabila a faptei savarsite de reclamant, a fost formata din 5 membri, a fost numita de Rectorul paratei, prin decizia nr. 4906/06.03.2014, dupa aprobarea acesteia de catre Senat, prin Hotararea nr. 4530/3.03.2014, fiind respectate dispozitiile art. 314 din Legea nr. 1/2011, inclusiv in ce priveste calitatea membrilor comisiei si nu poate fi retinut vreun motiv din care sa rezulte ca cei 4 membri ai comisiei la care face referire reclamantul nu au fost impartiali.

Reclamantul nu a probat ca membrii comisiei de analiza, anterior numirii lor in comisie, si-au spus in mod expres parerea cu privire la fapta pentru a carei cercetare au fost numiti, respectiv „absenta reclamantului de la serviciu si neglijarea atributiilor de serviciu”.

Acesta a fost convocat pentru efectuarea cercetarii prealabile, la data de 19 martie 2014, prin instiintarea emisa de Comisia de analiza, la data de 11.03.2014, s-a prezentat in fata comisiei de analiza si si-a expus apararile, sustinand ca absenta lui de la serviciu este motivata de faptul ca el este in greva, incepand cu data de 18.10.2013.

Cum reclamatul a sustinut ca a cunoscut anterior starea de „incompatibilitate” a celor 4 membri ai comisiei (ceea ce ar determina lipsa lor de impartialitate) el trebuia sa invoce acest aspect, la data audierii sale.

Or, asa cum reclamantul a aratat in sedinta publica din data de 1 octombrie 2014, el nu a formulat obiectiuni fata de componenta comisiei, la data la care a fost ascultat de aceasta si a raspuns intrebarilor acesteia, prezentandu-si apararile, aratand ca se afla in greva, drept fundamental garantat de Constitutia Romaniei.

Faptul ca, prin Raportul Comisiei de analiza disciplinara, s-a concluzionat ca reclamantul a absentat nemotivat de la locul de munca, incepand cu data de 18.10.2013 si ca aceasta constituie abatere disciplinara, apreciindu-se ca apararile reclamantului nu sunt fondate, nu a determinat tribunalul sa retina ca cei 4 membri ai comisiei de analiza nu au fost impartiali. Acestia au indicat in raport motivele pentru care au apreciat ca fapta reclamantului constituie abatere disciplinara, respectiv ca reclamantul nu a justificat absenta lui de la serviciu si neindeplinirea atributiilor ce-i reveneau. Potrivit dispozitiilor art. 314 din Legea nr. 1/2011 comisia de analiza care efectueaza cercetarea disciplinara nu are competenta de a stabili sanctiunea disciplinara, ci sanctiunea este stabilita, in functie de severitatea acesteia, fie de consiliul facultatii, fie de Senatul universitatii, comisia avand doar obligatia de a aprecia daca fapta constituie abatere disciplinara. Prin urmare, propunerea comisiei de analiza, in sensul aplicarii reclamantului a sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului de munca, constituie doar parerea comisiei insa nu are vreo consecinta asupra reclamantului, cat timp Senatul universitatii este cel care stabileste sanctiunea. Astfel, sesizat fiind cu aplicarea sanctiunii disciplinare, Senatul putea sa aprecieze ca nu se impune desfacerea contractului individual de munca si, fie sa stabileasca o alta sanctiune a carei aplicare intra in competenta Senatului universitatii, fie sa trimita raportul comisiei de analiza, consiliului facultatii, in vederea aplicarii unei sanctiuni mai usoare, a carei aplicare este data in competenta consiliului facultatii unde-si desfasoara activitatea reclamantul.

4. Referitor la nelegalitatea deciziei pentru nerespectarea conditiilor de forma, prevazute sub sanctiunea nulitatii de dispozitiile art. 252 alin. 2 din Codul muncii, respectiv incalcarea normei de la litera „d” care prevede ca, neindicarea temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica, se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.

In concret, reclamantul a invocat faptul ca, in decizie, au fost indicate dispozitii legale, care prevad doua sanctiuni distincte.

Tribunalul a retinut ca decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa fie clara si concisa sub aspectul temeiului de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica, pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la sanctiunea disciplinara care a fost aplicata salariatului, deoarece temeiul de drept al sanctiunii aplicate trebuie mentionat si in registrul de evidenta al salariatilor.

Toate mentiunile cu caracter obligatoriu, pe care trebuie sa le contina o decizie de sanctionare disciplinara, au scopul de a asigura dreptul la aparare al salariatului, deoarece numai astfel acesta isi poate formula aparari corespunzatoare si numai astfel instanta de judecata poate verifica legalitatea emiterii acesteia inclusiv sub aspectul respectarii procedurii pe care angajatorul trebuie sa o urmeze inainte de a dispune sanctionarea, mai ales ca, in speta, competenta de stabilire si punere in aplicare a sanctiunilor disciplinare este scindata intre consiliul facultatii si respectiv decanul facultatii la care functioneaza salariatul, pe de o parte, in cazul anumitor sanctiuni, si Senatul universitatii din care face parte facultatea si, respectiv Rectorul universitatii, pe de alta parte, in cazul altor sanctiuni, in functie de gravitatea faptei si severitatea sanctiunilor.

Totodata, numai daca decizia de sanctionare este motivata concis in drept se poate verifica daca angajatorul respecta in instanta dispozitiile art. 79 din Codul muncii, potrivit carora angajatorul nu poate invoca, in fata instantei, alte motive de fapt si de drept decat cele precizate in decizia contestata.

In speta, s-a apreciat ca, aceste exigente nu sunt indeplinite.

Astfel, chiar in articolul 1 al deciziei se indica expres ca Rectorul universitatii parate a pus in aplicare sanctiunea prevazuta de art. 312 alin. 2 lit. „e” din Legea nr. 1/2011 - desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantului si din ansamblul deciziei cu exceptia articolului 5, precum si din actele in baza carora decizia a fost emisa, in special Hotararea nr. .../05.05.2014 a Senatului paratei, din data de 5 mai 2014, prin care s-a stabilit sanctiunea disciplinara, reiese ca sanctiunea aplicata reclamantului ar fi cea prevazuta de art. 312 alin. 2 litera „e” din Legea nr. 1/2011, adica desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, in cuprinsul articolului 5 al deciziei de sanctionare, in care sunt indicate temeiurile de drept in baza carora sanctiunea disciplinara a fost aplicata, sunt indicate prevederile art. 312 alin. (1) si (2) lit. b) si art. 313 alin. (2) si (3) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 si prevederile art. 248 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii, prevederi legale care se refera la alta sanctiune disciplinara decat desfacerea contractului individual de munca, respectiv sanctiunea cuprinsa in art. 312 alin. 2 litera „b” este „diminuarea salariului de baza, cumulat, cand este cazul, cu indemnizatia de conducere, de indrumare si de control” iar sanctiunea prevazuta de art. 248 alin. 1 litera „c” este „ reducerea salariului de baza pe o durata de 1 - 3 luni cu 5 - 10%”.

Asa cum anterior s-a aratat de tribunal, sanctiunea prevazuta de art. 312 alin. 2 litera „b” din Legea nr. 1/2011-„diminuarea salariului de baza, cumulat, cand este cazul, cu indemnizatia de conducere, de indrumare si de control”, se aplica in conditiile art. 248 alin. 1 litera „c” din Codul muncii, adica diminuarea poate fi dispusa in procent de 5-10% pe o perioada de 1-3 luni.

Avand in vedere ca salariatului i se comunica doar decizia de sanctionare disciplinara, nu si actele in baza careia decizia a fost emisa, care este sanctiunea aplicata si temeiul de drept in baza careia s-a aplicat sanctiunea or, se retine ca, din continutul deciziei contestate, nu se poate stabili cu certitudine care este sanctiunea disciplinara aplicata reclamantului. In aceste conditii, fiind in discutie chiar temeiul de drept al sanctiunii aplicate, nu a putut fi primita apararea paratei in sensul ca este vorba de o eroare materiala, si ca sanctiunea aplicata este cea a desfacerii contractului individual de munca. Daca s-ar accepta ca este vorba de o eroare materiala, la fel de bine, s-ar putea retine ca eroarea materiala este cea din cuprinsul articolului 1 si nu cea din cuprinsul articolului 5.

Mai mult, daca ar fi fost vorba de eroare materiala, nimic nu a impiedicat-o pe parata sa sesizeze acest aspect si sa indrepte din oficiu eroarea, in perioada cuprinsa intre data primirii cererii de chemare in judecata prin care reclamantul a contestat decizia si data la care reclamantul a invocat acest motiv de nulitate a deciziei, termenul de judecata din 1 octombrie 2014.

Asadar, cat timp, in ce priveste temeiul de drept al sanctiunii aplicate, decizia este contradictorie(putandu-se aprecia ca sanctiunea aplicata este fie desfacerea contractului individual de munca, fie reducerea salariului de baza cu 5-10%, aceasta echivaleaza cu nemotivarea in drept a deciziei de sanctionare, ceea ce determina nulitatea absoluta a acestei decizii potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii.

4. Referitor la cvorumul necesar pentru sedinta Senatului din data de 05.05.2014, in care s-a stabilit sanctiunea disciplinara care s-a aplicat reclamantului, prin Hotararea nr. .../05.05.2014, potrivit competentei conferite de dispozitiile art. 313 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, tribunalul a constatat ca nu a fost intrunit cvorumul prevazut pentru luarea valabila a hotararii, avand in vedere considerentele ce urmeaza.

Modul de functionare a Senatului paratei, cvorumul sedintei Senatului (de 2/3 din total) si numarul voturilor cu care se iau hotararile de catre Senat(majoritate simpla) sunt reglementate in Regulamentul Senatului paratei(UBB) depus, in extras, la filele 206-208.

In anul universitar 2013/2014, Senatul paratei avea un numar de 139 de membri iar, la data la care a avut loc sedinta in care s-a stabilit sanctiunea disciplinara pentru reclamant, Senatul avea numiti sau alesi doar 137 de membri, asa cum reiese din procesul verbal al sedintei Senatului paratei din data de 5 mai 2014.

Potrivit prevederilor art. 4 litera „b”. 9 din Regulamentul Senatului Universitatii „B. -Bolyai, cvorumul sedintelor este de 2/3 din totalul membrilor. Raportat la cele 139 de persoane ce reprezinta membrii Senatului(si nu 137 cum sustine parata), 2/3 din numarul acestora este reprezentat de 93 persoane(92,66) cvorum care era intrunit doar la inceputul sedintei Senatului, in procesul verbal fiind consemnata prezenta a 95 de senatori la inceputul sedintei cand s-a facut prezenta.

La momentul in care s-a votat pentru propunerea de desfacere disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului, cvorumul de 2/3 nu era insa intrunit.

Astfel, din procesul verbal al sedintei s-a constatat ca, ordinea de zi a sedintei Senatului a cuprins mai multe puncte, discutarea Raportului comisiei de disciplina privindu-l pe reclamant fiind la punctul 1 al ordinii de zi dar, intrucat, pentru acest raport, votul a fost secret, potrivit art. 4 litera g. 2 din regulament, la inceputul sedintei doar s-a prezentat raportul comisiei si s-au distribuit buletinele de vot, dupa care s-au discutat alte puncte din ordinea de zi. In momentul in care s-a votat secret, pentru punctul din ordinea de zi privind sanctiunea care va fi aplicata reclamantului, in sala de sedinta nu erau prezenti 95 de membri, avand in vedere ca doar 89 membri si-au exprimat votul pe buletinul de vot primit, fiind returnate secretariatul sedintei doar 89 buletine de vot, asa cum s-a consemnat in procesul verbal al sedintei.

Numarul membrilor care voteaza trebuie sa fie egal cu numarul membrilor prezenti, aceasta fiind modalitatea prin care se verifica indeplinirea cvorumului, cat timp nu s-a verificat prezenta senatorilor in sala, in momentul in care s-a votat pentru punctul din ordinea de zi privind propunerea de sanctionare disciplinara a reclamantului cu sanctiunea desfacerii contractului individual de munca.

Tribunalul a retinut ca este adevarat ca, in mod normal numarul persoanelor prezente la inceputul sedintei ar trebui sa raman in sala de sedinta pana la finalizarea acesteia insa, nu este exclusa posibilitatea ca unii membri ai Senatului sa participe la discutarea doar a unor puncte de pe ordinea de zi si sa paraseasca sedinta in timpul desfasurarii acesteia.

In speta, prezumtia prezentei tuturor celor 95 de membri(prezenti la inceputul sedintei), in momentul votarii punctului din ordinea de zi privind stabilirea sanctiunii disciplinare pentru reclamant, a fost rasturnata, cat timp doar 89 de senatori si-au exprimat votul pe buletinul de vot.

Sustinerile paratei in sensul ca diferenta dintre 95 si 89, adica 6, constituie voturi anulate, pentru ca 6 buletine de vot nu au fost returnate, nefiind intemeiate intrucat, se anuleaza doar buletinele de vot care au fost predate comisiei de numarare a voturilor si in care votul „ nu este valabil exprimat din diferite motive, adica votul nu este fie „pentru”, fie „impotriva”, fie „abtinere” .

Potrivit procesului verbal al sedintei, din cele 89 de voturi exprimate, 66 au fost „pentru” desfacerea disciplinata a contractului individual de munca; 15 voturi au fost „impotriva” acestei sanctiuni ;  8 au fost abtineri si niciun buletin de vot nu a fost anulat.

De altfel parata se exprima contradictoriu, in notele scrise aratand, pe de o parte, ca „6 voturi nu au fost exprimate” si, pe de alta parte, ca cele 6 voturi reprezinta voturi anulate pe motivul ca respectivele buletine de vot nu au fost returnate” aratand textual ca: „faptul ca din cele 95 de buletine de vot repartizate celor prezenti, au fost returnate doar 89 de buletine, nu conduce la ideea ca diferenta de 6 voturi neexprimate este reprezentata de voturile unor membri din Senat lipsa de la sedinta, dar care au fost trecuti ca prezenti in preambulul procesului verbal al sedintei, ci constituie 6 voturi anulate, pe motivul ca respectivele buletine de vot nu au fost returnate”.

Or, tribunalul a retinut ca, pentru ca un buletin de vot sa poata fi anulat, acesta trebuie sa fie primit de comisia de numarare a voturilor.

De notat ca, in procesul verbal al sedintei Senatului nu se face vreo mentiune privind anularea a 6 buletine de vot ci, doar in fata instantei, parata a formulat o astfel de sustinere.

Ca si Senatul paratei anuleaza doar buletine de vot, din cele care au fost predate de votanti comisiei de numarare, rezulta chiar din acelasi proces verbal de sedinta, atunci cand se consemneaza modul in care s-a votat pentru punctul din ordinea de zi privind validarea conducatorilor de doctorat, punct ce a urmat imediat dupa cel in discutie in prezentul litigiu.

Astfel, in cazul validarii conducatorilor de doctorat, au fost returnate doar 88 de buletine de vot (ceea ce presupune ca doar atatea persoane au fost prezente la discutarea acestui punct din ordinea de zi si doar atatea au votat) si s-a constatat urmatoarele: „pentru” doamna conferentiar dr. M. -M. Baia, 83 voturi au fost „pentru”, 3 voturi au fost „impotriva” si 2 buletine de vot nule iar pentru dr. Coriolan-H. O., 84 de voturi au fost „pentru”, 2 voturi au fost „impotriva” si 2 buletine de vot nule.

In consecinta, tribunalul a constatat ca, prin Hotararea nr. .../05.05.2014, sanctiunea disciplinara a fost stabilita de Senatul paratei, cu nerespectarea cvorumului de 2/3, prevazut in Regulamentul Senatului paratei, pentru hotararii valabilitatea astfel ca hotararea nu este legala.

Aceasta nelegalitate a Hotararii nr. .../05.05.2014 a Senatului paratei, prin care s-a stabilit sanctiunea disciplinara care se aplica reclamantului, determina si nelegalitatea deciziei contestate, prin care a fost pusa in aplicare sanctiunea respectiva, sanctiunea disciplinara putand fi legal aplicata numai daca a fost stabilita cu respectarea normelor din Regulamentul Senatului prevazute in acest sens.

Asadar, tribunalul a retinut ca acest motiv de nelegalitate invocat de reclamant este intemeiat si decizia de sanctionare disciplinara este nelegala.

5. Motivul de nelegalitate a deciziei de sanctionare, constand in incalcarea interdictiei prevazute pentru angajator de nu sanctiona un salariat care este in greva, nu este intemeiat.

Reclamantul a sustinut ca a fost in greva incepand cu data de 18.10.2013, greva in care se afla si la data aplicarii sanctiunii disciplinare, ca greva poate fi si individuala nu doar colectiva, cat timp legea nu interzice greva individuala.

S-a retinut de tribunal ca desi dreptul la greva este un drept fundamental, fiind prevazut in art. 43 alin. 1 din Constitutie, in conformitate cu alin. 2 din acelasi articol, legea stabileste conditiile si limitele exercitarii acestui drept, precum si garantiile necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate.

Prin urmare, dreptul la greva nu este un drept absolut care poate fi exercitat in orice conditii si fara limite, asa cum sustine reclamantul si ca greva individuala este permisa(cat timp nu este interzisa expres de legiuitor si ca nereglementarea grevei individuale este doar o „carenta” a legiuitorului).

In aplicarea dispozitiilor art. 43 alin. 2 din Constitutie, legiuitorul a emis legi care reglementeaza modul de exercitare a dreptului la greva.

Astfel, in cuprinsul art. 233 din Codul muncii(norma generala in domeniu) se prevede ca greva reprezinta incetarea voluntara si colectiva a lucrului de catre salariati, ca participarea salariatilor la greva este libera, ca niciun salariat nu poate fi constrans sa participe sau sa nu participe la o greva si ca limitarea sau interzicerea dreptului la greva poate interveni numai in cazurile si pentru categoriile de salariati prevazute expres de lege.

In art. 236 din acelasi cod, se prevede ca modul de exercitare a dreptului de greva, organizarea, declansarea si desfasurarea grevei, procedurile prealabile declansarii grevei, suspendarea si incetarea grevei, precum si orice alte aspecte legate de greva se reglementeaza prin lege speciala.

Art. 235 prevede ca participarea la greva, precum si organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezinta o incalcare a obligatiilor salariatilor si nu pot avea drept consecinta sanctionarea disciplinara a salariatilor grevisti sau a organizatorilor grevei.

Legea speciala care, incepand cu 13 mai 2011, reglementeaza modul de exercitare a dreptului la greva este Legea nr. 62/2011.

Potrivit art. 1 litera „n” din aceasta lege, conflictul de munca este definit ca fiind conflictul dintre angajati si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca sau de serviciu. Conflictele de munca sunt clasificate in conflicte colective si in conflicte individuale. Conform art. 1 litera „o” conflictul colectiv de munca este conflictul care intervine intre angajati si angajatori in legatura cu inceperea, desfasurarea si incheierea negocierilor privind contractele si acordurile colective de munca si, potrivit literei „p”, este conflict individual de munca, conflictul de munca care are ca obiect exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligatii care decurg din contractele individuale si colective de munca ori din acordurile colective de munca si raporturile de serviciu ale functionarilor publici, precum si din legi sau din alte acte normative.

In titlul VIII al legii sunt reglementate modalitatile de solutionare a conflictelor colective de munca iar greva este forma finala si extrema a unui conflict colectiv de munca.

Astfel, art. 156 prevede ca dreptul angajatilor de a declansa conflicte colective de munca, in legatura cu inceperea, desfasurarea si incheierea negocierilor contractelor colective de munca este garantat de lege.

Incepand cu articolul 181 al Legii nr. 62/2011 este reglementata greva si, potrivit art. 181, prin greva se intelege orice forma de incetare colectiva si voluntara a lucrului intr-o unitate. Art. 182 prevede ca greva poate fi declarata numai daca, in prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului colectiv de munca prin procedurile obligatorii prevazute de aceasta lege, numai dupa desfasurarea grevei de avertisment si daca momentul declansarii acesteia a fost adus la cunostinta angajatorilor de catre organizatori cu cel putin doua zile lucratoare inainte.

Articolul 183 prevede ca hotararea de a declara greva se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de munca, cu acordul scris a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective iar pentru angajatii unitatilor in care nu sunt organizate sindicate reprezentative, hotararea de declarare a grevei se ia de catre reprezentantii angajatilor, cu acordul scris a cel putin unei patrimi din numarul angajatilor unitatii sau, dupa caz, ai subunitatii ori compartimentului.

Conform art. 196, participarea la greva sau organizarea acesteia, cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 62/2011, nu reprezinta o incalcare a obligatiilor de serviciu ale angajatilor si nu atrage posibilitatea sanctionarii in niciun fel a acestora(fiind reglementare similara cu cea din art. 235 din Codul muncii).

Asa fiind, nu reprezinta o incalcare a obligatiilor de serviciu ale angajatilor si nu atrage posibilitatea sanctionarii in niciun fel a acestora, doar participarea la greva organizata cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 62/2011, anterior expuse.

In speta „greva” organizata de reclamant nu reprezinta o greva asa cum aceasta este reglementata de dispozitiile Legii nr. 62/2011.

Greva este un conflict colectiv de munca, ce consta in incetarea colectiva a lucrului intr-o unitate si se declanseaza, fie din initiativa sindicatului, fie din initiativa reprezentantilor angajatilor cu acordul scris a cel putin unei patrimi din numarul angajatilor unitatii sau, dupa caz, ai subunitatii ori compartimentului.

In speta, doar reclamantul a incetat voluntar lucrul astfel ca nu suntem in prezenta unei greve pentru a fi incidente dispozitiile art. 196 din Legea nr. 62/2011(respectiv ale art. 235 din Codul muncii), care prevad ca participarea la greva nu reprezinta o incalcare a obligatiilor de serviciu ale angajatilor si nu atrage posibilitatea sanctionarii in niciun fel a acestora.

In realitate, conflictul dintre reclamant si angajator a fost un conflict individual de munca, ivit ca urmare a nemultumirii reclamantului fata de modul de constituire a normei didactice la inceputul anului universitar 2013/2014 si solutionarea acestui conflict individual de munca este de competenta instantei, neputand fi solutionat in modalitatea aleasa de reclamant.

Avand in vedere ca incetarea individuala a lucrului, nu reprezinta greva, ca reclamantul si-a exercitat dreptul la greva cu nesocotirea modului de exercitare a acestuia, stabilit prin lege, asa cum prevede art. 43 alin. 2 din Constitutie, angajatorul are posibilitatea sa-l sanctioneze pe reclamant pentru neindeplinirea de catre acesta a obligatiilor de serviciu prin absenta lui de la ore, nefiind incalcate dispozitiile art. 196 din Legea 62/2011 si ale art. 235 din Codul muncii.

Chiar daca incetarea individuala a lucrului de catre reclamant nu reprezinta greva, pentru a justifica absenta acestuia de la serviciu cum, in speta, decizia de sanctionare a reclamantului a fost emisa cu nerespectarea cerintelor de valabilitate anterior detaliate, decizia de sanctionare disciplinara este nelegala, ceea ce face de prisos analizarea temeinicie acesteia si, drept urmare, tribunalul a admis cererea reclamantului de anulare a deciziei de sanctionare disciplinara, ca fiind intemeiata si, potrivit art. 78, coroborat cu art. 252 din Codul muncii si art. 312 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, a anulat decizia nr.10.908 din 05.05.2014, emisa de parata, privind sanctionarea disciplinara a reclamantului, ca fiind nelegala.

Cererea reclamantului de reintegrare pe postul de asistent pentru predarea numai a limbii germane la Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor a Universitatii „B. -Bolyai” din Cluj-N. este neintemeiata, deoarece instanta poate dispune reintegrarea salariatului concediat nelegal doar pe postul din care acesta a fost concediat.

Reclamantul este salariat al paratei, aceasta din urma fiind cea care are calitate de angajator, fiind institutia de invatamant superior cu personalitate juridica, potrivit art. 114 alin. 5 din Legea nr. 1/2011, facultatea fiind doar structura organizatorica fara personalitate juridica, unitate functionala in cadrul paratei(atrt. 131-132 din Legea nr. 1/2011) iar departamentul este tot o componenta organizatorica a paratei, fiind unitatea academica functionala care asigura producerea, transmiterea si valorificarea cunoasterii in unul sau mai multe domenii de specialitate, putand fi organizat doar prin hotarare a Senatului universitar la propunerea la propunerea consiliului facultatii/facultatilor in care functioneaza(art. 131 si 2133 din legea nr. 1/2011) ceea ce face posibil ca un departament sa fie organizat de mai multe facultati.

Functiile in invatamantul universitar sunt cele definite de art. 285 din Legea nr. 1/2011, printre care si functia de asistent universitar, prevazuta al litera „a”, aceasta fiind functia ocupata de reclamant la data concedierii.

In conformitate cu art. 286 statele de functii ale personalului didactic si de cercetare se intocmesc anual, prin stabilirea de norme universitare, cu cel putin 15 zile inainte de inceperea fiecarui an universitar si nu se pot modifica in timpul anului universitar si acestea se intocmesc la nivelul departamentelor sau al scolilor doctorale, prin consultarea membrilor acestora, ca urmare a precizarii sarcinilor didactice si de cercetare de catre consiliul facultatii. La departamentele cu discipline la mai multe facultati, statele de functii se completeaza pe baza notelor de comanda, avizate de conducerea institutiei de invatamant superior. Statul de functii al personalului didactic si de cercetare se avizeaza de consiliul facultatii sau, dupa caz, de consiliul scolii doctorale si se aproba de senatul universitar. Numarul posturilor pentru personalul didactic si de cercetare auxiliar se stabileste de senatul universitar, in functie de bugetul si specificul institutiei, al facultatii, al programului de studii, al departamentului sau al scolii doctorale.

Atributiile personalului didactic auxiliar si nedidactic sunt stabilite in fisa individuala a postului, avizata, dupa caz, de decan, de directorul Departamentului sau de conducatorul scolii doctorale si aprobata de rector, constituind anexa la contractul individual de munca.

In speta, potrivit statului de functii pentru anul scolar 2013/2014, intocmit de Departamentul de limbi moderne si comunicare in afaceri, infiintat in cadrul Facultatii de Stiinte Economice si Gestiune Afacerilor, ca unitate functionala a paratei, in anul universitar 2013/2014, postul ocupat de reclamant a fost acela de asistent universitar titular la Facultatea de Stiinte Economice si Gestiune Afacerilor- Departamentul de limbi moderne si comunicare in afaceri, fiind inscris la pozitia 29 din statul de functii, avand stabilita norma didactica potrivit adreselor aflate la filele 219-220, din care reiese in anul universitar 2013/2014, in norma didactica saptamanala a reclamantului erau incluse 11 ore de predare, din care 10 ore de predare al disciplina „limba engleza” si doar o ora de predare la disciplina „ limba germana in afaceri L2” la specializare EAI anul II, grupa 1, nivel de studii licenta .

Or, solicitarea reclamantului de a fi reintegrat ca asistent care sa predea doar ore de limba germana si doar la Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor a Universitatii „B. -Bolyai” din Cluj-N., excede dreptului salariatului concediat nelegal de a fi reintegrat pe acelasi post, deoarece postul pe care reclamantul a solicitat sa fie reintegrat presupune alte atributii decat cele avute la data concedierii astfel ca cererea formulata de reclamant in acest sens a fost respinsa.

In realitate, in aceasta modalitate, reclamantul tinde ca in actualul cadru procesual sa rezolve si alt litigiu, ivit ca urmare a nemultumirii lui fata de modul de intocmire a statului de functii si a normei sale didactice pentru anul universitar 2013/2014, nemultumire care a generat refuzul reclamantului de a presta activitate in modalitatea stabilita prin statul de functii.

Or, cat timp prezenta instanta nu a fost investita si cu solutionarea acestui litigiu, cererea reclamantului a fost respinsa ca neintemeiata.

Asa fiind, potrivit art. 80 din Codul muncii, tribunalul a dispus reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior concedierii, care este acela de asistent universitar la Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor din cadrul Universitatii B. -Bolyai, Departamentul de Limbi Moderne si Comunicare in Afaceri, pozitia 29.

Tot in baza art. 80 din Codul muncii, parata a fost obligata sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data concedierii, 05.05.2014 si pana la reintegrarea efectiva.

In baza art. 253 din Codul muncii, a fost respinsa cererea reclamantului de obligare a paratei la plata de daune morale intrucat acesta nu a probat in ce consta prejudiciul moral suferit din culpa angajatorului.

In consecinta, contestatia formulata de reclamant a fost admisa in parte, potrivit celor anterior aratate.

Pana la inchiderea dezbaterilor, reclamantul nu a depus la dosar documente justificative privind cheltuielile de judecata efectuate iar cu ocazia dezbaterii fondului cauzei acesta nu a mai solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, motiv pentru care, potrivit art. 452 si art. 453 C. pr. civ., nu au fost acordate cheltuieli de judecata.

Asistentii judiciari participanti la solutionarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicata, si-au exprimat votul consultativ in sensul celor anterior aratate.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata U. „B. -BOLYAI” solicitand admiterea apelului si, rejudecand fondul, schimbarea in totalitate a hotararii atacate in sensul respingerii actiunii.

In motivarea apelului, apelanta a aratat ca prin dispozitivul sentintei apelate, tribunalul a anulat decizia nr. ... din 05.05.2014 emisa de rectorul Universitatii „B. -Bolyai”, ca fiind nelegala. Asadar tribunalul nu a constatat nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare disciplinara, respectiv nu a dat eficacitate prevederilor art. 252 alin. 2 din Codul muncii, desi prin considerentele hotararii a retinut nemotivarea in drept a deciziei de sanctionare.

In aceasta situatie apreciaza ca se impune a motiva apelul cu prioritate pentru motivele de nelegalitate si netemeinicie pe care s-a intemeiat dispozitivul hotararii.

In aceasta ipoteza, intemeiat pe prevederile art. 313 din Legea nr. 1/2011 potrivit carora in institutiile de invatamant superior sanctiunile disciplinare prevazute la art. 312 alin. (2) lit. c) - e) se stabilesc de catre senatele universitare, iar rectorul doar pune in aplicare sanctiunile disciplinare, se apreciaza ca anularea deciziei nr. ... din 05.05.2014 emisa de rectorul Universitatii „B. -Bolyai” nu putea fi dispusa fara a fi anulata mai intai Hotararea nr. ... din 05.05.2014 emisa de Senatul universitar prin care reclamantul a fost sanctionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca.

Intr-o astfel de situatie prima instanta, in temeiul art. 80 din Codul muncii, daca aprecia ca reclamantul a fost concediat nelegal, trebuia sa dispuna cu prioritate anularea hotararii nr. ... din 05.05.2014 a Senatului universitar, prin care reclamantul a fost sanctionat. Insa hotararea de sanctionare disciplinara a reclamantului cu desfacerea contractului individual de munca nu a fost anulata, astfel ca partea din dispozitivul sentintei cu privire la reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior concedierii si obligarea paratei la plata despagubirilor, este nelegala.

In drept, se invoca art. 466, 468, 470, 471, 476, 477, 478, 479, 480 alin. (2) din N. C. P. C.

Intimatul N. -TÖRÖK E. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului.

In motivare, reclamantul a aratat ca prin hotararea atacata tribunalul a anulat decizia cu numarul xx din data de 5.05.2014, emisa de rectorul Universitatii B. -Bolyai, prin care i se desfacea contractul de munca, apreciind corect incalcarea legii, avand in vedere temeiul de drept al sanctiunii si lipsa cvorumului Senatului Universitatii B. -Bolyai.

In apelul formulat de catre apelanta U. B. -Bolyai, aceasta a solicitat schimbarea in totalitate a hotarari atacate, in sensul respingerii actiunii, motivul invocat fiind ca intimatul nu ar fi fost sanctionat de catre Rectorul Universitatii B. -Bolyai, ci de Senatul Universitatii B. -Bolyai si ca Tribunalul Bistrita-Nasaud ar fi trebuit sa anuleze si hotararea cu numarul xx din data de 5.05.2014 a Senatului Universitatii B. -Bolyai.

Intimatul arata ca a primit o singura decizie, si anume, decizia rectorului, cu numarul xx din data de 5.05.2014, nu a primit nici decizia comisiei de cercetare disciplinara, nici decizia cadrelor didactice din consiliul Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor, nici decizia consiliului de administratie si nici decizia Senatului Universitatii B. -Bolyai. Or, in asemenea conditii, a contestat numai decizia rectorului, cu numarul xx, din data de 5.05.2014, deoarece nu a primit alte documente. Prin anularea deciziei rectorului, s-au anulat, automat, si hotararea comisiei de analiza disciplinara, cea a cadrelor didactice din consiliul Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor a Universitatii B. -Bolyai, cea a consiliului de administratie al Universitatii B. -Bolyai, precum si cea a Senatului Universitatii B. -Bolyai.

Prin intampinarea formulata in apel, cu toate ca nu a declarat apel impotriva hotararii pronuntate de catre prima instanta, intimatul a reiterat exceptia tardivitatii aplicarii sanctiunii disciplinare si incalcarea de catre angajator a articolului 235 din Codul Muncii si a articolului 43, alineatul 1 din Constitutia Romaniei.

Analizand apelul formulat de parata U. „B. -BOLYAI”, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, se retine ca acesta este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Art. 252  alin. 2  din Codul muncii sanctioneaza   cu nulitatea  absoluta decizia  de  sanctionare  ce nu  cuprinde  in mod  obligatoriu  urmatoarele elemente: a) descrierea faptei care constituie  abatere  disciplinara;  b) precizarea prevederilor din statutul  de  personal,  regulamentul  intern  sau  contractul  colectiv de  munca  aplicabil  care au fost incalcate  de  salariat; c) motivele  pentru care  au fost inlaturate  apararile  formulate de  salariat  in timpul  cercetarii  disciplinare prealabile  sau motive  pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. 3,  nu a  fost  efectuata  cercetarea; d) temeiul  de drept  in baza  caruia sanctiunea  disciplinara se aplica; e) termenul  in  care  sanctiunea  poate fi  contestata  si f) instanta  competenta  la care  sanctiunea  poate fi contestata.

Prima instanta, desi prin considerentele hotararii a retinut ca: „…in ce priveste temeiul de drept al sanctiunii aplicate, decizia este contradictorie(putandu-se aprecia ca sanctiunea aplicata este fie desfacerea contractului individual de munca, fie reducerea salariului de baza cu 5-10%, aceasta echivaleaza cu nemotivarea in drept a deciziei de sanctionare, ceea ce determina nulitatea absoluta a acestei decizii potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii”, prin dispozitivul hotararii nu a constatat nulitatea absoluta a deciziei contestate, ci a dispus doar anularea deciziei nr. .../05.05.2014.

Chiar daca s-ar putea retine ca prima instanta a pronuntat hotararea in considerarea acestui motiv de nulitate absoluta a actului unilateral al angajatorului, se mai retine ca decizia contestata in cauza, depusa la filele nr. 12-13 din dosarul de fond, volumul I, cuprinde, in art. 1, mentiunea obligatorie ceruta de disp. art. 252  alin. 2  lit. d) Codul Muncii, respectiv temeiul  de drept  in baza  caruia sanctiunea  disciplinara se aplica, precizandu-se ca Rectorul Universitatii „B. -Bolyai” a dispus: „Punerea in aplicare a sanctiunii prevazute de art. 312 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 1/2011-desfacerea disciplinara a contractului de munca…”.

Din preambulul aceleiasi decizii se retine ca aceasta a fost emisa in temeiul Hotararii Senatului nr. .../05.05.2014 de stabilire a sanctiunii disciplinare.

Din cuprinsul acestei hotarari depuse la fila nr. 202 dosar de fond, vol. I, rezulta ca, in conformitate cu prevederile art. 312 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, sanctiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic si de cercetare sunt urmatoarele:…e) desfacerea disciplinara a contractului de munca, iar potrivit art. 313 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, sanctiunile disciplinare prevazute la art. 312 alin. 2 lit. c)-e) se stabilesc de catre senatele universitare, astfel incat Senatul a dispus in sedinta din 5 mai 2014: „Sanctionarea cu desfacerea contractului individual de munca a domnului Asist. E. N. -Török cadru didactic la facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor.

Se mai retine ca art. 252 alin. 2 din Codul muncii are in vedere regula in materie de  decizii de sanctionare disciplinara, in sensul ca prin aceste acte unilaterale angajatorul, in general, stabileste si aplica sanctiunea disciplinara.

In speta insa, prin dispozitiile legii speciale, s-a prevazut ca sanctiunea disciplinara se stabileste prin hotararea senatului universitatii si se aplica prin decizia rectorului universitatii, ori, astfel cum am mentionat anterior, si din Hotararea Senatului nr. .../05.05.2014 rezulta ca reclamantul a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului de munca, fiind mentionat si temeiul de drept, respectiv art. 312 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 1/2011.

Potrivit art. 4. b. 13 din Regulamentul Senatului Universitatii „B. -Bolyai”: „Hotararile Senatului devin publice si sunt comunicate comunitatii universitare prin afisare pe pagina de internet a universitatii/Senatului prin grija secretariatului Senatului”.

Se mai retine ca, in inscrisul intitulat „contestatie”, inregistrat sub nr. .../07.05.2014 la universitatea apelanta (fila nr. 137 dosar de fond, vol. I), reclamantul-intimat a mentionat ca intelege sa conteste: „…decizia Senatului Universitatii „B. -Bolyai”din data de 5.06.2014, prin care mi s-a desfacut contractul de munca”, astfel incat rezulta ca acesta a cunoscut  hotararea senatului, implicit sanctiunea disciplinara ce i-a fost stabilita, inca din data de 07.05.2014, anterior introducerii contestatiei ce face obiectul prezentului dosar (15.05.2014).

In consecinta, mentiunile din cuprinsul art. 5 al deciziei contestate, in sensul ca temeiul aplicarii sanctiunii ar fi art. 312 alin. 1 si 2 lit. b) si art. 313 alin. 2 si 3 din Legea nr. 1/2011, art. 248 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, nu pot fi considerate decat erori materiale, din moment ce rectorul universitatii nu avea, potrivit legii, decat competenta de a aplica acea sanctiune ce a fost stabilita de catre senatul universitatii.

Nu se pot retine astfel concluziile primei instante in sensul ca nu se poate  stabili cu certitudine care este sanctiunea disciplinara aplicata reclamantului, ca ar fi fost incalcat astfel dreptul la aparare al intimatului si ca instanta nu poate verifica legalitatea emiterii deciziei inclusiv sub aspectul respectarii procedurii pe care angajatorul trebuie sa o urmeze inainte de a dispune sanctionarea.

Curtea mai retine ca reclamantul a inteles sa conteste in cauza si hotararea senatului universitatii prin care s-a stabilit sanctiunea disciplinara.

Astfel, chiar prin cererea initiala, inregistrata la tribunal in data de 15.05.2014, acesta a aratat ca intelege sa formuleze plangere impotriva desfacerii contractului sau de munca de catre Senatul Universitatii „B. -Bolyai”.

De asemenea, prin precizarile formulate la data de 24.09.2014, filele nr. 143-144 dosar de fond, vol. I, reclamantul a aratat ca nu contesta doar desfacerea ilegala a contractului de munca, „…ci si etapele premergatoare acestuia…”.

Se mai retine ca si prima instanta s-a considerat investita cu cercetarea legalitatii hotararii senatului universitatii prin care a fost stabilita sanctiunea disciplinara ce urma sa fie aplicata reclamantului, aceasta verificand chiar intrunirea conditiilor de cvorum la luarea acestei hotarari.

Curtea retine ca in mod eronat prima instanta a constatat ca, prin Hotararea nr. .../05.05.2014, sanctiunea disciplinara a fost stabilita de Senatul paratei, cu nerespectarea cvorumului de 2/3, prevazut in Regulamentul Senatului paratei, astfel ca hotararea nu ar fi legala.

Potrivit art. 4. b. 9 din Regulamentul Senatului Universitatii „B. -Bolyai”, Senatul ia deciziile cu majoritatea simpla a membrilor prezenti, daca prin Lege, Carta sau regulament al UBB nu este prevazuta o majoritate absoluta ori calificata. Cvorumul sedintelor Senatului este de 2/3 din totalul membrilor Senatului.

Curtea retine ca din minuta sedintei Senatului Universitatii „B. -Bolyai” din 5 mai 2014 (fila nr. 182  dosar de fond, vol. I) si din procesul-verbal al aceleiasi sedinte de senat (fila nr. 186 dosar de fond, vol. I) rezulta urmatoarele: „Au fost prezenti 95 de senatori din 137 (Facultatea de Litere nu a incheiat procedura de alegere a unui nou membru in Senat, in urma demisiei din functia de senator a unuia din reprezentantii facultatii, intr-o situatie similara fiind si reprezentantii studentilor.), conditia de cvorum a fost indeplinita.”

Prin urmare, din aceste acte, intocmite potrivit art. 4. g. 9 din Regulamentul Senatului Universitatii „B. -Bolyai”, rezulta ca, pentru sedinta senatului din data de 05.05.2014, care a avut ca prim punct pe ordinea de zi: „R. ale comisiilor de analiza disciplinara in cazurile prof. Dr. M. D. P. si Asist. E. N. -Török”, „conditia de cvorum a fost indeplinita.”, fiind intrunite astfel cerintele prevazute de art. 4. b. 9 din Regulamentul Senatului Universitatii pentru luarea unor decizii valabile in cadrul senatului.

Mentiunile de la fila nr. 9 din procesul-verbal al sedintei senatului (fila nr. 194 dosar de fond, vol. I), nu reprezinta decat rezultatul votului din buletinele de vot in cazul celor doua situatii de sanctionare disciplinara de la FSEGA, nefiind probate in cauza de catre reclamant sustinerile sale ca la data votarii o parte dintre senatori ar fi parasit sala de sedinta, nemaifiind intrunite conditiile de cvorum cerute de regulament.

Astfel, dupa cum rezulta din filele nr. 3, 4 ale aceluiasi proces-verbal (filele nr. 188, 189 dosar de fond, vol. I), primul punct pe ordinea de zi a fost pus in discutie chiar la inceputul sedintei, imediat dupa cuvantul Rectorului Universitatii „B. -Bolyai”.

Astfel, s-a consemnat ca:

„Domnul Presedinte a dat cuvantul domnului M. H. pentru a prezenta propunerea de hotarare din partea Comisiei de coduri, regulamente si probleme juridice in cazurile Prof. dr. M. D. P. si Asist. E. N. -Török.

Domnul M. H. : avem doua probleme dezbatute in cadrul comisiei noastre, prima este cea de sanctionare disciplinara in cazul domnului Prof. dr. M. D. P. si a domnului Asist. E. N. -Török.

In cazul domnului Prof. dr. M. D. P., din 11 membri, 7 au fost pentru aviz pozitiv, si 1 abtinere, in consecinta Comisia da aviz pozitiv pentru desfacerea contractului individual de munca. Pentru domnul Asist. E. N. -Török, 7 voturi au fost pentru aviz pozitiv, prin urmare Comisia da aviz pozitiv pentru desfacerea contractului individual de munca. In ambele cazuri se poate proceda la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

Domnul Presedinte a invitat senatorii sa se pronunte in buletinele de vot cu privire la aceasta propunere de hotarare a Comisiei de coduri, regulamente si probleme juridice.”

Prin urmare, rezulta ca aceasta propunere de hotarare a fost supusa la vot imediat dupa prezentarea acesteia in senat, la inceputul sedintei din data de 05.05.2014, astfel incat nu pot fi retinute cele constatate de catre prima instanta prin considerentele sentintei apelate, in sensul ca: „…prezumtia prezentei tuturor celor 95 de membri(prezenti la inceputul sedintei), in momentul votarii punctului din ordinea de zi privind stabilirea sanctiunii disciplinare pentru reclamant, a fost rasturnata,…”.

Mentiunea de la fila nr. 9 din acelasi proces-verbal, potrivit careia in cazul celor doua situatii de sanctionare disciplinara de la FSEGA ar fi fost doar „…89 de voturi exprimate (6 persoane nu au returnat buletinele de vot),…” nu poate fi interpretata in sensul lipsei cvorumului necesar luarii unei hotarari valabile in momentul votarii punctului din ordinea de zi privind stabilirea sanctiunii disciplinare pentru reclamant.

Astfel, aceasta mentiune nu conduce implicit la  concluzia ca diferenta de 6 voturi neexprimate este reprezentata de voturile unor membri din senat ce au lipsit de la sedinta in momentul votarii punctului din ordinea de zi.

Curtea mai retine ca in mod corect prima instanta a solutionat urmatoarele exceptii de nelegalitate a deciziei contestate in cauza, exceptii invocate de catre parat:

-incalcarea de catre angajator a disp. art. 252 alin. 1 din Codul muncii, respectiv a termenelor de emitere a deciziei de sanctionare;

-incalcarea dreptului reclamantului la aparare, acestuia nefiindu-i comunicate toate documentele intocmite anterior emiterii deciziei de sanctionare;

-incalcarea dispozitiilor ce reglementeaza cercetarea disciplinara, in privinta incompatibilitatii a 4 membri din comisia de analiza;

-incalcarea art. 235 Codul muncii si a art. 43 alin. 2 din Constitutie privind nerespectarea de catre angajator a interdictiei de a sanctiona un salariat care se afla in greva.

Astfel, in mod corect prima instanta a retinut ca cele doua termene prevazute de disp. art. 252 alin. 1 din Codul muncii, respectiv, termenul de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare si cel de 6 luni de la data savarsirii faptei sunt ambele termene de prescriptie.

Potrivit disp art. 2512 Cod civil, prescriptia poate fi opusa numai de cel in folosul caruia curge, iar  in temeiul art. 2513 Cod civil, prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.

Se retine insa ca reclamantul nu a invocat prescriptia dreptului de aplicare a sanctiunii disciplinare in termenul prevazut de art. 2513 Cod civil, respectiv prin cererea chemare in judecata sau cel mai tarziu pana la primul termen de judecata, ci abia in sedinta publica din data de 01.10.2014, la cel de-al doilea termen de judecata.

Potrivit disp. art. 185 alin. 1 Cod. proc. civila, cand un drept procesual trebuie exercitat intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului, in afara de cazul in care legea dispune altfel.

Se mai retine ca reclamantului nu i-a fost incalcat dreptul la aparare, intrucat dispozitiile art. 252 alin. 3 coroborat cu alin. 1 din Codul muncii prevad ca se comunica salariatului sanctionat doar decizia prin care angajatorul aplica sanctiunea disciplinara, decizie care in speta este cea a rectorului universitatii si care a fost comunicata reclamantului.

Desi intimatul a sustinut ca i s-a incalcat dreptul la aparare prin necomunicarea hotararii senatului universitatii se retine ca, la doar doua zile de la data emiterii acesteia, respectiv in data de 07.05.2014, astfel cum s-a mentionat anterior, reclamantul s-a adresat cu o contestatie impotriva acestei hotarari Plenului Senatului Universitatii „B. -Bolyai”.

In mod corect prima instanta a respins si motivul de nelegalitate a deciziei constand in incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza cercetarea disciplinara prealabila .

Astfel, cu probele administrate in cauza, reclamantul nu a reusit sa dovedeasca faptul ca patru membri din comisia de analiza, respectiv L. I., M. R., ambii prodecani ai Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor, T. M. si Z. -Zelter S., ambii cadre didactice in cadrul Departamentului de Limbi Moderne si Comunicare in Afaceri ar fi fost incompatibili sa efectueze cercetarea prealabila in cazul sau.

Cercetarea disciplinara a fost efectuata cu respectarea disp. art. 251 din Codul muncii si art. 314 din Legea nr. 1/2011, reclamantul fiind in mod legal convocat in acest sens si avand posibilitatea sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa.

Nu se pot retine sustinerile reclamantului-intimat in sensul ca acesta nu putea fi cercetat disciplinar intrucat se afla in greva, avand in vedere considerentele ce vor fi expuse in cele ce urmeaza privind exercitarea dreptului la greva.

Reclamantul-intimat a mai invocat si incalcarea art. 235 Codul muncii si a art. 43 alin. 2 din Constitutie, privind nerespectarea de catre angajator a interdictiei de a sanctiona un salariat care se afla in greva.

Art. 43 din Constitutie garanteaza in mod expres dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale, dar specifica ca legea stabileste conditiile si limitele exercitarii acestui drept, precum si garantiile necesare asigurarii unor servicii esentiale pentru societate.

De asemenea, art. 8 din Pactul international referitor la drepturile economice, sociale si culturale proclama dreptul la greva, cu precizarea ca acesta „trebuie exercitat conform legilor in fiecare tara”.

Potrivit disp. art. 234 alin. 1 din Codul muncii, greva reprezinta incetarea voluntara si colectiva a lucrului de catre salariati.

Art. 236 din Codul muncii prevede ca modul de exercitare a dreptului la greva se reglementeaza prin legea speciala.

Astfel cum a retinut si prima instanta, aceasta lege speciala este Legea nr. 62/2011 si, potrivit art. 181 din acest act normativ, prin greva se intelege orice forma de incetare colectiva si voluntara a lucrului intr-o unitate.

Art. 182 prevede ca greva poate fi declarata numai daca, in prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului colectiv de munca prin procedurile obligatorii prevazute de aceasta lege, numai dupa desfasurarea grevei de avertisment si daca momentul declansarii acesteia a fost adus la cunostinta angajatorilor de catre organizatori cu cel putin doua zile lucratoare inainte.

Potrivit disp. art. 1 lit. o) din Legea nr. 62/2011, prin conflict colectiv de munca se intelege conflictul de munca ce intervine intre angajati si angajatori care are ca obiect inceperea, desfasurarea sau incheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de munca.

Conform disp. art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011, prin conflict individual de munca se intelege conflictul de munca ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligatii care decurg din contractele individuale si colective de munca ori din acordurile colective de munca si raporturile de serviciu ale functionarilor publici, precum si din legi sau din alte acte normative.

In doctrina, greva este definita ca reprezentand o incetare colectiva si voluntara a lucrului intr-o unitate, realizata ca mijloc de presiune asupra angajatorului, astfel incat acesta sa fie de acord cu revendicarile salariatilor.

Astfel, desi dreptul la greva este garantat fiecarui salariat, exercitarea acestuia, deci incetarea prestarii muncii nu este posibila decat in mod colectiv si in conditiile stabilite de lege.

Art. 235 din Codul muncii prevede ca participarea la greva, precum si organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezinta o incalcare a obligatiilor salariatilor si nu pot avea drept consecinta sanctionarea disciplinara a salariatilor grevisti sau a organizatorilor grevei.

Dispozitiile art. 235 din Codul muncii, invocate de catre reclamant sunt clare in sensul ca doar participarea la greva cu respectarea legii, deci a legilor speciale ce reglementeaza in mod expres conditiile de exercitare a dreptului la greva nu poate avea drept consecinta sanctionarea disciplinara a angajatilor grevisti.

Astfel, se retine ca incetarea voluntara individuala a prestarii muncii de catre reclamant nu poate fi considerata greva in acceptiunea legilor speciale anterior mentionate.

In consecinta si exercitarea de catre intimat a dreptului la greva pentru solutionarea unui conflict individual de munca, cu nerespectarea dispozitiilor legale, nu este ocrotita constitutional si nu poate atrage nulitatea deciziei prin care acesta a fost sanctionat disciplinar, in temeiul disp. art. 235 din Codul muncii.

Pentru aceste considerente, solutia data de catre prima instanta celor patru exceptii de nelegalitate a deciziei de sanctionare mai sus mentionate urmeaza sa fie pastrata.

Cu privire la legalitatea si temeinicia deciziei nr.10.908 din 05.05.2014, contestata in cauza, se mai retin urmatoarele:

Astfel, prin aceasta decizie reclamantul a fost sanctionat  pentru urmatoarele fapte: „Domnul N. -Török a lipsit nemotivat de la serviciu pentru o perioada indelungata de timp, neglijand atributiile care ii reveneau conform contractului individual de munca si fisei postului.

Salariatul, motivand presupuse neintelegeri cu conducerea facultatii, a absentat de la locul de munca, incepand cu 18.10.2013. Aceasta stare de fapt fiind certificata scriptic de rapoartele departamentului din care face parte, rapoarte in care salariatul apare ca absent nemotivat.

Salariatul a creat o perturbare semnificativa a procesului educational aferent activitatilor didactice din norma proprie. Aceste activitati au fost derulate de alte cadre didactice ale facultatii, sub riscul perturbarii propriei activitati. In toata aceasta perioada salariatul nu a desfasurat nici activitati specifice normei de cercetare, ca parte componenta a normei universitare conform prevederilor legale si interne aplicabile.

Angajatul nu a intreprins in perioada precizata mai sus vreun demers administrativ coerent prin care sa motiveze absenta sa continua. Salariatul a declarat un „conflict de munca” si a considerat ca este in „greva”. In conformitate cu art. 181 din Legea dialogului social nr. 62/2011, precum si cu art. 234 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, greva reprezinta un conflict colectiv de munca constand intr-o incetare colectiva a lucrului. Greva nu se poate declara de catre un salariat izolat.”

In articolul 3 al deciziei sunt enumerate prevederile din contractul individual de munca si din regulamentul intern incalcate, respectiv: a) incalcarea obligatiei de a realiza norma de munca, de a indeplinii atributiile postului si de a respecta disciplina muncii (art. 10 din Contractul individual de munca coroborate cu art. 39 alin. (2) lit. a) si b) din Legea nr. 53/2003-Codul muncii si cu Regulamentul intern nr. .../23.10.2008); b)incalcarea regulilor de ordine interioara (art. 3 lit. d din Regulamentul intern nr. .../23.10.2008); c) neindeplinirea atributiilor si absentarea nemotivata (art. 9 lit. a si o din Regulamentul intern nr. .../23.10.2008).

Curtea retine ca angajatorul, cu probele administrate in cauza, a reusit sa probeze ca reclamantul a lipsit nemotivat de la serviciu pentru o perioada indelungata de timp, incepand cu data de 18.10.2013 si pana la data convocarii sale in vederea efectuarii cercetarii disciplinare, refuzand indeplinirea atributiilor care ii reveneau conform contractului individual de munca si a fisei postului.

De esenta contractului individual de munca este raportul de subordonare in care se afla salariatul fata de angajatorul sau.

D. consecinta a acestei trasaturi fundamentale si determinante a raporturilor de munca, angajatorul stabileste programul si locul de munca al salariatilor sai, avand in acelasi timp dreptul de a da dispozitii si indrumari obligatorii angajatilor privind modalitatea de  indeplinire a sarcinilor de serviciu. In doctrina s-a subliniat ca salariatul nu poate refuza indeplinirea lor, chiar daca sub aspectul oportunitatii, eficientei economice, interesului serviciului, indicatiile nu ar reprezenta solutia optima ori ar fi gresite.

Astfel, subordonarea consta in dreptul exclusiv al angajatorului de a organiza, in conditiile legii, munca salariatului in cadrul colectivului sau.

In acest sens, conform disp. art. 39 alin. 2 lit. a) si b) din Codul muncii, salariatului ii revin obligatiile de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului si de a respecta disciplina muncii, iar conform art. 40 alin. 1 lit. a),b) si c) din Codul muncii, angajatorul are dreptul sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii, sa stabileasca atributiile fiecarui salariat, in conditiile legii, sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor si sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu.

Potrivit art. 3 lit. d din Regulamentul de ordine interioara al U. B. B. nr. .../23.10.2008 (filele nr. 203-205 dosar de fond, vol. I), personalul care isi desfasoara activitatea in cadrul universitatii are obligatia sa se supuna tuturor dispozitiilor stipulate in acest regulament, iar conform art. 9 lit. a) din acelasi act, salariatii universitatii au obligatia sa-si realizeze atributiile potrivit constiintei proprii, fisei postului si dispozitiilor sefului ierarhic, la termenele fixate si la un nivel de calitate corespunzator mediului competitiv in care functioneaza universitatea.

Art. 9 lit. o) din Regulamentul de ordine interioara al U. B. B. mai prevede ca salariatii universitatii au obligatia sa isi anunte seful ierarhic anterior neprezentarii sau intarzierii la serviciu, indicand motivul acesteia, iar, daca acest lucru ii este imposibil datorita unor imprejurari mai presus de vointa sa, sa anunte in termen de 24 de ore de la neprezentare.

Potrivit disp. art. 286 alin. 1 din Legea nr. 1/2011,

(1) Statele de functii ale personalului didactic si de cercetare se intocmesc anual, prin stabilirea de norme universitare, cu cel putin 15 zile inainte de inceperea fiecarui an universitar si nu se pot modifica in timpul anului universitar.

(3) In statul de functii sunt inscrise, in ordine ierarhica, posturile didactice si de cercetare ocupate sau vacante, specificandu-se functiile didactice si de cercetare corespunzatoare si numarul saptamanal de ore conventionale repartizate pe activitati de predare, seminare, lucrari practice sau de laborator, indrumare de proiecte, indrumare a studentilor si a studentilor-doctoranzi, practica de specialitate, de cercetare si activitati echivalente acestora, la disciplinele din planul de invatamant.

(4) Statele de functii se intocmesc la nivelul departamentelor sau al scolilor doctorale, prin consultarea membrilor acestora, ca urmare a precizarii sarcinilor didactice si de cercetare de catre consiliul facultatii. La departamentele cu discipline la mai multe facultati, statele de functii se completeaza pe baza notelor de comanda, avizate de conducerea institutiei de invatamant superior.

(5) Statul de functii al personalului didactic si de cercetare se avizeaza de consiliul facultatii sau, dupa caz, de consiliul scolii doctorale si se aproba de senatul universitar.

Potrivit disp. art. 287 alin. 17 din Legea nr. 1/2011, senatul universitar stabileste, diferentiat, norma universitara efectiva, in functie de domeniu, de specializare, de ponderea disciplinelor in pregatirea de specialitate a studentilor si de dimensiunea formatiunilor de studiu.

Disp. art. 304 alin. 1 din Legea nr. 1/2011, prevede ca personalul din invatamantul superior are drepturi si indatoriri care decurg din Carta universitara, din Codul de etica universitara, din contractul individual de munca, precum si din legislatia in vigoare.

Art. 312 alin. 1 din aceeasi lege prevede ca personalul didactic si de cercetare, personalul didactic si de cercetare auxiliar, precum si cel de conducere, de indrumare si de control din invatamantul superior raspunde disciplinar pentru incalcarea indatoririlor ce ii revin potrivit contractului individual de munca, precum si pentru incalcarea normelor de comportare care dauneaza interesului invatamantului si prestigiului unitatii/institutiei. Normele de comportare sunt stabilite in Carta universitara, fara a aduce atingere dreptului la opinie, libertatii exprimarii si libertatii academice.

Din adresele nr. 191/06.11.2013, nr. 200/03.12.2013, nr. 209/17.12.2013 si nr. 22/28.01.2014, nr. 42/20.02.2014, nr. 62/25.03.2014 si nr. 72/15.04.2014 ale Departamentului de Limbi Moderne si Comunicare in Afaceri catre Decanatul Facultatii de Stiinte Economice (filele nr. 34-40 dosar de fond, vol. I) rezulta ca reclamantul a absentat de la locul de munca in perioada 18.10.xxxx14.

Din pontajele depuse la filele nr. 146-153 dosar de fond, vol. I, rezulta ca reclamantul a absentat nemotivat de la locul de munca in perioada 18.10.xxxx14.

Din procesul-verbal incheiat la data de 23.10.2013 (filele nr. 228-229 dosar de fond, vol. I) rezulta ca doi membri ai Consiliului Departamentului de Limbi Moderne din cadrul F. S. E. G. A., in urma verificarii orarului reclamantului, au constatat ca miercuri, 23 octombrie 2013, intre orele 16. 50-20. 00, seminarul de limba engleza programat cu anul I FBM nu s-a tinut, reclamantul neprezentandu-se la ore. A fost anexata procesului-verbal lista studentilor care asteptau in fata salii de seminar. S-a mai mentionat ca studentii au declarat ca in data de 16 octombrie au asteptat 20 de minute, dupa care au plecat, deoarece reclamantul nu s-a prezentat.

Din procesul-verbal incheiat la data de 21.10.2013 (fila nr. 227 dosar de fond, vol. I) rezulta ca doi membri ai Consiliului Departamentului de Limbi Moderne din cadrul F. S. E. G. A., in urma verificarii orarului reclamantului, au constatat ca luni, 21 octombrie 2013, intre orele 11. 20-12. 50, seminarul de limba germana programat cu anul III EAI LR lb. 2 nu s-a tinut, si in aceeasi data, intre orele 13. 30-15. 00, seminarul de limba engleza programat cu anul II MGM nu s-a tinut, reclamantul neprezentandu-se la ore.

Din procesul-verbal incheiat la data de 24.10.2013 (fila nr. 226 dosar de fond, vol. I) rezulta ca doi membri ai Consiliului Departamentului de Limbi Moderne din cadrul F. S. E. G. A., in urma verificarii orarului reclamantului, au constatat ca joi, 24 octombrie 2013, intre orele 9. 30-11. 10, seminarul de limba engleza programat cu anul I MGM nu s-a tinut, reclamantul neprezentandu-se la ore.

Din procesul-verbal incheiat la data de 25.10.2013 (filele nr. 224-225 dosar de fond, vol. I) rezulta ca asist. univ. dr. A. F. si secretar E. T., in urma verificarii orarului reclamantului, au constatat ca vineri, 25 octombrie 2013, intre orele 9. 30-11. 10, seminarul de limba engleza programat cu anul I MGM nu s-a tinut, reclamantul neprezentandu-se la ore. A fost anexata lista studentilor care asteptau in fata salii.

Prin inscrisurile intitulate „Instiintare” inregistrate sub nr. 74/18.10.2013, 1151/18.10.2013 si nr. 553/SEN/18.10.2013, filele nr. 74. 76 dosar de fond, vol. I) reclamantul a comunicat sefei Catedrei de Limbi Moderne a Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor, Consiliului profesoral al Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor si Senatului Universitatii „B. -Bolyai” ca, „…in urma nesolutionarii conflictului de munca, declansat de doamna sefa de catedra…”, „…prin refuzul de a-i asigura norma de baza alcatuita exclusiv din seminarii de limba germana,…” incepand cu data de 18.10.2013, „…se afla in greva generala, pe termen nelimitat, pana la solutionarea conflictului.”.

Contrar sustinerilor reclamantului in sensul ca angajatorul nu l-ar fi atentionat asupra faptului ca declararea individuala a grevei ar fi contrara legii, se retine ca prin inscrisul intitulat „Notificare” inregistrat sub nr. 1218/29.10.2012 (fila nr. 91 dosar de fond, vol. I), Decanul Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor a comunicat reclamantului ca demersul acestuia mentionat in adresa sa nr. 1151/18.10.2013 se afla in afara reglementarilor legale in vigoare si a solicitat acestuia sa reia desfasurarea activitatilor didactice, de cercetare si administrative care decurg din statul acestuia de angajat al facultatii. S-a mai consemnat ca aceasta notificare a fost intocmita in baza rezolutiei Consiliului Facultatii din data de 25.10.2013.

Curtea mai constata ca nimeni nu poate invoca necunoasterea legii, astfel incat nu pot fi retinute sustinerile reclamantului  in sensul ca acesta nu ar fi cunoscut ca declansarea si exercitarea dreptului la greva pentru solutionarea unui conflict individual de munca nu respecta dispozitiile legale, intrucat nimeni din conducerea universitatii nu l-ar fi atentionat asupra acestui fapt.

Se mai retine ca, in urma nemultumirilor exprimate de catre reclamant privind statul de functii pentru anul universitar 2013-2014, respectiv privind norma sa stabilita prin acest act, Departamentul de Limbi Moderne si Comunicare in Afaceri, prin adresa nr. 192/12.11.2013(filele nr. 93-95 dosar de fond) si prin adresa nr. 201/06.12.2013 (filele nr. 102-103 dosar de fond), a formulat propuneri de modificare a normei reclamantului in sensul ca acesta sa predea mai multe ore de limba germana.

Prin adresa nr. 610/SEN/19.11.2013 catre  Senatul UBB (fila nr. 98 dosar de fond), reclamantul a aratat ca nu este de acord cu propunerea departamentului din data de 13.11.2013, iar prin adresa nr. 1435/17.12.2013 catre Decanul FSEGA (fila nr. 105 dosar de fond) acesta a aratat ca nu poate fi de acord cu rezolutia inregistrata sub nr. 201/06.12.2013 intrucat din aceasta rezulta ca „…ar avea in norma si grupe de limba engleza si, mai mult, ar trebui sa se deplaseze la S. G. …”, „…aceste lucruri fiind inacceptabile …” pentru reclamant.

Prin Hotararea nr. 1622/30.01.2014 (fila nr. 111 dosar de fond, vol. I), Comisia de Etica a Universitatii „B. -Bolyai” a recomandat reclamantului indeplinirea sarcinilor didactice asa cum rezulta din norma propusa (adresa nr. 1614/30.01.2014) in urma incercarilor de mediere realizate de catre conducerea Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor.

Prin Hotararea nr. 2687/13.02.2014, (fila nr. 118 dosar de fond, vol I) Comisia de Etica a Universitatii „B. -Bolyai”  si-a mentinut recomandarea ca  reclamantul sa isi indeplineasca sarcinile didactice  prevazute in norma propusa de catre conducerea  Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor in data de 30.01.2014.

Din declaratia martorei P. M., conferentiar doctor in cadrul Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor (filele nr. 162-165 dosar de fond vol. I), propusa de catre reclamant si audiata inaintea primei instante, rezulta ca organizarea si stabilirea orelor de limbi moderne in cadrul sectiei cu predare in limba romana a facultatii se realizeaza de catre seful departamentului de limbi moderne, la inceputul fiecarui an universitar, in functie de optiunile studentilor exprimate in fisa de inscriere referitor la limba moderna pe care urmeaza sa o studieze.

S-au mai mentionat urmatoarele:„ Cadrele didactice nu au drept de optiune in sensul ca la solicitarea acestora sa se predea studentilor o anumita limba sau un anumit nr. de ore, ci, optiunea este doar a studentilor si in functie de aceasta se stabileste norma de predare intr-o anumita limba a cursurilor practice, respectiv a cursurilor de comunicare pentru anii superiori.”

Martora a mai declarat ca ceea ce a constatat in ultimii ani a fost reducerea numarului studentilor care opteaza pentru anumite limbi moderne cum sunt: spaniola, germana, italiana si franceza. S-a mai aratat ca reducerea numarului de studenti care urmeaza sa studieze cursurile practice, respectiv cursurile de comunicare intr-o limba moderna, pentru anumite limbi moderne se datoreaza si  faptului ca, desi initial facultatea impunea pentru studenti studiul acestor cursuri in doua limbi moderne, in anul 2012 decanatul facultatii a hotarat ca studentii sa studieze doar o limba moderna si in aceasta situatie majoritatea studentilor au optat pentru limba engleza. S-a mai precizat ca in cadrul facultatii functioneaza si o sectie cu predare in intregime in limba germana, dar reclamantul nu a avut ore de predare in cadrul acestei sectii.

In depozitia sa, aceeasi martora a mai aratat ca intr-o sedinta a departamentului de limbi moderne a facultatii care a avut loc la inceputul anului universitar 2013-2014, doamna conf. dr. D. M.  i-a anuntat ca reclamantul i-a adus la cunostinta ca intra in greva, intrucat este nemultumit ca nu a primit pentru predare in acest an universitar limba germana, ci a primit ore de limba engleza. Doamna M. le-a explicat ca reclamantul avea specializare secundara limba engleza.

Martora a aratat ca nu stie exact cine a preluat orele repartizate reclamantului, intrucat acesta nu s-a prezentat la cursuri, dar a inteles ca au fost repartizate la doua sau trei colege dintre cele care predau engleza.

S-a mai aratat, in aceeasi depozitie, ca reclamantul a cerut permisiunea senatului universitatii, din care face parte si martora, sa-si prezinte pozitia fata de faptul ca nu i s-au acordat ore de limba germana in  anul universitar 2013-2014 si a venit cu o propunere de modificare a normei didactice astfel incat el sa poata sustine ore de limba germana. Martora a prezentat senatului motivele reale care au determinat aceasta situatie, respectiv lipsa optiunilor studentilor pentru limba germana, reducerea numarului de studenti care studiaza limba germana si a aratat ca acordarea orelor de limba engleza pentru reclamant nu constituie o masura care sa il vizeze in mod special pe acesta.

In aceeasi depozitie s-a mai aratat ca in situatia in care norma didactica nu se poate asigura in cadrul facultatii din Cluj, unii colegi predau si in centrele facultatii din alta localitate. Cunoaste ca in acest an un coleg isi completeaza orele de limba engleza la centrul facultatii din Sighetu Marmatiei.

In depozitia sa (filele nr. 166-171 dosar de fond vol. I), martorul S N. -E., propus de catre reclamant, cadru didactic in cadrul Departamentului de Limbi Moderne din cadrul Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor, a aratat ca numarul studentilor celor trei facultati deservite de Departamentul de limbi moderne al Facultatii de Stiinte este mai mic, Facultatile de Business si Relatii Internationale nu mai impun studentilor obligativitatea studierii a doua limbi moderne, fiind suficient sa studieze doar o limba, iar Facultatea de Stiinte Economice impune studierea a doua limbi doar pentru anul trei si doar pentru o singura sectie, cea de Relatii internationale.

Mai mult, s-a aratat ca in acest an universitar cursurile de limba moderna sub forma comunicarii in limba moderna aplicata, care erau obligatorii pentru anul trei, au devenit cursuri optionale.

Urmare a celor doua motive de reducere a numarului de studenti care studiaza limba moderna si a faptului ca optiunea pentru studiul unei anumite limbi moderne apartine studentului, s-a inregistrat o reducere drastica a orelor pentru anumite limbi moderne, cum sunt: spaniola, italiana, germana, cu mentiunea ca in cadrul facultatii exista o sectie cu predare exclusiv in germana si probabil studentii care au absolvit sectii in limba germana in liceu opteaza pentru sectia germana a facultatii.

S-a mai aratat ca doar la inceputul anului universitar se cunoaste cu exactitate ce limba moderna va studia fiecare student.

In concret, repartizarea orelor o face doamna conferentiar D. M., sefa de departament.

Martorul a mai aratat ca la inceputul anului universitar 2013-2014, in prima sedinta de departament, doamna conferentiar D. M. i-a informat despre situatia neplacuta privind reducerea drastica a orelor de limba germana, coroborat cu faptul ca orele de limba germana pentru studentii de la masterat pot fi predate doar de catre persoane care au doctoratul, iar pentru cursurile de comunicare din anul trei crede ca se impune un grad universitar mai mare de cat asistent. In aceasta situatie, reclamantul a ramas fara ore de limba germana si avand a doua specializare engleza, i-au fost repartizate ore de limba engleza, orele de germana urmand a fi predate de cadrul didactic M. P., care si-a luat doctoratul.

In opinia martorului, reclamantul a reactionat neasteptat fata de aceasta decizie si in urmatoarele sedinte de departament s-a prezentat personal si a spus ca refuza sa predea limba engleza si ca doreste sa i se faca norma doar cu ore de limba germana. Cum acest lucru nu a fost posibil, reclamantul s-a adresat si decanatului si forurilor superioare si la un moment dat s-a primit din partea decanatului o instiintare prin care li se aducea la cunostinta ca reclamantul este in greva si ca nu va sustine orele de limba engleza care i-au fost repartizate.

In depozitia sa, acelasi martor a mai aratat ca, in calitate de membru in cadrul consiliului departamentului, a fost informat ca studentii din grupele la care reclamantul trebuia sa predea engleza au facut sesizari in sensul ca acesta nu s-a prezentat pentru sustinerea orelor. A inaintat decanatului o adresa cu privire la aceasta situatie care era in defavoarea studentilor si orele repartizate reclamantului au fost redistribuite intre colegii care predau limba engleza, respectiv la trei sau patru persoane.

Martorul a mai aratat ca, in calitate de cadre didactice de predare in invatamantul universitar, nu au voie sa depaseasca un anumit numar de ore pentru a fi platiti si ceea ce predau peste numarul maxim de ore nu li se plateste. Cum unele dintre persoanele carora li s-au repartizat ore ce au compus norma reclamantului aveau deja un numar maxim de ore pentru care urmau sa fie platite, au fost nevoite sa predea ore de limba engleza peste norma maxima, fara sa incaseze nici un ban pentru acestea, ceea ce nu este o situatie placuta.

Martorul a mai declarat ca a durat atat de mult pana cand s-a luat masura desfacerii contractului de munca al reclamantului intrucat acesta a formulat adrese si memorii, prin care si-a exprimat nemultumirea fata de modul de repartizare a orelor de limba germana si in special fata de faptul ca lui i s-au repartizat ore de limba engleza, catre toate organismele de conducere si stiintifice din cadrul universitatii si facultatii, s-a purtat corespondenta intre decanat si rectorat, s-a incercat gasirea unor solutii care sa-l multumeasca pe reclamant.

De exemplu, avand in vedere ca reclamantul a solicitat sa i se aloce doar ore de limba germana, s-a aratat ca i s-a propus sa tina orele de limba germana in cadrul extensiei S. G., propunere refuzata de reclamant, apoi i s-a propus sa sustina ore partial de limba engleza si partial de germana, propunere pe care a refuzat-o.

Martorul S N. -E. a apreciat ca, prin comportamentul sau, reclamantul a determinat o perturbare a cursului firesc al activitatii din cadrul facultatii atat din punctul de vedere al studentilor, cat si din punctul de vedere al personalului didactic.

In ceea ce priveste studentii, se arata ca studentii de anul I nu au ramas cu o imagine placuta in momentul in care s-au prezentat pentru prima data la cursul de engleza si au gasit usa inchisa, fara profesor si fara a li se da o explicatie.

In ceea ce priveste colegii, a constatat ca unii dintre ei au fost nevoiti sa-si modifice programul, prin aceea ca in loc de 8 ore, au predat 10 ore pe zi, iar unii nici nu au fost platiti pentru orele predate.

Martorul a mai aratat ca a simtit o frustrare prin faptul ca s-a incercat de catre facultate si de catre universitate sa se creeze o situatie mai favorabila pentru reclamant ca urmare a presiunilor si a amenintarilor facute de acesta, sustinand ca el doreste sa predea doar in limba germana, iar conducerea facultatii si a universitatii au incercat prin orice mijloace sa ii satisfaca aceasta  solicitare, dar s-a dovedit in cele din urma ca reclamantul este imposibil de multumit.

Martorul a mai declarat ca la inceputul carierei sale a fost nevoit sa faca naveta la Bistrita si nici macar nu a indraznit sa se planga ca are familie si locuinta in Cluj si ca ii este greu sa faca naveta.

Acelasi martor a mai aratat ca si in prezent sunt colegi care se deplaseaza in alte localitati pentru intregirea normei didactice. Astfel, cadrul didactic S. Z. s-a deplasat la Sighetu Marmatiei pentru a preda atat engleza, cat si franceza.

In aceeasi depozitie s-a aratat ca, de cate ori s-au intalnit in sedinta de departament, au discutat despre posibilitatea de a-l convinge pe reclamant ca nu e bine ceea ce face si sa se intoarca la catedra.

Martorul a mai aratat ca nu considera ca doamna D. M. a urmarit sa-l defavorizeze pe reclamant, dupa cum nu a urmarit sa defavorizeze nici un coleg, prin modul de repartizare a orelor de limba moderna.

Acelasi martor a mai declarat ca, daca ar fi fost cazul sa faca greva, mai intai s-ar fi informat cu privire la dispozitiile legale ce reglementeaza greva si ca nu cunoaste nici o persoana din cadrul universitatii sau din alte centre universitare care sa fi protestat sub forma grevei individuale.

La fila nr. 219 dosar de fond, vol. I, a fost depus tabelul nominal cu cadrele didactice care au preluat orele reclamantului.

Din adresa nr. 55/18.03.2014 a F. S. E. G. A. rezulta care au fost cele cinci cadre didactice care au preluat orele reclamantului in regim de plata cu ora, ca urmare a faptului ca „…domnul  asist. univ. N. -Török E. nu a preluat orele care ii sunt alocate in pozitia 29, asistent titular, din statul de functii al DLMCA (figureaza „absent”),…”.

Curtea retine ca toate aceste probe administrate in cauza probeaza ca reclamantul a lipsit nemotivat de la serviciu o perioada indelungata de timp, incepand cu data de 18.10.2013 si pana la data convocarii sale in vederea efectuarii cercetarii disciplinare, 19.03.2014, refuzand exercitarea atributiilor care ii reveneau conform contractului individual de munca, a fisei postului si a statului de functii.

Absentele sale au un caracter nemotivat, pe de o parte, pentru faptul ca acesta a declansat si si-a exercitat dreptul la greva in mod individual, pentru solutionarea unui conflict individual de munca, cu nerespectarea dispozitiilor legale ce reglementeaza aceasta institutie, iar, pe de alta parte, a refuzat nu numai exercitarea atributiilor stabilite prin statul initial de functii pe anul universitar 2013-2014, ci acesta a continuat lipsa de la serviciu si dupa propunerile de modificare a normei sale venite din partea angajatorului (care au urmarit tocmai solutionarea nemultumirilor acestuia), cu nerespectarea recomandarilor Comisiei de Etica a Universitatii „B. -Bolyai”  de indeplinire a sarcinilor didactice asa cum rezulta din norma propusa.

Desi a fost dovedit in cauza cu statele de functii depuse la filele nr. 78-90 dosar de fond ca reclamantul, incepand cu anul universitar 2001-2002 si pana in anul universitar 2012-2013, inclusiv, a avut in norma sa doar ore de limba germana, in timp ce in statul de functii pe anul universitar 2013-2014, in norma sa figureaza atat ore de limba engleza (preponderent), cat si ore de limba germana, in speta, din depozitiile martorilor audiati in cauza si din adresa nr. 192/12.11.2013 a Departamentului de Limbi Moderne si Comunicare in Afaceri din cadrul FSEGA, rezulta ca au existat motive obiective pentru care in norma reclamantului, ce are o dubla specializare, au fost incluse si ore de limba engleza.

Astfel, atat martorii audiati, cat si conducerea FSEGA, prin adresa mai sus mentionata, au precizat ca, in anul universitar 2012-2013, a operat o schimbare in planurile de invatamant de la  Facultatile de Business si Facultatea de Studii Europene (ale caror ore de limbi moderne aplicate erau acoperite de Departamentul de Limbi Moderne si Comunicare in Afaceri din cadrul FSEGA), care nu mai impune studentilor obligativitatea studierii a doua limbi moderne in afaceri, ca s-a redus drastic optiunea studentilor pentru studiul anumitor limbi moderne, printre care si a limbii germane si ca orele de predare la programele de masterat nu pot fi distribuite persoanelor care nu au doctoratul.

Cat priveste refuzul reclamantului de predare a unora dintre orele de limba germana in cadrul extensiei facultatii din S. G., conform propunerii departamentului de modificare a normei sale (pentru ca acesta sa predea in mod preponderent ore de limba germana), se retine ca martorii audiati in cauza au declarat ca acesta nu ar fi fost singurul cadru didactic al FSEGA care s-ar fi deplasat in alte localitati pentru intregirea normei didactice.

Curtea mai retine ca, astfel cum rezulta din procesul-verbal de cercetare disciplinara din data de 19.03.2014, fila nr. 29 dosar de fond, reclamantul, fiind intrebat „…daca isi reia activitatea de maine” a raspuns ca „…accepta reluarea orelor de germana.”.

Se mai retine ca, din declaratiile martorilor audiati, procesele-verbale anterior mentionate, incheiate in luna octombrie 2013, ce au anexate listele studentilor care asteptau in fata salii de seminar prezentarea reclamantului la ore, fara ca acesta sa asigure predarea, precum si din tabelul si a adresa facultatii cu cadrele didactice ce au preluat orele din norma reclamantului, rezulta ca, prin comportamentul sau, intimatul a afectat activitatea studentilor facultatii care trebuiau sa studieze limba moderna si a grevat activitatea altor cinci cadre didactice, care au preluat si sarcinile de serviciu ale acestuia, putandu-se conchide ca aceasta conduita a sa a daunat interesului invatamantului si prestigiului institutiei, in sensul art. 312 alin. 1 din Legea nr. 1/2011.

Curtea mai retine ca, pentru considerentele mai sus mentionate, in speta sanctiunea disciplinara a fost stabilita cu repectarea criteriilor de individualizare prevazute de art. 250 din Codul muncii.

Se are in vedere in acest sens si rolul preventiv si educativ al sanctiunii aplicate, intrucat acceptarea in continuare de catre angajator a conduitei reclamantului, fara luarea unei masuri care sa puna capat acestei situatii atipice de executare a raporturilor de munca, ar fi putut avea drept consecinta ca si alte cadre didactice nemultumite de norma lor didactica sa declare si sa-si exercite individual dreptul la greva pe timp nelimitat, cu afectarea procesului de invatamant.

Potrivit art. 24 lit. a din Carta sociala europeana revizuita, pentru concedierea salariatilor trebuie sa existe in mod necesar un motiv intemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerintele de functionare a intreprinderii, institutiei sau serviciului.

De asemenea, Organizatia Internationala a Muncii a statuat ca lucratorul nu va fi concediat fara sa existe un motiv valabil de concediere, legat de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitatile de functionare a intreprinderii.

In cauza, angajatorul a probat legalitatea si temeinicia sanctiunii aplicate prin decizia contestata in cauza, facand dovada existentei unor cauze reale si serioase care fac imposibila continuarea raporturilor de munca dintre parti.

Pentru aceste considerente, in temeiul disp. art. 480 alin. 2 Cod. proc. civila, se va admite apelul declarat de parata U. „B. -BOLYAI” si se va schimba in parte sentinta primei instante, in sensul de a se  respinge in intregime contestatia formulata de reclamant.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Admite apelul declarat de parata U. „B. -BOLYAI”,cu sediul in municipiul Cluj-N., . 1, judetul Cluj, cod fiscal xx, impotriva Sentintei civile nr. 2130/F din 18.12.2014 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud in dosarul nr. ...XX, pe care o schimba in parte, in sensul ca respinge in intregime contestatia formulata de reclamantul N. -TÖRÖK E. CNP ..., cu domiciliul in municipiul Bistrita, . 1,,, judetul Bistrita-Nasaud.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat