Aplicarea unei singure sanctiuni pentru aceeasi fapta. Repetarea faptei de catre salariat la anumite intervale de timp

Hotararea nr. 625 din data de 03 februarie 2014, Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Acordarea ajutorului de somaj
Obligarea salariatului sa demisioneze. Obligarea acestuia sa presteze munca o durata zilnica mai mare decat cea prevazuta in CIM. Abuzurile superiorului ierarhic
Desfacere disciplinara abuziva a contractului individual de munca, urmare a sesizarii ITM facute de salariat
Termenul in care angajatorul informeaza salariatului asupra prelungirii sau nu a contractului individual de munca pe durata determinata
Consecintele anularii deciziei de concediere de catre instanta de judecata. Efectele obligatiei de reintegrare in munca

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, sub nr. .../3/2010, la data de 14.12.2010 contestatorul F. E. S a formulat in contradictoriu cu intimata S. C. C. NATIONALA DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANE TAROM S. A., contestatie impotriva deciziei nr. 1134/29.10.2010 de desfacere disciplinara a contractului de munca, emisa de intimata, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea acesteia ca nelegala si netemeinica; reintegrarea sa in functia detinuta anterior concedierii (Sef Departament Control Operatiuni/Directia Operatiuni de Zbor); obligarea intimatei la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, actualizate cu rata inflatiei precum si acordarea dobanzii legale cuvenite in conformitate cu prevederile Legii 356/2002, urmand ca individualizarea acestor sume sa fie facuta in cadrul executarii silite, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr. 3032/27.03.2013, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis contestatia; a anulat decizia nr. 1134/29.10.2010, emisa de intimata; a dispus reintegrarea contestatorului in functia detinuta anterior concedierii (Sef Departament Control Operatiuni/Directia Operatiuni Zbor); a obligat intimata sa plateasca contestatorului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva; a respins restul pretentiilor, ca neintemeiate.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Intre partile din prezenta cauza, contestatorul F. E. S si intimata S. C. C. NATIONALA DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANE - TAROM S. A. au avut loc raporturi de munca, in baza contractului individual de munca nr. ... din 01.06.2004, contestatorul fiind angajat pe perioada nedeterminata in functia de sef compartiment la Departamentul Control Operatiuni - C. Operatiuni.

Prin actul aditional la contractul individual de munca incheiat intre parti la data de 13.08.2007, functia contestatorului a fost modificata, noul post ocupat de contestator fiind acela de sef de departament in cadrul Departamentului Control Operatiuni al intimatei.

Prin decizia nr. 1134 din 29.10.2010 emisa de intimata, contestatorul a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca in conformitate cu art. 264 (1) lit. f din Codul muncii (Legea nr. 53/2003 cu modificarile si completarile ulterioare) coroborat cu art. 42 lit. f din Regulamentul Intern (anexa 23 la Contractul colectiv de munca in vigoare) pentru nerespectarea prevederilor art. 39 alin. (2) lit. b si c din Codul muncii, ale art. II - 20 alin. 2 lit. b din Contractul colectiv de munca la Nivel de Unitate, art. 9 alin. (3) lit. i coroborat cu art. 24, precum si art. 27 din anexa 23 la CCM - Regulamentul Intern, ale art. 9 alin. (1) lit. a si c cat si art. 10(1) lit. a, b din Regulamentul Intern.

S-au retinut in sarcina contestatorului urmatoarele fapte: nerespectarea programului de lucru - pe parcursul perioadei 04.09.xxxx10, angajatul nu a respectat programul de lucru in mod sistematic si a absentat nemotivat 1 zi; neoperarea modificarilor solicitate cu privire la modificarea OFP - timp de 14 luni salariatul nu a operat modificarile solicitate de conducere cu privire la modificarile OFP; nefunctionarea unui terminal meteo ROMATSA la OCC - timp de 6 luni salariatul nu

a indeplinit dispozitiile privind instalarea si punerea in functiune a unui terminal meteo ROMATSA la OCC;organizarea defectuoasa a activitatii Compartimentului Control Operatiuni - timp de 14 luni (incepand cu august 2009) salariatul nu a respectat dispozitiile conducerii privind

organizarea OCC, organizarea  defectuoasa a activitatii Compartimentului   Control Operatiuni precum si necorectarea neregulilor ce au mai fost sanctionate anterior, respectiv in cadrul lunilor iunie si iulie 2010.

Analizand decizia susmentionata prin prisma respectarii cerintelor de valabilitate prevazute de art. 252 din Codul muncii si a criticilor contestatorului, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 252 alin. 1 din Codul muncii „angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.”

Prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 16 din 12.11.2012 data in recursul in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial nr. 817 din 05.12.2012, obligatorie de la data publicarii, s-a hotarat” In interpretarea si aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sanctiunii disciplinare este data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii.”

In baza acestor prevederi, sustinerile contestatorului in sensul ca in cazul primelor trei fapte, contestatorul ar fi fost sanctionat dupa expirarea termenului de 30 de zile prevazut de art. 252 alin. 1 Codul muncii, nu au temei, modul de calcul din contestatie al acestui termen avand ca punct de pornire, in mod gresit, fie data savarsirii faptei (absenta de la serviciu din 14.09.2010), fie data realizarii sarcinii a carei nerespectare i se imputa (neindeplinirea dispozitiilor privind instalarea si punerea in functiune a unui terminal ROMATSA). Intrucat in speta raportul final al cercetarii disciplinare prealabile este procesul-verbal de cercetare prealabila nr. 50 din 27.10.2010, emiterea deciziei de sanctionare disciplinara la data de 29.10.2010, s-a facut cu respectarea termenului de 30 de zile prevazut de lege.

In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de nulitate absoluta a deciziei de   sanctionare, invocat de contestator, respectiv incalcarea art. 251 alin 2 lit. b din Codul muncii potrivit caruia decizia de sanctionare trebuie sa contina obligatoriu precizarea prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat, instanta constata ca, din punct de vedere formal, decizia respecta dispozitiile legale enuntate, indicand prevederile din contractul colectiv de munca si din regulamentul intern, pretins a fi incalcate.

De asemenea, s-a retinut ca este indicat in decizia de concediere si temeiul de drept in baza caruia s-a aplicat sanctiunea - art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, fiind detaliate totodata si motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, astfel ca nu se poate retine in cauza nelegalitatea actului sanctionator pentru nerespectarea dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. c, d din Codul muncii.

Referitor la afirmatia contestatorului in sensul ca au fost sanctionate de doua ori, aceleasi presupuse fapte disciplinare, contrar dispozitiilor art. 249 alin. 1 din Codul muncii, potrivit carora „pentru aceeasi abatere disciplinara se poate aplica numai o singura sanctiune”, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Verificand respectarea principiului de drept „non bis in idem”, reglementat expres de Codul muncii, instanta de fond a constatat pe de o parte, ca prin decizia care face obiectul contestatiei, a doua, a treia si a patra fapta sunt descrise in termeni generali, sub forma de concluzii, fara a se arata in mod concret imprejurarile in care au fost savarsite faptele.

Numai din motivele pentru care au fost inlaturate apararile angajatului se pot deduce elemente ale situatiei de fapt care au condus la calificarea celor trei fapte ale salariatului, ca fiind abateri disciplinare.

O astfel de abordare, apreciata de tribunal, ca incalcand dispozitiile art. 252 alin. 2 din Codul muncii, face dificil de individualizat si circumstantiat fiecare fapta in parte, oferind insa anumite indicii in compararea faptelor pentru care i s-a aplicat sanctiunea cea mai grava, a desfacerii contractului individual de munca, cu cele pentru care contestatorul a mai fost sanctionat anterior.

Astfel, in ceea ce priveste fapta constand in „neoperarea modificarilor solicitate cu privire la modificarea OFP - timp de 14 luni salariatul nu a operat modificarile solicitate de conducere cu privire la modificarile OFP”, se constata ca in urma cu 6 luni, contestatorul a fost sanctionat prin decizia nr. 788 din data de 21.06.2010 emisa de intimata pentru „operarea defectuoasa a modificarilor in OFP” .

Desi, prin decizia care face obiectul prezentei contestatii, angajatul a fost sanctionat pentru „neoperarea modificarilor solicitate cu privire la modificarea OFP - timp de 14 luni salariatul nu a operat modificarile solicitate de conducere cu privire la modificarile OFP”, iar cele doua decizii folosesc termeni diferiti in descrierea faptei savarsite in legatura cu modificarile in OFP, „neoperarea”, respectiv „operarea defectuoasa”, cel putin din punct de vedere temporal ultima decizie cuprinde si fapta si perioada pentru care contestatorul a fost sanctionat prin decizia din 21.06.2010.

Aceasta rezulta si din descrierea situatiei de fapt din decizia contestata, care face referire la dispozitiile Directiei de Operatiuni de Zbor, nerespectate de contestator, dispozitii emise incepand cu data de 13.08.2009.

In ceea ce priveste fapta descrisa in decizie ca „organizarea defectuoasa a activitatii Departamentului Control Operatiuni - timp de 14 luni (incepand cu august 2009) salariatul nu a respectat dispozitiile conducerii privind organizarea OCC, organizarea defectuoasa a activitatii Compartimentului Control Operatiuni precum si necorectarea neregulilor ce au mai fost sanctionate anterior, respectiv in cadrul lunilor iunie si iulie 2010”, instanta constata ca in decizia de sanctionare nu se arata in concret care au fost dispozitiile conducerii care au fost incalcate, in ce a constat organizarea defectuoasa a activitatii, care au fost neregulile constatate anterior care trebuiau corectate.

Totodata, din modul de redactare, avand in vedere perioada de 14 luni avuta in vedere rezulta ca cel putin in parte, contestatorul a fost sanctionat pentru aceeasi fapta, si prin Decizia nr. 788/21.06.2010  si decizia nr. 845/19.07.2010, ambele emise de intimata .

Si fapta descrisa generic „timp de 6 luni salariatul nu a indeplinit obligatiile privind instalarea si punerea in functiune a unui terminal meteo Romatsa la OCC” a mai fost sanctionata anterior prin decizia nr. 788/2010. Fata de considerentele expuse anterior, intrucat prin decizia nr. 1134 din 29.10.2010 au fost sanctionate, impreuna cu fapta constand in nerespectarea programului de lucru, alte trei fapte care au facut anterior, cel putin in parte, obiectul unor alte decizii de sanctionare, unele dintre ele contestate in instanta, cu consecinta anularii lor (sentinta civila nr. 8900 din 29.11.2010, Tribunalul a apreciat ca decizia de desfacere disciplinara a contractului individual de munca al contestatorului este nelegala.

Fiind incalcate dispozitiile art. 249 alin. 2 din Codul muncii cu privire la trei dintre cele patru fapte retinute, chiar daca s-ar constata temeinicia faptei constand in respectarea programului de lucru, sanctiunea nu mai poate fi aceeasi cu aceea individualizata de catre angajator, care a avut in vedere ansamblul faptelor descrise in decizie.

Mai mult, din inscrisul de la fila 273 - vol. II dosar fond, reprezentand corespondenta e-mail purtata intre directorul general al companiei intimate si directorul operatiuni zbor, E. D., care a fost si presedintele Comisiei de cercetare disciplinara, avand drept subiect „schimbare sef departament OCC”, rezulta ca decizia de schimbare din functie a contestatorului a fost luata la nivelul companiei inca din 18 iunie 2010, cercetarea disciplinara fiind una formala, iar sanctionarea contestatorului cu desfacerea contractului individual de munca dinainte stabilita.

Pentru toate aceste considerente, instanta de fond a apreciat ca decizia care face obiectul contestatiei este nelegala, nerespectarea conditiilor de forma facand inutila analizarea temeiniciei deciziei contestate.

In consecinta, Tribunalul va anula decizia nr. 1134/29.10.2010, emisa de intimata, iar in baza dispozitiilor art. 80 din Codul muncii va obliga intimata la plata catre contestator a despagubirii egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.

In baza art. 80 alin. 2 din Codul muncii a fost obligata intimata sa reintegreze contestatorul pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere, respectiv Sef Departament Control Operatiuni/Directia Operatiuni Zbor.

Cu privire la capatul de cerere privind acordarea actualizarii despagubirilor cu rata inflatiei si acordarea dobanzii legale cuvenite in conformitate cu prevederile Legii nr. 356/2002, Tribunalul a respins-o ca neintemeiata, avand in vedere ca textul art. 80 din Codul muncii reprezinta reglementarea expresa in materia raporturilor de munca a principiului repararii integrale a prejudiciului, prin formula “salarii indexate, majorate si reactualizate”, avandu-se in vedere atat indexarea cu indicele de inflatie cat si reactualizarea cu dobanda legala. O solutie contrara, ar conduce la imbogatirea fara justa cauza a contestatorului, depasindu-se astfel limitele repararii integrale a prejudiciului.

In termen legal, impotriva acestei sentinte a declarat recurs motivat S. C. C. NATIONALA DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANE -TAROM S. A., recurs intemeiat in drept pe dispozitii art. 304 ind. 1 C. pr. civ., art. 304 pct. 7 si pct. 9 C. pr. civ., art. 312 alin. 3 si 5 C. pr. civ. solicitand admiterea recursului, casarea sentintei civile recurate, cu consecinta trimiterii spre rejudecare catre prima instanta sau, in caz de rejudecare, modificarea sentintei civile recurate iar pe fondul cauzei, respingerea contestatiei ca neintemeiata, pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:

Instanta de fond, in mod gresit, a anulat decizia de sanctionare disciplinara pe motivul ca recurenta ar fi incalcat dispozitiile art. 249 alin. 2 si art. 252 alin. 2 din Codul muncii.

Intimatul reclamant nu a fost sanctionat pentru aceeasi abatere de mai multe ori ci a fost sanctionat pentru savarsirea mai multor abateri, chiar daca abaterile, ca si fapte in legatura cu munca, constau in identitate de actiune/inactiune.

Nu s-a retinut concluzia primei instante ca fapta pentru care a fost sanctionat salariatul si care a atras concedierea sa disciplinara este una si aceeasi cu cea pentru care a mai fost sanctionat anterior intrucat sunt sanctiuni diferite pentru fapte diferite.

O abatere disciplinara constand in repetabilitatea actiunii/inactiunii care a determinat sanctionarea salariatului in mai multe randuri poate fi comisa de mai multe ori, elementul material al abaterii putand fi acelasi, fapta ilicita putand fi aceeasi insa comisa la intervale diferite de timp si pentru care angajatorul, constatand-o, a apreciat ca trebuie sanctionata, avand in vedere ca salariatul a incalcat prevederile din Regulamentul Intern si contractul individual/colectiv de munca.

A admite concluzia instantei de fond ar insemna ca salariatul ar putea oricand sa comita o abatere disciplinara constand in aceeasi actiune/inactiune intrucat, fiind sanctionat anterior pentru o fapta pe care ar urma sa o comita din nou, nu s-ar mai atrage raspunderea sa, fiind indreptatit sa comita abateri cu acelasi element material fara ca acest lucru sa mai atraga raspunderea sa disciplinara intrucat a fost deja sanctionat pentru fapta comisa, ceea ce este inadmisibil.

Prevederea art. 249 alin. 2 din Codul muncii conform careia „Pentru aceeasi abatere disciplinara se poate aplica numai o singura sanctiune” nu trebuie interpretata in ideea conform careia o fapta constand  si sanctionata ca atare de angajator nu mai poate constitui obiectul unei noi cercetari disciplinare si implicit al unei noi sanctiuni, daca este o noua fapta si comisa la alte intervale de timp, fiind o actiune/inactiune similara cu cele anterioare si pentru care a fost sanctionat anterior, in caz contrar, s-ar ajunge in situatia incurajarii angajatilor la incalcarea disciplinei muncii, fapt ce contravine principiilor fundamentale ce reglementeaza relatiile de munca.

Mai mult, nu pot fi retinute concluziile primei instante conform carora decizia de sanctionare nu ar descrie in concret faptele comise ori ca ar fi descrise in termeni generali, fara a se arata in mod concret imprejurarile in care au fost comise faptele intrucat acestea sunt pe larg expuse in cuprinsul deciziei, la art. 3, alaturi de probe si motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului pentru fiecare fapta retinuta. Asadar in art. 1 din decizie se enumera faptele retinute in sarcina salariatului pentru ca in art. 3 acestea sa fie dezvoltate, fiind descrise pe larg si combatute prin probe si concluziile comisiei de disciplina cu descrierea exacta a imprejurarilor in care s-au comis faptele.

Nu are nicio relevanta in cauza faptul ca salariatul ar mai fi fost sanctionat anterior pentru fapte similare deoarece faptele au fost savarsite la intervale diferite de timp si, daca au avut un caracter de repetabilitate, acest lucru atrage circumstante agravante in sarcina salariatului si nu atenuante, asa cum instanta de fond in mod gresit apreciaza, fapt ce da dreptul angajatorului sa aplice noi sanctiuni disciplinare celor ce incalca, din nou, cu vinovatie, dispozitiile din Regulamentul Intern si contractul individual/colectiv de munca.

Nu exista deci nicio fapta care sa fi facut obiectul unor alte decizii de sanctionare, intimatul fiind sanctionat pentru comiterea unor noi abateri care, chiar daca au avut acelasi element material, au fost savarsite la intervale diferite de timp si au avut rolul de a sanctiona conduita salariatului.

De asemenea, nu poate fi luata in considerare nici concluzia potrivit careia angajatorul ar fi planuit concedierea intimatului mai inainte de efectuarea cercetarii disciplinare datorita unui corespondente pe e-mail intre directori intrucat, fiind o discutie privata, acest lucru nu impieteaza asupra vinovatiei salariatului. Daca angajatorul ar fi planuit mai demult concedierea salariatului atunci nu ar fi efectuat o cercetare disciplinara iar comisia de disciplina ar fi putut sa propuna nesanctionarea salariatului, daca nu ar fi existat abateri disciplinare. Nu rezulta de nicaieri ca angajatorul ar fi planuit sa-l concedieze pe salariat anterior cercetarii, iar acest lucru oricum nu are importanta, vinovatia ori nevinovatia sa putand fi stabilita numai in cadrul cercetarii disciplinare. O corespondenta pe mail, avand ca subiect „schimbare sef departament OCC” nu poate fi retinuta ca si proba a unei eventuale rele credinte a angajatorului fiind doar o discutie privata care trebuie tratata ca atare.

Pe de alta parte, instanta de fond, desi admite ca decizia indeplineste toate conditiile de forma prevazute de lege, in final concluzioneaza ca „decizia care face obiectul prezentei contestatii este nelegala, nerespectarea conditiilor de forma facand inutila banalizarea temeiniciei deciziei contestate”, fapt ce nu are un temei legal, instanta neputand anula decizia sub aspectul conditiilor de forma in baza principiului „non bis in idem” ci doar in baza art. 252 alin. 2 din Codul muncii.

Prin intampinarea formulata, intimatul F. E. -S a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.

Cercetand recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acesta este fondat.

Dispozitiile art. 252 alin. 1 si 2 din Codul muncii prevad ca “angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei. Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu descrierea faptei, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contract colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica, termenul in care sanctiunea poate fi contestata si instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.” De principiu, este indeplinita obligatia de a aduce la cunostinta salariatului motivele de fapt si de drept ce au stat la baza deciziei de sanctionare si in situatia in care acestea sunt prezentate ori detaliate printr-un act separat de decizie, sub conditia ca acesta sa fie adus la cunostinta salariatului inainte sau cel mai tarziu la data emiterii deciziei.

In cauza, prin decizia nr. 1134 din 29.10.2010, emisa de recurenta, intimatul contestator a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, in baza art. 264 alin. (1) lit. f din Codul muncii coroborat cu art. 42 lit. f din Regulamentul Intern (anexa 23 la Contractul colectiv de munca in vigoare) pentru nerespectarea prevederilor art. 39 alin. (2) lit. b si c din Codul muncii, ale art. II - 20 alin. 2 lit. b din Contractul colectiv de munca la Nivel de Unitate, art. 9 alin. (3) lit. i coroborat cu art. 24, precum si art. 27 din anexa 23 la CCM - Regulamentul Intern, ale art. 9 alin. (1) lit. a si c cat si art. 10(1) lit. a, b din Regulamentul Intern, avand in vedere savarsirea urmatoarelor fapte: nerespectarea programului de lucru - pe parcursul perioadei 04.09.xxxx10, angajatul nu a respectat programul de lucru in mod sistematic si a absentat nemotivat 1 zi; neoperarea modificarilor solicitate cu privire la modificarea OFP - timp de 14 luni salariatul nu a operat modificarile solicitate de conducere cu privire la modificarile OFP; nefunctionarea unui terminal meteo ROMATSA la OCC - timp de 6 luni salariatul nu

a indeplinit dispozitiile privind instalarea si punerea in functiune a unui terminal meteo ROMATSA la OCC; organizarea defectuoasa a activitatii Compartimentului Control Operatiuni - timp de 14 luni (incepand cu august 2009) salariatul nu a respectat dispozitiile conducerii privind

organizarea OCC, organizarea  defectuoasa a activitatii Compartimentului   Control Operatiuni precum si necorectarea neregulilor ce au mai fost sanctionate anterior, respectiv in cadrul lunilor iunie si iulie 2010.

In ce priveste descrierea celor de a doua, a treia si a patra fapte, Curtea nu poate retine ca acestea au primit termeni generali, sub forma de concluzii, fara a se arata in mod concret imprejurarile in care au fost savarsite faptele. Dimpotriva, motivele de fapt si de drept ce au stat la baza deciziei de sanctionare au fost pe larg expuse in cuprinsul deciziei, la art. 3 (filele 67-72 dosar fond), alaturi de probe si de argumentele pentru care au fost inlaturate apararile reclamantului pentru fiecare fapta retinuta, cu descrierea imprejurarilor in care s-au comis acestea.

Totodata, in speta nu este vorba despre fapte care sa fi facut obiectul altor decizii de sanctionare, intimatul fiind sanctionat pentru comiterea unor noi abateri care, chiar daca au avut acelasi element material, au fost savarsite la intervale diferite de timp fata de cele anterioare, dupa data de 19.07.2010, data deciziei imediat anterioare de sanctionare, respectiv nr. 845/19.07.2010, asa cum reiese din expunerile fiecarei fapte, la art. 3 din decizie.

Asadar, chiar daca noile fapte au avut un caracter repetat, ele sunt comise ulterior sanctionarii dispuse prin deciziile nr. 788/21.06.2010 si nr. 845/19.07.2010, neavand relevanta faptul ca salariatul ar mai fi fost sanctionat anterior pentru fapte similare. Ar fi absurd sa nu se permita angajatorului sa aplice noi sanctiuni disciplinare celor ce incalca, din nou, cu vinovatie, dispozitiile din regulamentul de ordine interioara sau contractul individual de munca.

Intr-adevar, daca anumite aspecte litigioase deduse judecatii au fost analizate anterior, irevocabil, ele poarta puterea lucrului judecat, care este atasata atat dispozitivului hotararii, cat si considerentelor pe care acesta se sprijina. Autoritatea in fata instantei civile a unei hotarari judecatoresti pronuntate de o alta instanta civila, chiar daca cel de-al doilea litigiu se suprapune doar in parte cu ceea ce a fost deja judecat, presupune si un efect pozitiv, care trebuie sa asigure evitarea contrazicerii intre cele doua hotarari. Insa principiul se aplica exclusiv situatiilor transate prin hotarari judecatoresti definitive (irevocabile in sistemul Codul de procedura civila aplicabil cauzei), impiedicand o repunere in discutie a acestora, ceea ce nu este cazul in prezentul dosar, aici fiind sanctionate abateri disciplinare noi, deci si situatii juridice noi, intrucat autoritatea de lucru judecat se intinde asupra faptelor materiale deduse judecatii anterior, nu si asupra altor fapte ulterioare.

In ceea ce priveste fapta constand in „neoperarea modificarilor solicitate cu privire la modificarea OFP - timp de 14 luni salariatul nu a operat modificarile solicitate de conducere cu privire la modificarile OFP”, este logic ca si aici angajatorul a sanctionat conduita angajatului ulterioara sanctionarii dispuse prin deciziile nr. 788/21.06.2010 si nr. 845/19.07.2010; la fel si pentru „organizarea defectuoasa a activitatii Departamentului Control Operatiuni - timp de 14 luni (incepand cu august 2009) salariatul nu a respectat dispozitiile conducerii privind organizarea OCC, organizarea defectuoasa a activitatii Compartimentului Control Operatiuni precum si necorectarea neregulilor ce au mai fost sanctionate anterior, respectiv in cadrul lunilor iunie si iulie 2010”, ultima dispozitie fiind data la 20.09.2010, confirm adresei DOZ nr. ... cu termen limita 27.09.2010, adresa explicita (a se vedea fila 111 dosar prima instanta), in plus, se indica si in ce a constat organizarea defectuoasa a activitatii si care au fost neregulile constatate anterior care trebuiau corectate.

Totodata, si pentru fapta descrisa generic „timp de 6 luni salariatul nu a indeplinit obligatiile privind instalarea si punerea in functiune a unui terminal meteo Romatsa la OCC”, care a mai fost sanctionata anterior prin decizia nr. 788/2010, este vorba tot despre conduita ulterioara datei aplicarii acestei sanctiuni. Prevederea art. 249 alin. 2 din Codul muncii conform careia „Pentru aceeasi abatere disciplinara se poate aplica numai o singura sanctiune” nu trebuie interpretata in sensul in care o fapta constand intr-o actiune/inactiune si sanctionata ca atare de angajator nu mai poate constitui obiectul unei noi cercetari disciplinare si implicit al unei noi sanctiuni, daca este vorba despre o noua fapta, comisa la alte intervale de timp, evident ulterioare.

In plus, se constata temeinicia faptei reprezentand nerespectarea programului de lucru (pe parcursul perioadei 04.09.xxxx10, angajatul nu a respectat programul de lucru in mod sistematic si a absentat nemotivat 1 zi), fapta grava, probata prin rapoartele acceselor la sistemul de securitate (filele 180-200 dosar fond, cu ziua lipsa, 14.09.2010 - fila 185), fara accesarea caruia contestatorul intimat nu isi putea desfasura activitatea, dar si prin recunoasterea in parte a acestuia, in faza cercetarii prealabile, cu scuza oboselii resimtite in acea perioada.

De asemenea, concluzia potrivit careia angajatorul ar fi planuit concedierea intimatului mai inainte de efectuarea cercetarii disciplinare, ce ar rezulta din inscrisul de la fila 273 - vol. II dosar fond, reprezentand corespondenta e-mail purtata intre directorul general al companiei intimate si directorul operatiuni zbor, E. D., care apoi a fost numit presedintele Comisiei de cercetare disciplinara, avand drept subiect „schimbare sef departament OCC”, nu poate avea vreun efect asupra vinovatiei reclamantului intimat, faptele fiind dovedite prin probatoriul administrat in dosar, independent de discutiile private din cadrul companiei recurente.

Potrivit celor expuse, recursul declarat este fondat si va fi admis in aplicarea art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul procedura civila in redactarea sub imperiul careia a fost pornit procesul.

Va fi modificata, in tot, sentinta atacata, in sensul ca se va respinge contestatia, ca nefondata.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

 

Admite recursul formulat de recurenta S. C. C. NATIONALA DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANE TAROM S. A. impotriva sentintei civile nr. 3032 din data de 27.03.2013 pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. .../3/2010, in contradictoriu cu intimatul F. E. S.

Modifica in tot sentinta atacata, in sensul ca respinge contestatia, ca nefondata.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat