Raspunderea disciplinara a salariatilor. Producerea unui prejudiciu in patrimoniul angajatorului

Hotararea nr. 133 din data de 16 ianuarie 2015, Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Alte Consultatii Juridice

Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Desfacere disciplinara abuziva a contractului individual de munca, urmare a sesizarii ITM facute de salariat
Renuntarea angajatorului la beneficiul termenului de preaviz, fara efectuarea mentiunilor corespunzatoare in Revisal. Refuzul compensarii in bani a zilelor de concediu de odihna neefectuat
Trecerea temporara a salariatului pe alt post din dispozitia angajatorului, urmata de refuzul acestuia de a permite revenirea pe postul detinut initial. Obligarea la semnarea unei noi fise a postului
Refuzul angajatorului de a acorda concediu fara plata pentru formare profesionala
Revenirea la serviciu dupa efectuarea concediului pentru crestere copil. Obligatia angajatorului
Acceptarea deciziilor angajatorului
Neindeplinirea obligatiei de a asigura un loc de munca salariatului. Cercetare disciplinara abuziva pentru absenta nemotivata de la locul de munca
Obligatia angajatorului dea permite revenirea la serviciu a salaiatului caruia i-a incetat perioada de concediu pentru crestere copil
Decizia angajatorului de inlocuire a unui salariat cu un altul pe considerente de varsta si capacitate de mobilitate
Compensarea muncii de noapte. Refuzul angajatorului de a acorda un spor la salariu pentru munca desfasurata in zilele de repaus saptamanal
Refuzul angajatorului de a elibera o adeverinta care sa ateste grupa de munca
Refuzul salariatilor de a se prezenta la locul de munca. Repararea prejudiciului astfel cauzat angajatorului
Prevederea in CCM a posibilitatii salariatilor de a renuntat la zilele de concediu care exced minimului de zile de concediu de odihna garantat de lege

Prin sentinta civila nr. 489/13.05.2014, pronuntata de Tribunalul Teleorman-Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si C. Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. ...X, a fost respinsa, ca nefondata, contestatia formulata de contestatorul D. M., in contradictoriu cu intimata S. C. O. P. S. A.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prima critica a contestatorului priveste incalcarea prevederile art. 251 din Codul Muncii, constand in aceea ca in fata comisiei de cercetare disciplinara nu s-a bucurat de prezumtia de nevinovatie.

Potrivit art. 251 alin. 1 din Codul muncii sanctiunea disciplinara nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetarii disciplinare, salariatul bucurandu-se de prezumptia de nevinovatie.

Articolul 251 alin. 4 din Codul muncii prevede urmatoarele: “In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de cate un reprezentant al sindicatului al carui membru este.”

Punctul de pornire in efectuarea cercetarii disciplinare il constituie convocarea, in scris, a salariatului de persoana imputernicita de angajator sa realizeze aceasta operatiune, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii (art. 251 alin. 2 din Codul muncii).

Tribunalul a retinut ca contestatorul si-a valorificat dreptul de a formula si sustine toate apararile in favoarea sa dand in acest sens o nota de relatii.

Coroborand declaratiile contestatorului cu declaratiile celor trei agenti ai firmei de paza,  dupa finalizarea cercetarii prealabile comisia de disciplina locala a intocmit referatul nr. 631/02.07.2013 fara o propunere unanima, respectiv, membrii comisiei de disciplina din partea sindicatului au propus a nu se aplica o sanctiune disciplinara iar membrii din partea administratiei au propus desfacerea contractului individual de munca.

Conform procedurii interne care reglementeaza cercetarea disciplinara si sanctionarea salariatilor, cazul a fost inaintat spre analiza comisiei de disciplina centrale. Despre aceasta masura a fost informat si salariatul prin adresa nr. 122/02.07.2013.

Comisia de disciplina centrala a considerat ca sunt suficiente indicii in sensul ca contestatorul a savarsit o abatere disciplinara grava, motiv pentru care a propus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al contestatorului prin Referatul nr. 83/12. /07. 2014.

Din cele aratate anterior, rezulta ca pe perioada cercetarii prealabile i-au fost respectate contestatorului toate drepturile prevazute de art. 251 din Codul muncii, angajatorul respectand prevederile legale referitoare la convocarea salariatului si la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Prin a doua critica contestatorul a aratat ca nu putea fi sanctionat disciplinar pentru o presupusa fapta savarsita in afara programului de munca.

Apararea contestatorului nu a primita de Tribunal, deoarece fapta contestatorului a fost savarsita in legatura cu munca.

Potrivit art. 247 alin. 2 din Codul muncii „Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Prin sintagma „fapta in legatura cu munca” se intelege nu numai fapta savarsita in exercitarea a atributiilor de serviciu, in timpul programului de lucru ci si orice alta fapta care are legatura cu serviciul. Sustragere de bunuri din patrimoniul angajatorului este in legatura cu munca deoarece este savarsita in incanta in care acesta isi desfasoara activitatea si produce un prejudiciu in patrimoniul acestuia.

A treia critica priveste inexistenta unor probe directe si concludente care sa conduca la concluzia ca a savarsit fapta care a stat la baza concedierii sale.

Coroborand sustinerile contestatorului din considerentele actiunii si din nota de relatii data cu ocazia cercetarii disciplinare prealabile, declaratiile martorilor B. D., T. M., B. G., D. F. si pozele de pe raportul incident de securitate, Tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Contestatorul D. M. a fost angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata, in functia de sondor podar formatia de interventii P28, in cadrul Asset V Moessia Nord, apartinand de S. C. O. petrom S. A.

In data de 30.05.2013, dupa ce a terminat programul de munca, a ajuns acasa de la serviciu in jurul orelor 16:30. Deoarece avea nevoie de furaj pentru animalele din gospodarie, reclamantul, impreuna cu vecinul D. C., s-au deplasat la un teren agricol proprietate sa, care se situeaza pe campul de langa satul Poeni, zona unde a cosit fan, pe care l-a incarcat in caruta si au plecat inapoi spre casa.

In jurul orei 18:45 contestatorul si vecinul sau au oprit caruta plina cu fanet cosit in careul sondei nr. 417 din Parcul Petrolier nr. 12 Poeni, contestatorul D. M. s-a dat jos din caruta si a demontat din careul sondei bidonul de stocare a solutiei anticorozive de culoare alba de aproximativ 80 litri. A ascuns acest bidon in fanetul cosit si au plecat spre casa pe drumul care face legatura intre Parcul 8 Poeni si Satul Poeni.

Observand autoturismului firmei de paza, contestatorul si vecinul sau au oprit atelajul, au asezat bidonul de stocare a solutiei anticorozive intr-un sant, l-au acoperit cu iarba cosita dupa care cei doi au continuat deplasarea catre localitatea Poeni.

Echipajul Securitas, alcatuit din agentii B. G. si T. M., martori in acest dosar a oprit caruta, a identificat cele doua persoane, au perchezitionat atelajul cautand prin iarba cosita. Dupa ce au constatat ca nu este nimic acolo, unul dintre agentii de paza s-a deplasat pe drumul pe care s-au deplasat cei doi si cautand prin vegetatia de pe marginea drumului a gasit bidonul luat de la sonda nr. 417 din Parcul Petrolier nr. 12 Poeni, care mai avea aproximativ 20 % solutie anticoroziva.

Sustinerile contestatorului din considerentele actiunii si din nota de relatii ca nu a sustras bidonul, ca mai erau alte persoane in zona si ca bidonul era deteriorat si deci nefolositor nu sunt sincere, fiind evident facute cu scopul de a fi exonerat de raspunderea disciplinara.

Este de necontestat ca contestatorul D. M. si vecinul sau D. C. s-au deplasat cu o caruta cu fanet proaspat cosit, in jurul orelor 18:45 pe langa sonda nr. 417 din Parcul Petrolier nr. 12 Poeni.

Este cert ca intr-un sant din marginea drumului pe care s-au deplasat contestatorul si vecinul sau, a fost gasit de catre catre martorii B. G. si T. M. un bidon de culoare alba de aproximativ 80 litri care avea un robinet,

Este dovedit ca acest tip de bidoane sunt folosite la sondele petroliere pentru stocarea solutiei anticorozive utilizate in procesul de extragere titei.

Din pozele aflate la fila 77 -verso rezulta ca in cabina KY a sondei active nr. 417 din Parcul Petrolier nr. 12 Poeni lipsea bidonul de stocare a solutiei anticorozive.

Este evident ca bidonul de culoare alba nu putea proveni decat din cabina KY a sondei active nr. 417.

Tribunalul a constatat ca declaratiile martorilor din dosar infirma sustinerile contestatorul ui D. M. .

Martorul D. F. agent de securitate din cadrul firmei de paza, a declarat ca in timp ce efectua serviciul de paza la punctul de lucru Poeni, postul nr. 1- Sol contaminat, a observat doua persoane cu un atelaj hipo in careul sondei nr. 417 din Parcul Petrolier nr. 12 Poeni care asezau in atelajul hipo un obiect de culoare alba.

Martorul a declarat ca se afla pe dig, avea o vizibilitate foarte buna, si a vazut cand una din persoanele aflata in caruta, imbracata in ceva de culoare maronie, s-a dus la sonda si a luat un obiect de culoare alba.

A mai declarat ca in zona respectiva nu se aflau alte persoane si ca singurul obiect de culoare alba aflat in careul unei sonde nu poate fi decat un bidon pentru stocarea solutiei anticorozive K1.

Din pozele aflate la fila 77 -verso rezulta ca contestatorul D. M. era imbracat intr-o bluza de culoare maronie.

Martorii T. M. si B. G., agentii de securitate care compuneau brigada mobila din cadrul firmei de paza, au declarat ca la sesizarea martorului D. F., s-au deplasat in zona sondei 417 Parcul Petrolier nr. 12 Poeni. Au declarat ca in apropiere de sonda au vazut cand contestatorul D. M. si vecinul sau D. C. au aruncat din caruta un obiect alb, obiect care a fost gasit ulterior intr-un sant aferent drumului pe care s-au deplasat contestatorul si vecinul sau.

Ulterior au constatat ca obiectul aruncat din caruta era un bidon folosit la sondele petroliere pentru stocarea solutiei anticorozive.

Martorul B. D., subofiter la Postul de Politie Poeni a declarat ca recipientul respectiv avea culoarea alba, avea un robinet, nu era deteriorat si avea aproximativ 20% solutie. Existenta robinetului si a solutiei fac dovada ca recipientul in litigiu, la momentul sustragerii era inca utilizat in procesul de extractie titei.

De asemenea, din discutia purtata cu agentii de paza, martorul B. D. a retinut ca in zona respectiva nu trecuse anterior nicio alta persoana.

Fata de probele administrate in cauza, Tribunalul a constatat ca dovedita fapta contestatorului D. M. din data de 30.05.2013 de a-si insusi din cadrul sondei 417 Parcul Petrolier nr. 12 Poeni un bidon de culoare alba pentru solutie anticoroziva KI.

A patra critica priveste depasirea de catre personalul  implicat in cercetarea disciplinara prealabila a atributiilor care le reveneau potrivit legislatiei muncii, comportandu-se ca niste organe de cercetare penala.

Tribunalul a aratat ca un salariat are obligatia de a respecta normele de disciplina a muncii, prevazute in contractele colective de munca, reglementarile interne, contractele individuale de munca precum si in Codul muncii.

Potrivit art. 247 alin. 1 din Codul muncii: “Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.”

Astfel, legea instituie in favoarea angajatorului prerogativa disciplinara, un drept legal de a sanctiona salariatii care savarsesc abateri disciplinare.

Asadar, din punctul de vedere al angajatului, disciplina muncii reprezinta o obligatie juridica cu caracter de sinteza care insumeaza si rezuma in esenta totalitatea indatoririlor de serviciu asumate de persoana care incheie contractul individual de munca.

Sub aspectul finalitatii ei, disciplina muncii reprezinta o stare de ordine existenta in desfasurarea procesului de munca, rezultand din respectarea intocmai a normelor ce reglementeaza acest proces si din indeplinirea obligatiilor asumate prin incheierea contractului.

Cu ocazia efectuarii cercetarii disciplinare prealabile i-au fost respectate contestatorului toate drepturile prevazute de art. 251 din Codul muncii, angajatorul respectand prevederile legale referitoare la convocarea salariatului si la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Reprezentantul legal al intimatei a aprobat concluziile si recomandarile comisiei de cercetare disciplinara si a emis Decizia de concediere nr. 637/23.07.2013 ca sanctiune pentru savarsirea unei abaterii disciplinare in conformitate cu prevederile art. 61 Codul muncii.

A cincea critica se refera la emiterea deciziei de concediere fara a se tine cont de propunerea reprezentantului de sindicat care a cerut sa nu se ia nicio masura disciplinara deoarece fapta nu exista.

Potrivit art. 247 alin. 1 din Codul muncii doar angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.

Aplicarea unei sanctiunii disciplinare unui salariat nu este conditionata de acordul reprezentantului sindicatului din care acesta face parte, acesta avand doar dreptul de asista salariatul in fata comisiei de disciplina conform art. 251 alin. 4 din Codul muncii.

Ultima critica priveste individualizarea sanctiunii disciplinare, care, in opinia contestatorului, este foarte aspra, in raport cu conduita sa profesionala anterioara si cu lipsa prejudiciului cauzat unitatii.

Fapta contestatorului D. M. reprezinta o abatere disciplinara in sensul art. 247 alin. 2 din Codul muncii:

In cauza nu s-a demonstrat ca contestatorul a mai fost anterior sanctionat disciplinar, acesta fiind apreciat pentru activitatea desfasurata in cadrul societatii.

Tribunalul a trebuit sa stabileasca caracterul grav sau mai putin grav, al faptei retinute prin decizia contestata pentru a aprecia daca gravitatea acestora este de natura sau nu sa atraga sanctiunea cea mai aspra a desfacerii disciplinare a contractului de munca.

Codul muncii nu defineste si nu enumera abaterile grave, dar ele pot fi stabilite prin contractele colective de munca sau prin regulamentele interne. Deci, prerogativa stabilirii abaterilor grave apartine angajatorului.

Contestatorul a incalcat cu vinovatie urmatoarele dispozitii din Regulamentul intern, Contractul colectiv de munca si Managementul abaterilor disciplinare in cadrul :

A. Art. 138, alin. 1, lit. h din CCM P., conform caruia este interzis sa scoata de pe teritoriul P., prin orice mijloace, bunuri apartinand unitatii, inclusiv echipamente

B. Art. 3. 2. Lit. i din Regulamentul Intern, conform caruia salariatii au obligatia sa pastreze in bune conditii toate bunurile, utilajele, echipamentele si sa impiedice sustragerile din inventarul unitatii.

C. Art. 3. 2. Lit. i din Regulamentul Intern, conform caruia „sustragerea sau distrugerea sub orice forma de bunuri si valori in legatura cu exercitarea activitatii profesionale” este o abatere grava care poate duce la concedierea salariatului.

In concluzie, contestatorul D. M. a savarsit o abatere de la disciplina muncii astfel cum este aceasta organizata de catre angajatorul, gravitatea faptei sale fiind deosebita fata de natura activitatii profesionale, iar sanctiunea disciplinara aplicata, respectiv desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, este pe deplin justificata.

Raspunderea disciplinara a salariatului nu este conditionata de producerea unui prejudiciu in patrimoniul angajatorului, fiind doar incalcarea cu vinovatie a relatiilor de munca si de conduita stabilite prin actele ce reglementeaza raporturile de munca.

In concluzie, Tribunalul a constatat din considerentele deciziei de concediere ca angajatorul a descris faptele savarsite de contestator care constituie abaterii disciplinare, a prezentat prevederile din Regulamentul de Ordine Interioara al Societatii, contractul colectiv de munca care au fost incalcate, precum si motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate in timpul cercetarii disciplinare prealabile, sanctiunea aplicata fiind corect individualizata si proportionala cu gravitatea faptelor.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatorul D. M., inregistrat, conform vizei de primire la data de 04.07.2014.

La termenul de judecata din data de 16.01.2015, instanta, din oficiu, a invocat exceptia tardivitatii declararii apelului.

Examinand inscrisurile de la dosar prin prisma exceptiei invocate, Curtea apreciaza ca aceasta este intemeiata, urmand a fi admisa, cu consecinta respingerii apelului ca tardiv declarat, pentru urmatoarele considerente:

Sub aspectul situatiei de fapt, din procesul-verbal de inmanare aflat la fila nr. 141 din dosarul de fond rezulta ca sentinta apelata a fost comunicata apelantului contestator la data de 13.06.2014, in timp ce calea de atac a fost declarata la data de 02.07.2014, conform plicului postal aflat la fila nr. 7 din apel.

Potrivit art. 468 alin. 1 teza a II-a coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, termenul de apel este de 10 zile de la data comunicarii hotararii.

Raportand dispozitiile legale mentionate la situatia de fapt din speta, se constata ca apelul a fost declarat cu depasirea termenului de 10 zile de la comunicare, calculat pe zile libere. Termenul s-a implinit la data de 24.06.2014, zi lucratoare, astfel ca apelul declarat la data de 02.07.2014 este tardiv.

Cum in cauza apelantul contestator a depus cererea de apel cu depasirea termenului legal, cu toate ca hotararea apelata i-a fost comunicata la domiciliul indicat in dosar, nu a formulat cerere de repunere in termenul de apel conform art. 186 Cod procedura Civila si nu a produs probe prin care sa dovedeasca faptul ca a fost impiedicat printr-o imprejurare mai presus de vointa sa sa declare apelul in termen, exceptia va fi admisa si, in baza art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, apelul va fi respins ca tardiv declarat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge, ca tardiv declarat, apelul formulat de apelantul D. M., domiciliat in, . 30, judetul Teleorman, CNP ..., impotriva sentintei civile nr. 489/13.05.2014, pronuntate de Tribunalul Teleorman-Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si C. Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu intimata, cu sediul in Bucuresti,, sectorul 1.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat