Actul administrativ care da nastere unui raport individual de munca. Competenta de solutionare a actiunii in constatarea nulitatii actului

Hotararea nr. 1126 din data de 26 februarie 2014, Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Alte Consultatii Juridice

Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Functionar public. Refuzul acordarii concediului fara plata
Obligatia acordarii de zile consecutive de repaus saptamanal. Unitatea lucreaza in mod continuu 6 zile pe saptamana
Concediu platit pentru redactarea tezei de doctorat, in continuarea concediului de studii
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Acordarea ajutorului de somaj
Functionar intors la locul de munca dupa efectuarea concediului de crestere copil. Refuzul acordarii postului ocupat anterior
Implinirea termenului contractului individual de munca pe durata determinata. Indicarea gresita a temeiul de drept in cuprinsul deciziei de constatare a incetarii contractului individual de munca emise de angajator
Termenul in care trebuie incheiat actul aditional. Majorarea salariului incepand cu o data anterioara semnarii actului aditional la CIM
Desfacere disciplinara abuziva a contractului individual de munca, urmare a sesizarii ITM facute de salariat
Procedura acordarii zilelor de concediu de odihna prin Regulamentul intern
Instanta competenta in cazul unor litigii de munca. Obligatia de a presta munca ulterioara formarii profesionale
Termenul in care angajatorul informeaza salariatului asupra prelungirii sau nu a contractului individual de munca pe durata determinata

Prin cererea inregistrata la data de 15.02.2011 pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX-a C. administrativ si fiscal, reclamantul P. judetului I. a chemat in judecata pe paratul P. comunei Mogosoaia, solicitand anularea dispozitiei nr. 448/30.08.2010 emisa de paratul P. comunei Mogosoaia.

Prin incheierea de sedinta din data de 08.12.2011, Tribunalul Bucuresti a admis exceptia necompetentei functionale a Sectiei a IX-a C. administrativ si fiscal si a inaintat-o spre competenta solutionare Sectiei a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale in dosarul nr. ...X.

Prin sentinta civila nr. 6584 din data de 19.06.2013 pronuntata in dosarul nr. ...X, Tribunalul Bucuresti a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active; a respins cererea formulata de reclamantul P. judetului I. impotriva paratului P. comunei Mogosoaia ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut faptul ca prin dispozitia nr. 448/30.08.2010, P. comunei Mogosoaia a dispus angajarea pe perioada nedeterminata cu contract individual de munca a domnului V. F. A. in functia de agent de paza, gradatia 1, incepand cu data de 16.08.2010 in cadrul Serviciului Public Politie Comunitara organizat la nivel de birou din aparatul propriu de specialitate al Primarului comunei Mogosoaia.

Aceasta dispozitie reprezinta un veritabil act de dreptul muncii care reglementeaza raportul de munca stabilit intre parat si angajatul sau V. F. A., supus dispozitiilor Codului muncii. Astfel, art. 1 alin. (1) din Codul muncii, republicat, prevede: „Prezentul cod reglementeaza domeniul raporturilor de munca, modul in care se efectueaza controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia muncii”. Din aceasta perspectiva, orice diferend vizand incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea unui contract individual de munca reprezinta un conflict individual de munca a carui solutionare revine instantelor de dreptul muncii, cu respectarea regulilor speciale si a termenelor de prescriptie reglementate expres de dispozitiile art. 266-275 din Codul muncii, republicat.

Potrivit art. 267 din Codul muncii, republicat, „Pot fi parti in conflictele de munca: a) salariatii, precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei obligatii in temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de munca; b) angajatorii - persoane fizice si/sau persoane juridice -, agentii de munca temporara, utilizatorii, precum si orice alta persoana care beneficiaza de o munca desfasurata in conditiile prezentului cod; c) sindicatele si patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie in temeiul legilor speciale sau al Codului de procedura civila”. Calitatea procesuala activa presupune identitatea dintre persoana reclamantului si titularului dreptului dedus judecatii.

In cauza, reclamantul P. judetului I. nu este titular de drepturi si obligatii izvorate din contractul individual de munca si nici nu i-a fost conferita aceasta vocatie prin dispozitiile Codului muncii sau ale altor legi speciale.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, P. poate ataca direct in fata instantei de contencios administrativ actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale. Or, in cauza, obiectul contestatiei vizeaza un act de dreptul muncii supus regulilor jurisdictiei muncii.

Prin urmare, P. nu poate avea calitatea de parte intr-un conflict individual de munca, deci nu poate promova o actiune ce are ca obiect incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea unui act de dreptul muncii, motiv pentru care Tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a acestuia.

Impotriva acestei hotarari, reclamantul P. judetului I. a declarat recurs la data de 02.08.2013, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale la data de 05.08.2013, sub nr. ...X.

Prin motivele de recurs se critica hotararea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie si se solicita admiterea recursului, casarea sentintei civile nr. 6584/19.06.2013 si trimiterea cauzei spre rejudecare la Sectia a IX-a C. administrativ si fiscal intrucat cauza nu reprezinta un conflict de munca.

A sustinut recurentul-reclamant ca sentinta atacata este criticabila sub aspectul legalitatii intrucat a fost pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, instantele de contencios administrativ au fost investite si cu solutionarea altor categorii de litigii decat cele prevazute de Legea nr. 554/2001. Rezulta, astfel, ca prin contencios administrativ, in sensul larg, se intelege, potrivit art. 2 alin. (1) lit.) din Legea nr. 554/2004, activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

In calitate de reprezentant al Guvernului, P. are ca atributie principala, in conformitate cu dispozitiile art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, „verificarea legalitatii actelor administrative ale consiliului judetean, ale consiliului local sau ale primarului”. Potrivit prevederilor art. 123 alin. (5) din Constitutie, prefectul poate ataca in fata instantelor de contencios administrativ un act al consiliului judetean, local sau al primarului in cazul in care considera actul ilegal, dispozitie preluata de art. 3 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginala de tutela administrativa, potrivit careia „prefectul poate ataca direct in fata instantei de contencios administrativ actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale”.

Din interpretarea acestor reglementari legale rezulta in mod clar si fara echivoc competenta instantelor de contencios administrativ de a solutiona litigiile prin care prefectul ataca un act emis/adoptat de o autoritate a administratiei publice locale, indiferent daca obiectul acestora priveste uneori pe functionarii publici sau personalul contractual din cadrul autoritatii publice locale.

Prin urmare, norma constitutionala prevede expres competenta instantei de contencios administrativ, fara a face distinctie in functie de natura actului atacat de prefect in exercitarea atributiilor sale de control al legalitatii sau de obiectul de reglementare al legii in executarea careia a fost emis sau adoptat actul respectiv.

Examinand motivele de recurs fata de hotararea recurata si probele administrate in cauza, cercetand pricina sub toate aspectele invocate dupa cum dispune art. 3041 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

In esenta, recurentul-reclamant critica hotararea instantei de fond sub aspectul gresitei calificari a naturii juridice a litigiului dedus judecatii ceea ce are drept consecinta incalcarea competentei materiale a instantei si, implicit, gresita admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale active. Asadar, Curtea va analiza recursul in limitele prevazute de art. 304 pct. 3 din Codul de procedura civila.

In stabilirea competentei materiale a instantei de dreptul muncii in solutionarea cauzei, Curtea constata ca prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat anularea dispozitiei nr. 448/30.08.2010 emisa de P. comunei Mogosoaia prin care, in temeiul art. 63 alin. (5) lit. e) si art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, republicata, s-a dispus angajarea pe perioada nedeterminata cu contract individual de munca a domnului V. F. -A. .

In actiunea in constatarea nulitatii formulate, recurentul-reclamant a invocat drept temei de drept dispozitiile art. 123 din Constitutia Romaniei, Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, republicata, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Codul muncii si prevederile O. U. G. nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale.

In verificarea competentei materiale, instanta de prim grad de jurisdictie in materie de contencios administrativ a declarat ca dispozitia contestata nu se refera la numirea in functie a unui functionar public, iar raportului de munca incheiat in baza acestei dispozitii ii este aplicabil Codul muncii, iar nu Legea nr. 188/1999, republicata, astfel ca natura actului contestat atrage competenta instantei investita cu jurisdictia muncii.

In recurs se afirma dispozitiile art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, republicata, in temeiul carora P., in calitatea sa de reprezentant al Guvernului, are ca atributie principala „verificarea legalitatii actelor administrative ale consiliului judetean, ale consiliului local sau ale primarului”. De asemenea, se invoca prevederile art. 123 alin. (5) din Constitutie care statueaza ca prefectul poate ataca in fata instantelor de contencios administrativ un act al consiliului judetean, local sau al primarului in cazul in care considera actul ilegal, dispozitie preluata in art. 3 din Legea nr. 554/2004 astfel: „P. poate ataca direct in fata instantei de contencios administrativ actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale”.

Curtea constata ca normele de drept invocate de recurentul-reclamant nu sunt suficiente pentru a declara nulitatea hotararii recurate pentru incalcarea competentei materiale. Dreptul de tutela administrativa al prefectului se refera la controlul asupra actelor administrative intrucat acestea sunt emise in regim de putere publica. Prin urmare, competenta instantei de contencios administrativ este deplina in solutionarea litigiilor prin care prefectul ataca un act administrativ.

Din contra, atunci cand actul juridic contestat reprezinta o dispozitie care a dat nastere unui raport individual de munca in regimul juridic al Codului muncii, competenta de solutionare a actiunii in constatarea nulitatii revine instantei de dreptul muncii chiar daca cererea de chemare in judecata se intemeiaza pe dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Asadar, prevalenta are obiectul concret al cauzei, iar nu calitatea recunoscuta de lege prefectului de a ataca in contencios administrativ actele nelegale emise de autoritatile administratiei publice locale.

Calificata fiind natura juridica a cauzei, se retine ca, in conformitate cu prevederile art. 266 din Codul muncii raportat la art. 2 pct. 1 lit. c) din Codul de procedura civila, jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca. Prin urmare, in materia raporturilor de munca competenta de solutionare a litigiilor revine instantei specializate in solutionarea litigiilor de munca si asigurari sociale, indiferent de emitentul actului contestat sau de calitatea reclamantului.

Dispozitia in cauza, desi reprezinta un act cu caracter unilateral, exprima manifestarea vointei institutiei emitente in sensul de a incheia un contract individual de munca cu o persoana individualizata, asadar de a intra intr-un raport juridic de drept privat, astfel ca instantei specializate in materia conflictelor de munca ii revine competenta de solutionare a oricaror litigii.

Pentru aceste considerente, Curtea constata ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca litigiul este guvernat de dispozitiile Codului muncii si ca, implicit, fata de obiectul actiunii, recurentul-reclamant nu are calitate procesuala activa intrucat nu poate uza de calea contenciosului administrativ pentru a cenzura un act care nu este emis in regim de putere publica. Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant P. Judetului I. impotriva sentintei civile nr. 6584 din data de 19.06.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, in dosarul nr. ...X, impotriva intimatului-parat P. C. Mogosoaia, ca fiind nefondat.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat