Obligatia angajatorului la plata drepturilor salariale. Diferente neachitate aferente perioadei de detasare

Hotararea nr. 10 din 05 ianuarie 2017, Pronuntata de Tribunalul Dambovita

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Prelungirea CIM pe durata determinata. Depasirea termenului de 36 luni
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Concediere pe motivul desfiintarii postului. Conditii de reangajare sau blocare post
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Dâmbovita sub nr.XXXXXXXX/10.06.2016 reclamantul C_ D__ D_ a chemat în judecata pe pârâta __, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligata pârâta la plata drepturilor salariale neachitate aferente perioadei 09.09.xxxx15 în cuantum de 2500 Euro, la plata diurnei pentru aceeasi perioada si a concediului de odihna aferent aceleiasi perioade, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

 

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca în perioada 09.09.xxxx15 a fost angajatul societatii pârâte pe perioada nedeterminata, în calitate de confectioner structuri, în baza contractului de munca fiind detasat la un santier din orasul Magdenburg din Germania.
A mai aratat reclamantul ca a început activitatea pe 09.09.2015 si a lucrat pâna la 17.12.2015, iar administratorul a promis ca va fi platit pentru munca prestata si ca pâna la data de 17.12.2015 a primit suma de 364 Euro bani pentru hrana, iar la data de 17.12.2015 a mai primit suma de 1661,64 Euro, în total 2007,64 Euro.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile CIM si ale art.166 si urmatoarele din Codul muncii, solicitându-se ca probe proba cu înscrisuri si expertiza contabila, anexându-se în copie cartea de identitate, contractul individual de munca, act aditional la contractul individual de munca.
Pârâta SRL D_ G_ a depus întâmpinare la data de 27.07.2016, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondata, având în vedere ca izvorul pretentiilor este reprezentat de contractul de munca nr.372/10.09.2015, contract modificat la aceeasi data de actul aditional.
A mai aratat pârâta ca la data de 20.01.2016 a încetat contractul de munca al reclamantului din motive de natura disciplinara, acesta nemaiprezentându-se la munca înca din data de 18.12.2015 si ca potrivit clauzei inserate în cuprinsul lit.j pct.1 din contract salariul de baza lunar este de 1.050 lei.
De asemenea, s-au mai invocat de catre pârâta art.4 lit.a din actul aditional, conform carora în cazul în care angajatul este obligat sa paraseasca tara în care îsi desfasoara activitatea, societatea poate sa îi faca plata drepturilor banesti în valuta tarii respective, total sau partial si restul în lei, ale art.8 lit.b din acelasi înscris, conform carora pentru munca prestata societatea se obliga sa-i plateasca salariul convenit în tara, precum si diurna aferenta perioadei de deplasare.
Pârâta a mai precizat ca a respectat drepturile reclamantului,  i-a asigurat cazarea si transportul si i-a platit diurna pe perioada 09.09.xxxx15, chiar reclamantul precizând ca a primit suma de 2007,64 Euro(în realitate 2025,64 Euro).
S-au mai invocat dispozitiile art.166 alin.1 din Codul muncii, precum si art.17 alin.1 din HG 518/1995, solicitându-se respingerea cererii ca nefondata.
S-a mai aratat de catre pârâta ca este inutila administrarea probei cu expertiza.
S-a solicitat în Probatiune încuviintarea probei cu înscrisuri, respectiv cele evocate în cuprinsul întâmpinarii.
În cauza s-au administrat probele cu înscrisuri si expertiza contabila, cu obiectivele stabilite prin încheierea de sedinta din 14.09.2016, fiind depus la dosar raportul de expertiza contabila întocmit de expertul O_ V_, care a concluzionat ca salariul net în lei cuvenit reclamantului în perioada 09.09.xxxx15 este de 2556 lei si respectiv 573,78 Euro, acesta fiind calculat conform contractului individual de munca încheiat între parti, foilor colective de prezenta si statelor de plata, iar cu privire la achitarea drepturilor salariale, chiar reclamantul a recunoscut în cererea de chemare în judecata ca a primit suma de 364 Euro pentru hrana si 1661,64 Euro, în total 2007,64 Euro.
Cu privire la diurna, expertul a aratat ca aceasta a fost calculata de catre societatea pârâta aplicând dispozitiile art.17 raportat la art.8 ind.1 si pct.63 din anexa la HG 518/1995, la valoarea de 26.25 Euro pe zi, adica 75% din diurna prevazuta la categoria I privind destinatia Germania(35 Euro), diurna cuvenita pentru 69 de zile aferenta perioadei mentionate în cererea de chemare în judecata fiind în cuantum de 1811,25 Euro, iar pentru concediul de odihna, neefectuat si pentru care societatea a întocmit stat de plata, suma cuvenita reclamantului este de 176 lei, echivalentul a 38,78 Euro.
Totalul drepturilor cuvenite reclamantului pe perioada mentionata în cerere au fost de 2423,81 Euro, iar suma recunoscuta ca primita de catre reclamant a fost de 2007,64 Euro, ramânând de achitat o diferenta de 416,17.
S-au formulat obiectiuni la raportul de expertiza de catre reclamant, cu privire la calculul diurnei, acesta solicitând sa fie socotit pe zile calendaristice si nu lucratoare,  obiectiuni admise de instanta, la care expertul a raspuns printr-un raport suplimentar de expertiza contabila, aratând ca a calculat diurna pe zile lucratoare, pentru 69 zile în loc de 100 zile fata de dispozitiile art.17 raportat la art.8 ind.1 si pct.63 din HG 518/1995, întrucât art.7 din HG 518/1995 actualizata prevede perioada pentru care se acorda diurna în functie de mijlocul de transport folosit.
Reclamantul a depus si un calcul propriu al diurnei, conform dispozitiilor art. 5 din Hotarârea nr.518/1995, diferenta de achitat solicitata de acesta fiind 1229, 92 Euro, pentru o diurna de 2625 Euro.
S-au depus note de sedinta de catre pârâta.
Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor legale incidente în cauza, tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantul C_ D__ D_ a fost angajat la societatea pârâta pe durata nedeterminata în functia confectioner structuri, salariul de baza lunar brut fiind de 1050 lei, Asa cum rezulta din contractul individual de munca semnat la 09.09.2015.
La 10.09.2015 s-a întocmit si un act aditional din care rezulta ca angajatul îsi va desfasura activitatea în Germania, iar pentru munca prestata societatea se obliga sa-i plateasca angajatului salariul convenit în tara, precum si diurna aferenta perioadei de deplasare, fara a se indica un cuantum al diurnei sau un act normativ în baza caruia se va calcula diurna.
În întâmpinare pârâta a precizat ca la calculul diurnei sau avut în vedere disp.art.17 alin.1 din HG 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului român trimis în strainatate si ale art.8 alin.1 din acelasi act normativ.
La 20.01.2016 contractul de munca al reclamantului a încetat prin decizia nr.92/19.01.2016.
Din raportul de expertiza întocmit în cauza a rezultat ca salariul net în lei cuvenit reclamantului în perioada 09.09.xxxx15 este de 2556 lei si respectiv 573,78 Euro, acesta fiind calculat conform contractului individual de munca încheiat între parti, foilor colective de prezenta si statelor de plata, iar cu privire la achitarea drepturilor salariale, chiar reclamantul a recunoscut în cererea de chemare în judecata ca a primit suma de 364 Euro pentru hrana si 1661,64 Euro, în total 2007,64 Euro.
Cu privire la diurna, expertul a aratat ca aceasta a fost calculata de catre societatea pârâta aplicând dispozitiile art.17 raportat la art.8 ind.1 si pct.63 din anexa la HG 518/1995, la valoarea de 26.25 Euro pe zi, adica 75% din diurna prevazuta la categoria I privind destinatia Germania(35 Euro), diurna cuvenita pentru 69 de zile aferenta perioadei mentionate în cererea de chemare în judecata fiind în cuantum de 1811,25 Euro, iar pentru concediul de odihna, neefectuat si pentru care societatea a întocmit stat de plata, suma cuvenita reclamantului este de 176 lei, echivalentul a 38,78 Euro.
Totalul drepturilor cuvenite reclamantului pe perioada mentionata în cerere au fost de 2423,81 Euro, iar suma recunoscuta ca primita de catre reclamant a fost de 2007,64 Euro, ramânând de achitat o diferenta de 416,17.
Reclamantul a ridicat obiectii în privinta calculului diurnei, acesta solicitând sa se efectueze calculele pe zile calendaristice si nu pe zile lucratoare, conform dispozitiilor art.7 ind.1 din HG 518/1995, actualizata si art.7 ind.1 lit.b din aceeasi hotarâre.
dispozitiile art.5 din HG 518/1995 actualizata privind unele drepturi si obligatii ale personalului român trimis în strainatate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar prevad la alin.1 pct.A, lit.a ca diurna este destinata acoperirii cheltuielilor de hrana, a celor marunte uzuale si a costului transportului în interiorul localitatii în care îsi desfasoara activitatea.
Art.7 ind.1 din aceeasi hotarâre prevede perioada pentru care se acorda diurna în valuta, avându-se în vedere momentul decolarii si aterizarii avionului sau momentul trecerii cu trenul prin punctele de trecere a frontierei de stat a României.
Totodata, art.15, 16 si 17 din HG 518/1995 mentioneaza categoriile de personal care beneficiaza de drepturile stabilite prin aceasta hotarâre, la art.17 recomandându-se agentilor economici, al?ii decât cei din regiile autonome si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, sa aplice prevederile prezentei hotarâri, iar în anexa la aceasta pct.63, categoria 1, Germania se precizeaza o diurna de 35 de Euro, art.8 ind.1 prevazând pentru muncitorii români care se deplaseaza în strainatate o diurna în valuta în cuantum de 75% din diurna de categoria 1 prevazuta în anexa.
Tribunalul va avea în vedere la calculul diurnei concluziile expertului desemnat în cauza, precum si sustinerile pârâtei, în sensul ca diurna se va calcula pe zile lucratoare si nu calendaristice, întrucât reclamantul nu se deplasase în Germania într-o misiune cu caracter temporar, contractul sau de munca fiind încheiat pe o perioada nedeterminata, în acest contract nu s-a prevazut un cuantum al diurnei, precum si faptul ca aceasta se va calcula pe zile calendaristice, iar dispozitiile art.17 din HG 518/1995 sunt  dispozitii de recomandare pentru agentii economici, pârâta procedând în conformitate cu aceasta hotarâre în privinta modului de calcul al diurnei, respectiv 75% din cea prevazuta la pct.63 categoria 1 din anexa la hotarâre.
fata de considerentele expuse, instanta va admite în parte cererea precizata si va obliga pârâta la plata catre reclamant a 416,17 euro, echivalent în lei la data Platii cu titlu de diferente banesti neachitate, respingând restul pretentiilor reclamantului.
În baza art.453 alin.1 si 2 Cod procedura civila, instanta va obliga pârâta la 850 lei cheltuieli de judecata catre reclamant, reprezentând ½ din cheltuielile de judecata, reduse ca urmare a admiterii în parte a pretentiilor, cheltuieli constând în onorariu de expert si avocat, conform chitantelor depuse la dosar.
 
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARA?TE:
 
Admite în parte cererea precizata, formulata de reclamantul C_ D__ D_, cu CNP xxxx, domiciliat în comuna Branesti, _, Judetul Dâmbovita, cu domiciliul ales la Cabinet de avocatura M_ D_, cu sediul în Târgoviste, __.9, __, Judetul Dâmbovita, în contradictoriu cu pârâta __, cu sediul în Târgoviste, __.T1, _.
Obliga pârâta la plata catre reclamant a 416,17 euro, echivalent în lei la data Platii cu titlu de diferente banesti neachitate.
Respinge restul pretentiilor reclamantului.
Obliga pârâta la 850 lei cheltuieli de judecata catre reclamant, reprezentând ½ din cheltuielile de judecata, reduse ca urmare a admiterii în parte a pretentiilor.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare la Tribunalul Dâmbovita.
pronuntata în sedinta publica din data de 05.01.2017.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca în perioada 09.09.xxxx15 a fost angajatul societatii pârâte pe perioada nedeterminata, în calitate de confectioner structuri, în baza contractului de munca fiind detasat la un santier din orasul Magdenburg din Germania.

A mai aratat reclamantul ca a început activitatea pe 09.09.2015 si a lucrat pâna la 17.12.2015, iar administratorul a promis ca va fi platit pentru munca prestata si ca pâna la data de 17.12.2015 a primit suma de 364 Euro bani pentru hrana, iar la data de 17.12.2015 a mai primit suma de 1661,64 Euro, în total 2007,64 Euro.

În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile CIM si ale art.166 si urmatoarele din Codul muncii, solicitându-se ca probe proba cu înscrisuri si expertiza contabila, anexându-se în copie cartea de identitate, contractul individual de munca, act aditional la contractul individual de munca.
Pârâta SRL D_ G_ a depus întâmpinare la data de 27.07.2016, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondata, având în vedere ca izvorul pretentiilor este reprezentat de contractul de munca nr.372/10.09.2015, contract modificat la aceeasi data de actul aditional.

A mai aratat pârâta ca la data de 20.01.2016 a încetat contractul de munca al reclamantului din motive de natura disciplinara, acesta nemaiprezentându-se la munca înca din data de 18.12.2015 si ca potrivit clauzei inserate în cuprinsul lit.j pct.1 din contract salariul de baza lunar este de 1.050 lei.
De asemenea, s-au mai invocat de catre pârâta art.4 lit.a din actul aditional, conform carora în cazul în care angajatul este obligat sa paraseasca tara în care îsi desfasoara activitatea, societatea poate sa îi faca plata drepturilor banesti în valuta tarii respective, total sau partial si restul în lei, ale art.8 lit.b din acelasi înscris, conform carora pentru munca prestata societatea se obliga sa-i plateasca salariul convenit în tara, precum si diurna aferenta perioadei de deplasare.

Pârâta a mai precizat ca a respectat drepturile reclamantului, i-a asigurat cazarea si transportul si i-a platit diurna pe perioada 09.09.xxxx15, chiar reclamantul precizând ca a primit suma de 2007,64 Euro(în realitate 2025,64 Euro).
S-au mai invocat dispozitiile art.166 alin.1 din Codul muncii, precum si art.17 alin.1 din HG 518/1995, solicitându-se respingerea cererii ca nefondata.
S-a mai aratat de catre pârâta ca este inutila administrarea probei cu expertiza.
S-a solicitat în Probatiune încuviintarea probei cu înscrisuri, respectiv cele evocate în cuprinsul întâmpinarii.

În cauza s-au administrat probele cu înscrisuri si expertiza contabila, cu obiectivele stabilite prin încheierea de sedinta din 14.09.2016, fiind depus la dosar raportul de expertiza contabila întocmit de expertul O_ V_, care a concluzionat ca salariul net în lei cuvenit reclamantului în perioada 09.09.xxxx15 este de 2556 lei si respectiv 573,78 Euro, acesta fiind calculat conform contractului individual de munca încheiat între parti, foilor colective de prezenta si statelor de plata, iar cu privire la achitarea drepturilor salariale, chiar reclamantul a recunoscut în cererea de chemare în judecata ca a primit suma de 364 Euro pentru hrana si 1661,64 Euro, în total 2007,64 Euro.

Cu privire la diurna, expertul a aratat ca aceasta a fost calculata de catre societatea pârâta aplicând dispozitiile art.17 raportat la art.8 ind.1 si pct.63 din anexa la HG 518/1995, la valoarea de 26.25 Euro pe zi, adica 75% din diurna prevazuta la categoria I privind destinatia Germania(35 Euro), diurna cuvenita pentru 69 de zile aferenta perioadei mentionate în cererea de chemare în judecata fiind în cuantum de 1811,25 Euro, iar pentru concediul de odihna, neefectuat si pentru care societatea a întocmit stat de plata, suma cuvenita reclamantului este de 176 lei, echivalentul a 38,78 Euro.
Totalul drepturilor cuvenite reclamantului pe perioada mentionata în cerere au fost de 2423,81 Euro, iar suma recunoscuta ca primita de catre reclamant a fost de 2007,64 Euro, ramânând de achitat o diferenta de 416,17.

S-au formulat obiectiuni la raportul de expertiza de catre reclamant, cu privire la calculul diurnei, acesta solicitând sa fie socotit pe zile calendaristice si nu lucratoare,  obiectiuni admise de instanta, la care expertul a raspuns printr-un raport suplimentar de expertiza contabila, aratând ca a calculat diurna pe zile lucratoare, pentru 69 zile în loc de 100 zile fata de dispozitiile art.17 raportat la art.8 ind.1 si pct.63 din HG 518/1995, întrucât art.7 din HG 518/1995 actualizata prevede perioada pentru care se acorda diurna în functie de mijlocul de transport folosit.
Reclamantul a depus si un calcul propriu al diurnei, conform dispozitiilor art. 5 din Hotarârea nr.518/1995, diferenta de achitat solicitata de acesta fiind 1229, 92 Euro, pentru o diurna de 2625 Euro. S-au depus note de sedinta de catre pârâta.

Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor legale incidente în cauza, tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantul C_ D__ D_ a fost angajat la societatea pârâta pe durata nedeterminata în functia confectioner structuri, salariul de baza lunar brut fiind de 1050 lei, Asa cum rezulta din contractul individual de munca semnat la 09.09.2015.
La 10.09.2015 s-a întocmit si un act aditional din care rezulta ca angajatul îsi va desfasura activitatea în Germania, iar pentru munca prestata societatea se obliga sa-i plateasca angajatului salariul convenit în tara, precum si diurna aferenta perioadei de deplasare, fara a se indica un cuantum al diurnei sau un act normativ în baza caruia se va calcula diurna.

În întâmpinare pârâta a precizat ca la calculul diurnei sau avut în vedere disp.art.17 alin.1 din HG 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului român trimis în strainatate si ale art.8 alin.1 din acelasi act normativ.
La 20.01.2016 contractul de munca al reclamantului a încetat prin decizia nr.92/19.01.2016.
Din raportul de expertiza întocmit în cauza a rezultat ca salariul net în lei cuvenit reclamantului în perioada 09.09.xxxx15 este de 2556 lei si respectiv 573,78 Euro, acesta fiind calculat conform contractului individual de munca încheiat între parti, foilor colective de prezenta si statelor de plata, iar cu privire la achitarea drepturilor salariale, chiar reclamantul a recunoscut în cererea de chemare în judecata ca a primit suma de 364 Euro pentru hrana si 1661,64 Euro, în total 2007,64 Euro.

Cu privire la diurna, expertul a aratat ca aceasta a fost calculata de catre societatea pârâta aplicând dispozitiile art.17 raportat la art.8 ind.1 si pct.63 din anexa la HG 518/1995, la valoarea de 26.25 Euro pe zi, adica 75% din diurna prevazuta la categoria I privind destinatia Germania(35 Euro), diurna cuvenita pentru 69 de zile aferenta perioadei mentionate în cererea de chemare în judecata fiind în cuantum de 1811,25 Euro, iar pentru concediul de odihna, neefectuat si pentru care societatea a întocmit stat de plata, suma cuvenita reclamantului este de 176 lei, echivalentul a 38,78 Euro.
Totalul drepturilor cuvenite reclamantului pe perioada mentionata în cerere au fost de 2423,81 Euro, iar suma recunoscuta ca primita de catre reclamant a fost de 2007,64 Euro, ramânând de achitat o diferenta de 416,17.

Reclamantul a ridicat obiectii în privinta calculului diurnei, acesta solicitând sa se efectueze calculele pe zile calendaristice si nu pe zile lucratoare, conform dispozitiilor art.7 ind.1 din HG 518/1995, actualizata si art.7 ind.1 lit.b din aceeasi hotarâre.
dispozitiile art.5 din HG 518/1995 actualizata privind unele drepturi si obligatii ale personalului român trimis în strainatate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar prevad la alin.1 pct.A, lit.a ca diurna este destinata acoperirii cheltuielilor de hrana, a celor marunte uzuale si a costului transportului în interiorul localitatii în care îsi desfasoara activitatea.

Art.7 ind.1 din aceeasi hotarâre prevede perioada pentru care se acorda diurna în valuta, avându-se în vedere momentul decolarii si aterizarii avionului sau momentul trecerii cu trenul prin punctele de trecere a frontierei de stat a României.
Totodata, art.15, 16 si 17 din HG 518/1995 mentioneaza categoriile de personal care beneficiaza de drepturile stabilite prin aceasta hotarâre, la art.17 recomandându-se agentilor economici, al?ii decât cei din regiile autonome si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, sa aplice prevederile prezentei hotarâri, iar în anexa la aceasta pct.63, categoria 1, Germania se precizeaza o diurna de 35 de Euro, art.8 ind.1 prevazând pentru muncitorii români care se deplaseaza în strainatate o diurna în valuta în cuantum de 75% din diurna de categoria 1 prevazuta în anexa.

Tribunalul va avea în vedere la calculul diurnei concluziile expertului desemnat în cauza, precum si sustinerile pârâtei, în sensul ca diurna se va calcula pe zile lucratoare si nu calendaristice, întrucât reclamantul nu se deplasase în Germania într-o misiune cu caracter temporar, contractul sau de munca fiind încheiat pe o perioada nedeterminata, în acest contract nu s-a prevazut un cuantum al diurnei, precum si faptul ca aceasta se va calcula pe zile calendaristice, iar dispozitiile art.17 din HG 518/1995 sunt dispozitii de recomandare pentru agentii economici, pârâta procedând în conformitate cu aceasta hotarâre în privinta modului de calcul al diurnei, respectiv 75% din cea prevazuta la pct.63 categoria 1 din anexa la hotarâre.

Fata de considerentele expuse, instanta va admite în parte cererea precizata si va obliga pârâta la plata catre reclamant a 416,17 euro, echivalent în lei la data platii cu titlu de diferente banesti neachitate, respingând restul pretentiilor reclamantului.

În baza art.453 alin.1 si 2 Cod procedura civila, instanta va obliga pârâta la 850 lei cheltuieli de judecata catre reclamant, reprezentând ½ din cheltuielile de judecata, reduse ca urmare a admiterii în parte a pretentiilor, cheltuieli constând în onorariu de expert si avocat, conform chitantelor depuse la dosar.
 
PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:
 
Admite în parte cererea precizata, formulata de reclamantul C_ D__ D_, cu CNP xxxx, domiciliat în comuna Branesti, _, Judetul Dâmbovita, cu domiciliul ales la Cabinet de avocatura M_ D_, cu sediul în Târgoviste, __.9, __, Judetul Dâmbovita, în contradictoriu cu pârâta __, cu sediul în Târgoviste, __.T1, _.
Obliga pârâta la plata catre reclamant a 416,17 euro, echivalent în lei la data platii cu titlu de diferente banesti neachitate.

Respinge restul pretentiilor reclamantului.

Obliga pârâta la 850 lei cheltuieli de judecata catre reclamant, reprezentând ½ din cheltuielile de judecata, reduse ca urmare a admiterii în parte a pretentiilor.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare la Tribunalul Dâmbovita.

Pronuntata în sedinta publica din data de 05.01.2017.

 

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat