Nulitatea deciziei de imputare. Retinerea din salariu cu titlu de daune nu poate fi efectuata decat daca datoria este scadenta, lichida si exigibila

Hotararea nr. 103 din 25 ianuarie 2017, Pronuntata de Tribunalul Tulcea

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Concediere pe motivul desfiintarii postului. Conditii de reangajare sau blocare post
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului
Functionar intors la locul de munca dupa efectuarea concediului de crestere copil. Refuzul acordarii postului ocupat anterior
Implinirea termenului contractului individual de munca pe durata determinata. Indicarea gresita a temeiul de drept in cuprinsul deciziei de constatare a incetarii contractului individual de munca emise de angajator
Obligarea salariatului sa demisioneze. Obligarea acestuia sa presteze munca o durata zilnica mai mare decat cea prevazuta in CIM. Abuzurile superiorului ierarhic
Termenul in care trebuie incheiat actul aditional. Majorarea salariului incepand cu o data anterioara semnarii actului aditional la CIM
Mutarea functionarului public pe alta functie, impotriva vointei acestuia. Refuzul semnarii fisei postului
Stabilirea zilelor de repaus saptamanal in alte zile decat sambata si duminica
Neplata ultimului salariu in caz de demisie. Compensarea zilelor de concediu de odihna neefectuat
Consecintele anularii deciziei de concediere de catre instanta de judecata. Efectele obligatiei de reintegrare in munca
Renuntarea angajatorului la beneficiul termenului de preaviz, fara efectuarea mentiunilor corespunzatoare in Revisal. Refuzul compensarii in bani a zilelor de concediu de odihna neefectuat

Prin cererea înregistrata la data 30 septembrie 2016 sub nr. x, contestatorul T_ M_ a contestat decizia nr. 397 din data de 31.08.2016 emisa de intimata administratia Rezervatiei B_ D__ D_ - Tulcea prin care i se imputa suma de 4.972 lei ce reprezinta ,,alocatia de hrana” acordata nelegal în perioada anilor 2012, 2013 si 2014.

 

În motivarea cererii de chemare în judecata, contestatorul a aratat ca activitatea la bordul navelor din dotare aflate în exploatare se desfasura conform programului de lucru stabilit prin regulamentul intern, al legilor si al regulamentului de naviga?ie fluviala în vigoare.
S-a mai învederat ca personalul navigant din cadrul A.R.B.D.D. este îmbarcat pe nave si pe functii specifice conform carnetelor de serviciu, brevetelor si carnetelor de capacitate, dar datorita faptului ca institutia are un numar insuficient de personal navigant pentru navele existente în exploatare, echipajele sunt unice si sunt îmbarcate ca echipaje minime de siguranta.
Pe lânga alte sarcini de serviciu pentru prevenirea unor accidente sau înlaturarea acestora ori ale altor cazuri de forta majora cum ar fi temperaturile foarte scazute din timpul iernii, gheasa pe D_, salariatii au obligatia de a presta munca suplimentara dispusa de angajator.
A mai precizat contestatorul ca indiferent daca o nava se afla în activitate sau nu, personalul navigant îmbarcat la bord se organizeaza obligatoriu pentru a asigura paza si siguranta navei respective, inclusiv în zilele de sâmbata, duminica si în sarbatorile legale din an, orele prestate de navigatori fiind considerate timp efectiv lucrat, iar când o nava pleaca în cursa, echipajul se muta de pe o nava pe alta.
S-a mai sustinut ca Colegiul Executiv al A.R.B.D.D. în sedinta din data de 16 octombrie 2008 prin procesul-verbal nr. 390 a hotarât si a aprobat la punctul 7, în baza referatului nr. I4556/ARBDD/02.10.2008 emis de Serviciul Administrativ - Transporturi, propunerea privind acordarea integrala a alocatiei de hrana pentru personalul navigant, conform H.G. nr. 217/2005.
Dreptul la „alocatia de hrana” este prevazuta de dispozitiile art. 39 din Legea nr. 412 din data de 26 iunie 2002 si publicata în Monitorul Oficial nr. 500 din data de 11 iulie 2002, care prevad ca ,,perioada în care se afla îmbarcat personalul care formeaza personalul navei, are dreptul la cazare gratuita pe nava, la hrana sau la alocatie zilnica de hrana, care se acorda în cuantumul si conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca si/sau prin contractul individual de îmbarcare, pentru societatile comerciale, sau prin hotarârea Guvernului pentru institutiile publice sau Regiile Autonome. Cheltuielile pentru hrana sau alocatia zilnica de hrana se suporta de angajator din cheltuielile de exploatare, sunt deductibile fiscal si nu se includ în veniturile salariale supuse impozitarii.”
Contestatorul a mai sustinut ca în ceea ce priveste decizia de imputare pentru zilele de sâmbata, duminica si sarbatorile legale în care s-a aflat la bordul navei si a efectuat servicii de paza si siguranta sau a efectuat curse cu navele din dotare, conform programului de lucru al navei, aceasta este nejustificata si abuziva, fiind o încalcare a drepturilor sale legale pentru munca prestata.
A mai mentionat contestatorul ca pe perioada concediilor de odihna nu a beneficiat de alocatie de hrana, ca atare, solicita anularea deciziei nr. 397 din data de 31.08.2016 emisa de intimata A.R.B.D.D. si recuperarea sumelor retinute, fara o justificare clara, din momentul retinerii si pâna la solutionarea cauzei.
În dovedirea cererii de chemare în judecata, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, urmatoarele documente: situatia activitatilor de transport naval, de combustibil si uleiuri si a pontajului pentru nava SERA pentru anii 2012, 2013 si 2014, respectiv pentru nava R_ 1 pentru lunile iulie - august 2012, referatul nr. xxx/02.10.2008, Hotarârea nr. 390/16.10.2016 a Colegiului Executiv al A.R.B.D.D. Tulcea, extras din Legea nr. 412/26.06.2002 privind aprobarea OUG nr. 42/1997 privind naviga?ia civila art. 39, contractul individual de munca 432/20.10.2015, extras din Legea nr. 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice, nota de sedinta.
La data de 05 octombrie 016, contestatorul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea provizorie a dispozitiilor deciziei contestate pâna la primul termen de judecata pe fondul cauzei.
La data de 10 octombrie 2016, la cererea instantei de judecata, contestatorul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care  a aratat ca temeiul juridic al cererii de suspendare a deciziei de impunere este reprezentat de dispozitiile art. 14 alin. 1 si 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
La data de 31 octombrie 2016, intimata administratia Rezerva?iei B_ D__ D_ Tulcea a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecata formulata de catre contestator aratând ca în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României, a fost emisa decizia nr. 20/15.06.2015 emisa de Camera de Conturi a Judetului Tulcea pentru valorificarea constatarilor din procesul-verbal de constatare nr. xxx/28.05.2015, încheiat ca urmare a efectuarii actiunii de audit financiar asupra contului anual de execu?ie a bugetului de stat la institutiile publice din perioada 06.05.xx15, precum si anularea încheierii nr. 67/28.07.2015 emisa în solutionarea contestatiei promovata împotriva deciziei nr. 20/2015.
S-a mai sustinut ca la punctual 2 din decizia nr. 20/2015 s-a constatat asupra categoriei de operatiuni - bunuri si servicii, articolul bugetar 20.03.01 - hrana pentru oameni, ca în anul 2014, intimata a acordat alocatii de hrana în valoare de 59.966 lei pentru personalul navigant si auxiliar îmbarcat pe nave, stabilindu-se ca au fost efectuate Plati nelegale în suma de 14.822 lei: alocatiile de hrana acordate necuvenit unor angajati care în lunile respective au fost în concediu de odihna si alocatiile de hrana acordate necuvenit zilelor calendaristice din luna si nu zilelor efectiv lucrate conform pontajelor întocmite.
Conform acestei decizii, în baza legii, conducatorul institutiei, respectiv guvernatorului i s-a dispus sa ia toate masurile legale pentru a fi recuperat prejudiciul. Aceasta decizie a fost contestata, fiind emisa încheierea nr. 67/28.07.2015 a Curtii de Conturi a României. Ambele acte au fost atacate la instantele de judecata, astfel a fost pronuntata în ultima instanta decizia civila nr. 527/CA/27.06.2016 în dosarul nr. x, aflat pe rolul Curtii de Apel C_, prin care s-a mentinut valabilitatea în totalitate a actelor sus-mentionate emise de catre Curtea de Conturi a României, în speta Camera de Conturi Tulcea.
Astfel ca, în aceste conditii, intimata s-a conformat dispozitiilor Camerei de Conturi, precum si a Curtii de Apel C_ emitând în deplina legalitate decizia contestata.
S-a mai aratat ca în ceea ce priveste nelegalitatea deciziei contestate, aceasta a fost emisa în temeiul dispozitiilor art. 256 din Legea nr. 53/2003, iar cu privire la lipsa motivarii în fapt s-a avut în vedere motivarea instantei de judecata, contestatorul primind o copie de pe decizia civila a Curtii de Apel C_.
Intimata a solicitat respingerea contestatiei ca fiind nelegala si netemeinica si mentinerea dispozitiilor din decizia de imputare nr. 390/31.08.2016.
În drept, intimata si-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile dispozitiilor art. 205 si ale art. 223 din Codul de Procedura Civila.
În dovedirea întâmpinarii, intimata a depus la dosar, în copie, urmatoarele înscrisuri: decizia civila nr. 527/27 iunie 2016 emisa de Curtea de Apel C_, decizia nr. 20/2015 si încheierea nr. 67/28.07.2015 emise de Curtea de Conturi a României, extras proces-verbal de constatare nr. xxx/28.05.2015 emis de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tulcea, referatul Directiei Economice din cadrul ARBDD, decizia nr. 397/31.08.2016 emisa de A.R.B.D.D.
Tot la data de 31 octombrie 2016, intimata administratia Rezerva?iei B_ D__ D_ Tulcea a depus întâmpinare la cererea de suspendare provizorie a dispozitiilor deciziei de imputare nr. 397/31.08.2016 prin care a invocat exceptia nemotivarii în drept, în conformitate cu prevederile art. 194 lit. d din Codul de Procedura Civila.
A mai mentionat intimata ca situatia existenta nu se încadreaza în cea expusa de prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 544/2004, când suspendarea provizorie se poate dispune de instanta de judecata, în cazuri justificate si pentru prevenirea unor pagube iminente.
În consecinta, intimata solicita respingerea cererii de suspendare provizorie a deciziei nr. 397/31.08.2016 pâna la judecarea fondului cauzei.
În drept, intimata si-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile dispozitiilor art. 205, ale 223, ale art. 194 lit. d si ale art. 254 din Codul de Procedura Civila.
La termenul de judecata din data de 16 decembrie 2016, completul de contencios administrativ Cad18-ACD a invocat din oficiu si a admis exceptia de necompetenta functionala a completului de contencios administrativ în temeiul art. 132 alin. 1 din Codul de Procedura Civila coroborat cu prevederile art. 111 alin. 1 din Hotarârea CSM nr. 1375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara a instantelor judecatoresti constatând ca natura juridica a cauzei este litigiu de munca si trimi?ând dosarul, prin repartizare aleatorie, la un complet specializat în materia litigii de munca si asigurari sociale, respectiv C-LM3.
Analizând cauza în raport de actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Reclamantul este angajat in cadrul institutiei pârâte în functia de mecanic, conform contractului individual de munca nr. 432/20.05.2015, având astfel calitatea de personal contractual.
Prin emiterea deciziei nr. 397 din data de 31.08.2016, emisa de pârâta, reclamantului i-a fost imputata suma de 4.972 lei, reprezentând “alocatia de hrana” primita în perioada 2012, 2013, 2014.
Potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii: „salariatii raspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legatura cu munca lor.”
Procedura de recuperare a prejudiciului în varianta emiterii deciziei de imputare a fost modificata odata cu _ Legii nr. 53/2003, act normativ care nu a mai prevazut aceasta modalitate. Mai mult decât atât, potrivit art. 169, ,,(1) Nicio retinere din salariu nu poate fi operata, în afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege.
   (2) retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila.”
Aceste prevederi legale exclud posibilitatea recuperarii pretinsului prejudiciu prin alte proceduri nereglementate de lege, cum ar fi procedura emiterii unei decizii de imputare,  care îsi gasea reglementarea în vechiul Cod al Muncii, în prezent abrogat.
Pentru aceste motive, decizia  emisa de pârâta este nula, fiind lipsita de temei legal.
Cum în cauza se pune problema legalitatii modalitatii de recuperare a sumelor pe care pârâta le considera încasate necuvenit de catre reclamant si nu problema legalitatii drepturilor salariale a caror recuperare se urmareste, este de prisos a mai fi analizate celelalte motive de nelegalitate invocate în cererea introductiva.
Prin urmare, instanta va admite contestatia formulata de contestatorul T_ M_, în contradictoriu cu intimata administratIA REZERVA?IEI B_ D__ D_ TULCEA si va anula Decizia nr. 397 din data de 31.08.2016 emisa de A.R.B.D.D. ca nelegala
 
PENTRU ACESTE MOTIVE
        ÎN NUMELE LEGII
        HOTARA?TE:
 
Admite contestatia formulata de catre contestatorul T_ M_, cu domiciliul în municipiul Tulcea, _. 164, _, _, în contradictoriu cu intimata administratIA REZERVA?IEI B_ D__ D_ TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, _, judet Tulcea, având ca obiect contestatie decizie de sanctionare-contestatie decizie de impunere.
Anuleaza Decizia nr. 397 din data de 31.08.2016 emisa de A.R.B.D.D. ca nelegala.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
pronuntata în sedinta publica din data de 25 ianuarie 2017.

În motivarea cererii de chemare în judecata, contestatorul a aratat ca activitatea la bordul navelor din dotare aflate în exploatare se desfasura conform programului de lucru stabilit prin regulamentul intern, al legilor si al regulamentului de navigatie fluviala în vigoare.
S-a mai învederat ca personalul navigant din cadrul A.R.B.D.D. este îmbarcat pe nave si pe functii specifice conform carnetelor de serviciu, brevetelor si carnetelor de capacitate, dar datorita faptului ca institutia are un numar insuficient de personal navigant pentru navele existente în exploatare, echipajele sunt unice si sunt îmbarcate ca echipaje minime de siguranta.

Pe lânga alte sarcini de serviciu pentru prevenirea unor accidente sau înlaturarea acestora ori ale altor cazuri de forta majora cum ar fi temperaturile foarte scazute din timpul iernii, gheasa pe D_, salariatii au obligatia de a presta munca suplimentara dispusa de angajator.
A mai precizat contestatorul ca indiferent daca o nava se afla în activitate sau nu, personalul navigant îmbarcat la bord se organizeaza obligatoriu pentru a asigura paza si siguranta navei respective, inclusiv în zilele de sâmbata, duminica si în sarbatorile legale din an, orele prestate de navigatori fiind considerate timp efectiv lucrat, iar când o nava pleaca în cursa, echipajul se muta de pe o nava pe alta.

S-a mai sustinut ca Colegiul Executiv al A.R.B.D.D. în sedinta din data de 16 octombrie 2008 prin procesul-verbal nr. 390 a hotarât si a aprobat la punctul 7, în baza referatului nr. I4556/ARBDD/02.10.2008 emis de Serviciul Administrativ - Transporturi, propunerea privind acordarea integrala a alocatiei de hrana pentru personalul navigant, conform H.G. nr. 217/2005.
Dreptul la „alocatia de hrana” este prevazuta de dispozitiile art. 39 din Legea nr. 412 din data de 26 iunie 2002 si publicata în Monitorul Oficial nr. 500 din data de 11 iulie 2002, care prevad ca ,,perioada în care se afla îmbarcat personalul care formeaza personalul navei, are dreptul la cazare gratuita pe nava, la hrana sau la alocatie zilnica de hrana, care se acorda în cuantumul si conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca si/sau prin contractul individual de îmbarcare, pentru societatile comerciale, sau prin hotarârea Guvernului pentru institutiile publice sau Regiile Autonome. Cheltuielile pentru hrana sau alocatia zilnica de hrana se suporta de angajator din cheltuielile de exploatare, sunt deductibile fiscal si nu se includ în veniturile salariale supuse impozitarii.”
Contestatorul a mai sustinut ca în ceea ce priveste decizia de imputare pentru zilele de sâmbata, duminica si sarbatorile legale în care s-a aflat la bordul navei si a efectuat servicii de paza si siguranta sau a efectuat curse cu navele din dotare, conform programului de lucru al navei, aceasta este nejustificata si abuziva, fiind o încalcare a drepturilor sale legale pentru munca prestata.

A mai mentionat contestatorul ca pe perioada concediilor de odihna nu a beneficiat de alocatie de hrana, ca atare, solicita anularea deciziei nr. 397 din data de 31.08.2016 emisa de intimata A.R.B.D.D. si recuperarea sumelor retinute, fara o justificare clara, din momentul retinerii si pâna la solutionarea cauzei.
În dovedirea cererii de chemare în judecata, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie, urmatoarele documente: situatia activitatilor de transport naval, de combustibil si uleiuri si a pontajului pentru nava SERA pentru anii 2012, 2013 si 2014, respectiv pentru nava R_ 1 pentru lunile iulie - august 2012, referatul nr. xxx/02.10.2008, Hotarârea nr. 390/16.10.2016 a Colegiului Executiv al A.R.B.D.D. Tulcea, extras din Legea nr. 412/26.06.2002 privind aprobarea OUG nr. 42/1997 privind naviga?ia civila art. 39, contractul individual de munca 432/20.10.2015, extras din Legea nr. 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice, nota de sedinta.

La data de 05 octombrie 016, contestatorul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea provizorie a dispozitiilor deciziei contestate pâna la primul termen de judecata pe fondul cauzei.

La data de 10 octombrie 2016, la cererea instantei de judecata, contestatorul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care  a aratat ca temeiul juridic al cererii de suspendare a deciziei de impunere este reprezentat de dispozitiile art. 14 alin. 1 si 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
La data de 31 octombrie 2016, intimata administratia Rezerva?iei B_ D__ D_ Tulcea a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecata formulata de catre contestator aratând ca în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României, a fost emisa decizia nr. 20/15.06.2015 emisa de Camera de Conturi a Judetului Tulcea pentru valorificarea constatarilor din procesul-verbal de constatare nr. xxx/28.05.2015, încheiat ca urmare a efectuarii actiunii de audit financiar asupra contului anual de execu?ie a bugetului de stat la institutiile publice din perioada 06.05.xx15, precum si anularea încheierii nr. 67/28.07.2015 emisa în solutionarea contestatiei promovata împotriva deciziei nr. 20/2015.

S-a mai sustinut ca la punctual 2 din decizia nr. 20/2015 s-a constatat asupra categoriei de operatiuni - bunuri si servicii, articolul bugetar 20.03.01 - hrana pentru oameni, ca în anul 2014, intimata a acordat alocatii de hrana în valoare de 59.966 lei pentru personalul navigant si auxiliar îmbarcat pe nave, stabilindu-se ca au fost efectuate Plati nelegale în suma de 14.822 lei: alocatiile de hrana acordate necuvenit unor angajati care în lunile respective au fost în concediu de odihna si alocatiile de hrana acordate necuvenit zilelor calendaristice din luna si nu zilelor efectiv lucrate conform pontajelor întocmite.
Conform acestei decizii, în baza legii, conducatorul institutiei, respectiv guvernatorului i s-a dispus sa ia toate masurile legale pentru a fi recuperat prejudiciul. Aceasta decizie a fost contestata, fiind emisa încheierea nr. 67/28.07.2015 a Curtii de Conturi a României. Ambele acte au fost atacate la instantele de judecata, astfel a fost pronuntata în ultima instanta decizia civila nr. 527/CA/27.06.2016 în dosarul nr. x, aflat pe rolul Curtii de Apel C_, prin care s-a mentinut valabilitatea în totalitate a actelor sus-mentionate emise de catre Curtea de Conturi a României, în speta Camera de Conturi Tulcea.
Astfel ca, în aceste conditii, intimata s-a conformat dispozitiilor Camerei de Conturi, precum si a Curtii de Apel C_ emitând în deplina legalitate decizia contestata.
S-a mai aratat ca în ceea ce priveste nelegalitatea deciziei contestate, aceasta a fost emisa în temeiul dispozitiilor art. 256 din Legea nr. 53/2003, iar cu privire la lipsa motivarii în fapt s-a avut în vedere motivarea instantei de judecata, contestatorul primind o copie de pe decizia civila a Curtii de Apel C_.
Intimata a solicitat respingerea contestatiei ca fiind nelegala si netemeinica si mentinerea dispozitiilor din decizia de imputare nr. 390/31.08.2016.

În drept, intimata si-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile dispozitiilor art. 205 si ale art. 223 din Codul de Procedura Civila.
În dovedirea întâmpinarii, intimata a depus la dosar, în copie, urmatoarele înscrisuri: decizia civila nr. 527/27 iunie 2016 emisa de Curtea de Apel C_, decizia nr. 20/2015 si încheierea nr. 67/28.07.2015 emise de Curtea de Conturi a României, extras proces-verbal de constatare nr. xxx/28.05.2015 emis de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tulcea, referatul Directiei Economice din cadrul ARBDD, decizia nr. 397/31.08.2016 emisa de A.R.B.D.D.
Tot la data de 31 octombrie 2016, intimata administratia Rezerva?iei B_ D__ D_ Tulcea a depus întâmpinare la cererea de suspendare provizorie a dispozitiilor deciziei de imputare nr. 397/31.08.2016 prin care a invocat exceptia nemotivarii în drept, în conformitate cu prevederile art. 194 lit. d din Codul de Procedura Civila.

A mai mentionat intimata ca situatia existenta nu se încadreaza în cea expusa de prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 544/2004, când suspendarea provizorie se poate dispune de instanta de judecata, în cazuri justificate si pentru prevenirea unor pagube iminente.
În consecinta, intimata solicita respingerea cererii de suspendare provizorie a deciziei nr. 397/31.08.2016 pâna la judecarea fondului cauzei.

În drept, intimata si-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile dispozitiilor art. 205, ale 223, ale art. 194 lit. d si ale art. 254 din Codul de Procedura Civila.
La termenul de judecata din data de 16 decembrie 2016, completul de contencios administrativ Cad18-ACD a invocat din oficiu si a admis exceptia de necompetenta functionala a completului de contencios administrativ în temeiul art. 132 alin. 1 din Codul de Procedura Civila coroborat cu prevederile art. 111 alin. 1 din Hotarârea CSM nr. 1375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara a instantelor judecatoresti constatând ca natura juridica a cauzei este litigiu de munca si trimi?ând dosarul, prin repartizare aleatorie, la un complet specializat în materia litigii de munca si asigurari sociale, respectiv C-LM3.

Analizând cauza în raport de actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Reclamantul este angajat in cadrul institutiei pârâte în functia de mecanic, conform contractului individual de munca nr. 432/20.05.2015, având astfel calitatea de personal contractual.

Prin emiterea deciziei nr. 397 din data de 31.08.2016, emisa de pârâta, reclamantului i-a fost imputata suma de 4.972 lei, reprezentând “alocatia de hrana” primita în perioada 2012, 2013, 2014.

Potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii: „salariatii raspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legatura cu munca lor.”

Procedura de recuperare a prejudiciului în varianta emiterii deciziei de imputare a fost modificata odata cu _ Legii nr. 53/2003, act normativ care nu a mai prevazut aceasta modalitate. Mai mult decât atât, potrivit art. 169, ,,(1) Nicio retinere din salariu nu poate fi operata, în afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege, (2) retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila.”

Aceste prevederi legale exclud posibilitatea recuperarii pretinsului prejudiciu prin alte proceduri nereglementate de lege, cum ar fi procedura emiterii unei decizii de imputare,  care îsi gasea reglementarea în vechiul Cod al Muncii, în prezent abrogat.
Pentru aceste motive, decizia  emisa de pârâta este nula, fiind lipsita de temei legal.
Cum în cauza se pune problema legalitatii modalitatii de recuperare a sumelor pe care pârâta le considera încasate necuvenit de catre reclamant si nu problema legalitatii drepturilor salariale a caror recuperare se urmareste, este de prisos a mai fi analizate celelalte motive de nelegalitate invocate în cererea introductiva.

Prin urmare, instanta va admite contestatia formulata de contestatorul T_ M_, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA REZERVATIEI B_ D__ D_ TULCEA si va anula Decizia nr. 397 din data de 31.08.2016 emisa de A.R.B.D.D. ca nelegala.
 
PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:
 
Admite contestatia formulata de catre contestatorul T_ M_, cu domiciliul în municipiul Tulcea, _. 164, _, _, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA REZERVATIEI B_ D__ D_ TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, _, judet Tulcea, având ca obiect contestatie decizie de sanctionare-contestatie decizie de impunere.

Anuleaza Decizia nr. 397 din data de 31.08.2016 emisa de A.R.B.D.D. ca nelegala.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.

Pronuntata în sedinta publica din data de 25 ianuarie 2017.

 

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat