Plata contravalorii zilelor de concediu de odihna neefectuate si a orelor suplimentare

Hotararea nr. 72 din 26 ianuarie 2017, Pronuntata de Curtea de Apel Suceava

Alte Consultatii Juridice

Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Functionar public. Refuzul acordarii concediului fara plata
Concediu platit pentru redactarea tezei de doctorat, in continuarea concediului de studii
Compensare prin ore libere platite a orelor suplimentare. Mod de calcul
Cumularea concediului de odihna neefectuat din anul anterior cu cel din anul curent
Recompensarea orelor de consemn la locul de munca
Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat
Functionar intors la locul de munca dupa efectuarea concediului de crestere copil. Refuzul acordarii postului ocupat anterior
Stabilirea zilelor de repaus saptamanal in alte zile decat sambata si duminica
Procedura acordarii zilelor de concediu de odihna prin Regulamentul intern
Neplata ultimului salariu in caz de demisie. Compensarea zilelor de concediu de odihna neefectuat
Renuntarea angajatorului la beneficiul termenului de preaviz, fara efectuarea mentiunilor corespunzatoare in Revisal. Refuzul compensarii in bani a zilelor de concediu de odihna neefectuat

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Suceava sub nr.x la data de 14.04.2016, reclamantul I_ C_ în contradictoriu cu pârâtul _ SA, a solicitat ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligata pârâta la achitarea drepturilor banesti care nu i-au fost acordate pentru perioada 27.06.2008 – 27.06.2010 când a fost angajat cu contract de munca pentru perioada determinata, astfel: suma de 2353,44 lei reprezentând contravaloarea zilelor de concediu de odihna neefectuate în perioada derularii celor 3 contracte cu durata determinata, respectiv 27.06.2008 – 27.06.2010; suma de 9365,94 lei plata unui numar de 853 ore suplimentare efectuate în anii 2009 si 2010 care nu i-au fost platite la încheierea activitatii.

 

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca de la data de 27.06.2008 a fost angajatul pârâtei la punctul de lucru Dorne?ti, judet Suceava, cu contract de munca cu durata determinata, în functia de mecanic de locomotiva cu un salariu brut lunar de 1757 lei corespunzator clasei 15 de salarizare, pentru perioada 27.06. – 27.09.2008.
Ulterior, contractul initial a fost prelungit prin actul aditional nr. G 9.a/1739/4.09.2008 pentru perioada 27.09.2008 – 27.06.2009 iar apoi s-a efectuat o noua prelungire pentru perioada 27.06.2009 – 27.06.2010 conform Actului aditional nr. G 8/1146/4.06.2009. Cele doua prelungiri de contact s-au facut în aceleasi conditii ca si contractul initial.
A mai aratat reclamantul ca desi pe parcursul derularii celor trei contracte si-a îndeplinit în mod corect si responsabil atributiile de serviciu la data de 6.05.2010 i s-a desfacut în mod ilegal si abuziv contractul de munca.
Împotriva deciziei de concediere a formulat actiune în instanta iar prin sentinta civila nr. 1821/22.11.2010 a Tribunalului Suceava, irevocabila prin Decizia nr. 665/15.03.2011 a Curtii de Apel Suceava, s-a anulat decizia nr. G 8/1050/6.05.2010 de desfacere a contractului de munca si s-a dispus reintegrarea sa în postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere.
Cu toate ca a fost reintegrat în activitate pâna la data de 27.06.2010 si cu toate asigurarile date de conducerea societatii ca îi vor fi achitate toate drepturile banesti restante, la încheierea contractului cu durata determinata, acest lucru nu s-a realizat.
A mai solicitat reclamantul ca la plata orelor suplimentare sa se sina cont de orele suplimentare efectuate în zilele nelucratoare.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei si la plata dobânzilor legale pentru drepturile banesti datorate, precum si cheltuieli de judecata.
În drept a invocat prevederile art. 112 cod procedura civila, art. 80, 82, 117 – 119, 122, 132, 141, 287 Codul muncii.
În dovedire solicita proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâta a invocat exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune în temeiul art. 170 alin. 1 codul muncii, art. 268 alin. 1 lit. c si art. 268 alin. 2 codul muncii coroborat cu prevederile art. 2513 cod civil.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.170 alin.1 codul muncii, „dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate\".
În conformitate cu prevederile art. 268 alin. l, lit. c) Codul muncii „cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate , in termen de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate, iar in conformitate cu prevederile ar.268 alin.2 Codul muncii „in toate celelalte situatii, altele decât cele prevazute la aliniatul 1, termenul este de trei ani de la data nasterii dreptului”.
În conformitate cu prevederile art. 2513 Cod civil „prescriptia poate fi opusa numai în prima instanta, prin întâmpinare sau, în lipsa invocarii, cel mai târziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate\".
Din motivarea în fapt a cererii rezulta ca reclamantul pretinde contravaloarea zilelor de concediu de odihna neefectuate pentru perioada 27.06.xx10.
În conformitate cu prevederile art. 146 alin. 23 Codul muncii „compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul încetarii contractului individual de munca„. În fapt, reclamantul a fost angajat al societatii cu contractul individual de munca pe durata determinata nr. 5350/03.07.2008. Acest contract a fost prelungit succesiv, prin acte aditionale, pâna la data de 27.06.2010, când a încetat de drept ca urmare a împlinirii termenului pâna la care a fost prelungit.
asadar, în aplicarea dispozitiilor legale mai sus mentionate, termenul de 3 ani pentru exercitarea actiunii in vederea Platii in bani a concediului de odihna neefectuat a început sa curga de la data de 27.06.2010.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea pretentiilor reclamantului ca neîntemeiate întrucât acestuia i s-au achitat drepturile de concediu de odihna.
În dovedire pârâta a depus înscrisuri.
Prin sentinta nr. 1189 din 6 octombrie 2016 Tribunalul Suceava a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata prin întâmpinare, a respins cererea având ca obiect „drepturi banesti” privind pe reclamantul I_ C_ în contradictoriu cu pârâtul _ SA, ca fiind prescrisa.
Analizând actele si lucrarile dosarului, asupra actiunii de fata, tribunalul a constatat urmatoarele:
Potrivit art. 248 Cod procedura civila, instanta s-a pronuntat cu prioritate asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la contravaloarea zilelor de concediu de odihna pentru perioada 27.06.2008 – 27.06.2010 si contravaloarea orelor suplimentare efectuate în anii 2009-2010, invocata de pârâta prin întâmpinare.
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, republicat, cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul litigiului consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, dar si în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator. Potrivit art. 171 alin.1 C. Muncii dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
La data de 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare noul Cod civil, potrivit caruia prescriptiile extinctive începute sub noua reglementare sunt supuse în totalitate noii legi iar cele începute si împlinite sub legea veche vor fi supuse în totalitate acesteia.
prescriptiile care au început sa curga sub vechiul regim, dar care nu s-au împlinit sub legea veche, sunt reglementate de art. 6 alin. 4 din noul Cod civil, cât si de art. 201 – Legea nr. 71/2011, care prevad în mod expres, ca acestea sunt supuse în întregime dispozitiilor legale care le-au instituit.
În acest sens s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 1 din 17.01.2014. Astfel, conform deciziei mentionate, în interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5, art. 201 si art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil si ale art. 6 alin. 4, art. 2512 si art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileste ca prescriptiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeasi data, ramân supuse dispozitiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, astfel încât atât instantele de judecata, din oficiu, cât si partile interesate pot invoca exceptia prescriptiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute dupa 1 octombrie 2011, decizia fiind obligatorie în temeiul art. 517 alin. 4 din Codul de procedura civila.
În atare împrejurari, pentru contravaloarea zilelor de concediu de odihna pentru perioada 27.06.2008 – 27.06.2010 si contravaloarea orelor suplimentare efectuate în anii 2009-2010, tribunalul constata ca legea aplicabila prescriptiei dreptului material la actiune este Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.
Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la actiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, iar potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 termenul de prescriptie este de 3 ani.
Prin urmare, termenul de 3 ani prevazut de art. 171 Codul Muncii reprezinta termenul general de prescriptie, prevazut si de art. 268 alin. 1 lit. c C.muncii, care curge de la data la care drepturile respective erau datorate.
De asemenea, în ceea ce priveste incidenta unor cauze de suspendare ori de întrerupere a cursului prescriptiei, instanta retine ca reclamantul a aratat ca s-a judecat cu pârâta pentru aceleasi motive. Astfel, potrivit extrasului din sistemul Ecris, dosarul nr. x a fost solutionat prin admiterea exceptiei perimarii si prin urmare, nu este incidenta întreruperea prescriptiei în conditiile în care cererea initiala s-a perimat potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958. instanta mai retine, ca desi reclamantul a depus la dosar sentinta penala nr. 392 din 06.06.2012 pronuntata în dosarul nr. xX de Judecatoria Radau?i, invocând faptul ca actiunea decurge dintr-o fapta penala, instanta nu poate sa retina o asemenea aparare, actiunea formulata în cauza de fata vizând plata unor drepturi salariale, actiune care astfel cum s-a retinut anterior, este prescriptibila extinctiv, contrar celor aratate de reclamant.
Având în vedere dispozitiile legale incidente, raportat la data introducerii actiunii (14.04.2016), tribunalul a retinut ca este data exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la pretentiile reclamantului, respectiv contravaloarea zilelor de concediu de odihna pentru perioada 27.06.2008 – 27.06.2010 si orele suplimentare efectuate în anii 2009-2010, motiv pentru care va admite aceasta exceptie si pe cale de consecinta, va respinge actiunea formulata, ca fiind prescrisa.
Împotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul I_ C_.
În motivarea apelului arata ca prin hotarârea pronuntata se încalca sentinta penala nr. 392 din 6 iunie 2012 pronuntata în dosarul nr. xX, în care pârâta este cercetata penal prin reprezentantul sau, director general C_ S__, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanei, neglijenta în serviciu, fals intelectual si uz de fals în declara?ii pentru nerespectarea clauzelor   contractuale, respectiv punerea în aplicare a sentintei 1821 din 22 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava,  prin care a fost obligata pârâta  sa îl reintegreze si sa îi achite toate drepturile banesti restante, inclusiv a acelora la care se refera în aceasta cauza,  lucru nerealizat de pârâta,  care nu i-a achitat nici cheltuielile judiciare, la care era obligata.
instanta, având în vedere principiul aflarii adevarului, putea solicita relatii de la P_ de pe lânga Judecatoria Radau?i, privind solutia din dosar sau stadiul acestuia.
Considera ca dupa cum au decurs lucrurile, se pot lesne observa conflicte de interese meschine, în care sunt implica?i factorii de raspundere  privind rezolvarea acestui caz, inclusiv instanta recuzata pentru asemenea motive, respectiv organele Parchetului Radau?i care blocheaza bunul mers al Justitiei.
sustine ca  i-au fost îngradite dreptul la aparare,  si la studiul dosarului, fapt constatat si în ?edin?ele publice, ajungându-se la contestarea si recuzarea anumitor judecatori, nu sin seama de adevar si de partile vatamate.
Daca se dore?te un act de dreptate, instanta se poate convinge studiind dosarele, sentintele si deciziile luate, piesele din dosar ca probe si motiva?iile instantelor  respectiv, precum si cererile adresate instantelor.
În speta nu sunt date dispozitiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958, întrucât actiunea civila rezulta dintr-o fapta penala.
În mod gresit instanta a retinut  în motivare  cu referire la sentinta penala nr. 392/2012, ca „nu  poate retine o asemenea  aparare, actiunea formulata în cauza de fata, vizând plata unor drepturi salariale, actiunea care astfel cum s-a retinut anterior, este prescriptibila extinctiv, contrar celor aratate de reclamant.
Considera ca hotarârile penale sunt prioritare în dosarele civile si aceasta situatie duce la întreruperea termenului general de prescriptie de 3 ani.
Faptul ca intimata pârâta a ignorat prevederile legale si a încercat sa se sustraga raspunderii, rezulta din decizia nr. 665/2011  a Curtii de Apel, prin care admite cererea .
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat si dispozitiilor legale incidente în cauza, Curtea constata ca este nefondat.
instanta de apel apreciaza ca prima instanta a interpretat si aplicat corect dispozitiile legale incidente în cauza.
asa cum a retinut si prima instanta, fata de data de 14.04.2016 la care reclamantul a introdus cererea de chemare în judecata vizând plata contravalorii zilelor de concediu de odihna si a orelor suplimentare aferente perioadei 27.xx-27.06.2010, exceptia prescriptiei dreptului la actiune este data în cauza, întrucât a fost cu mult depasit termenul de 3 ani prevazut de art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii, care a început sa curga de la data la care drepturile erau datorate.
instanta de apel  constata ca neîntemeiat reclamantul apelant sustine ca ar fi intervenit întreruperea cursului prescriptiei pentru drepturile solicitate în prezenta cauza.
Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958:
    „prescriptia se întrerupe:
    a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel în folosul caruia curge prescriptia.
    b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
    c) printr-un act începator de executare.
    prescriptia nu este întrerupta, daca s-a pronuntat încetarea procesului, daca cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
Faptul ca reclamantul a mai formulat anterior o cerere cu acelasi obiect înregistrata pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x nu este de natura sa întrerupa prescriptia, atât timp cât  în privinta acesteia s-a constatat perimarea la data de 17.02.2014, asa cum rezulta din înscrisul aflat la  fila  56 dosar fond.
instanta de apel nu poate retine ca sentinta pronuntata de Tribunalul Suceava încalca sentinta penala nr. 392din 06.06.2012 a Judecatoriei Radau?i. asa cum s-a aratat mai sus, cazurile de întrerupere a prescriptiei sunt enumerate expres si  limitativ de dispozitiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Reclamantul apelant a formulat plângere penala împotriva numi?ilor C_ S__ si G__ I__ pentru pretinse infractiuni savârsite în legatura cu modul în care i s-a desfacut contractul de munca, plângere ce nu are legatura cu drepturile salariale pretinse în prezenta cauza asa cum rezulta din considerentele sentintei penale nr. 392/06.06.2012 a Judecatoriei Radau?i (filele 46-48 dosar fond). Nici cererea de chemare în judecata ce a format obiectul dosarului nr.x, solutionata prin sentinta civila nr. 1821 din 22.11.2010 a Tribunalului Suceava nu este în masura sa întrerupa prescriptia în prezenta cauza, dat fiind ca acea cerere a avut un obiect diferit de cel din prezenta cauza.
instanta de apel nu poate primi criticile apelantului prin care acesta sustine ca i s-ar fi încalcat dreptul la aparare  sau ca ar fi fost împiedicat sa-si studieze dosarul. Acesta nu arata în concret în ce au constat aceste încalcari pentru a putea fi verificate si analizate de instanta.
asa fiind, Curtea în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila va respinge apelul, ca nefondat.
 
Pentru aceste motive,
În numele legii,
D E C I D E:
 
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul I_ C_ – CNP xx, domiciliat în comuna Satu M_, _, Judetul Suceava, împotriva sentintei nr. 1189 din 6 octombrie 2016 pronuntata de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x,m pârâti intimati în cauza fiind _ SA, cu sediul procedural ales la Cabinet avocat D_ M_, cu sediul în Bucuresti, ?oseaua N_ T_ nr. 105-113, _, _ si în sector 1, Bucur?eti, Calea V_ nr. 114.
Definitiva.
pronuntata în sedinta publica din  26 ianuarie 2017.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca de la data de 27.06.2008 a fost angajatul pârâtei la punctul de lucru Dornesti, judet Suceava, cu contract de munca cu durata determinata, în functia de mecanic de locomotiva cu un salariu brut lunar de 1757 lei corespunzator clasei 15 de salarizare, pentru perioada 27.06. – 27.09.2008.

Ulterior, contractul initial a fost prelungit prin actul aditional nr. G 9.a/1739/4.09.2008 pentru perioada 27.09.2008 – 27.06.2009 iar apoi s-a efectuat o noua prelungire pentru perioada 27.06.2009 – 27.06.2010 conform Actului aditional nr. G 8/1146/4.06.2009. Cele doua prelungiri de contact s-au facut în aceleasi conditii ca si contractul initial.

A mai aratat reclamantul ca desi pe parcursul derularii celor trei contracte si-a îndeplinit în mod corect si responsabil atributiile de serviciu la data de 6.05.2010 i s-a desfacut în mod ilegal si abuziv contractul de munca.
Împotriva deciziei de concediere a formulat actiune în instanta iar prin sentinta civila nr. 1821/22.11.2010 a Tribunalului Suceava, irevocabila prin Decizia nr. 665/15.03.2011 a Curtii de Apel Suceava, s-a anulat decizia nr. G 8/1050/6.05.2010 de desfacere a contractului de munca si s-a dispus reintegrarea sa în postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere.

Cu toate ca a fost reintegrat în activitate pâna la data de 27.06.2010 si cu toate asigurarile date de conducerea societatii ca îi vor fi achitate toate drepturile banesti restante, la încheierea contractului cu durata determinata, acest lucru nu s-a realizat.
A mai solicitat reclamantul ca la plata orelor suplimentare sa se sina cont de orele suplimentare efectuate în zilele nelucratoare.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei si la plata dobânzilor legale pentru drepturile banesti datorate, precum si cheltuieli de judecata.

În drept a invocat prevederile art. 112 cod procedura civila, art. 80, 82, 117 – 119, 122, 132, 141, 287 Codul muncii.

În dovedire solicita proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâta a invocat exceptia prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune în temeiul art. 170 alin. 1 codul muncii, art. 268 alin. 1 lit. c si art. 268 alin. 2 codul muncii coroborat cu prevederile art. 2513 cod civil.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.170 alin.1 codul muncii, „dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate\".

În conformitate cu prevederile art. 268 alin. l, lit. c) Codul muncii „cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate , in termen de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate, iar in conformitate cu prevederile ar.268 alin.2 Codul muncii „in toate celelalte situatii, altele decât cele prevazute la aliniatul 1, termenul este de trei ani de la data nasterii dreptului”.
În conformitate cu prevederile art. 2513 Cod civil „prescriptia poate fi opusa numai în prima instanta, prin întâmpinare sau, în lipsa invocarii, cel mai târziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate\".

Din motivarea în fapt a cererii rezulta ca reclamantul pretinde contravaloarea zilelor de concediu de odihna neefectuate pentru perioada 27.06.xx10.
În conformitate cu prevederile art. 146 alin. 23 Codul muncii „compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul încetarii contractului individual de munca. În fapt, reclamantul a fost angajat al societatii cu contractul individual de munca pe durata determinata nr. 5350/03.07.2008. Acest contract a fost prelungit succesiv, prin acte aditionale, pâna la data de 27.06.2010, când a încetat de drept ca urmare a împlinirii termenului pâna la care a fost prelungit.

Asadar, în aplicarea dispozitiilor legale mai sus mentionate, termenul de 3 ani pentru exercitarea actiunii in vederea platii in bani a concediului de odihna neefectuat a început sa curga de la data de 27.06.2010.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea pretentiilor reclamantului ca neîntemeiate întrucât acestuia i s-au achitat drepturile de concediu de odihna.
În dovedire pârâta a depus înscrisuri.

Prin sentinta nr. 1189 din 6 octombrie 2016 Tribunalul Suceava a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata prin întâmpinare, a respins cererea având ca obiect „drepturi banesti” privind pe reclamantul I_ C_ în contradictoriu cu pârâtul _ SA, ca fiind prescrisa.
Analizând actele si lucrarile dosarului, asupra actiunii de fata, tribunalul a constatat urmatoarele:
Potrivit art. 248 Cod procedura civila, instanta s-a pronuntat cu prioritate asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la contravaloarea zilelor de concediu de odihna pentru perioada 27.06.2008 – 27.06.2010 si contravaloarea orelor suplimentare efectuate în anii 2009-2010, invocata de pârâta prin întâmpinare.

Potrivit art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, republicat, cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul litigiului consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, dar si în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator. Potrivit art. 171 alin.1 C. Muncii dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
La data de 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare noul Cod civil, potrivit caruia prescriptiile extinctive începute sub noua reglementare sunt supuse în totalitate noii legi iar cele începute si împlinite sub legea veche vor fi supuse în totalitate acesteia.
prescriptiile care au început sa curga sub vechiul regim, dar care nu s-au împlinit sub legea veche, sunt reglementate de art. 6 alin. 4 din noul Cod civil, cât si de art. 201 – Legea nr. 71/2011, care prevad în mod expres, ca acestea sunt supuse în întregime dispozitiilor legale care le-au instituit.

În acest sens s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 1 din 17.01.2014. Astfel, conform deciziei mentionate, în interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5, art. 201 si art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil si ale art. 6 alin. 4, art. 2512 si art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileste ca prescriptiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeasi data, ramân supuse dispozitiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, astfel încât atât instantele de judecata, din oficiu, cât si partile interesate pot invoca exceptia prescriptiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute dupa 1 octombrie 2011, decizia fiind obligatorie în temeiul art. 517 alin. 4 din Codul de procedura civila.
În atare împrejurari, pentru contravaloarea zilelor de concediu de odihna pentru perioada 27.06.2008 – 27.06.2010 si contravaloarea orelor suplimentare efectuate în anii 2009-2010, tribunalul constata ca legea aplicabila prescriptiei dreptului material la actiune este Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.

Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la actiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, iar potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 termenul de prescriptie este de 3 ani.
Prin urmare, termenul de 3 ani prevazut de art. 171 Codul Muncii reprezinta termenul general de prescriptie, prevazut si de art. 268 alin. 1 lit. c C.muncii, care curge de la data la care drepturile respective erau datorate.
De asemenea, în ceea ce priveste incidenta unor cauze de suspendare ori de întrerupere a cursului prescriptiei, instanta retine ca reclamantul a aratat ca s-a judecat cu pârâta pentru aceleasi motive. Astfel, potrivit extrasului din sistemul Ecris, dosarul nr. x a fost solutionat prin admiterea exceptiei perimarii si prin urmare, nu este incidenta întreruperea prescriptiei în conditiile în care cererea initiala s-a perimat potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958.

Instanta mai retine, ca desi reclamantul a depus la dosar sentinta penala nr. 392 din 06.06.2012 pronuntata în dosarul nr. xX de Judecatoria Radauti, invocând faptul ca actiunea decurge dintr-o fapta penala, instanta nu poate sa retina o asemenea aparare, actiunea formulata în cauza de fata vizând plata unor drepturi salariale, actiune care astfel cum s-a retinut anterior, este prescriptibila extinctiv, contrar celor aratate de reclamant.
Având în vedere dispozitiile legale incidente, raportat la data introducerii actiunii (14.04.2016), tribunalul a retinut ca este data exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la pretentiile reclamantului, respectiv contravaloarea zilelor de concediu de odihna pentru perioada 27.06.2008 – 27.06.2010 si orele suplimentare efectuate în anii 2009-2010, motiv pentru care va admite aceasta exceptie si pe cale de consecinta, va respinge actiunea formulata, ca fiind prescrisa.
Împotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul I_ C_.

În motivarea apelului arata ca prin hotarârea pronuntata se încalca sentinta penala nr. 392 din 6 iunie 2012 pronuntata în dosarul nr. xX, în care pârâta este cercetata penal prin reprezentantul sau, director general C_ S__, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanei, neglijenta în serviciu, fals intelectual si uz de fals în declaratii pentru nerespectarea clauzelor contractuale, respectiv punerea în aplicare a sentintei 1821 din 22 noiembrie 2010 a Tribunalului Suceava, prin care a fost obligata pârâta sa îl reintegreze si sa îi achite toate drepturile banesti restante, inclusiv a acelora la care se refera în aceasta cauza,  lucru nerealizat de pârâta,  care nu i-a achitat nici cheltuielile judiciare, la care era obligata.
instanta, având în vedere principiul aflarii adevarului, putea solicita relatii de la P_ de pe lânga Judecatoria Radauti, privind solutia din dosar sau stadiul acestuia.
Considera ca dupa cum au decurs lucrurile, se pot lesne observa conflicte de interese meschine, în care sunt implicati factorii de raspundere  privind rezolvarea acestui caz, inclusiv instanta recuzata pentru asemenea motive, respectiv organele Parchetului Radauti care blocheaza bunul mers al Justitiei.
Sustine ca i-au fost îngradite dreptul la aparare, si la studiul dosarului, fapt constatat si în sedintele publice, ajungându-se la contestarea si recuzarea anumitor judecatori, nu tin seama de adevar si de partile vatamate.
Daca se doreste un act de dreptate, instanta se poate convinge studiind dosarele, sentintele si deciziile luate, piesele din dosar ca probe si motivatiile instantelor, precum si cererile adresate instantelor.

În speta nu sunt date dispozitiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958, întrucât actiunea civila rezulta dintr-o fapta penala.
În mod gresit instanta a retinut  în motivare cu referire la sentinta penala nr. 392/2012, ca „nu poate retine o asemenea  aparare, actiunea formulata în cauza de fata, vizând plata unor drepturi salariale, actiunea care astfel cum s-a retinut anterior, este prescriptibila extinctiv, contrar celor aratate de reclamant.
Considera ca hotarârile penale sunt prioritare în dosarele civile si aceasta situatie duce la întreruperea termenului general de prescriptie de 3 ani.
Faptul ca intimata pârâta a ignorat prevederile legale si a încercat sa se sustraga raspunderii, rezulta din decizia nr. 665/2011 a Curtii de Apel, prin care admite cererea .

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat si dispozitiilor legale incidente în cauza, Curtea constata ca este nefondat.
Instanta de apel apreciaza ca prima instanta a interpretat si aplicat corect dispozitiile legale incidente în cauza.
Asa cum a retinut si prima instanta, fata de data de 14.04.2016 la care reclamantul a introdus cererea de chemare în judecata vizând plata contravalorii zilelor de concediu de odihna si a orelor suplimentare aferente perioadei 27.xx-27.06.2010, exceptia prescriptiei dreptului la actiune este data în cauza, întrucât a fost cu mult depasit termenul de 3 ani prevazut de art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii, care a început sa curga de la data la care drepturile erau datorate.
Instanta de apel constata ca neîntemeiat reclamantul apelant sustine ca ar fi intervenit întreruperea cursului prescriptiei pentru drepturile solicitate în prezenta cauza.
Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia se întrerupe:
a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel în folosul caruia curge prescriptia.
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începator de executare.

Prescriptia nu este întrerupta, daca s-a pronuntat încetarea procesului, daca cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
Faptul ca reclamantul a mai formulat anterior o cerere cu acelasi obiect înregistrata pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x nu este de natura sa întrerupa prescriptia, atât timp cât  în privinta acesteia s-a constatat perimarea la data de 17.02.2014, asa cum rezulta din înscrisul aflat la  fila  56 dosar fond.

Instanta de apel nu poate retine ca sentinta pronuntata de Tribunalul Suceava încalca sentinta penala nr. 392 din 06.06.2012 a Judecatoriei Radauti. asa cum s-a aratat mai sus, cazurile de întrerupere a prescriptiei sunt enumerate expres si limitativ de dispozitiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Reclamantul apelant a formulat plângere penala împotriva numitilor C_ S__ si G__ I__ pentru pretinse infractiuni savârsite în legatura cu modul în care i s-a desfacut contractul de munca, plângere ce nu are legatura cu drepturile salariale pretinse în prezenta cauza asa cum rezulta din considerentele sentintei penale nr. 392/06.06.2012 a Judecatoriei Radauti (filele 46-48 dosar fond). Nici cererea de chemare în judecata ce a format obiectul dosarului nr.x, solutionata prin sentinta civila nr. 1821 din 22.11.2010 a Tribunalului Suceava nu este în masura sa întrerupa prescriptia în prezenta cauza, dat fiind ca acea cerere a avut un obiect diferit de cel din prezenta cauza.

Instanta de apel nu poate primi criticile apelantului prin care acesta sustine ca i s-ar fi încalcat dreptul la aparare  sau ca ar fi fost împiedicat sa-si studieze dosarul. Acesta nu arata în concret în ce au constat aceste încalcari pentru a putea fi verificate si analizate de instanta.
Asa fiind, Curtea în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila va respinge apelul, ca nefondat.
 
PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:
 
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul I_ C_ – CNP xx, domiciliat în comuna Satu M_, _, Judetul Suceava, împotriva sentintei nr. 1189 din 6 octombrie 2016 pronuntata de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x,m pârâti intimati în cauza fiind _ SA, cu sediul procedural ales la Cabinet avocat D_ M_, cu sediul în Bucuresti, ?oseaua N_ T_ nr. 105-113, _, _ si în sector 1, Bucur?eti, Calea V_ nr. 114.

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica din  26 ianuarie 2017.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat