Imposibilitatea majorarii si reactualizarii salariului. Lipsa conditiilor de incadrare in buget

Hotararea nr. 300 din 02 februarie 2017, Pronuntata de Tribunalul Hunedoara

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Termenul in care trebuie incheiat actul aditional. Majorarea salariului incepand cu o data anterioara semnarii actului aditional la CIM
Incetarea de drept a contractului individual de munca pe perioada determinata in lipsa unui act aditional de prelungire
Calculul salariului personalului din invatamant. Salariul minim pe economie. Neincluderea sporului de vechime in cuprinsul salariului
Neplata salariului timp de 6 luni motiv de concediere?
Data incetarii activitatii ca urmare a indeplinirii conditiilor de pensionare
Imposibilitatea reintegrarii salariatului pe post in urma anularii deciziei de concediere
Data platii salariului
Cuantum diferit al salariului acordat unor salariati incadrati pe aceeasi functie. Scaderea salariului in functie de indicele de inflatie
Momentul incetarii de drept a CIM in cazul indeplinirii conditiilor de varsta standard pentru pensionare si a stagiului de cotizare? Cumulul pensiei cu salariul
Suspendarea contractului individual de munca pe durata arestarii preventive a salariatului. Inexistenta obligatiei de plata a salariului
Incadrarea salariatului pe un alt post, corespunzator studiilor superioare. Renuntarea la vechiul post prin demisie
Imposibilitatea salariatului de a se prezenta la locul de munca. Solutii legale privind schimbarea locului de munca. Conditii necesare pentru a beneficia de indemnizatia de soma
Reintoarcerea pe post, dupa efectuarea concediului pentru cresterea copilului. Cuantumul salariului cuvenit

Prin actiunea în conflict de munca înregistrata la aceasta instanta sub nr. 4660/10.10.2016 astfel cum a fost precizata  ulterior (fila 19, vol. I), reclamanta __ SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S_ S__ orastie sa se constate nulitatea clauzelor cuprinse la art. 139 alin. 2 din contractele colective de munca la nivel de unitate aplicabile în perioada 2011 – 2016, referitoare la reactualizarea anuala a fondului de salarii în functie de rata inflatiei.

 

În motivarea actiunii, în fapt, reclamanta a aratat urmatoarele:
Prin art. 139 alin. 2 din contractele colective de munca la nivel de unitate s-a prevazut ca fondul de salarii va fi reactualizat anual la valoarea reala, pe baza datelor privind rata inflatiei furnizate de Comisia NATIONALA de S_.
Însa, prin art. 1 alin. 3 din contractele colective de munca, s-a stabilit ca prevederile contractelor se vor completa cu prevederile tuturor actelor normative aplicabile în materie, adoptate ulterior înregistrarii acestora.
Cu alte cuvinte, chiar pârâtele semnatare au decis ca aplicarea contractelor colective de munca nu se va face discre?ionar, ci doar în limitele prevazute de legislatia în vigoare.                                                                                                                
A mai aratat apoi ca potrivit art. 132 alin. 1 din Legea dialogului social nr. 62/2014 prin contractele colective de munca, nu se pot stabili drepturi si obligatii decât în limitele si în conditiile prevazute de lege.
În ce priveste sanctiunea aplicabila în cazul încalcarii dispozitiilor legale mai sus-mentionate, s-a aratat ca prin art. 142 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 s-a prevazut ca orice clauza negociata cu încalcarea dispozitiilor art. 132 este lovita de nulitate.
A mai precizat apoi reclamanta ca ea este o societate comerciala cu capital de stat, iar în ultimii ani a înregistrat constant pierderi din activitatea economica.
Începând din anul 2009, pe fondul recesiunii economice, au fost adoptate o _ acte normative care au interzis orice cresteri salariale, inclusiv cu indicele de inflatie, în cazul societatilor cu capital de stat care înregistreaza pierderi si care au beneficiat de subven?ii de la bugetul de stat pentru sustinerea cheltuielilor curente.
Astfel, prin art. 26 din Legea bugetului de stat pentru anul 2010, s-a stabilit ca, în cazul operatorilor economici cu capital sau patrimoniu integral/majoritar de stat care au înregistrat pierderi, cheltuielile cu personalul nu vor putea depasi nivelul anului precedent, fiind interzisa inclusiv reactualizarea cu indicele de inflatie.
Prin art. 40 alin. 1 lit. a din Legea bugetului de stat pe anul 2011, de asemenea s-a prevazut în mod expres ca operatorii economici care au înregistrat pierderi sau care primesc subven?ii sau transferuri de la bugetul de stat, nu pot depasi cheltuielile cu salariile aferente anului precedent.
dispozitii similare au fost cuprinse si  în art. 45 alin. 1 lit. a din Legea bugetului de stat pe anul 2012 si în art. 53 alin. 2 din Legea bugetului de stat pe anul 2013.
Prin urmare, a conchis reclamanta, orice majorare a cheltuielilor salariale, inclusiv cu indicele de inflatie, a fost interzisa în mod expres prin legile bugetelor de stat pe anii 2010 – 2013.
Cu toate acestea, pentru asigurarea unui climat corespunzator desfasurarii activitatii, reclamanta a propus în fiecare an includerea în buget a sumelor necesare reactualizarii salariilor cu indicele de inflatie, însa aceste propuneri nu au fost aprobate de Ministerului Economiei, ordonatorul principal de credite. În acest sens, a facut referire la adresa nr. 2781/13.07.2015 a Ministerului Economiei, comertului si Turismului, prin care i s-a comunicat ca solicitarea sa de actualizare a salariilor cu indicele de inflatie a fost respinsa pe considerentul ca reclamanta a înregistrat pierderi, nefiind îndeplinite conditiile prevazute prin art. 49 din Legea bugetului de stat pe anul 2015.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 142 alin. 1 si 2 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
actiunea este scutita de la plata taxei de timbru, conform dispozitiilor art. 270 din Codul muncii.
Pârâtul S_ S__ orastie a depus la dosar întâmpinare (filele 11 -12, vol. I), prin care a solicitat respingerea actiunii si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
În primul rând, a aratat ca cererea de chemare în judecata este nula, întrucât este lipsita de un obiect clar determinat, în conditiile în care reclamanta nu a indicat  contractul colectiv de munca la nivel de unitate din cuprinsul caruia a solicitat sa se constate nulitatea clauzei prevazute în art. 139 alin. 2, ca perioada de valabilitate.
În al doilea rând, a aratat ca actiunea este neîntemeiata, deoarece dispozitiile legale invocate de reclamanta nu aduc atingere drepturilor de reactualizarea salariilor, neputând lipsi de efecte juridice art. 139 alin. 2 din CCM la nivele de unitate. A învederat ca înca de la încheierea primului CCM la nivel de unitate a fost stabilita o clauza care prevedea obligatia reactualizarii anuale a fondului de salariu în functie de rata inflatiei, având în vedere realita?ile post decembriste.
Toate CCM-urile la nivel de unitate au fost negociate si semnate de catre reclamanta, înregistrate la ITM Hunedoara si au fost duse la îndeplinire pâna în anul 2011, ceea ce înseamna ca însasi opinia reclamantei este în sensul ca art. 139 alin. 2 din CCM-uri nu contravine altor dispozitii legale, fiind încheiat în conditii de legalitate.
A mai învederat ca au trecut 25 de ani de când exista o asemenea clauza în toate CCM-urile reclamantei si ale tuturor angajatilor din România, iar reclamanta nu a facut niciun demers pentru anularea lor sau macar pentru împiedicarea înserarii lor în CCM la nivel de unitate.
A mai precizat ca motivul care a determinat-o pe reclamanta sa introduca prezenta actiune, nu este convingerea reclamantei ca art. 139 alin. 2 din CCM la nivel de unitate ar încalca anumite dispozitii legale, ci paralizarea actiunii ce face obiectul dosarului nr. x al Tribunalului Hunedoara, aflat în prezent în stare de suspendare pe rolul Curtii de Apel A_-I__, prin care S_ S__ orastie a solicitat obligarea pârâtei __ SA la reactualizarea salariilor membrilor de sindicat cu rata inflatiei comunicata de INSSE, începând cu 01.09.2011 si pâna la ramânerea definitiva a hotarârii.
A mai aratat ca Constitutia României garanteaza drepturile prevazute în CCM, acesta reprezentând legea partilor, reclamanta neputându-se sustrage unei obligatii asumate prin CCM.
În ceea ce priveste pierderile invocate de reclamanta, pârâtul a aratat ca, pe de o parte, acestea nu au legatura cu dispozitiile art. 139 alin. 2 din CCM la nivel de unitate, existenta lor împiedicând eventuale cresteri salariale, dar nu reactualizarea salariilor cu rata inflatiei, acestea fiind notiuni total diferite, iar pe de alta parte, pierderile reclamantei sunt istorice, de 20 de ani, în suma de peste 70 milioane de euro, fiind imposibil sa fie recuperate vreodata.
În fine, a mai învederat ca reclamanta, din activitatea curenta de productie, în ultimii ani are profit. Ori, acceptând punctul de vedere al acesteia, s-ar ajunge la situatia absurda în care, indiferent de stabilirea unui salariu minim pe economie, salariile angajatilor reclamantei ar stagna la infinit, ceea ce interzice chiar Codul muncii.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 si urm. din Codul de procedura civila.
Ulterior, reclamanta a formulat în dosar note de sedinta (fila 192, vol. I) si concluzii scrise (filele 83 – 86, vol. II) în care a reiterat sustinerile din actiunea introductiva de instanta si, în plus, a mai aratat ca în temeiul înscrisurilor prezentate în dosar, pârâtul a solicitat respingerea actiunii si cu  motivarea ca, în ipoteza în care instanta va anula clauzele din CCM la nivel de unitate referitoare la actualizarea salariilor cu indicele de inflatie, va deveni aplicabil CCM la nivel de ramura, astfel încât actiunea ce formeaza obiectul dosarului nr. x va fi oricum admisa.
Aceasta sustinere este nefondata, întrucât instanta nu poate respinge actiunea în constatarea nulitatii unei clauze din cuprinsul CCM la nivel de unitate care contravine legii, pe considerentul ca CCM la nivel de ramura contine la rândul sau clauze nelegale, caci aceasta ar însemna ca instanta sa dea eficienta CCM la nivel de ramura, în detrimentul legii.
Totodata a mai aratat ca în dosarul nr,. x S_ S__ a solicitat actualizarea salariilor cu indicele de inflatie începând cu luna septembrie 2011, iar CCM la nivel de ramura pe anii 2010 – 2014, publicat în MO nr. 11/25.11.2010 nu-i este aplicabil reclamantei, ea nefiind mentionata în Anexa nr. 1 la acel contract.
Totodata, nici sustinerea pârâtului conform careia CCM la nivel de ramura ar avea putere de lege nu poate fi retinuta, întrucât CCM este o conventie între partile semnatare, asa cum rezulta din prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 si art. 1 alin. 1 lit. i din Legea nr. 62/2011 si nu se regaseste între tipurile de acte normative enumerate în art. 73 si 115 din Constitutie.
În ce priveste sustinerea pârâtului în sensul ca clauzele din CCM la nivel de unitate ce formeaza obiectul actiunii de fata, nu sunt contrare legii, deoarece nu prevad cresteri de salarii, cu reactualizarea acestora cu rata inflatiei, a aratat ca legile bugetului de stat pe perioada 2010 – 2015 au interzis nu doar cresterile salariale propriu-zise, ci si reactualizarea salariilor cu indicele de inflatie.
În fine, în ce priveste sustinerea pârâtului în sensul ca admiterea actiunii de fata ar însemna ca salariatii sa munceasca pe un salariu mai mic decât cel minim pe economie,  a aratat ca între obiectul prezentei actiuni si dispozitiile legale care obliga angajatorul sa asigure plata salariului minim pe economie nu exista nicio legatura.
Pârâtul a formulat de asemenea concluzii scrise (filele 78 – 79, vol. II) prin care si-a mentinut sustinerile din cuprinsul întâmpinarii si, în plus, a aratat ca reclamanta a semnat Contractul colectiv de munca la nivel de unitate înregistrat la ITM Hunedoara sub nr. 1892/47/02.03.2015 neavând nicio obiectiune cu privire la art. 139 sau la alt articol din acesta, asumându-?i în mod legal îndeplinirea anumitor obligatii, printre care si reactualizarea salariilor cu rata inflatiei, asa încât prin promovarea actiunii de fata reclamanta da dovada de rea-credin?a, ac?ionând exclusiv în scopul de a tergiversa aplicarea efectelor contractului colectiv de munca la nivel de unitate în dauna angajatilor.
În ce priveste sustinerea reclamantei privind inopozabilitatea CCM pe sector (ramura de activitate) a aratat ca reclamanta este o societate cu capital integral de stat si apartine Ministerului Economiei, comertului si relatiilor cu Mediul de Afaceri, departamentul Industriei de Aparare, asa cum rezulta din adresa nr. 609/05.10.2015 si din întâmpinarea depusa de ea în dosarul nr. x, si deci îi este opozabil CCM la nivel de ramura (sector de activitate) electronica, electrotehnica, mecanica, masini – unelte si aparare.
A mai aratat ca nu are nicio relevanta daca reclamanta este sau nu semnatara CCM la nivel superior, fiind relevant doar faptul ca CCM la nivel de unitate nu poate contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin CCM la nivel superior.
În fine, a mai aratat ca pentru aplicarea sanctiunii nulitatii instanta trebuie sa analizeze daca la momentul încheierii sale contractul colectiv de munca la nivel  de unitate a îndeplinit conditiile de valabilitate prevazute de lege, ori argumentele invocate de reclamanta privesc aspecte fie anterioare, fie ulterioare încheierii  acestui contract:
A fost administrata proba cu înscrisuri si anume: copia adresei nr. 2781/13.07.2015 emisa de Ministerul Economiei si Turismului –Oficiul Participa?iilor Statului si Privatizarii în Industrie, copiile contractelor colective de munca la nivel de unitate __ SA încheiate pe anii 2008 – 2010, 2013 – 2014 si 2015 – 2017, copiile Contractelor colective de munca pe ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare pe anii 2007 – 2010 si 2010 – 2014, si copia sentintei civile nr. 655/2016 pronuntata de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:
În temeiul disp. art. 248 din Codul de procedura civila, instanta, se va pronunta mai întâi asupra exceptiei nulitatii cererii de chemare în judecata invocata de pârât.
Potrivit disp. art. 194 lit. c din Codul de procedura civila, cererea de chemare în judecata trebuie sa cuprinda obiectul cererii.
Cererea de chemare în judecata care nu cuprinde obiectul cererii este nula, conform disp. art. 196 alin. 1 din Codul de procedura civila.
Într-adevar în cuprinsul actiunii introductive de instanta (fila 2, vol. I) reclamanta a solicitat sa se constate nulitatea clauzei cuprinse la art. 139 alin. 2 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, referitoare la reactualizarea anuala a fondului de salarii în functie de rata inflatiei, fara a preciza care este CCM la nivel de unitate care cuprinde clauza atacata.
Ulterior, la primul termen de judecata din data de 15 decembrie 2016, deci în conditiile disp. art. 204 din Codul de procedura civila, reclamanta a depus la dosar o precizare de actiune prin care a solicitat sa se constate nulitatea clauzelor cuprinse la art. 139 alin. 2 din toate contractele colective de munca la nivel de unitate aplicabile în perioada 2011 – 2016, referitoare la reactualizarea anuala a fondului de salarii în functie de rata inflatiei (fila 19, vol. II).
Chiar daca nu a indicat în concret numarul contractelor colective de munca la nivel de unitate aplicabile în perioada 2011 – 2016, aceasta nu înseamna ca obiectul actiunii nu este determinat, câta vreme aceste contracte au fost depuse la dosar cu numarul si data înregistrarii fiecaruia si dovezi privind perioada de valabilitate a acestora.
fata de considerentele expuse, instanta va retine ca actiunea de fata, astfel cum a fost precizata, are un obiect clar si precis determinat, asa încât se va respinge ca nefondata exceptia formulata de pârât.
Pe fond, instanta retine urmatoarele:
Reclamanta __ SA este o societate comerciala cu capital de stat, al carui unic actionar este statul prin ministerul de resort, asa cum rezulta din prevederile HG nr. 547/17 mai 2003. În Anexa nr. 2 din HG nr. 957/9 decembrie 2015 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei, comertului si relatiilor cu Mediul de Afaceri, reclamanta figureaza ca fiind una dintre unitatile aflate sub autoritatea acestui minister.
Pârâtul S_ S__ orastie este sindicat reprezentativ la nivel de unitate __ SA.
La nivelul unitatii reclamante au fost încheiate Contracte colective de munca în perioada în litigiu, respectiv 2011 – prezent, dupa cum urmeaza:
-Contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 9953/220/15.12.2008, valabil în perioada 2008 – 2010, prelungit cu 24 luni prin Actul aditional nr. 1 înregistrat sub nr. xX/14.12.2010 si modificat prin Actul aditional nr. 2 (filele 180 verso, vol. I si 1 – 75, vol. II);
-Contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 594/3/24.01.2013, valabil în intervalul 2013 – 2014 (filele 25 – 107, vol. I);
-Contractul colectiv de munca pe anii 2015 -2017, înregistrat sub nr. 1892/47/02.03.2015 si modificat prin act aditional (filele 109 – 179. vol. I).
În art. 139 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2008 – 2010 s-au prevazut urmatoarele:
„(1)Majorarile de salarii pentru perioada valabilita?ii prezentului contract se vor negocia la nivelul unitatii corespunzator cresterii productivita?ii muncii sau a altor indicatori de eficienta, în limitele stabilite prin legislatia în vigoare si prin BVC.
(2)Fondul de salarii va fi reactualizat anual la valoarea reala pe baza datelor privind rata inflatiei furnizate de Comisia NATIONALA de S_” (fila 30, vol. II).
Textul citat mai sus se regaseste si în cuprinsul Contractului colectiv de munca încheiat la nivel de unitate pe anii 2013 – 2014, nefiind modificat (f. 53, vol. I).
De asemenea, el se regaseste si în cuprinsul Contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2015 – 2017 cu mici modificari, dupa cum urmeaza:
Art. 139 (1) „Majorarile de salarii pentru perioada valabilita?ii prezentului contract se vor negocia la nivelul unitatii corespunzator cresterii productivita?ii muncii si indicatorilor de eficienta, în limitele stabilite prin legislatia în vigoare si prin BVC.
(2) Fondul de salarii va fi reactualizat anual la valoarea reala pe baza datelor privind rata inflatiei furnizate de Comisia NATIONALA de S_”(f. 142, vol. I).
Prin actiunea de fata, astfel cum a fost precizata reclamanta solicita sa se constate nulitatea clauzelor cuprinse în art. 139 alin. 2 din contractele colective de munca sus-mentionate, pe motiv ca încalca dispozitiile art. 132 alin. 1 din Legea nr. 62/2011, respectiv sunt contrare legilor bugetului de stat.
În ceea ce priveste regimul nulitatii unei clauze nelegale din contractul colectiv de munca, instanta constata  ca art. 132 din Legea nr., 62/2011 instituie, în aliniatul (1), o reglementare – cadru, de principiu, cu aplicabilitate generala, în privind marjei de negociere a contractelor colective de munca, ce trebuie sa se încadreze „în limitele si conditiile prevazute de lege”.
Potrivit art. 142 alin. 1 si 2 din Legea nr. 62/2011, clauzele din contractul colectiv de munca negociate cu încalcarea art. 132 sunt lovite de nulitate, sanctiune ce se aplica de instanta, la cererea partii interesate, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie.
Aceste texte din Legea nr. 62/2011 se coroboreaza cu dispozitiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, republicat, potrivit carora, în cazul în care se solicita constatarea nulitatii unor clauze ale contractului colectiv de munca, cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate pe toata durata existentei contractului.
Ori, în speta, contractele colective de munca si actele aditionale la acestea sus-mentionate încheiate pe perioada 2008 – 2014 si-au încetat existenta.
D_ Contractul colectiv de munca pe anii 2015 – 2017 mai este în vigoare, fiind înregistrat la ITM Hunedoara sub nr. 1892/47/02.03.2015 si având valabilitate pâna la data de 02.03.2017 (filele 117, vol. I si 80, vol. II).
Prin urmare, doar în  ce priveste acest din urma contract colectiv se va analiza nulitatea clauzei cuprinse în art. 139 alin. 2.
Nulitatea reprezinta acea sanctiune care lipseste actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.
În esenta, deci nulitatea, este sanctiunea care intervine în cazul în care nu se respecta la încheierea actului juridic, conditiile de validitate.
Prin urmare, în cauza de fata  instanta va trebui sa analizeze daca la momentul încheierii Contractului colectiv de munca la nivel de unitate __ SA pe anii 2015 – 2017, art. 139 alin. 2 al acelui contract prin care reclamanta s-a obligat sa reactualizeze anual fondul de salarii la valoarea reala pe baza datelor privind rata inflatiei furnizate de Comisia NATIONALA de S_, a îndeplinit conditiile de valabilitate prevazute de lege, iar nu aspecte anterioare sau ulterioare încheierii acestui contract.
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe perioada 2015 – 2017 a fost negociat si semnat de reprezentantii ambelor parti din acest litigiu, deci contractul în întregul sau si implicit si clauza prevazuta în art. 139 alin. 2 este rezultatul consimtamântului reciproc al ambelor parti, al acordului lor de vointa.
Partenerii sociali nu pot însa negocia clauze care încalca disciplina bugetara, iar reclamanta __ SA este o unitate la care statul este actionar unic si anual, prin legea bugetului de stat, i se stabilesc obiective de o politica salariala în conformitate cu prevederile art. 7 din OG nr. 26/2013 privind întarirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitatile administrativ – teritoriale sunt actionari unici ori majoritari sau detin direct ori indirect o participa?ie majoritara (fila 5, vol. I).
La data încheierii CCM la nivel de unitate pe perioada 2015 – 2017, au fost în vigoare dispozitiile art. 49 alin. 1 si 4 din Legea nr. 186/2014 privind aprobarea bugetului de stat pe anul 2015 care au prevazut ca „Pentru anul 2015, operatorii economici care aplica prevederile Ordonantei Guvernului nr. 26/2013 (…) pot majora cheltuielile cu salariile realizate în anul precedent, cu încadrarea în nivelul aprobat prin bugetele de venituri si cheltuieli, cu cel mult indicele mediu de crestere a preturilor prognozat pentru anul 2015, numai cu îndeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: a) bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul precedent a fost aprobat conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 26/2013, aprobata cu completari prin Legea nr. 47/2014; b) nivelul rezultatului brut si al Platilor restante a fost realizat conform bugetului de venituri si cheltuieli aprobat pentru anul precedent”(fila 5, vol. I).
dispozitii similare au fost prevazute apoi si în art. 54 alin. 1 din Legea nr. 339/2015 privind aprobarea bugetului de stat pe anul 2016. În concret, bugetul anual de venituri si cheltuieli al reclamantei pe anul 2015 a fost aprobat prin HG nr. 378/27 mai 2015, deci dupa încheierea CCM la nivel de unitate pe anii 2015 – 2017 si reflecta un câstig mediu salarial de 1.589 lei si 6.064 mii lei pierdere.
Prin urmare, la data încheierii CCM la nivel de unitate pe anii 2015 – 2017, însasi Legea bugetului de stat nr. 186/2014 în vigoare la acel moment, prevedea posibilitatea majorarii cheltuielilor cu salariile cu   cel mult indicele mediu de crestere a preturilor prognozat pentru anul 2015, însa cu îndeplinirea cumulativa a conditiilor sus-mentionate.
asa fiind, clauza prevazuta în art. 139 alin. 2 din CCM la nivel de unitate nu este nula, nu încalca dispozitiile imperative ale legii bugetului de stat în vigoare la acea data, ci este o chestiune ulterioara de executare a acelei clauze în raport de îndeplinirea conditiilor din legea bugetului sus-mentionata.
În acest sens, însasi partile au prevazut în art. 1 alin. (3) din CCM la nivel de unitate pe anii 2015 – 2017 ca prevederile acestuia se vor completa cu toate prevederile actelor normative aplicabile în materie, adoptate ulterior înregistrarii acestuia.
sustinerile si apararile formulate de parti în legatura cu CCM la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare pe anii 2007 – 2010 si pe anii 2010 – 2014 nu vor mai fi analizate întrucât nu prezinta relevanta în cauza de fata dat fiind faptul ca acele contracte colective de munca se refera la perioade anterioare CCM la nivel de unitate pe anii 2015 – 2017.
fata de considerentele expuse, se va respinge actiunea în conflict individual de munca de fata.
Fiind în culpa procesuala, în temeiul disp. art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila, reclamanta va fi obligata sa plateasca pârâtului suma de 102,25 lei cheltuieli de judecata, dovedite cu bonul fiscal depus la dosar (fila 76).                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARA?TE :
 
Respinge actiunea în conflict individual de munca formulata si precizata de catre reclamanta __ SA, cu sediul în orastie, _.60, Judetul Hunedoara, înregistrata la Registrul comertului Hunedoara sub nr. JxX, CUI RO xxxx în contradictoriu cu pârâtul S_ S__ orastie, cu sediul în orastie, __.60, Judetul Hunedoara.
Obliga pe reclamanta sa plateasca pârâtului suma de 102,25 lei cheltuieli de judecata.
          Cu drept de  apel în termen de 10 zile de la comunicare.
           Apelul se depune la Tribunalul Hunedoara.
            pronuntata în sedinta publica, azi,02.02. 2017.

În motivarea actiunii, în fapt, reclamanta a aratat urmatoarele:
Prin art. 139 alin. 2 din contractele colective de munca la nivel de unitate s-a prevazut ca fondul de salarii va fi reactualizat anual la valoarea reala, pe baza datelor privind rata inflatiei furnizate de Comisia NATIONALA de S_.

Însa, prin art. 1 alin. 3 din contractele colective de munca, s-a stabilit ca prevederile contractelor se vor completa cu prevederile tuturor actelor normative aplicabile în materie, adoptate ulterior înregistrarii acestora.
Cu alte cuvinte, chiar pârâtele semnatare au decis ca aplicarea contractelor colective de munca nu se va face discretionar, ci doar în limitele prevazute de legislatia în vigoare.                                                                                                                

A mai aratat apoi ca potrivit art. 132 alin. 1 din Legea dialogului social nr. 62/2014 prin contractele colective de munca, nu se pot stabili drepturi si obligatii decât în limitele si în conditiile prevazute de lege.
În ce priveste sanctiunea aplicabila în cazul încalcarii dispozitiilor legale mai sus-mentionate, s-a aratat ca prin art. 142 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 s-a prevazut ca orice clauza negociata cu încalcarea dispozitiilor art. 132 este lovita de nulitate.
A mai precizat apoi reclamanta ca ea este o societate comerciala cu capital de stat, iar în ultimii ani a înregistrat constant pierderi din activitatea economica.

Începând din anul 2009, pe fondul recesiunii economice, au fost adoptate o _ acte normative care au interzis orice cresteri salariale, inclusiv cu indicele de inflatie, în cazul societatilor cu capital de stat care înregistreaza pierderi si care au beneficiat de subven?ii de la bugetul de stat pentru sustinerea cheltuielilor curente.
Astfel, prin art. 26 din Legea bugetului de stat pentru anul 2010, s-a stabilit ca, în cazul operatorilor economici cu capital sau patrimoniu integral/majoritar de stat care au înregistrat pierderi, cheltuielile cu personalul nu vor putea depasi nivelul anului precedent, fiind interzisa inclusiv reactualizarea cu indicele de inflatie.

Prin art. 40 alin. 1 lit. a din Legea bugetului de stat pe anul 2011, de asemenea s-a prevazut în mod expres ca operatorii economici care au înregistrat pierderi sau care primesc subven?ii sau transferuri de la bugetul de stat, nu pot depasi cheltuielile cu salariile aferente anului precedent.
dispozitii similare au fost cuprinse si  în art. 45 alin. 1 lit. a din Legea bugetului de stat pe anul 2012 si în art. 53 alin. 2 din Legea bugetului de stat pe anul 2013.

Prin urmare, a conchis reclamanta, orice majorare a cheltuielilor salariale, inclusiv cu indicele de inflatie, a fost interzisa în mod expres prin legile bugetelor de stat pe anii 2010 – 2013.

Cu toate acestea, pentru asigurarea unui climat corespunzator desfasurarii activitatii, reclamanta a propus în fiecare an includerea în buget a sumelor necesare reactualizarii salariilor cu indicele de inflatie, însa aceste propuneri nu au fost aprobate de Ministerului Economiei, ordonatorul principal de credite. În acest sens, a facut referire la adresa nr. 2781/13.07.2015 a Ministerului Economiei, comertului si Turismului, prin care i s-a comunicat ca solicitarea sa de actualizare a salariilor cu indicele de inflatie a fost respinsa pe considerentul ca reclamanta a înregistrat pierderi, nefiind îndeplinite conditiile prevazute prin art. 49 din Legea bugetului de stat pe anul 2015.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 142 alin. 1 si 2 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
actiunea este scutita de la plata taxei de timbru, conform dispozitiilor art. 270 din Codul muncii.
Pârâtul S_ S__ orastie a depus la dosar întâmpinare (filele 11 -12, vol. I), prin care a solicitat respingerea actiunii si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

În primul rând, a aratat ca cererea de chemare în judecata este nula, întrucât este lipsita de un obiect clar determinat, în conditiile în care reclamanta nu a indicat  contractul colectiv de munca la nivel de unitate din cuprinsul caruia a solicitat sa se constate nulitatea clauzei prevazute în art. 139 alin. 2, ca perioada de valabilitate.

În al doilea rând, a aratat ca actiunea este neîntemeiata, deoarece dispozitiile legale invocate de reclamanta nu aduc atingere drepturilor de reactualizarea salariilor, neputând lipsi de efecte juridice art. 139 alin. 2 din CCM la nivele de unitate. A învederat ca înca de la încheierea primului CCM la nivel de unitate a fost stabilita o clauza care prevedea obligatia reactualizarii anuale a fondului de salariu în functie de rata inflatiei, având în vedere realita?ile post decembriste.

Toate CCM-urile la nivel de unitate au fost negociate si semnate de catre reclamanta, înregistrate la ITM Hunedoara si au fost duse la îndeplinire pâna în anul 2011, ceea ce înseamna ca însasi opinia reclamantei este în sensul ca art. 139 alin. 2 din CCM-uri nu contravine altor dispozitii legale, fiind încheiat în conditii de legalitate.

A mai învederat ca au trecut 25 de ani de când exista o asemenea clauza în toate CCM-urile reclamantei si ale tuturor angajatilor din România, iar reclamanta nu a facut niciun demers pentru anularea lor sau macar pentru împiedicarea înserarii lor în CCM la nivel de unitate.
A mai precizat ca motivul care a determinat-o pe reclamanta sa introduca prezenta actiune, nu este convingerea reclamantei ca art. 139 alin. 2 din CCM la nivel de unitate ar încalca anumite dispozitii legale, ci paralizarea actiunii ce face obiectul dosarului nr. x al Tribunalului Hunedoara, aflat în prezent în stare de suspendare pe rolul Curtii de Apel A_-I__, prin care S_ S__ orastie a solicitat obligarea pârâtei __ SA la reactualizarea salariilor membrilor de sindicat cu rata inflatiei comunicata de INSSE, începând cu 01.09.2011 si pâna la ramânerea definitiva a hotarârii.
A mai aratat ca Constitutia României garanteaza drepturile prevazute în CCM, acesta reprezentând legea partilor, reclamanta neputându-se sustrage unei obligatii asumate prin CCM.

În ceea ce priveste pierderile invocate de reclamanta, pârâtul a aratat ca, pe de o parte, acestea nu au legatura cu dispozitiile art. 139 alin. 2 din CCM la nivel de unitate, existenta lor împiedicând eventuale cresteri salariale, dar nu reactualizarea salariilor cu rata inflatiei, acestea fiind notiuni total diferite, iar pe de alta parte, pierderile reclamantei sunt istorice, de 20 de ani, în suma de peste 70 milioane de euro, fiind imposibil sa fie recuperate vreodata.

În fine, a mai învederat ca reclamanta, din activitatea curenta de productie, în ultimii ani are profit. Ori, acceptând punctul de vedere al acesteia, s-ar ajunge la situatia absurda în care, indiferent de stabilirea unui salariu minim pe economie, salariile angajatilor reclamantei ar stagna la infinit, ceea ce interzice chiar Codul muncii.

În drept, au fost invocate disp. art. 205 si urm. din Codul de procedura civila.

Ulterior, reclamanta a formulat în dosar note de sedinta (fila 192, vol. I) si concluzii scrise (filele 83 – 86, vol. II) în care a reiterat sustinerile din actiunea introductiva de instanta si, în plus, a mai aratat ca în temeiul înscrisurilor prezentate în dosar, pârâtul a solicitat respingerea actiunii si cu motivarea ca, în ipoteza în care instanta va anula clauzele din CCM la nivel de unitate referitoare la actualizarea salariilor cu indicele de inflatie, va deveni aplicabil CCM la nivel de ramura, astfel încât actiunea ce formeaza obiectul dosarului nr. x va fi oricum admisa.
Aceasta sustinere este nefondata, întrucât instanta nu poate respinge actiunea în constatarea nulitatii unei clauze din cuprinsul CCM la nivel de unitate care contravine legii, pe considerentul ca CCM la nivel de ramura contine la rândul sau clauze nelegale, caci aceasta ar însemna ca instanta sa dea eficienta CCM la nivel de ramura, în detrimentul legii.

Totodata a mai aratat ca în dosarul nr,. x S_ S__ a solicitat actualizarea salariilor cu indicele de inflatie începând cu luna septembrie 2011, iar CCM la nivel de ramura pe anii 2010 – 2014, publicat în MO nr. 11/25.11.2010 nu-i este aplicabil reclamantei, ea nefiind mentionata în Anexa nr. 1 la acel contract.

Totodata, nici sustinerea pârâtului conform careia CCM la nivel de ramura ar avea putere de lege nu poate fi retinuta, întrucât CCM este o conventie între partile semnatare, asa cum rezulta din prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 si art. 1 alin. 1 lit. i din Legea nr. 62/2011 si nu se regaseste între tipurile de acte normative enumerate în art. 73 si 115 din Constitutie.
În ce priveste sustinerea pârâtului în sensul ca clauzele din CCM la nivel de unitate ce formeaza obiectul actiunii de fata, nu sunt contrare legii, deoarece nu prevad cresteri de salarii, cu reactualizarea acestora cu rata inflatiei, a aratat ca legile bugetului de stat pe perioada 2010 – 2015 au interzis nu doar cresterile salariale propriu-zise, ci si reactualizarea salariilor cu indicele de inflatie.

În fine, în ce priveste sustinerea pârâtului în sensul ca admiterea actiunii de fata ar însemna ca salariatii sa munceasca pe un salariu mai mic decât cel minim pe economie,  a aratat ca între obiectul prezentei actiuni si dispozitiile legale care obliga angajatorul sa asigure plata salariului minim pe economie nu exista nicio legatura.

Pârâtul a formulat de asemenea concluzii scrise (filele 78 – 79, vol. II) prin care si-a mentinut sustinerile din cuprinsul întâmpinarii si, în plus, a aratat ca reclamanta a semnat Contractul colectiv de munca la nivel de unitate înregistrat la ITM Hunedoara sub nr. 1892/47/02.03.2015 neavând nicio obiectiune cu privire la art. 139 sau la alt articol din acesta, asumându-si în mod legal îndeplinirea anumitor obligatii, printre care si reactualizarea salariilor cu rata inflatiei, asa încât prin promovarea actiunii de fata reclamanta da dovada de rea-credinta, actionând exclusiv în scopul de a tergiversa aplicarea efectelor contractului colectiv de munca la nivel de unitate în dauna angajatilor.

În ce priveste sustinerea reclamantei privind inopozabilitatea CCM pe sector (ramura de activitate) a aratat ca reclamanta este o societate cu capital integral de stat si apartine Ministerului Economiei, comertului si relatiilor cu Mediul de Afaceri, departamentul Industriei de Aparare, asa cum rezulta din adresa nr. 609/05.10.2015 si din întâmpinarea depusa de ea în dosarul nr. x, si deci îi este opozabil CCM la nivel de ramura (sector de activitate) electronica, electrotehnica, mecanica, masini – unelte si aparare.
A mai aratat ca nu are nicio relevanta daca reclamanta este sau nu semnatara CCM la nivel superior, fiind relevant doar faptul ca CCM la nivel de unitate nu poate contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin CCM la nivel superior.

În fine, a mai aratat ca pentru aplicarea sanctiunii nulitatii instanta trebuie sa analizeze daca la momentul încheierii sale contractul colectiv de munca la nivel  de unitate a îndeplinit conditiile de valabilitate prevazute de lege, ori argumentele invocate de reclamanta privesc aspecte fie anterioare, fie ulterioare încheierii  acestui contract:

A fost administrata proba cu înscrisuri si anume: copia adresei nr. 2781/13.07.2015 emisa de Ministerul Economiei si Turismului –Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii în Industrie, copiile contractelor colective de munca la nivel de unitate __ SA încheiate pe anii 2008 – 2010, 2013 – 2014 si 2015 – 2017, copiile Contractelor colective de munca pe ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare pe anii 2007 – 2010 si 2010 – 2014, si copia sentintei civile nr. 655/2016 pronuntata de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x.

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:

În temeiul disp. art. 248 din Codul de procedura civila, instanta, se va pronunta mai întâi asupra exceptiei nulitatii cererii de chemare în judecata invocata de pârât.

Potrivit disp. art. 194 lit. c din Codul de procedura civila, cererea de chemare în judecata trebuie sa cuprinda obiectul cererii.
Cererea de chemare în judecata care nu cuprinde obiectul cererii este nula, conform disp. art. 196 alin. 1 din Codul de procedura civila.
Într-adevar în cuprinsul actiunii introductive de instanta (fila 2, vol. I) reclamanta a solicitat sa se constate nulitatea clauzei cuprinse la art. 139 alin. 2 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, referitoare la reactualizarea anuala a fondului de salarii în functie de rata inflatiei, fara a preciza care este CCM la nivel de unitate care cuprinde clauza atacata.
Ulterior, la primul termen de judecata din data de 15 decembrie 2016, deci în conditiile disp. art. 204 din Codul de procedura civila, reclamanta a depus la dosar o precizare de actiune prin care a solicitat sa se constate nulitatea clauzelor cuprinse la art. 139 alin. 2 din toate contractele colective de munca la nivel de unitate aplicabile în perioada 2011 – 2016, referitoare la reactualizarea anuala a fondului de salarii în functie de rata inflatiei (fila 19, vol. II).

Chiar daca nu a indicat în concret numarul contractelor colective de munca la nivel de unitate aplicabile în perioada 2011 – 2016, aceasta nu înseamna ca obiectul actiunii nu este determinat, câta vreme aceste contracte au fost depuse la dosar cu numarul si data înregistrarii fiecaruia si dovezi privind perioada de valabilitate a acestora.
fata de considerentele expuse, instanta va retine ca actiunea de fata, astfel cum a fost precizata, are un obiect clar si precis determinat, asa încât se va respinge ca nefondata exceptia formulata de pârât.

Pe fond, instanta retine urmatoarele:

Reclamanta __ SA este o societate comerciala cu capital de stat, al carui unic actionar este statul prin ministerul de resort, asa cum rezulta din prevederile HG nr. 547/17 mai 2003. În Anexa nr. 2 din HG nr. 957/9 decembrie 2015 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei, comertului si relatiilor cu Mediul de Afaceri, reclamanta figureaza ca fiind una dintre unitatile aflate sub autoritatea acestui minister.
Pârâtul S_ S__ orastie este sindicat reprezentativ la nivel de unitate __ SA.
La nivelul unitatii reclamante au fost încheiate Contracte colective de munca în perioada în litigiu, respectiv 2011 – prezent, dupa cum urmeaza:
-Contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 9953/220/15.12.2008, valabil în perioada 2008 – 2010, prelungit cu 24 luni prin Actul aditional nr. 1 înregistrat sub nr. xX/14.12.2010 si modificat prin Actul aditional nr. 2 (filele 180 verso, vol. I si 1 – 75, vol. II);
-Contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 594/3/24.01.2013, valabil în intervalul 2013 – 2014 (filele 25 – 107, vol. I);
-Contractul colectiv de munca pe anii 2015 -2017, înregistrat sub nr. 1892/47/02.03.2015 si modificat prin act aditional (filele 109 – 179. vol. I).
În art. 139 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2008 – 2010 s-au prevazut urmatoarele:
„(1)Majorarile de salarii pentru perioada valabilitatii prezentului contract se vor negocia la nivelul unitatii corespunzator cresterii productivitatii muncii sau a altor indicatori de eficienta, în limitele stabilite prin legislatia în vigoare si prin BVC.
(2)Fondul de salarii va fi reactualizat anual la valoarea reala pe baza datelor privind rata inflatiei furnizate de Comisia NATIONALA de S_” (fila 30, vol. II).

Textul citat mai sus se regaseste si în cuprinsul Contractului colectiv de munca încheiat la nivel de unitate pe anii 2013 – 2014, nefiind modificat (f. 53, vol. I).

De asemenea, el se regaseste si în cuprinsul Contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2015 – 2017 cu mici modificari, dupa cum urmeaza:
Art. 139 (1) „Majorarile de salarii pentru perioada valabilitatii prezentului contract se vor negocia la nivelul unitatii corespunzator cresterii productivitatii muncii si indicatorilor de eficienta, în limitele stabilite prin legislatia în vigoare si prin BVC.
(2) Fondul de salarii va fi reactualizat anual la valoarea reala pe baza datelor privind rata inflatiei furnizate de Comisia NATIONALA de S_”(f. 142, vol. I).
Prin actiunea de fata, astfel cum a fost precizata reclamanta solicita sa se constate nulitatea clauzelor cuprinse în art. 139 alin. 2 din contractele colective de munca sus-mentionate, pe motiv ca încalca dispozitiile art. 132 alin. 1 din Legea nr. 62/2011, respectiv sunt contrare legilor bugetului de stat.

În ceea ce priveste regimul nulitatii unei clauze nelegale din contractul colectiv de munca, instanta constata  ca art. 132 din Legea nr., 62/2011 instituie, în aliniatul (1), o reglementare – cadru, de principiu, cu aplicabilitate generala, în privind marjei de negociere a contractelor colective de munca, ce trebuie sa se încadreze „în limitele si conditiile prevazute de lege”.
Potrivit art. 142 alin. 1 si 2 din Legea nr. 62/2011, clauzele din contractul colectiv de munca negociate cu încalcarea art. 132 sunt lovite de nulitate, sanctiune ce se aplica de instanta, la cererea partii interesate, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie.
Aceste texte din Legea nr. 62/2011 se coroboreaza cu dispozitiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, republicat, potrivit carora, în cazul în care se solicita constatarea nulitatii unor clauze ale contractului colectiv de munca, cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate pe toata durata existentei contractului.

Ori, în speta, contractele colective de munca si actele aditionale la acestea sus-mentionate încheiate pe perioada 2008 – 2014 si-au încetat existenta.

D_ Contractul colectiv de munca pe anii 2015 – 2017 mai este în vigoare, fiind înregistrat la ITM Hunedoara sub nr. 1892/47/02.03.2015 si având valabilitate pâna la data de 02.03.2017 (filele 117, vol. I si 80, vol. II).
Prin urmare, doar în  ce priveste acest din urma contract colectiv se va analiza nulitatea clauzei cuprinse în art. 139 alin. 2.
Nulitatea reprezinta acea sanctiune care lipseste actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.
În esenta, deci nulitatea, este sanctiunea care intervine în cazul în care nu se respecta la încheierea actului juridic, conditiile de validitate.
Prin urmare, în cauza de fata  instanta va trebui sa analizeze daca la momentul încheierii Contractului colectiv de munca la nivel de unitate __ SA pe anii 2015 – 2017, art. 139 alin. 2 al acelui contract prin care reclamanta s-a obligat sa reactualizeze anual fondul de salarii la valoarea reala pe baza datelor privind rata inflatiei furnizate de Comisia NATIONALA de S_, a îndeplinit conditiile de valabilitate prevazute de lege, iar nu aspecte anterioare sau ulterioare încheierii acestui contract.

Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe perioada 2015 – 2017 a fost negociat si semnat de reprezentantii ambelor parti din acest litigiu, deci contractul în întregul sau si implicit si clauza prevazuta în art. 139 alin. 2 este rezultatul consimtamântului reciproc al ambelor parti, al acordului lor de vointa.
Partenerii sociali nu pot însa negocia clauze care încalca disciplina bugetara, iar reclamanta __ SA este o unitate la care statul este actionar unic si anual, prin legea bugetului de stat, i se stabilesc obiective de o politica salariala în conformitate cu prevederile art. 7 din OG nr. 26/2013 privind întarirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitatile administrativ – teritoriale sunt actionari unici ori majoritari sau detin direct ori indirect o participatie majoritara (fila 5, vol. I).

La data încheierii CCM la nivel de unitate pe perioada 2015 – 2017, au fost în vigoare dispozitiile art. 49 alin. 1 si 4 din Legea nr. 186/2014 privind aprobarea bugetului de stat pe anul 2015 care au prevazut ca „Pentru anul 2015, operatorii economici care aplica prevederile Ordonantei Guvernului nr. 26/2013 (…) pot majora cheltuielile cu salariile realizate în anul precedent, cu încadrarea în nivelul aprobat prin bugetele de venituri si cheltuieli, cu cel mult indicele mediu de crestere a preturilor prognozat pentru anul 2015, numai cu îndeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: a) bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul precedent a fost aprobat conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 26/2013, aprobata cu completari prin Legea nr. 47/2014; b) nivelul rezultatului brut si al platilor restante a fost realizat conform bugetului de venituri si cheltuieli aprobat pentru anul precedent”(fila 5, vol. I).

Dispozitii similare au fost prevazute apoi si în art. 54 alin. 1 din Legea nr. 339/2015 privind aprobarea bugetului de stat pe anul 2016. În concret, bugetul anual de venituri si cheltuieli al reclamantei pe anul 2015 a fost aprobat prin HG nr. 378/27 mai 2015, deci dupa încheierea CCM la nivel de unitate pe anii 2015 – 2017 si reflecta un câstig mediu salarial de 1.589 lei si 6.064 mii lei pierdere.

Prin urmare, la data încheierii CCM la nivel de unitate pe anii 2015 – 2017, însasi Legea bugetului de stat nr. 186/2014 în vigoare la acel moment, prevedea posibilitatea majorarii cheltuielilor cu salariile cu cel mult indicele mediu de crestere a preturilor prognozat pentru anul 2015, însa cu îndeplinirea cumulativa a conditiilor sus-mentionate.
Asa fiind, clauza prevazuta în art. 139 alin. 2 din CCM la nivel de unitate nu este nula, nu încalca dispozitiile imperative ale legii bugetului de stat în vigoare la acea data, ci este o chestiune ulterioara de executare a acelei clauze în raport de îndeplinirea conditiilor din legea bugetului sus-mentionata.

În acest sens, însasi partile au prevazut în art. 1 alin. (3) din CCM la nivel de unitate pe anii 2015 – 2017 ca prevederile acestuia se vor completa cu toate prevederile actelor normative aplicabile în materie, adoptate ulterior înregistrarii acestuia.
Sustinerile si apararile formulate de parti în legatura cu CCM la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare pe anii 2007 – 2010 si pe anii 2010 – 2014 nu vor mai fi analizate întrucât nu prezinta relevanta în cauza de fata dat fiind faptul ca acele contracte colective de munca se refera la perioade anterioare CCM la nivel de unitate pe anii 2015 – 2017.
Fata de considerentele expuse, se va respinge actiunea în conflict individual de munca de fata.

Fiind în culpa procesuala, în temeiul disp. art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila, reclamanta va fi obligata sa plateasca pârâtului suma de 102,25 lei cheltuieli de judecata, dovedite cu bonul fiscal depus la dosar (fila 76).                                                                                                                                                                                                                      
PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTARASTE :
 
Respinge actiunea în conflict individual de munca formulata si precizata de catre reclamanta __ SA, cu sediul în orastie, _.60, Judetul Hunedoara, înregistrata la Registrul comertului Hunedoara sub nr. JxX, CUI RO xxxx în contradictoriu cu pârâtul S_ S__ orastie, cu sediul în orastie, __.60, Judetul Hunedoara.

Obliga pe reclamanta sa plateasca pârâtului suma de 102,25 lei cheltuieli de judecata.

Cu drept de  apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Apelul se depune la Tribunalul Hunedoara.

Pronuntata în sedinta publica, azi,02.02. 2017.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat