Stabilirea de catre angajator a sanctiunii disicplinare aplicabile. Aprecierea caracterului grav al abaterii disciplinare

Hotararea nr. 1351 din data de 26.05.2016, Pronuntata de Curtea de Apel Pitesti

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului
Obligatia acordarii de zile consecutive de repaus saptamanal. Unitatea lucreaza in mod continuu 6 zile pe saptamana
Compensare prin ore libere platite a orelor suplimentare. Mod de calcul

Constata ca, prin actiunea inregistrata la data de 7.08.2015, provenita prin declinare de la Tribunalul Bucuresti in baza sentintei civile nr. 5798/4. 06. 2015, contestatorul R. E. in contradictoriu cu intimata Sucursala de T. F. de C. Bucuresti - S. Nationala de T. F. de C. C. Calatori SA a formulat contestatie impotriva Deciziei nr. BC1/880/10.10.2014 prin care intimata a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, in baza art. 248 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare - Codul muncii, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca nr. BC1/880/10.10.2014; reintegrarea in functia detinuta anterior concedierii, conform art. 80 alin. 2 Codul Muncii; obligarea intimatei la plata unei despagubiri egala cu drepturile salariale majorate si a tuturor drepturilor salariale, indexate si actualizate, ce i se cuvin pana la reintegrarea efectiva detinuta anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de munca; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

In motivare, contestatorul a aratat ca prin decizia contestata s-a dispus nelegal desfacerea disciplinara a contractului individual de munca pentru faptul ca este acuzat de o abatere disciplinara nesavarsita in fapt dar si pentru nerespectarea dispozitiilor art. 252 Codul Muncii conform caruia \"angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei”.

Cat priveste fondul cauzei, contestatorul a precizat ca sanctiunea de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, fiind si cea mai grava dintre sanctiuni, poate fi aplicata numai in situatia in care din analiza tuturor elementelor de fapt rezulta ca mentinerea sa in unitate in continuare nu mai este posibila.

Pentru a fi calificata ca grava o abatere disciplinara, aceasta trebuie apreciata in functie de imprejurarile concrete, de gradul de vinovatie, de comportarea generala anterioara savarsirii abaterii, precum si de rezultatele ei nocive.

Pentru toate aceste motive solicita sa se admita actiunea, cu consecinta anularii deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca pentru motive ce tin de persoana salariatului, repunerea in situatia anterioara emiterii deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, obligarea paratei de a-i plati o despagubire egala cu salariile de care a fost lipsit pe perioada concedierii, actualizata cu indicele de inflatie la data efectuarii platii.

Prin intampinare, parata a solicitat respingerea ca neintemeiata a contestatiei formulata de contestatorul R. E., cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

S-a aratat ca in urma controlului efectuat de catre organe de supracontrol din STFC Bucuresti - Serviciul Control Trenuri, in data de 17.03.2014, la trenul R 7043 compus din 1 Automotor, utilizat aproximativ 80%, pe distanta Moara Vlasiei - Armasesti, dupa revizia legitimatiilor de calatorie efectuata de seful de tren R. E., in sectorul sau de activitate (AM1), pe distanta Bucuresti Nord-Caciulati, conform declaratiei de inceput de control, au fost depistati un numar de 9 calatori fara legitimatie de calatorie (BET) astfel:

- l calator urcat din statia B. . Nord pentru statia Urziceni cu BET nr. xxxxxxx in valoare de 19,00 lei;

- l calator urcat din statia B. . Nord pentru statia Moldoveni cu BET nr. xxxxxxx in valoare de 12,00 lei;

- l calator urcat din statia PO Otopeni pentru statia Moldoveni cu BET nr. xxxxxxx in valoare de 12,00 lei;

- l calator urcat din statia PO Otopeni pentru statia D. cu BET nr. xxxxxxx in valoare de 12,00 lei;

- l calator urcat din statia PO Otopeni pentru statia Moldoveni cu BET nr. xxxxxxx in valoare de 12,00 lei;

- 2 calatori urcati din statia Caciulati pentru statia Urziceni cu BET nr. xxxxxxx si BET nr. xxxxxxx in valoare de 12,00 lei fiecare;

- l calator urcat din statia Caciulati pentru statia Armasesti cu BET nr. xxxxxxx in valoare de 12,00 lei;

- l calator urcat din statia Balotesti pentru statia Urziceni cu PVC . nr. xxxxxx.

Calatorii au fost consemnati ca neregula in sarcina personalului de tren datorita neefectuarii in mod nejustificat de catre seful de tren R. E. a reviziei legitimatiilor de calatorie pe distanta Caciulati - Moara Vlasiei.

Organele de control au luat declaratie scrisa de inceput si de sfarsit de control sefului de tren R. E. .

In urma cercetarii prealabile si din documentele existente la dosar, comisia constituita pentru a efectua cercetarea disciplinara a domnului R. E. a constatat ca cei noua calatori au fost tolerati de catre contestator, nefiind tratati de acesta pana la urcarea organelor de control, fapta dovedita si de declaratia data de unul din calatorii tratati ulterior de catre organele de control.

Cei noua calatori au fost tratati instructional de catre organele de control, retinandu-se in sarcina contestatorului neregula constatata.

Avand in vedere ca fapta savarsita de contestator incalca prevederile cap. VI art. 30 din fisa postului potrivit carora \"in timpul efectuarii sarcinilor de serviciu sunt interzise: . . . permiterea sau favorizarea calatoriei fara plata tarifelor de transport sau legitimatii nevalabile . . ”, comisia de cercetare disciplinara a considerat ca fapta intruneste conditiile unei abateri disciplinare prin care a incalcat normele legale stabilite prin regulamentul intern, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Tinand cont de gravitatea neregulilor constatate si de faptul ca a fost creat un prejudiciu paratei s-a hotarat sanctionarea disciplinara a contestatorului cu \"desfacerea disciplinara a contractului individual de munca”, conform art. 248 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, Republicata - Codul Muncii

Ca atare, anularea deciziei de concediere este o cerere, pe langa neintemeiata, nelegala intrucat angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.

In ceea ce priveste nerespectarea dispozitiilor art. 252 alin. 1 Codul muncii invocata de contestator, intimata a aratat ca in perioada 18.03.xxxxxxxxxxxxx14 contestatorul s-a aflat in incapacitate temporara de munca, astfel ca, dat fiind faptul ca pe perioada concediului medical contractul de munca se suspenda de drept si odata cu acesta se suspenda toate termenele ce au legatura cu modificarea, incetarea lui, cu exceptia situatiilor de incetare de drept, fiind incidente in cauza dispozitiile art. 49 alin. 6 Codul muncii, nu a derulat procedura cercetarii disciplinare a contestatorului pe perioada concediului medical.

Totodata arata ca termenele de 30 de zile, respectiv 6 luni, fiind termene de prescriptie extinctive si deci sunt susceptibile de suspendare si intrerupere, pe perioada concediului medical, termenul de aplicare a sanctiunii disciplinare a fost suspendat, subscrisa neputand desfasura cercetarea disciplinara si nici emite decizia de sanctionare in perioada 18.03.xxxxxxxxxxxxxxx14.

A mai mentionat intimata ca dupa expirarea acestei perioade, mai exact incepand cu data de 22.09.2014, a efectuat cercetarea disciplinara prealabila in sensul ca a convocat in scris salariatul cu precizarea obiectului, orei, datei si locului intrevederii, ocazie cu care contestatorul a formulat si a sustinut toate apararile in favoarea sa, pe care le-a considerat necesare, avand dreptul sa fie asistat de un reprezentant al sindicatului din care face parte.

Referitor la afirmatia contestatorului cum ca sanctiunea de desfacere disciplinara a contractului individual de munca este cea mai grava dintre sanctiuni si poate fi aplicata numai in situatia in care din analiza tuturor elementelor de fapt rezulta ca mentinerea contestatorului in unitate in continuare nu mai este posibila, intimata invedereaza faptul ca in ultimi ani S. N. T. F. C. \"C. F. R. C. ” SA are mari pierderi si nu are rentabilitate comerciala, singura sursa de venit a societatii provenind din incasarile din vanzarea documentelor de calatorie, aceasta constituind aproximativ 25% din totalul veniturilor, restul pana la 100% provenind din subventiile de la stat, astfel ca societatea are un deosebit interes in cresterea acestor venituri si a fost dispusa sa ia masurile necesare.

Totodata, mentioneaza intimata ca personalul angajat in cadrul S. N. T. F. C. \"C. F. R. C. \" S. A. care ocupa functii de conductor tren si sef tren au atributii de constatare si sanctionare a contraventiilor, potrivit art. 4 si art. 5 din H. G. nr. 203/1994 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind transporturile pe caile ferate romane, republicata, fiind astfel aplicabile dispozitiile art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, modificata si completata.

In concluzie, solicita sa se constate ca raportul de munca al contestatorului cu intimata a incetat in baza prevederilor art. 61 alin. 1 lit. a) coroborate cu prevederile art. 248 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), republicata, pentru motive disciplinare, decizia nr. BC1/880/10.10.2014 de desfacere disciplinara a contractului individual de munca fiind temeinica si legala.

Tribunalul Arges, Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale, prin sentinta civila nr. 2617/9.12.2015, a admis in parte contestatia si a anulat in parte decizia nr. BC1/880/10.10.2014 in sensul ca inlocuieste sanctiunea disciplinara aplicata, a desfacerii contractului individual de munca, cu sanctiunea reducerii cu 5% a salariului de baza pe o durata de 3 luni.

Totodata, s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior concedierii si a fost obligata intimata sa plateasca contestatorului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in calitate de salariat, de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective, tinand cont de sanctiunea disciplinara a reducerii salariului.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca contestatorul a fost angajatul intimatei, ocupand postul de sef tren, pana la data de 10.10.2014 cand aceasta a emis decizia de concediere nr. BC1/880/l0.10.2014, contestata in prezenta cauza, in temeiul art. 248 alin. 1 lit. e) Codul muncii, retinandu-se in concret ca acesta se face vinovat de abaterea disciplinara constand in faptul ca in data de 17.03.2014, la trenul R 7043 compus din 1 Automotor, pe distanta Bucuresti Nord-Caciulati, seful de tren R. E., in sectorul sau de activitate (AM1), a tolerat un numar de 9 calatori fara legitimatie de calatorie (BET), fapt dovedit prin declaratia scrisa a unuia dintre calatori, intervievati de catre organele de supracontrol din STFC Bucuresti - Serviciul Control Trenuri.

Ca temei de drept al sanctionarii, intimata a mentionat in continutul deciziei contestate Anexa nr. 1 la Dispozitia nr. 74/05. 06. 2013 referitoare la \"abateri disciplinare ce pot fi constatate in sarcina personalului de tren - Abateri foarte grave”, pct. 3, 4 si 12: \"Depistarea de calatori pentru care se face dovada tolerarii de catre personalul de tren”, \"Netratarea nejustificat a unui calator fara legitimatie de calatorie” si \"Prejudicierea sub orice forma in mod voluntar a societatii”, precum si Cap. VI art. 30 din Fisa postului.

Potrivit pct. 30 din Fisa postului contestatorului, in timpul efectuarii sarcinilor de serviciu sunt interzise (. . . ) permiterea sau favorizarea calatoriei fara plata tarifelor de transport sau cu legitimatii de calatorie nevalabile.

De asemenea, conform Anexei nr. 1 la Dispozitia nr. 74/05. 06. 2013, anexa referitoare la \"abateri disciplinare ce pot fi constatate in sarcina personalului de tren - Abateri foarte grave”, la pct. 3, 4 si 12 se prevad printre astfel de abateri \"depistarea de calatori pentru care se face dovada tolerarii de catre personalul de tren”, \"netratarea nejustificat a unui calator fara legitimatie de calatorie” si \"prejudicierea sub orice forma in mod voluntar a societatii”.

In cazul contestatorului, probele existente la dosarul cauzei sunt elocvente in sensul ca s-a dovedit ca acesta a tolerat cel putin un astfel de calator, anume fara bilet de calatorie, aceasta rezultand din declaratia pe care N. S. M. a dat-o in fata organelor de supracontrol din STFC Bucuresti - Serviciul Control Trenuri, si ca depistandu-l nu a procedat conform regulamentului, anume nu a eliberat bilete pastrand banii si evidenta acestora in timpul efectuarii serviciului, pana la destinatie (pct. 16 din aceeasi fisa a postului).

In conditiile acestei evidente, contestatorul nu a invocat neconformitatea cu realitatea sau lipsa de vinovatie in ceea ce priveste fapta obiect al deciziei, dar a aratat ca sanctiunea aplicata este prea aspra, fiind maxima, cea mai grea, pe care intimata nu a aplicat-o in alte situatii similare cand, constatand ca alti sefi de tren, colegi ai contestatorului, au tolerat fara bilete de calatorie 9, respectiv 13 calatori, a procedat fie la reducerea salariului, fie la \"retrogradarea” salariatului din postul de conductor tren in cel de informator calatori (consecinta concreta fiind tot una de natura patrimoniala, prin incasarea unui salariu mai mic).

Este adevarat ca prin fapta sa contestatorul a nesocotit mai multe norme de ordine interioara si ca este destul de serios si de urmarit pe viitor contextul in care a fost savarsita fapta respectiva, insa imprejurarea ca acestea nu au condus la prejudicii grave in patrimoniul intimatei ar putea atrage individualizarea sanctiunii prin aplicarea uneia sensibil mai usoara, asa cum recomanda si disp. art. 250 Codul muncii.

Prin urmare, prin aplicarea sanctiunii cu desfacerea disciplinara a contractului de munca, tribunalul a constatat ca nu s-a pastrat echilibrul necesar intre interesele salariatului si cele ale angajatorului, avand in vedere ca intimata insesi a agreat in situatii similare, chiar mai impovaratoare (unul dintre colegii fiind depistat cu 13 calatori fara bilet), sanctiuni mai blande in scop preventiv-educativ. Chiar daca societatea angajatoare are interesul de a sanctiona drastic astfel de fapte, care sunt generatoare ale unor pericole serioase, pentru a da un exemplu si celorlalti salariati, acest interes nu poate ignora persoana care a savarsit abaterea, deoarece in caz contrar se poate ajunge la un efect opus celui scontat.

Obligatia individualizarii sanctiunii este una legal instituita angajatorului, precum si data in competenta de verificare a instantei de judecata, tocmai pentru ca principiul aplicarii unei sanctiuni proportionale cu fapta este unul fundamental.

Aprecierea periculozitatii unei fapte numai in abstract, nu si in concret, respectiv circumstantiat la persoana care a savarsit abaterea, ar lasa fara finalitate dispozitiilor art. 250 Codul muncii.

Pe cale de consecinta, se apreciaza ca intimata nu s-a aplecat asupra faptului ca salariatul se afla la prima incalcare de acest fel a disciplinei muncii si acesta a avut un comportament in general corespunzator.

Ignorand toate aceste criterii de individualizare, intimata ar aplica aceeasi sanctiune, cea mai grava, in oricare alta situatie, indiferent daca aceasta a produs prejudiciu sau nu, daca salariatul a fost un element dificil etc.

O astfel de conduita ar putea atrage, in opinia instantei, stirbirea autoritatii angajatorului prin crearea unui sentiment de nedreptate in randul salariatilor sai, caci efectul educativ al sanctiunii este la fel de important ca si efectul represiv al acesteia, sau de discriminare, avand in vedere tratamentul diferit acordat salariatilor sai.

Pe de alta parte, asa cum s-a mai spus, functia educativa este la fel de eficienta ca cea punitiva a sanctiunii si se realizeaza chiar si prin aplicarea unei sanctiuni mai blande, contestatorul trebuind sa stie aceasta are o consecinta materiala, asupra salariului sau, dar si una morala, de mustrare si totodata atentionare si avertizare impotriva unui comportament deviant la locul de munca.

Pentru aceste considerente, avand in vedere art. 80 alin. 1 Codul muncii, precum si Decizia nr. 11/2013 a ICCJ pronuntata in recurs in interesul legii, potrivit careia instanta poate aprecia asupra proportionalitatii sanctiunii aplicate in raport de fapta comisa la locul de munca, tribunalul va admite in parte contestatia, va anula decizia de concediere disciplinara in sensul inlocuirii sanctiunii aplicate cu sanctiunea reducerii cu 5% a salariului de baza pe o durata de 3 luni.

Totodata, in temeiul art. 80 alin. 2 Codul muncii, instanta a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul reintegrarii contestatorului pe postul detinut anterior concedierii si achitarii acestuia a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in calitate de salariat, de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective, tinand cont de sanctiunea disciplinara a reducerii salariului.

Impotriva sentintei instantei de fond, in termen legal a declarat apel intimata S. Nationala de T. F. de Calatori C. Calatori SA, criticand-o pentru nelegalitate, invocand dispozitiile art. 466 si urm. NCPC, raportat la urmatoarele considerente:

- prima instanta a pronuntat o solutie nelegala, prin aceea ca s-a substituit angajatorului, atata vreme cat constatarea savarsirii abaterii disciplinare si aplicarea sanctiunii corespunzatoare este un atribut exclusiv al angajatorului, raportat la dispozitiile art. 40 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, coroborat cu dispozitiile art. 247 si art. 248 din acelasi cod, motiv pentru care atata vreme cat intimatul-contestator a incalcat contractul de munca atat cel individual, cat si cel colectiv de munca, precum si regulamentul de ordine interioara, savarsind o abatere grava, masura desfacerii contractului de munca este legala si temeinica;

- pe de alta parte, nu s-a luat in considerare faptul ca apelanta-intimata in ultimii ani s-a confruntat cu mari pierderi si nu a mai avut rentabilitate comerciala, atata vreme cat veniturile societatii provin din incasari rezultate din vanzarea documentelor de calatorie, constituind aproximativ 25% din totalul veniturilor, se impunea cu atat mai mult aplicarea acestei sanctiuni, aceasta cu atat mai mult cu cat aceia care ocupa functiile de conductor tren, ca si intimatul-contestator, au atributii pentru sanctionarea contraventiilor savarsite de catre calatori;

- se mai invoca faptul ca prin cercetarea disciplinara si prin pozitia avuta de catre intimatul-contestator, care nu a invocat lipsa sa de vinovatie, in ceea ce priveste fapta ce reprezinta obiect al deciziei emisa de catre apelanta, instanta de judecata trebuia sa mentina aceasta decizie care indeplineste toate conditiile de forma si de fond, si de asemenea abaterile sunt dovedite, motive pentru care se solicita admiterea apelului, cu consecinta schimbarii sentintei instantei de fond si pe fond a respingerii contestatiei.

Intimatul-contestator R. E., desi a fost citat in mod legal cu copie de pe motivele de apel, nu a formulat intampinare si nici nu a invocat exceptii sau aparari, si de asemenea nu a depus concluzii scrise, insa atunci cand dosarul s-a luat pe fond s-a prezentat aparator pentru acesta si a solicitat respingerea apelului ca nefondat, in principal ca nu au fost indicate motivele de fapt si de drept ale apelului, iar pe de alta parte, nu s-au adus critici noi si s-au reluat sustinerile de la instanta de fond.

Examinand actele si lucrarile dosarului si sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate de apelantul-contestator, Curtea constata ca apelul este nefondat si il va respinge, pentru urmatoarele considerente raportat la toate criticile care vor fi examinate impreuna:

Contestatorul a fost angajatul intimatei, ocupand postul de sef tren, pana la data de 10.10.2014 cand aceasta a emis decizia de concediere nr. BC1/880/10.10.2014, contestata in prezenta cauza, in temeiul art. 248 alin. 1 lit. e) Codul muncii, retinandu-se in concret ca acesta se face vinovat de abaterea disciplinara constand in faptul ca in data de 17.03.2014, la trenul R 7043 compus din 1 Automotor, pe distanta Bucuresti Nord-Caciulati, seful de tren R. E., in sectorul sau de activitate (AM1), a tolerat un numar de 9 calatori fara legitimatie de calatorie (BET), fapt dovedit prin declaratia scrisa a unuia dintre calatori, intervievati de catre organele de supracontrol din STFC Bucuresti - Serviciul Control Trenuri.

Ca temei de drept al sanctionarii, intimata a mentionat in continutul deciziei contestate Anexa nr. 1 la Dispozitia nr. 74/05. 06. 2013 referitoare la \"abateri disciplinare ce pot fi constatate in sarcina personalului de tren - Abateri foarte grave”, pct. 3, 4 si 12: \"Depistarea de calatori pentru care se face dovada tolerarii de catre personalul de tren”, \"Netratarea nejustificat a unui calator fara legitimatie de calatorie” si \"Prejudicierea sub orice forma in mod voluntar a societatii”, precum si Cap. VI art. 30 din Fisa postului.

Potrivit pct. 30 din Fisa postului contestatorului, in timpul efectuarii sarcinilor de serviciu sunt interzise (. . . ) permiterea sau favorizarea calatoriei fara plata tarifelor de transport sau cu legitimatii de calatorie nevalabile.

Astfel, sustinerea apelantei-intimate, din cuprinsul motivelor de apel, potrivit cu care numai unitatea are prerogativa exclusiva a sanctionarii persoanelor care isi desfasoara activitatea, urmeaza a fi inlaturata de catre instanta de control judiciar, in parte, in sensul ca instanta de judecata este obligata sa analizeze in mod concret daca decizia emisa de catre angajator, pe de o parte respecta toate conditiile imperative prevazute de dispozitiile art. 252 din Codul muncii, dispozitii a caror nerespectare conduce la nulitatea absoluta a decizie, iar in cazul in care, ca in speta dedusa judecatii, instanta analizeaza concret abaterile disciplinare ce fac obiectul deciziei de sanctionare, are abilitatea legala de a aprecia in mod concret daca aceasta sanctiune este potrivita sau nu in functie de mai multi factori care vor fi analizati ulterior.

Astfel, Curtea va avea in vedere cu prioritate individualizarea sanctiunii disciplinare, punand in balanta pe de o parte activitatea desfasurata de apelantul-contestator o perioada indelungata la unitatea respectiva, si abaterile disciplinare retinute in sarcina sa prin prisma Deciziei pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv nr. 11 din 10 iunie 2013.

In considerentele acestei decizii s-a retinut de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie ca instanta de judecata, investita fiind cu judecarea contestatiei impotriva deciziei de sanctionare emisa de catre angajator, are sarcina de a verifica legalitatea si temeinicia masurii luate, insa exercita un control devolutiv de natura jurisdictionala.

Pentru a aprecia astfel asupra gravitatii abaterii disciplinare, precum si asupra modului de individualizare a sanctiunii in raport cu criteriile precis stabilite de legiuitor, instanta are nu numai posibilitatea aprecierii probelor administrate in cursul cercetarii disciplinare prealabile efectuate sub imperiul dispozitiilor art. 251 din Codul muncii, ci si posibilitatea administrarii nemijlocite a unui probatoriu suplimentar.

In aceste conditii, in urma propriului examen jurisprudential, daca instanta constata ca sanctiunea disciplinara este astfel nejustificata in raport cu gravitatea abaterii disciplinare, va dispune admiterea contestatiei, anularea deciziei contestate si inlocuirea sanctiunii aplicate de catre angajator cu o alta masura de sanctionare si procedand in acest mod, instantele de judecata nu se transforma astfel in organe disciplinare, ci doar cenzureaza masura sanctionatoare aplicate deja de catre angajator, asigurand astfel un cadrul de protectie al salariatului in raporturile sale cu angajatorul, cu respectarea principiului proportionalitatii potrivit caruia orice masura luata trebuie sa fie adecvata, necesara si corespunzatoare scopului urmarit.

Asa fiind, procedand la inlocuirea sanctiunii, instanta de judecata nu da altceva sau mai mult decat s-a cerut, ci restabileste astfel echilibrul intre conduita culpabila a salariatului si sanctiunea disproportionata aplicata de angajator, astfel incat masura inlocuirii sanctiunii disciplinare se subsumeaza analizei temeiniciei deciziei de sanctionare.

Este adevarat ca in Regulamentul de ordine interioara, precum si in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si in fisa postului se prevede ca \"in timpul efectuarii sarcinilor de serviciu sunt interzise permiterea sau favorizarea calatorilor fara plata tarifelor de transport sau a legitimatiei nevalabile” fapt pentru care, raportat la aceleasi dispozitii aratate mai sus, aceste abateri disciplinare se incadreaza in categoria abateri grave, insa, prin prisma dispozitiilor legale aratate mai sus si a desfasurarii unei activitati indelungate si a respectarii atributiilor de serviciu ale apelantului-contestator, aceasta si raportat la dispozitiile art. 248 din Codul muncii, care enumera sanctiunile disciplinare care pot fi aplicate salariatului, intr-o anumita ordine graduala si nu direct cu desfacerea contractului de munca, cum s-a procedat in speta dedusa judecatii.

Angajatorul poate dispune concedierea disciplinara in cazul savarsirii cu vinovatie a unei singure fapte grave - sub acest aspect statuandu-se in teoria si practica judiciara ca trebuie sa fie vorba de o fapta care perturba substantial activitatea unitatii, in sensul in care, din analiza tuturor elementelor de fapt, rezulta ca, in mod rezonabil, mentinerea in unitate a celui vinovat nu este posibila, precum si in cazul incalcarii repetate a obligatiilor de serviciu-situatie care presupune savarsirea a cel putin doua abateri disciplinare, insa, daca este intrunita aceasta conditie, nu criteriul cantitativ, respectiv numarul de abateri, este hotarator, ci componenta lor calitativa.

Solutia adoptata de instanta de fond este in acord cu criteriile de individualizare a sanctiunii disciplinare, prevazute de art. 250 Codul muncii, in conformitate cu care angajatorul trebuie sa aiba in vedere imprejurarile in care fapta a fost savarsita, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala in serviciu.

Observand si ca in cauza nu s-a dovedit ca, contestatorul ar fi avut o comportare necorespunzatoare la serviciu, anterior evenimentelor care au generat prezentul litigiu, Curtea a constatat ca aplicarea de catre parata a celei mai grave dintre sanctiunile prevazute de art. 248 alin. 1 Codul muncii, excede gravitatii reduse a faptei savarsite si caracterului rezonabil al sanctiunii, Curtea apreciind in moc corect ca masura concedierii contestatorului este nelegala din perspectiva gresitei individualizari a sanctiunii disciplinare, situatie fata de care, solutia pronuntata de instanta de fond este temeinica si legala.

Fata de cele aratate mai sus, retinand deci ca nu exista motive de nelegalitate ale sentintei apelate, Curtea in baza dispozitiilor art. 480 NCPC va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-intimata.


PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-intimata S. NATIONALA DE T. F. DE CALATORI C. CALATORI SA, CUI xxxxxxxx, inregistrata in Registrul Comertului sub nr. J40/6600/27. 05. 2011, cu sediul in Bucuresti, Nord nr. 1-3, sector 1, impotriva sentintei civile nr. 2617/9 decembrie 2015, pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, intimat fiind contestatorul R. E., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in Pitesti, A, judetul Arges.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat