Modificarea salariului in cazul personalului bugetar. Lipsa acordului de vointa a salariatului

Hotararea nr. 2979 din datade 02.06.2016, Pronuntata de Curtea de Apel Craiova

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Prelungirea CIM pe durata determinata. Depasirea termenului de 36 luni
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Concediere pe motivul desfiintarii postului. Conditii de reangajare sau blocare post
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului

Prin sentinta civila nr. 121/12. 02. 2016 Tribunalul M. a admis actiunea formulata de reclamantul B. V., in contradictoriu cu paratul I. de S. pentru C. in T. R. Bucuresti, a dispus anularea Deciziei nr. 429/01.07.2015 emisa de parata, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei anulate, a fost obligat paratul sa plateasca reclamantului diferenta dintre drepturile salariale cuvenite conform incadrarii initiale si drepturile salariale efectiv incasate pe perioada 01.07.2015 si pana la emiterea efectiva a hotararii de fata si 800 paratul lei cheltuieli de judecata.

P. a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca reclamantul este angajatul paratului I. de S. pentru C. in T. R. conform contractului individual de munca nr. 257/4. 01. 2012 depus in copie la dosar, incepand cu data de 4. 01. 2012.

Art. 10 din Codul muncii defineste contractul individual de munca aratand ca acesta este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Contractul individual de munca poate contine, pe langa clauze esentiale si clauze specifice.

Art. 17 din acelasi act normativ, referindu-se la clauzele esentiale, prevad ca anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la aceste clauze pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice.

Obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca sau a actului aditional, dupa caz.

Persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata, potrivit al. 3 al textului de lege respectiv, cu privire la cel putin urmatoarele elemente: a) identitatea partilor;/ b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri;/ c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;/ d) functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative, precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului; /... k) salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul;..., iar elementele din informarea prevazuta la alin. (3) trebuie sa se regaseasca si in continutul contractului individual de munca.

Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege.

Preluand dispozitiile dreptului comunitar (Directiva Consiliului 91/533/CEE din 14 oct. 1991) Codul muncii a instituit obligatia angajatorului sa informeze persoana selectata sau salariatul cu privire la clauzele esentiale si eventualele modificari ale acestora, pastrand in principiu, caracterul de act juridic consensual care se incheie sau se modifica prin acordul partilor potrivit principiului autonomiei de vointa.

Or reclamantul, asa cum a rezultat din ansamblul probator si din sustinerile partilor, a participat la un examen pentru ocuparea unui post de inspector de trafic rutier si in urma promovarii acestuia i-a fost incheiat contractul de munca depus in copie la dosar.

La rubrica felul muncii s-a specificat functia de inspector trafic rutier avand drept corespondent codul xxxxxx inspector de trafic A. R. R. (studii superioare) potrivit ORDINULUI Nr. 1. 832/2011 Nr. 856/2011 privind aprobarea Clasificarii ocupatiilor din Romania – nivel de ocupatie (sase caractere).

Felul muncii, atributiile postului si nivelul de salarizare erau corespunzatoare postului necesitand studii superioare.

Ulterior, prin decizia contestata, reclamantului i-a fost modificata incadrarea, fiind trecut de pe o functie cu studii superioare, intr-o functie cu studii medii, fiind modificata in mod corespunzator si structura salariala.

Potrivit Ordinului Nr. 1. 832/2011 Nr. 856/2011 privind aprobarea Clasificarii ocupatiilor din Romania – nivel de ocupatie (sase caractere) postului ocupat de reclamant in prezent ii corespunde codul xxxxxx inspector de trafic A. R. R. (studii medii).

Este evidenta diferenta de calificare, responsabilitatile si atributiile diferite specifice fiecareia dintre cele doua incadrari, desi se sustine ca la momentul recrutarii nu s-a specificat nivelul studiilor, toti concurentii avand aceleasi subiecte de examen indiferent de studiile absolvite, iar cele doua fise de post depuse la dosar sunt lipsite de relevanta dat fiind caracterul general de descriere a atributiilor fiecarui post exemplificat .

Executarea contractului de munca este guvernata de principiul stabilitatii in munca ceea ce presupune ca modificarea si incetarea lui pot interveni doar in conditiile prevazute de lege.

Codul muncii prevede doua cazuri de modificare a acestui contract si anume, fie acordul partilor, fie unilateral dar, in aceasta din urma situatie, numai in cazurile si conditiile prevazute de acest act normativ.

Contractul individual de munca nu este un act de administrare individual unilateral al angajatorului ci o conventie bilaterala, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de munca impunand ca modificarea contractului respectiv sa se faca in aceleasi conditii in care acesta a fost incheiat si anume prin acordul ambelor parti.

De vreme ce reclamantul a semnat un contract pentru ocuparea unui post cu studii superioare, salarizat corespunzator, este firesc sa se tina cont de optiunea acestuia in situatia in care postului ocupat i se atribuie alte particularitati, titularului care il ocupa i se cere sa indeplineasca alte cerinte, alta pregatire teoretica sau practica, competenta, responsabilitati, cu alte cuvinte este necesar in mod imperios un acord al titularului pentru a ocupa un alt post, caracterizat prin studii inferioare, aflat intr-o ierarhie functionala de executie inferioara.

Apararile paratului potrivit carora acesta nu a facut altceva decat sa puna in aplicare dispozitiile Curtii de Conturi nu pot fi primite din urmatoarele considerente.

Este adevarat ca prin procesul verbal de constatare incheiat in urma actiunii de \"Audit financiar asupra contului de executie bugetara pe anul 2014” desfasurata la I. de S. pentru C. in T. R. la Sectiunea 5 \"Calitatea gestiunii economico-financiare in legatura cu scopul, obiectivele si atributiile prevazute in actele de infiintare ale entitatii”, s-a retinut: stabilirea eronata a drepturilor salariale personalului contractual si persoanelor cu functii de conducere incadrat la I. de S. pentru C. in T. R. ”, iar din verificarea efectuata asupra documentelor din care sa rezulte legalitatea cheltuielilor efectuate de catre I. de S. pentru C. in T. R. pe parcursul executiei bugetare 2013 – 2014, s-a constatat efectuarea unor cheltuieli nejustificate, urmare stabilirii eronate a drepturilor salariale ale personalului contractual si persoanelor cu functii de conducere incadrate in ISCTR, estimate de catre auditorii publici externi la suma de 20. 485. 248,00 lei.

Insa prin Decizia nr. III/34/12. 05. 2015 emisa de Curtea de Conturi s-a dispus stabilirea grilei de salarizare si incadrarea personalului conform reglementarilor legale in vigoare, stabilirea intinderii prejudiciului cauzat prin incadrarea fara temei legal si plata unor sume necuvenite personalului institutiei in perioada decembrie 2011 – aprilie 2015, inregistrarea in contabilitate si recuperarea acestuia potrivit legii.

Incadrarea personalului conform reglementarilor legale in vigoare dispusa de auditori nu inseamna nicidecum incalcarea reglementarilor legale in vigoare.

Curtea de Conturi a lasat la atitudinea angajatorului identificarea solutiilor legale si nu a impus o anumita conduita.

De altfel, prin Nota inregistrata sub nr. xxxxx/1.07.2015 emisa de I. S. C. T. R. si aflata la filele 165-167 dosar s-a referit faptul in statul de functii al ISCTR nu a fost specificat numarul inspectorilor cu studii medii/superioare, in anunturile de concurs nu s-a specificat nivelul studiilor si selectia dosarelor, organizarea si validarea concursului au fost realizate de angajati ai MTI.

Nota respectiva contine propuneri de incadrare si reincadrare pe functii si/sau salariale, dispozitiile art. 57 codul muncii la care se face trimitere fiind total ignorate de catre parat.

Notificarea ce i-a fost inaintata reclamantului urmata de modificarea unilaterala a contractului de munca a acestuia denota faptul ca reclamantului i se imputa lipsa conditiei de studii pentru ocuparea postului detinut, insa cu actele depuse la dosar paratul nu a facut dovada faptului ca in structura sa organizatorica exista un post vacant de inspector trafic cu studii medii, post pe care sa fi fost trecut reclamantul si nici dovada demersurilor efectuate pentru transformarea postului cu studii superioare ocupat de catre acesta in post cu studii medii, ambele situatii conditionate de un acord prealabil al salariatului in cauza.

Demersul paratului este astfel nelegal, intreaga constructie juridica in baza careia reclamantului i-a fost schimbata incadrarea in munca si salarizarea fiind lovita de nulitate absoluta.

Au fost considerente pentru care s-a dispus admiterea actiunii formulata de reclamant, anularea Deciziei nr. 429/01.07.2015 emisa unilateral de parata si, ca o consecinta a acestei anulari, a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei contestate.

D. fiind solutia pronuntata celelalte motive de nulitate invocate nu au mai fost analizate.

A fost obligat paratul sa plateasca reclamantului diferenta dintre drepturile salariale cuvenite conform incadrarii initiale si drepturile salariale efectiv incasate pe perioada 01.07.2015 si pana la emiterea efectiva a hotararii de fata.

Vazand si dispozitiile art. 453 Cod procedura civila a obligat paratul sa-i plateasca reclamantului 800 lei cheltuieli de judecata asa cum au fost dovedite cu actele depuse la dosar.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul I. de S. pentru C. in T. R. Bucuresti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului a aratat ca instanta de fond, in analizarea temeiniciei si legalitatii Deciziei nr. 429/01.07.2015, trebuia sa aiba in vedere ce anume a generat modificarea salariului de baza lunar brut al d-lui B. V. si functia in cadrul I. S. C. T. R. - I. Teritorial nr. 6, jud. M., cauza care a determinat aceasta modificare a functiei si a salariului de baza lunar brut al reclamantului.

A sustinut ca, tocmai acest aspect nu a fost analizat si motivat, instanta de fond limitandu-se doar la a analiza modificarea contractului de munca.

A aratat ca salariatii LS. C. T. R. au fost informati de catre Inspectorul de S. Sef, D-l Ing. D. S. si Serviciul Juridic, in legatura cu faptul ca:

In perioada 09.03.xxxxxxxxxxxxxxx15, auditorii publici externi din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei - Departamentul III au efectuat \"Auditul financiar asupra contului de executie bugetara pe anul 2014\" la I. de S. pentru C. in T. R., pentru perioada 2013 -2014.

In urma acestei misiuni de audit a fost incheiat Procesul verbal de constatare

intocmit cu ocazia Auditului financiar de executie incheiat de I. de S.

pentru C. in T. R. la 31.12.2014 si Raportul de Audit Financiar

asupra contului de executie a bugetului din venituri proprii incheiat pentru anul 2014

de ISCTR inregistrat sub nr. xxxxx din data de 15. 04. 2015.

Reinvedereaza astfel faptul ca ulterior comunicarii Raportului de Audit Financiar nr. xxxxx/15. 04. 2015, I. de S. pentru C. in T. R. a formulat obiectiuni, insa netinand cont de obiectiunile formulate, Curtea de Conturi a emis Decizia nr. 111/34/12. 05. 2015, decizie, impotriva careia, institutia a formulat contestatie in temeiul art. 204 si urmatoarele din H. G. nr. 155/2014, fiind solutionata prin emiterea incheierii nr. 111/43 din 23. 06. 2015.

Mentioneaza de asemenea apelantul ca I. S. C. T. R. a promovat cerere de suspendare, cerere prin care s-a solicitat suspendarea in baza art. 14 si 15 din Legea 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare a incheierii nr. 111/43/23. 06. 2015 si a deciziei Nr. 111/34/12. 05. 2015 - masurile dispuse la pct. 1. 9, 11. 15. 1 si II. 15. 2, ambele emise de Curtea de Conturi a Romaniei, fapt pentru care, pe rolul Curtii de Apel Bucuresti se afla in curs de solutionare dosarul nr. XXXXXXXXXXX cu termen de pronuntare la data de 01.03.2016.

Prin aceasta incheiere, Curtea de Conturi a Romaniei a mentinut punctul de vedere exprimat de Departamentul III, si anume ca stabilirea salariilor de baza ale personalului I. S. C. T. R. s-a facut cu nerespectarea gradelor si nivelului coeficientilor de ierarhizare prevazute de Anexa nr. VIII si cu incalcarea prevederilor art. 1 alin (2) si art. 37 din Legea 284/2010.

In atare situatie, avand in vedere faptul ca potrivit pct. 210 din H. G. nr. 155/2014 \"Executarea masurilor devine obligatorie de la data comunicarii incheierii formulate de comisia de solutionare a contestatiilor, prin care se respinge integral sau partial contestatia. Prin \"data comunicarii incheierii” se intelege data confirmarii de primire a acesteia, mentionata pe documentul de transmitere a incheierii\", institutia a pus in executare Decizia nr. 111/34/12. 05. 2015.

In acest sens, \"va informam in conformitate cu prevederile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 cu modificarile si completarile ulterioare, ca incepand cu data de 01.07.2015 urmeaza sa se emita decizii individuale prin care se va modifica unul dintre elementele prevazute la alin. (3) al art. 17, respectiv cel reglementat la Ut. k) salariul de baza. \"

Aceasta modificare a fost dispusa de Curtea de Conturi prin Decizia nr. III/34/12. 05. 2015, iar noile salarii au fost acordate in conformitate cu grila aprobata si intocmita potrivit prevederilor Anexei VIII la Legea nr. 284/2010.

Institutia subscrisa nu a facut altceva decat sa puna in aplicare DISPOZITIILE CURTII DE CONTURI A ROMANIEI, iar instantele care s-au pronuntat, in sens favorabil I. S. C. T. R., au venit in sprijinul sustinerilor noastre motivand ca salariul personalului platit din fonduri publice este stabilit intotdeauna unilateral de catre ordonatorul de credite in baza legii, iar in contractul semnat de parti este doar reluat cuantumul salariului astfel stabilit, iar nu ca urmare a unui acord al partilor.

Ordonatorul de credite determina legal salariul printr-o decizie proprie, iar angajatul nu poate decat sa accepte sau sa atace acea decizie, iar nu sa invoce nulitatea contractului de munca. In aceleasi conditii, orice reincadrare ulterioara si recalculare a salariului nu se va face ca urmare a unui acord intre parti, ci numai prin decizia ordonatorului de credite, supusa contestarii din partea angajatului nemultumit.

Totodata, mai subliniaza ca desi se mentioneaza si in contractul de munca al personalului platit din fonduri publice cuantumul salariului, am considerat ca aceasta mentiune nu reprezinta o clauza contractuala rezultata dintr-un acord al partilor, care sa fie supusa acelorasi conditii pentru a fi modificata astfel cum impune art. 41 Codul Muncii.

De asemenea, potrivit O. G. nr. 26/2011 publicata in Monitorul Oficial nr. 625/02.09.2011 si care a intrat in vigoare la data de 05.09.2011, I. de S. pentru C. in T. R. (I. S. C. T. R. ) a luat fiinta ca organism tehnic specializat in subordonarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii desemnat sa asigure inspectia si controlul respectarii reglementarilor interne si internationale in domeniul transportului rutier.

Apelantul solicita sa se retina ca salarizarea personalului I. S. C. T. R. se face conform reglementarilor in vigoare potrivit dispozitiilor art. 5 alin. 2 din O. G. nr. 26/2011 chiar daca finantarea institutiei se face din venituri proprii, in temeiul art. 3 din acelasi act normativ, astfel incat salarizarea nu este supusa negocierii.

Conform art. 162 alin. 3 din Codul Muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege. Rezulta din aceste norme ca drepturile salariate ale personalului din autoritatile si institutiile publice nu pot fi decat cele prevazute de lege, nu pot fi negociate clauzele contractuale referitoare la cuantumul drepturilor cuvenite, motiv pentru care salariul reclamantului este stabilit prin deciziile de incadrare sau de modificare, emise in baza unui act administrativ.

In acest context, in ce priveste Legea Cadru nr. 284/2010, aceasta are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului (art. 1 din aceasta lege).

Ori, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 69/2010 a responsabilitatii fiscal bugetare, bugetul consolidat se compune si din bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii.

Asadar, din coroborarea dispozitiilor legale mai sus aratate rezulta ca, legea cadru a salarizarii se aplica si institutiilor publice finantate integral din venituri proprii, situatie in care se incadreaza si I. S. C. T. R.

Cat priveste grila de salarizare care trebuia aplicata personalului angajat al I. S. C. T. R. . inclusiv reclamantului, reinvedereaza urmatoarele prevederi legale:

Potrivit art. 1 alin 2 din Legea nr. 284/2010, incepand cu data intrarii in vizoare a cestei legi, drepturile salariale ale personalului prevazut la alin. 1 sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute in prezenta lege, legiuitorul accentuand caracterul imperativ si obligatoriu al acestor dispozitii legale atunci cand la art. 38 din lege a stipulat ca incalcarea dispozitiilor prezentei legi privind stabilirea salariului de baza individual atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara materiala sau penala a persoanelor vinovate, potrivit legii.

In contextul acestor reglementari imperative, potrivit art. 10 alin. 4 din Legea nr. 284/2010, la data intrarii in vigoare a legii, valoarea de referinta, ce trebuie folosita in stabilirea drepturilor salariale individuale este de 600 lei si nu 700 lei - valoare de referinta folosita, in stabilirea drepturilor salariale individuale, de catre Serviciul Resurse Umane, respectiv I. S. C. T. R.

Apoi art. 14 din aceeasi lege stabileste ca, diferentierea salariilor de baza se realizeaza prin utilizarea unor coeficienti de ierarhizare cuprinsi in intervalul 1,00 pentru functia cu cea mai mica responsabilitate si 15,00 pentru functia cu cea mai mare responsabilitate in stat.

La fel si art. 4 alin 1 din Legea nr. 285/2010, aplicabila anului 2011, stipuleaza ca valoarea de referinta este de 600 lei, cat si art. 1 alin 1 din Legea nr. 283/2011 care stipuleaza ca in anul 2012 brutul salariilor de baza se mentine la acelasi nivel cu cel acordat personalului platit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011.

De altfel, prevederea cu privire la valoarea de referinta egala cu 600 lei a fost prevazuta in fiecare an prin acte normative anuale de salarizare a personalului platit din fondurile publice, inclusiv in anul 2015 (art. 4 alin 1 din O. U. G. nr. 83/2014).

Apoi alin. 3 al art. 4 din Legea nr. 285/2010 stipuleaza ca personalul platit din fonduri publice se reincadreaza incepand cu 1 ianuarie 2011 pe clase de salarizare, pe unele functii, gradatii si grade prevazute in legea cadru, in raport cu functia, vechimea, gradul si treapta avute de persoana reincadrata la 31 decembrie 2010.

Aceste ultime prevederi legale coroborate cu prevederile legilor anuale de salarizare incepand cu anul 2012 potrivit cu care personalul din autoritatile si institutiile publice finantate integra: din venituri proprii aflate in subordinea, sub autoritatea, in coordonarea ministerelor, ale caror contracte de munca isi inceteaza valabilitatea in anul 2012 (2013, 2014, 2015), salariile se stabilesc potrivit anexei VIII din Legea nr. 284/2010, fapt ce duce la concluzia ca pentru reclamant salariul trebuia stabilit potrivit celor cuprinse in anexa nr. VIII din Legea Cadru, la valoarea de referinta de 600 lei si nu la valoarea de 700 lei.

Aceasta anexa se refera in mod explicit la salarizarea personalului din institutii publice finantate din venituri proprii (situatie in care se afla parata) iar dezideratul cuprins in dispozitiile art. 162 alin. 3 din Codul Muncii potrivit cu care sistemul de salarizare a personalului din autoritatile sau institutiile publice se stabileste prin lege nu poate fi atins decat respectand legea.

In cauza nu-si gasesc aplicarea dispozitiile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 284/2010 care reglementeaza posibilitatea salarizarii personalului incadrat in functii specifice prin asimilare, pentru ca in ceea ce il priveste pe reclamant nu suntem in prezenta unor functii specifice care nu sunt prevazute in lege, ci dimpotriva asa cum aratam mai sus, Anexa VIII din Legea 284/2010 se refera tocmai la personalul din institutiile publice finantate integral din venituri propriu situatie in care se afla I. S. C. T. R., parata in prezenta cauza, si fata de care aceasta anexa trebuie aplicata personalului angajat al acestei institutii.

Asa cum se prevede la art. 138 alin. 3 din Legea nr. 62/2011 \"drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege in limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor si nu pot fi modificate prin contracte colective de munca\".

Prin urmare, in cazul institutiei parate - I. S. C. T. R., drepturile salariale nu pot fi stabilite decat in limitele prevazute de lege, dispozitiile legale neputand fi eludate prin conventiile partilor.

Reclamantul - intimat a fost incadrat potrivit legii, pe clase de salarizare, functii si grad, prevazute in legea cadru, in raport cu functia, vechimea, gradul si treapta avute anterior incadrarii si nu era necesara acordul acesteia in ce priveste salarizarea.

Apelantul arata de asemenea ca nu a existat o negociere individuala a salariului reclamantului.

Asadar, prin deciziile contestate nu au fost incalcate prevederile art. 41 din Codul Muncii, neaflandu-ne in situatia unei modificari unilaterale a contractelor individuale de munca.

In aceste conditii, invedereaza instantei, ca in prezenta cauza nu se poate vorbi despre o modificare unilaterala a contractului individual de munca in conditiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 cu modificarile si completarile ulterioare ci de punere in executare a DECIZIEI Nr. III/34/12. 05. 2015 a CURTII DE CONTURI A ROMANIEI, prin care s-a dispus, la pct. 1. 9, \"Stabilirea grilei de salarizare si incadrarea personalului conform reglementarilor legale in vigoare\", angajatorii neavand la indemana un alt instrument pentru alinierea salariilor personalului cu dispozitiile Anexei VIII la Legea 284/2010.

In aplicarea principiului consensualismului care guverneaza contractele de munca de genul celui dedus judecatii, negocierea unor clauze este obligatorie dar numai in ce priveste anumite drepturi conexe care deriva din salariul de incadrare, cum ar fi sporuri, premii etc.

Pe cale de consecinta, Raportul de audit al CURTII DE CONTURI A ROMANIEI nu a reliefat altceva decat nelegalitatea incadrarii personalului de specialitate asa cum prevede Anexa nr. VIII din Legea 284/2010.

Invedereaza apelantul ca, intreg personalul I. S. C. T. R. a fost incadrat pe noua grila elaborata in conformitate cu Anexa VIII la Legea 284/2010, iar operatiunea de incadrare nu se putea realiza decat prin emiterea deciziei si a actului aditional la contractul individual de munca.

Conform celor aratate prin intampinare, I. S. C. T. R. a procedat la modificarea salariilor de baza brute lunare in temeiul punctului 1. 9 din DECIZIA Nr. 111/34/12. 05. 2015 emisa de CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI si in temeiul incheierii nr. 111/43/23. 06. 2015, emisa de CURTE DE CONTURI A ROMANIEI, prin care s-a dispus in sarcina I. S. C. T. R. stabilirea grilei de salarizare in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, respectiv Anexa nr. VIII din Legea nr. 284/2010 cu modificarile si completarile ulterioare.

Referitor la modificarea functiei reclamantului - intimat I. de S. pentru C. in T. R. - I. S. C. T. R., a pus in executare masurile prevazute in DECIZIA Nr. 111/34/12. 05. 2015 A CURTII DE CONTURI A ROMANIEI, in conformitate cu Dispozitiile pct. 210 din H. G. NR. 155/2014.

S-a constatat, prin DECIZIA Nr. 111/34/12. 05. 2015 emisa de CURTEA de CONTURI a ROMANIEI, ca stabilirea salariilor de baza s-a efectuat de catre I. S. C. T. R. cu nerespectarea gradelor si nivelul coeficientilor de ierarhizare prevazute de Anexa nr. VIII, precum si cu incalcarea prevederilor art. 1 alin (2) si art. 37 din Legea 284/2010.

In conformitate cu dispozitiile pct. 210 din H. G. NR. 155/2014, executarea masurilor prevazute in decizia Nr. III/34/12. 05. 2015 sunt obligatorii, iar ISCTR este in imposibilitate de a dispune revocarea deciziei contestate.

Printr-un simplu calcul matematic, arata instantei faptul ca prin raportare la numarul salariatilor, respectiv 388 de salariati, institutia noastra are calitate procesuala in aproximativ 400 de litigii.

La acestea se adauga dosare avand ca obiect ordonanta presedintiala si cele prin :z:z angajatii solicita plata unor sporuri, dosarele respective fiind instrumentate de un singur consilier juridic.

Totodata, dorim sa supunem atentiei Onoratei Instante faptul ca, datorita practicii judecatoresti neunitare, la nivelul institutiei noastre s-a creat o discriminare intre salariatii care ocupa acelasi post, indeplinesc aceleasi atributii, discriminare care rezulta din salarizare.

P. aceeasi munca prestata, unii vor fi remunerati cu un salariu mai mare, cum este cazul reclamantilor de la Satu M. si V., in timp ce colegii lor de la Suceava, B., V., B., G., C., Ialomita, Calarasi, D., Gorj, C. S., Hunedoara, A., Maramures, Cluj, B., Bucuresti, etc. vor primi un salariu diminuat.

Solicita admiterea apelului.

In drept a invocat dispozitiile art. 466 Cod procedura civila.

Curtea, analizand sentinta prin prisma criticilor invocate in apel, a apararilor formulate, a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, constata ca apelul este fondat si il va admite pentru urmatoarele considerente:

Referitor la primul motiv de apel, se retine ca potrivit O. G. nr. 26/2011 publicata in monitorul Oficial nr. 625/02.09.2011 si care a intrat in vigoare la data de 05.09.2011, I. de S. pentru C. in T. R. (I. S. C. T. R. ) a luat fiinta ca organism tehnic specializat in subordonarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii desemnat sa asigure inspectia si controlul respectarii reglementarilor interne si internationale in domeniul transportului rutier.

In conformitate cu art. 3 din acelasi act normativ, I. S. C. T. R. este finantat din venituri proprii.

Or, Legea Cadru nr. 284/2010 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului (art. 1 din aceasta lege).

Potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 69/2010, bugetul consolidat se compune si din bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii.

Prin urmare, din interpretarea coroborata a acestor dispozitii legale, se concluzioneaza ca legea cadru a salarizarii se aplica si institutiilor publice finantate integral din venituri proprii, situatie in care se incadreaza si I. S. C. T. R.

Referitor la modul de stabilire a salariului, potrivit disp. art. 17 alin. 3 lit. k, salariul de baza, precum si alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, reprezinta in sensul legii, un element legat de care exista obligatia angajatorului de informare a salariatului.

In aceeasi ordine de idei, in conformitate cu disp. art. 17 alin. 5 teza I Codul muncii, orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. 3 in timpul executarii contractului individual de munca, impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii.

Exista insa o exceptie de la aceasta regula, respectiv situatia in care, o asemenea modificare este prevazuta expres de lege, asa cum corect a retinut si prima instanta, in conditiile art. 17 alin. 5 teza finala Codul muncii.

Pe de alta parte, in speta, unitatea a intocmit totusi act aditional la CIM, iar imprejurarea ca angajatul reclamant a refuzat semnarea acestui act aditional la CIM, nu conduce la concluzia unei eventuale incalcari a disp. art. 17 alin. 5 teza I Codul muncii, ca formalitate si, cu atat mai putin la ineficacitatea deciziei angajatorului de modificare a salariului, cata vreme noul salariu, fie si mai mic, a fost stabilit in baza legii.

Curtea retine ca refuzul apelantului reclamant de a semna actul aditional la CIM este motivat prin aceea ca angajatorul ar fi procedat la o modificare unilaterala a CIM, respectiv a unui element esential al CIM - salariul, nepermisa de lege, deci nelegala.

Or, in aceasta privinta, instanta de apel constata ca aceste sustineri sunt neintemeiate si ca analiza facuta in prima instanta este corecta, dispozitiile legale incidente fiind corect interpretate si aplicate in cauza .

Este adevarat ca, in conformitate cu disp. art. 41 alin. 1 Codul muncii, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor si ca modificarea CIM se refera si la salariu, ca element esential al CIM, prev. de art. 41 alin. 3 lit. e, alaturi de alte elemente, cum ar fi locul muncii si felul muncii, ori durata contractului.

Curtea retine insa ca in cauza nu a avut loc o modificare unilaterala a salariului ca element esential al CIM, in sensul legii, cata vreme salariul in acest caz nu poate fi stabilit prin acordul partilor, ci prin lege.

Cata vreme salariul este stabilit prin lege, este exclus acordul partilor care presupune o negociere asupra acestui element, respectiv o exprimare a vointelor partilor contractante.

Deci, cata vreme salariul este stabilit prin vointa legiuitorului, iar nu prin vointa angajatului si angajatorului, un eventual acord in aceasta privinta al celor doua parti contractante ar putea sa se rezume doar la acordul de a respecta si aplica legea ca atare.

Prin urmare, decizia angajatorului de a stabili un alt cuantum al salariului reclamantului angajat, nu reprezinta o manifestare a propriei vointe, care ar putea in anumite circumstante sa fie apreciata ca subiectiva, discretionara si abuziva, ci reprezinta rezultatul indeplinirii unei obligatii legale, obiective.

Astfel, ca regula, este adevarat ca salariul individual se stabileste prin negociere individuala intre angajator si salariat, in conditiile art. 162 alin. 2 Codul muncii, iar nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de munca aplicabile, in baza alin. 1.

Dar, exista si o situatie de exceptie de la regula, respectiv cea reglementata de art. 162 alin. 3 Codul muncii, potrivit caruia, sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale, se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.

Din interpretarea per a contrario a acestor dispozitii legale, rezulta ca salariul personalului din aceste unitati, nu se stabileste prin negociere intre angajator si salariat, deci este exclus acordul acestora, atat la stabilire, cat si la modificare.

De asemenea, in situatia salariatilor din unitatile prevazute de art. 162 alin. 3 Codul muncii, negocierea salariilor este posibila, fiind marginita la acele situatii in care legea speciala stabileste limitele maxime si minime ale drepturilor salariale.

Mai mult, asa cum corect a subliniat si prima instanta, in ipoteza in care, in contractele colective sau in contractele individuale de munca incheiate cu salariatii din unitatile prevazute la art. 162 alin. 3 Codul muncii, sunt prevazute drepturi salariale mai mici sau mai mari decat cele prevazute de lege, devine incidenta prevederea continuta de art. 57 alin. 4 Codul Muncii, potrivit careia \"in situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi pentru salariati care contravin unor norme legale imperative, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale aplicabile”

Cu alte cuvinte, emiterea unei decizii de catre angajator, intocmirea si semnarea unui act aditional la CIM, reprezinta formalitati, acestea neavand un caracter constitutiv de drepturi, cata vreme izvorul dreptului este in lege.

P. toate aceste motive, Curtea concluzioneaza in sensul ca, in speta decizia angajatorului de a stabili un alt cuantum al salariului, fie si mai mic, nu reprezinta o modificare unilaterala a CIM, raportat la disp. art. 41 alin. 1 si 2 Codul muncii, avand in vedere ca salariul in cazul de fata nu poate fi stabilit prin acordul partilor, nefiind necesar acordul acestora nici in cazul modificarii lui, astfel ca si orice discutie in acest context, despre culpa vreunei parti contractante, este exclusa.

In final, instanta de apel retine ca apelantul reclamant nu a sustinut existenta unei gresite incadrari, in ceea ce priveste functia, clasa si gradatia, raportat la grila de salarizare prevazuta de Anexa VIII la Legea 284/2010 – asa cum au fost stabilite prin decizia nr. 503/01.07.2015, nesustinand nici aplicarea unei alte valori de referinta ( respectiv cea de 600 lei), decat cea prevazuta de lege.

In aceste conditii, instante de apel apreciaza ca un este investita cu o cerere, respectiv cu critici privind corectitudinea noii incadrari, neurmand a fi facuta o analiza distincta in acest sens.

Avand in vedere aceste considerente, Curtea va admite apelul, va schimba sentinta in sensul ca va respinge contestatia.

 

P. ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

Admite apelul declarat de apelantul parat I. de S. pentru C. in T. R. cu sediul in Bucuresti, . 38, sector 1, impotriva sentintei civile nr. 121/12. 02. 2016, pronuntata de Tribunalul M. in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimat B. V. – CNP xxxxxxxxxxxxxx, domiciliat in Orsova,,  jud. M. avand ca obiect contestatie decizie modificare unilaterala contract de munca.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat