Continutul obligatoriu al deciziei de sanctionare disciplinara. Indicarea generica in decizie a dispozitiilor incalcate de catre salariat

Hotararea nr. 341 din data de 31.03.2016, Pronuntata de Curtea de Apel Iasi

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului
Obligatia acordarii de zile consecutive de repaus saptamanal. Unitatea lucreaza in mod continuu 6 zile pe saptamana
Compensare prin ore libere platite a orelor suplimentare. Mod de calcul
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Acordarea ajutorului de somaj

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi la data de 13.09.2014 contestatorul L. V. a formulat contestatie impotriva Hotararii nr. 61/12.08.2014 de sanctionare disciplinara emisa de intimata I. i, solicitand anularea acesteia.

In motivarea contestatiei, contestatorul a aratat ca invoca nulitatea Hotararii nr. 61 din data de 12.08.2014 pentru nerespectarea conditiilor impuse de art. 252 alin. 2 Codul muncii.

Potrivit art. 252 lit. b, legiuitorul a impus, sub sanctiunea nulitatii absolute, mentionarea in cuprinsul deciziei de sanctionare a \"prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca, sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat\".

Parata s-a limitat la mentionarea formala ca \"fapta savarsita de catre salariat constituie incalcari ale obligatiilor prevazute in actul constitutiv al societatii, a contractului individual de munca, a fisei postului, si a regulamentului de ordine interioara\", fara a indica in mod expres care sunt obligatiile inculcate de catre subsemnat si cuprinse in actele sus mentionate.

In absenta acestor precizari, nu isi poate formula aparari si nici instanta nu poate aprecia cu privire la temeinicia sanctiunii aplicate.

Abaterile imputate sunt descrise generic si nu sunt precizate in timp, cu indicarea datei la care au fost savarsite, fiind in imposibilitatea de a stabili daca sanctiunea a fost aplicata in interiorul termenului legal de 6 luni stabilit prin dispozitiile art. 252 al. 1.

Contestatorul mai intelege sa invoce nulitatea Hotararii nr. 61/12.08.2014 motivat de neefectuarea cercetarii disciplinare prealabile, in temeiul art. 251 Codul muncii. Reclamantul arata ca nu a fost informat cu privire la faptul ca impotriva lui se desfasoara o cercetare disciplinara si nici cu privire la abaterile care ii sunt imputate.

Cu privire la abaterile descrise in mod generic in cuprinsul Hotararii contestate, contestatorul precizeaza faptul ca acestea sunt nereale, neexistand argumente obiective pentru a se retine in sarcina sa o proasta gestionare a activitatii societatii, atat in calitatea de director salariat, cat si in cea de administrator statutar.

Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei, aratand ca ca in cuprinsul hotararii de sanctionare la art. 4 se prevad in drept normele incalcate, contestatorul interpretand gresit prevederile legiuitorului in sensul ca ar trebui indicate si textual.

Asadar hotararea nr. 61 din 12 august 2014 respecta toate conditiile de forma sau fond prevazute de art. 252 alin. 2 din Codul muncii continand toate elementele obligatorii.

De asemeni solicita sa fie inlaturate si sustinerile contestatorului cu privire la faptul ca nu a fost convocat ca nefiind adevarate am aratat mai sus ca a fost convocat potrivit dispozitiilor art. 251 din Codul Muncii prin adresa nr. 750 din 7 august 2014 si semneaza de faptul ca a luat la cunostinta.

In literatura de specialitate s-a stabilit ca in legislatia muncii nu exista o definitie a raspunderii disciplinare, se accepta unanim ca raspunderea disciplinara intervine atunci un salariat savarseste cu vinovatie o abatere.

Incheierea contractului de munca are ca efect si subordonarea ierarhica ca o conditie esentiala a organizarii si eficientizarii muncii. Sanctionarea cu reducerea salariului de baza pentru o perioada de o luna cu 10% nu este disproportionata in raport cu faptele pe care contestatorul le-a savarsit si nici in raport de gravitatea lor mai ales ca acesta mai fusese sanctionat anterior cu avertisment.

Cu privire la borderourile de achizitie prin care practic isi justifica lipsa solicita instantei sa observe ca acestea sunt intocmite si semnate de reclamant si nu sunt sustinute de vreo dispozitie de deplasare. Cu siguranta acestea au fost \"produse\" de acesta avand aceasta posibilitate.

Prin sentinta civila nr. 203/28. 01. 2015 Tribunalul Iasi admite exceptia nulitatii absolute invocata de contestator si, in consecinta:

Admite contestatia formulata de contestatorul L. V. in contradictoriu cu intimata si constata nulitatea absoluta a Hotararii nr. 61/12.08.2014, emisa de intimata.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

In conformitate cu dispozitiile art. 252 alin. 2 din Codul Muncii “Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;

d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;

e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;

f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata. ”

Tribunalul constata nulitatea deciziei de sanctionare contestate, raportat la dispozitiile art. 252 alin. 2 Codul Muncii, pe considerentul neinserarii in cuprinsul deciziei a prevederilor din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat.

Totodata, in decizia de sanctionare contestata nu au fost prevazute explicit reglementarile de natura normativa ori conventionala incalcate in domeniul muncii, in concret, dispozitiile din Regulamentul Intern al recurentei, din statutul personal, contractul colectiv de munca ce au fost incalcate.

Indicarea generica a actului constitutiv al societatii, a contractului individual de munca, a fisei postului si a regulamentului de ordine interioara, fara aratarea concreta a dispozitiilor din aceste acte incalcate de salariat nu satisface cerintele legii.

Avand in vedere ca aceste reglementari nu au fost indicate explicit in motivarea in drept a aplicarii sanctiunii disciplinare contestatorului, decizia de contestare este nula pentru acest aspect.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel . Iasi, solicitand admiterea apelului, rejudecarea cauzei si schimbarea in totalitate a Sentintei civile nr. 203 pronuntata in data de 28. 01. 2015 de Tribunalul Iasi, in sensul respingerii exceptiei nulitatii absolute a Hotararii nr. 61/12.08.2014 si, pe cale de consecinta, respingerea contestatiei formulate de dl. L. V. L.

In motivarea apelului, s-a aratat ca prin contestatia formulata impotriva Hotararii nr. 61 din data de 12.08.2014, de sanctionare disciplinara a contestatorului incadrat in functia de administrator / director al subscrisei, s-a invocat exceptia nulitatii absolute a acestei hotarari, motivat de imprejurarea ca nu au fost indeplinite dispozitiile art. 252 alin. (2) lit. b) din Codul Muncii, respectiv nu s-au precizat in cuprinsul hotararii de sanctionare prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca ce au fost incalcate de salariat, dar si motivat de imprejurarea ca nu a fost efectuata cercetarea disciplinara prealabila, conform disp. art. 251 din Codul Muncii.

S-a aratat ca instanta de judecata s-a pronuntat asupra a ceea ce nu s-a cerut. Considerentele hotararii se intemeiaza pe motive straine de natura pricinii, care nu au fost invocate de nici o parte.

S-a invocat nulitatea absoluta a sentintei apelate pentru nerespectarea principiului contradictorialitatii.

In considerentele sentintei pronuntate, instanta de judecata retine ca avand in vedere ca nu a fost indicat in mod explicit temeiul de drept al aplicarii sanctiunii disciplinare, urmeaza a admite exceptia nulitatii si a admite contestatia formulata impotriva hotararii de sanctionare disciplinara.

Or, asa cum rezulta din interpretarea art. 252 alin. (2) din Codul Muncii, motivul de nulitate prevazut de litera b) este diferit de motivul de nulitate prevazut de litera d).

In cazul concret, instanta de judecata si-a intemeiat considerentele pe dispozitiile art. 252 alin. (2) litera d) din Codul Muncii, respectiv neindicarea expresa a temeiului juridic in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica, desi acest motiv de nulitate nu a fost invocat sau pus in discutie.

Potrivit disp. art. 14 alin. (5) C. procedura civ., \"Instanta este obligata, in orice proces, sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate. \",iar, potrivit disp. art. 14 alin. (6) C. procedura civ., \"Instanta de judecata isi va intemeia hotararea numai pe motive de fapt si de drept, pe explicatii sau pe mijloace de proba care au fost supuse in prealabil, dezbaterii contradictorii\"

S-a apreciat ca prin admiterea exceptiei nulitatii hotararii de sanctionare disciplinara motivat de imprejurarea ca nu a fost indicat temeiul de drept al aplicarii sanctiunii,  disp. art. 252 alin. (2) litera D) din Codul Muncii, motiv care nu a fost invocat de catre parti si nici nu a fost pus in discutia contradictorie a acestora, prima instanta a incalcat principiul contradictorialitatii.

Art. 252 alin. (2) din Codul Muncii reglementeaza situatiile in care se poate solicita anularea unei hotarari de sanctionare disciplinara, iar motivul prevazut de litera B) - invocat de contestator, nu poate fi confundat cu motivul de nulitate prevazut de litera D). De altfel, potrivit art. 7 din cuprinsul hotararii de sanctionare disciplinara nr. 61 din 12.08.2014 s-au indicat ca temei de drept al sanctionarii contestatorului art. 248 alin. (1) litera c) din Codul Muncii si disp. art. 247-252 din Codul Muncii.

S-a invocat netemeinicia hotararii, intrucat admiterea exceptiei nulitatii absolute a hotararii de sanctionare disiciplinara este nejustificata si nemotivata.

Potrivit disp. art. 252 alin. (2) litera b) din Codul Muncii, reprezinta motiv de nulitate al deciziei de sanctionare disciplinara neprecizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat.

Ratiunea instituirii acestei reglementari a fost de a respecta dreptul la aparare, lato sensu al contestatorului si de a-i permite acestuia sa poata efectua aparari, dar si pentru a-i permite instantei de judecata sa poata verifica legalitatea masurii.

In cazul concret modalitatea in care a fost redactata hotararea de sanctionare disciplinara contestata permite, pe de o parte, contestatorului sa isi exercite dreptul la aparare si pe de alta parte, instantei de judecata sa verifice legalitatea masurilor disciplinare aplicate, societatea mentionand in cuprinsul hotararii contestate ca salariatul a incalcat prevederile prevazute de contractul individual de munca, de actul constitutiv al societatii, de fisa postului, descriind abaterile constatate in mod corespunzator si indicand temeiul de drept al sanctionarii.

Intimatul L. V. L. nu a depus intampinare.

Analizand actele si lucrarile dosarului, raportat la motivele invocate in calea de atac exercitata, Curtea apreciaza apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:

Prin calea de atac exercitata s-a solicitat, prioritar, constatarea nulitatii sentintei pronuntate, aceasta fiind data cu incalcarea principiilor contradictorialitatii si a respectarii dreptului la aparare, in conditiile in care nesocotirea, in procedura angajarii raspunderii disciplinare, a dispozitiilor art. 252 lit. d Codul muncii, nu a facut obiectul investirii instantei si nici a dezbaterilor publice din sedinta din 28. 01. 2015.

Or, sustinerea apelantei nu are suport in raport de considerentele concrete ale solutiei pronuntate. Asa cum s-a expus anterior, prin redarea sentintei apelate, prima instanta si-a intemeiat solutia exclusiv pe argumentul incalcarii de catre apelanta a dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. b Codul muncii, respectiv pe considerentul \"neinserarii in cuprinsul deciziei a prevederilor din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat. ” In acest sens, motivul de nulitate al deciziei sanctionatorii prevazut de art. 252 alin. 2 lit. d Codul muncii nu a fost antamat de prima instanta, apelul, sub acest aspect fiind lipsit de fundament.

In ceea ce priveste aspectele de netemeinicie sustinute prin calea de atac exercitata, acestea tind la salvgradarea hotararii nr. 61 din data de 12.08.2014 prin invocarea lipsei unei vatamari reale a intereselor contestatorului in conditiile incalcarii prevederilor art. 252 alin. 2 lit. b Codul muncii, in procedura de sanctionare disciplinara .

Fata de apararile apelantei Curtea retine ca in sens legal, decizia de sanctionare disciplinara este un act formal, iar continutul acesteia este impus prin norme imperative, sub sanctiunea nulitatii. In acest sens, lipsurile deciziei nu pot fi complinite, intrucat actul sanctionator are caracter unitar si continut prescris obligatoriu. Este real ca legea stabileste doar mentiunile obligatorii ale deciziei de sanctionare disciplinara, fara a preciza continutul acestora, insa daca s-ar retine ca suficienta modalitatea apelantei de a intocmi decizia, s-ar incalca insasi ratiunea legii privitoare la obligativitatea cuprinsului actului de sanctionare. Astfel apelanta s-a limitat in cuprinsul hotararii de a realiza o enumerare generica si neindividualizata, lipsita practic de continut concret, stipuland la art. 4 : \" fapta savarsita de catre salariata constituie incalcari ale obligatiilor prevazute in actul constitutiv al societatii, a contractului individual de munca, a fisei postului si a regulamentului de ordine interioara”. Lipsa expunerii clare, directe si precise a normativului intern incalcat lipseste in mod efectiv contestatorul de exercitiul dreptului la aparare. Mai mult, in cazul nulitatii exprese, legea prezuma in mod absolut existenta vatamarii intereselor beneficiarului prezumtiei, astfel incat acesta nu trebuie sa dovedeasca existenta vatamarii, ci exclusiv neobservarea formelor legale imperative. In acest sens, art. 252 alin. 2 C Muncii este imperativ, iar incalcarea prevederilor sale atrage direct si indubitabil sanctiunea nulitatii absolute.

In consecinta, pentru considerentele expuse, in mod corect a retinut prima instanta ca nu au fost respectate dispozitiile art. 252 alin. 2 lit. b Codul muncii, intervenind sanctiunea nulitatii absolute a deciziei de sanctionare disciplinara.

Pentru aceste motive, se va respinge apelul declarat de Iasi impotriva sentintei civile nr. 203/28. 01. 2015 a Tribunalului Iasi, sentinta care va fi pastrata.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge apelul declarat de Iasi impotriva sentintei civile nr. 203/28. 01. 2015 a Tribunalului Iasi, sentinta pe care o pastreaza.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat