Raspunderea patrimoniala a salariatului ca urmare a pagubelor cauzate angajatorului. Necesitatea dovedirii prejudiciului

Hotararea nr. 534 din data de 30.06.2016, Pronuntata de Tribunalul Arad

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Concediere pe motivul desfiintarii postului. Conditii de reangajare sau blocare post
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului
Compensare prin ore libere platite a orelor suplimentare. Mod de calcul

Constata ca prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 27 aprilie 2016, scutita de taxa de timbru, reclamantul D. D. D. CNP xxxxxxxxxxxxx, a chemat in judecata pe parata,  solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate nulitatea partiala a Deciziei nr. 1254/21.12.2015 si sa dispuna anularea dispozitiilor prevazute de art. 2 din Decizia nr. 1254/21.12.2015.

In motivarea actiunii se arata ca reclamantul a fost angajatul in perioada 2005-2015.

In perioada 2010-2015 reclamantul a avut functia de agent vanzari. La data de 19.12.2015, avand in vedere ca isi gasise un loc de munca in strainatate, reclamantul si-a inregistrat demisia cu numarul 1128.

Acesta s-a prezentat la serviciu in perioada preavizului de 20 de zile, dupa care a plecat la munca in Germania.

Intors in tara pentru a-si face revizia tehnica la masina, reclamantul a apelat la societatea unde a fost angajat, respectiv .

Intalnindu-se cu fostii colegi, i-a fost inmanata sub semnatura, la data de 25.03.2016 decizia nr. 1254/21.12.2015.

Reclamantul arata ca, parata a inteles sa-i comunice acestuia aceasta decizie dupa 3 luni de la adoptarea ei.

Aceasta decizie, la art. 1 aproba demisia depusa la data de 19.11.2015, iar la art. 2 imputa reclamantului suma de 48. 685 lei plus TVA suma reprezentand contravaloarea unui autovehicul inchiriat de catre parata unor terti in programul Rent a car la data de 07. 04. 2014 si disparut.

Parata afirma ca domnul D. D., aflat in exercitarea atributiunilor de serviciu nu a respectat procedurile interne ale departamentului Rent-a Car .

Parata face referire la un fapt petrecut cu mai mult de un an si jumatate inainte de depunerea demisiei de catre reclamat.

Parata nu a efectuat nicio cercetare disciplinara cu privire la fapta invocata.

Din punctul de vedere al reclamantului, asa cum este redactat articolul 2 din decizia 1254/21.12.2015 parata a emis o decizie de imputare.

Atata timp cat parata a considerat ca nu se afla in prezenta raspunderii disciplinare conform art. 247 alin. (2) din Codul muncii care stabileste ca abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca, reclamantul apreciaza ca aceasta imputare este nelegala si netemeinica.

Pentru ca salariatul sa poata fi tras la raspundere disciplinara este necesar ca actiunea sau inactiunea prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sa fie savarsita cu vinovatie.

Vinovatia salariatului va fi stabilita in cursul cercetarii disciplinare prealabile pe care angajatorul are obligatia sa o dispuna in conformitate cu prevederile art. 251 din Codul muncii potrivit caruia, sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a) (avertismentul scris), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii privire la acesta.

Reclamantul, arata ca, in fapt, parata nu a efectuat o cercetare disciplinara in conditiile legii, in speta nu s-a stabilit vinovatia reclamantului legata de fapta acestuia de a inchiria un autovehicul marca BMW unor cetateni italieni, care nu 1-au mai restituit.

In ceea ce priveste existenta raspunderii patrimoniale, potrivit art. 270 al. 1 CM, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Or, eventualele pretentii pe care le are parata nu pot fi formulate printr-o decizie interna.

Reclamantul solicita sa se constate ca art. 2 din decizia nr. 1254/21.12.2015 este lovit de nulitate absoluta deoarece a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor imperative ale Legii nr. 53/2003 care, in Cap. III \"Raspunderea patrimoniala\", nu prevede emiterea de catre angajator a deciziei de imputare a pagubelor materiale produse de salariati din vina si in legatura cu munca lor.

In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile L53/2003, art. 247 si urm art. 270 si urmatoarele.

Parata depus intampinare (filele 13-15) prin care solicita: respingerea contestatiei ca fiind nefondata si inadmisibila, sa se constate legalitatea si temeinicia Deciziei nr. 1254 din 21.12.2015 rap. la dispozitiile art. 81 alin. 1 din Codul muncii si la Legea nr. 31 din 1990 privind societatile comerciale; respingerea cererii de probatiune prin incuviintarea probei cu inscrisuri, martori si interogatoriul paratei; cu cheltuieli de judecata conform art. 451 si urm Cod procedura civila.

In motivarea intampinarii se arata ca, prin actiunea formulata, reclamantul solicita sa se constate nulitatea partiala a Deciziei contestate si sa se anuleze dispozitiile prevazute la art. 2, considerandu-se in mod nereal printr-o eroare de apreciere ca \"Din punctul nostru de vedere, asa cum este redactat Art. 2 din Decizia 1254/21.12.2015, parata a emis o Decizie de imputare\", invocand in drept Legea 53/2003, art. 247 si urm., art. 270 si urm. .

Prin motivele invocate atat in fapt, cat si in drept se refera la conditiile raspunderii disciplinare, ori prin Decizia contestata angajatorul nu a aplicat sanctiuni referitoare la vreo abatere disciplinara si nici nu s-a emis in conformitate cu dispozitiile art. 252 din Codul muncii, de natura sa i se afecteze vreun drept subiectiv, material sau moral.

Parata invoca exceptia lipsei de interes a contestatorului in promovarea prezentei actiuni.

Potrivit dispozitiilor art. 32, al. 1 din NCPC orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul acesteia: \"d) justifica un interes\", iar conform art. 33, al. 1 din NCPC interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual. Cu toate acestea, chiar daca interesul nu este nascut si actual se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.

Parata apreciaza ca in prezenta cauza, reclamantul nu dovedeste niciun interes actual si nascut, care sa justifice constatarea nulitatii partiale a Deciziei nr. 1254 din 21.12.2015, nefacand dovada incalcarii dreptului sau de catre angajator pentru ca sa-l cheme in judecata, deoarece la art. 2 din Decizie i se pune doar in vedere angajatului sa achite suma de 48. 685 lei plus TVA reprezentand valoarea unui autovehicul disparut din patrimoniul angajatorului printr-o fapta ilicita savarsita de catre angajatul al carui Contract individual de munca inceteaza in temeiul art. 81, al. 1 din Codul muncii prin manifestarea intentiei salariatului de a demisiona.

Parata invoca lipsa scopului urmarit de catre reclamant in promovarea contestatiei, nefiind vorba despre incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, Decizia neimbracand forma unui titlu executoriu de natura sa produca consecinte juridice.

Se arata de catre parata ca analizand Decizia nr. 1254/21.12.2015 se poate constata ca aceasta indeplineste conditiile Art. 81, al. 1 din Codul Muncii, fiind intocmita in baza demisiei ca act unilateral de vointa al salariatului dupa implinirea unui termen de preaviz, iar calitate de angajator, a inregistrat-o in Registrul general de evidenta a salariatilor, indeplinind toate cerintele de validitate impuse de normele dreptului civil, cu respectarea consimtamantului salariatului de a demisiona, avand un obiect precis si determinat si o cauza licita si morala, respectiv incetarea raporturilor contractuale.

Referitor la continutul art. 2 din Decizia contestata, contrar celor sustinute de catre contestator, acesta imbraca forma unei notificari transmise angajatului cu privire la existenta unei pagube cauzate prin neindeplinirea si indeplinirea necorespunzatoare a contractului individual de munca, urmand ca in cazul in care repararea acesteia nu se face in mod voluntar, sa se declanseze procedura raspunderii patrimoniale potrivit art. 254 si urm. din Codul Muncii, comb. cu art. 268 privind solutionarea unui conflict de munca, rap. la dispozitiile art. 211, lit. c din Legea 62/2011 privind dialogul social, coroborat cu dispozitiile art. 1350, 1357, 1373, 1384, 1385, 1530 si 1531 din NCC.

Parata solicita admiterea exceptiei invocate, constatarea lipsei de interes a reclamantului in formularea prezentei contestatii, cu consecinta respingerii acesteia ca fiind promovata de o persoana fara interes in cauza si mentinerea Deciziei 1254/2015 ca forma si continut, nefiind vorba despre o Decizie de imputare de natura sa nasca, sa modifice sau sa produca consecinte juridice de ordin patrimonial.

Reclamantul D. D. D. a depus raspuns la intampinare (filele 22-23) prin care solicita respingerea exceptiilor invocate de catre parata si admiterea contestatiei asa cum a fost formulata.

Parata depus note scrise (filele 30-32) prin care solicita respingerea contestatiei pe motiv de nelegalitate si netemeinicie.

Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Reclamantul a avut calitate de angajat al paratei in perioada 2005-2015 in functie de agent vanzari.

La data de 21.12.2015 prin Decizia nr. 1254/21.12.2015 parata S. C. VERBITA S. R. L. i-a act de demisia reclamantului si dispune incetarea contractului de munca in temeiul art. 81 alin. 1 din Codul Muncii.

Prin aceeasi decizie intimata pune in vedere reclamantului existenta unui posibil prejudiciu in cuantum de xxxxx lei, la care se adauga T. V. A., reprezentand contravaloarea unui vehicul inchiriat de reclamant fara respectarea procedurilor interne ale departamentului Rent-a car din cadrul societatii.

La data de 27. 04. 2016 reclamantul formuleaza contestatie impotriva deciziei 1254/2015 solicitand instantei sa anuleze dispozitiile art. 2 ale acesteia.

Actiunea reclamantului este nefondata.

Astfel, potrivit dis part. 254 alin. 1 Codul Muncii \"Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. ”

Unul din elementele constitutive ale raspunderii patrimoniale in economia textului de lege invocat este existenta prejudiciului care potrivit art. 1351 alin. 1 \"creditorul are dreptul la repararea prejudiciului pe care la suferit din faptul neexecutarii”.

Raportat la stare de fapt si de drept din cauza dedusa judecatii intimata doar pune in vedere reclamantului existenta unui prejudiciu fara a parcurge procedurile prevazute de prevederile prezentului cod in ce priveste determinarea unei fapte ilicite generatoare de prejudiciu.

De altfel chiar prin apararile formulate in dosar de catre intimata aceasta recunoaste ca doar pune in vedere reclamantului sa achite suma prevazuta in decizie.

Astfel instanta de judecata apreciaza ca nu se impune analizarea unei fapte generatoare de prejudiciu in economia textului de lege prevazut la art. 254 alin. 1 din Codul Muncii, intimata neurmand nici o procedura care sa atraga raspunderea reclamantului.

Ca atare, nu se poate retine de catre instanta un interes al reclamantului in contestarea art. 2 din decizia sus amintita intru-cat acesta nu este generator de consecinte juridice, prevederile art. 33 din Cod Pr. Civ. fiind aplicabile.

Avand in vedere cele aratate instanta va respinge actiunea reclamantului ca nefondata.

In conformitate cu disp. art 453 alin. 1 Cod Pr. Civ. potrivit caruia \"partea care pierde procesul, va fi obligata la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata” si avand in vedere actiunea reclamantului a fost respinsa, instanta nu va acorda cheltuielile de judecata.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

 

Respinge actiunea formulata de reclamantul D. D. D., C. N. P. xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul in,  Jud. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat C. R., din A., spl. Gen. G. M.,,  cu parata S. C. V. S. R,L., cu sediul in calea A. V.,nr. 282/A, Jud. A., ca nefondata.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat