Calculul termenului de contestare a deciziei de concediere

Hotararea nr. 614 din data de 18.05.2016, Pronuntata de Curtea de Apel Bacau

Alte Consultatii Juridice

Prelungirea CIM pe durata determinata. Depasirea termenului de 36 luni
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Concediere pe motivul desfiintarii postului. Conditii de reangajare sau blocare post
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Acordarea ajutorului de somaj
Implinirea termenului contractului individual de munca pe durata determinata. Indicarea gresita a temeiul de drept in cuprinsul deciziei de constatare a incetarii contractului individual de munca emise de angajator
Calculul perioadei de preaviz in cazul demisiei
Consecintele anularii deciziei de concediere de catre instanta de judecata. Efectele obligatiei de reintegrare in munca
Renuntarea angajatorului la beneficiul termenului de preaviz, fara efectuarea mentiunilor corespunzatoare in Revisal. Refuzul compensarii in bani a zilelor de concediu de odihna neefectuat
Calculul salariului personalului din invatamant. Salariul minim pe economie. Neincluderea sporului de vechime in cuprinsul salariului
Neplata salariului timp de 6 luni motiv de concediere?
Concediere abuziva pentru necorespundere profesionala
Data depunerii cererii de demisie, pentru respectarea termenului de preaviz. Concediere pe durata preavizului in caz de demisie
Nulitatea deciziei de concediere, pentru nemotivarea ei in drept

Prin decizia civila nr. 319 din 24. 02. 2016 pronuntata de Curtea de Apel B. in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins apelul paratei Fundatia de S. C. B. impotriva sentintei civile nr. 966 din 25.09.2015 a Tribunalului B., retinandu-se in esenta urmatoarele :

Prin sentinta civila nr. 966/25.09.2015 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a dispus urmatoarele:

Respingerea ca nefondata a exceptiei tardivitatii invocata de intimata.

Admiterea actiunii, astfel cum a fost completata, formulata de contestatoarea N. E., cu domiciliul ales la Cabinet Av. L. G. – din B., . 94 C, b, judetul B. in contradictoriu cu intimata FUNDATIA DE S. C. B. – cu sediul in B.,,  judetul B. .

S-a constatat ca Decizia nr. 181/9.03.2015 a ramas fara efect ca urmare a emiterii deciziei nr. 280/16.03.2015.

S-a constatat nulitatea deciziei nr. 280/16.03.2015.

S-a dispus repunerea situatiei anterioare prin reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii si obligata intimata sa plateasca contestatoarei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea formulata prin reprezentantul sau conventional, domnul G. L., avocat in Baroul B., potrivit imputernicirii avocatiale nr. xxxxxx/2015 (fila 13), contestatoarea N. E. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu Fundatia de S. C. B. sa se dispuna anularea deciziei de concediere nr. 280/16.03.2015 prin care s-a dispus desfacerea contractului sau individual de munca incepand cu data de 10.03.2015, in temeiul art. 61 lit. a) din Codul muncii, repunerea partilor in situatia anterioara in sensul reincadrarii contestatoarei pe postul detinut anterior si al obligarii intimatei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsita intre data desfacerii contractului de munca si data reintegrarii efective pe post precum si obligarea aceleiasi intimate la repararea prejudiciilor de natura morala produse ca urmare a acuzelor nefondate si mincinoase care au stat la baza desfacerii contractului de munca prin emiterea unei scrisori semnate de reprezentantul legal al intimatei, de infirmare a acuzelor aduse contestatoarei, scrisoare ce urmeaza a fi afisata la locul de munca al acesteia, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii sale a aratat contestatoarea ca a fost angajata intimatei, initial ca muncitor necalificat, cod C. xxxxxx si ulterior ca ingrijitor batrani la domiciliu, cod C. xxxxxxx, pe durata nedeterminata, potrivit contractului individual de munca nr. 376/17. 06. 2013 si actelor aditionale la acesta iar la data de 17.03.2015 i-a fost comunicata decizia de concediere nr. 280/16.03.2015 care a fost intocmita cu nerespectarea procedurii legale privind cercetarea administrativa a salariatilor, fiind intemeiata pe fapte nereale.

Astfel, a sustinut contestatoarea, angajatoarea nu a respectat drepturile elementare ale salariatului privitoare la informare si la aparare si fara o analiza completa si desfasurata in cadrul legal a imprejurarilor si a cercetarii efective a faptelor respective, procesul-verbal de cercetare administrativa nu cuprinde locul in care a fost intocmit, procedura urmata sau daca s-a realizat procedura prealabila, operand nulitatea absoluta a deciziei de concediere, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara emiterii acestei decizii.

In ceea ce priveste prejudiciul de natura morala suferit a aratat contestatoarea ca intimata i-a adus o grava atingere prin acuzatia nefondata de furt si de nerespectare a obligatiilor de serviciu, aspecte care au ajuns la cunostinta fostilor colegi de serviciu si a altor persoane din afara locului de munca, imaginea defavorabila ce i-a fost creata influentand negativ si decizia altor potentiali angajatori.

Prin cererea completatoare inregistrata la 24. 04. 2015 (filele 38-41) contestatoarea a solicitat si anularea Deciziei de concediere nr. 181/9.03.2015 ce i-a fost inmanata la data de 10.03.2015 invocand aceleasi aspecte de nelegalitate semnalate cu privire la Decizia nr. 280/16.03.2015 referitoare la nerespectarea procedurii legale de cercetare administrativa a salariatilor si incalcarea dispozitiilor art. 251 din Codul muncii si la imputarea nerespectarii unor obligatii cuprinse in fisa postului si regulamentul intern despre care contestatoarea nu a avut cunostinta.

Motivand in drept actiunea, contestatoarea a invocat dispozitiile art. 250-252, 267, 269-275 din Codul muncii precum si dispozitiile art. 211, 208-216 din Legea nr. 62/2011 iar in dovedirea sustinerilor sale a depus la dosar inscrisuri (filele 15-37,42,43), solicitand si administrarea probei testimoniale, a probei cu interogatoriul intimatei (fila 44) si a probei cu prezumtii.

Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 270 din Codul muncii.

Formuland intampinare (filele 51-53) prin reprezentantul sau conventional, domnul S. D. -G. -S., avocat in Baroul B., potrivit imputernicirii avocatiale de S. C. B. a invocat exceptia tardivitatii formularii actiunii, fata de dispozitiile art. 268 alin. (1) din Codul muncii, motivat de faptul ca decizia de concediere nr. 280/16.03.2015 a fost comunicata contestatoarei la data de 17.03.2015 iar cererea a fost inregistrata la data de 20. 04. 2015, cu incalcarea termenului de 30 de zile cerut de dispozitiile legale; pe fondul cauzei, a solicitat intimata respingerea actiunii ca neintemeiata cu motivarea ca in repetate randuri salariata N. E. a avut un comportament necorespunzator, incalcand regulile de conduita impuse atat prin Regulamentul de Organizare Interna, fisa postului cat si de Codul Etic al Profesionistilor, toate aduse la cunostinta contestatoarei care a fost sanctionata cu \"avertisment scris”, intocmindu-se in acest sens referatele nr. 356/15. 04. 2014 si 94/16. 02. 2015.

In ceea ce priveste Decizia nr. 280/16.03.2015 s-a aratat in intampinare ca rezultatele anchetei disciplinare au fost consemnate intr-un proces-verbal intocmit in data de 06.03.2015 in prezenta salariatei care a si luat la cunostinta de cele mentionate pe baza de semnatura, insusindu-si, astfel, cele constatate, desi a refuzat sa dea o nota explicativa prin care sa-si formuleze aparari, prevederile legale privind incetarea contractului de munca pentru abateri disciplinare fiind intrutotul respectate.

In dovedirea sustinerilor sale intimata a depus la dosar inscrisuri (filele 54-69), solicitand, totodata administrarea probei cu martori si cu interogatoriul reclamantei.

Intimata a formulat si intampinare la cererea completatoare, intampinare inregistrata la data de 11. 05. 2015 (filele 70,71), invocand exceptia tardivitatii si in ceea ce priveste contestatia indreptata impotriva deciziei nr. 181/09.03.2015, care a fost comunicata salariatei la data de 10.03.2015 pe baza de semnatura de luare la cunostinta iar contestatia a fost inregistrata la data de 23. 04. 2015, cu depasirea termenului prevazut de art. 252 din Codul muncii. Pe fondul cauzei, a aratat intimata ca Decizia nr. 181/09.03.2015 este o decizie interna, formulata de presedintele F. S. C., decizia care isi produce efectele fiind cea inregistrata la I. T. M. prin programul REVISAL, respectiv decizia nr. 280/16.03.2015, contestata prin cererea introductiva precum si faptul ca argumentele expuse in intampinarea initiala raman valabile si pentru decizia nr. 181/09.03.2015, motivele invocate de contestatoare fiind identice pentru ambele decizii.

Prin reprezentantul sau conventional contestatoarea a formulat raspuns la intampinarile intimatei, raspuns inregistrat la data de 12. 06. 2015 (filele 74-78), la care a anexat in fotocopie recipisele de depunere la oficiul postal a contestatiilor formulate impotriva deciziilor de concediere (filele 79,80).

Examinand actele dosarului in solutionarea cu precadere a exceptiei tardivitatii actiunii invocata de intimata prin intampinare precum si a exceptiei nulitatii deciziilor de concediere invocata de contestatoare prin cererea introductiva de instanta, respectiv prin cererea completatoare, pentru incalcarea dispozitiilor art. 251 din Codul muncii, instanta a retinut urmatoarele:

Semnand contractul individual de munca inregistrat in registrul general de evidenta a salariatilor sub nr. 376/17. 06. 2013 (filele 17,18), modificat prin actele aditionale nr. 522/28.08.2013, 78/07. 01. 2014 si 962/23.12.2014 (filele 19-21), doamna N. E. a devenit salariata Fundatiei de S. C. B., ocupand pe perioada nedeterminata un post de ingrijitor batrani la domiciliu pentru un salariu brut lunar de 975 lei lunar.

La data de 9.03.2015 angajatorul emite Decizia de concediere disciplinara nr. 181 prin care dispune desfacerea contractului individual de munca al contestatoarei in temeiul art. 61 lit. a) din Codul muncii (filele 42,43), decizia fiind comunicata salariatei la data de 10.03.2015, astfel cum rezulta din cuprinsul documentului, data confirmata de contestatoare prin cererea completatoare.

Prin Decizia de concediere nr. 280/16.03.2015 angajatorul a procedat la desfacerea contractului individual de munca al salariatei sale incepand cu data de 10.03.2015, conform art. 61 lit. a) coroborat cu art. 264 alin. (1) lit. f) din Codul muncii (fila 16).

Decizia nr. 280/16.03.2015 a fost comunicata salariatei la data de 17.03.2015 sub semnatura de luare la cunostinta, astfel cum rezulta din chiar cuprinsul deciziei, data confirmata de contestatoare prin cererea de chemare in judecata.

Optand pentru sanctiunea desfacerii disciplinara a contractului individual de munca, angajatorul nu putea aplica doua sanctiuni pentru aceeasi fapta si prin urmare instanta a constatat ca emiterea Deciziei nr. 280/16.03.2013 are ca efect revocarea implicita a deciziei de sanctionare anterioara, Decizia nr. 181/9.03.2015, care ramane, astfel, fara efecte juridice, motiv pentru care nu se mai impune nici analizarea exceptiei tardivitatii contestatiei formulate impotriva acestei decizii si nici verificarea legalitatii sale prin raportare la dispozitiile art. 251 din Codul muncii. Aceasta solutie este in acord cu punctul de vedere exprimat de intimata prin intampinare, in sensul ca Decizia nr. 181/9.03.2015 nu produce efecte insa instanta nu poate primi si apararea intimatei potrivit careia decizia este un act intern al angajatoarei de vreme ce acest act poarta numar de inregistrare si contine toate elementele necesare unei decizii de sanctionare, elemente cerute de dispozitiile art. 252 alin. (2) din Codul muncii astfel incat s-a constatat ca prin emiterea celei de-a doua decizii de concediere, Decizia nr. 181/09.03.2015 nu mai poate produce vreun efect fata de contestatoare.

In ceea ce priveste Decizia nr. 280/16.03.2015 instanta a constatat ca aceasta a fost comunicata contestatoarei la data de 17.03.2015 iar contestatia formulata impotriva acestei decizii a fost expediata Tribunalului B. la data de 17. 04. 2014 (data postei) astfel cum rezulta din plicul atasat cererii de chemare in judecata (fila 14) dar si din recipisa de depunere la oficiul postal (fila 80).

Potrivit art. 268 alin. (1) lit. b) din Codul muncii cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate

...

b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara;

...

Constatand ca cerintele legale referitoare la termenul de formulare a contestatiei au fost respectate, instanta a respins exceptia tardivitatii invocata de intimata cu privire la actiunea indreptata impotriva Deciziei nr. 280/16.03.2015.

Referitor la nulitatea acestei decizii pentru incalcarea dispozitiilor art. 251 din Codul muncii, instanta a constatat ca potrivit textului legal invocat:

(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.

(2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

(4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un avocat sau de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.

Decizia nr. 280/16.03.2015 incalca dispozitiile legale enuntate intrucat nu cuprinde nici o mentine referitoare la modalitatea in care s-a desfasurat cercetarea disciplinara prealabila, aratandu-se ca salariatul a fost convocat verbal la data de 06.03.2015 iar rezultatul cercetarii disciplinare prealabile a fost consemnat in procesul-verbal de cercetare nr. 181/09.03.2015.

In aplicarea dispozitiilor art. 251 alin. (2) Codul muncii jurisprudenta a fixat o repere concrete. Unul dintre acestea consta in necesitatea invitarii exprese si neechivoce a salariatului la sedinta de cercetare disciplinara, cu precizarea clara a motivelor pentru care a fost invitat, astfel incat salariatul sa nu aiba nici o indoiala in privinta semnificatiei juridice a procedurii care se deruleaza impotriva lui.

Astfel, s-a constatat ca decizia de sanctionare disciplinara a salariatului este lovita de nulitate daca salariatul nu a fost convocat pentru efectuarea cercetarii disciplinare. Astfel, cerinta convocarii nu este complinita de declaratiile luate salariatului sanctionat de o comisie de control din cadrul angajatorului. Salariatul trebuia convocat expres pentru efectuarea cercetarii disciplinare, fiindu-i adus la cunostinta faptul ca este cercetat disciplinar, pentru a-si putea formula apararile. De asemenea, comisia de control care a luat declaratii salariatului in cauza nu era o comisie constituita pentru efectuarea cercetarii disciplinare. (Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia nr. 2027/R din 5 mai 2010, Selectie si prelucrare de judecator P. Arbanas, in Revista romana de dreptul muncii nr. 6/2010).

Intr-o alta decizie s-a retinut ca notele de relatii, referatele, notele explicative nu fac dovada efectuarii cercetarii prealabile. Asadar, angajatorul trebuie sa dovedeasca faptul ca a convocat in scris salariatul, precizand obiectul, data, ora si locul intrevederii. Toate aceste detalii sunt necesare a fi prezente in convocarea scrisa, intrucat numai in acest fel salariatul isi va putea exercita dreptul la aparare, putand oferi persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate motivatiile si probele relevante. (Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 1526/LM/2004, in Revista romana de dreptul muncii nr. 1/2005, p. 180).

De asemenea, s-a considerat ca nu este indeplinita conditia cercetarii prealabile in cazul in care angajatorul a procedat doar la luarea unei note explicative din partea salariatului, fara sa-i aduca la cunostinta invinuirea si fara sa-i acorde dreptul de formula aparari si motivatii si de a prezenta dovezi. (Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 903/LM/2004, in Revista romana de dreptul muncii nr. 1/2005, p. 197).

In consecinta, constatand incalcarea dispozitiilor art. 251 din Codul muncii, prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, instanta a admis contestatia si a constatat nulitatea absoluta a Deciziei de concediere nr. 280/16.03.2015.

Dand eficienta dispozitiilor art. 80 din Codul muncii instanta a repus partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere prin reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii si prin obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.

Instanta a respins, insa, cererea referitoare la repararea prejudiciului de natura morala intrucat acest prejudiciu este strans legat de fondul contestatiei, cerandu-se ca angajatoarea sa afiseze la locul de munca al contestatoarei o scrisoare prin care sa infirme acuzele de furt aduse la adresa acesteia, or, instanta nu a procedat la o verificare a temeiniciei acestor acuzatii ci a constatat nulitatea deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la cercetarea disciplinara prealabila.

Neintemeiata este, de asemenea, si cererea contestatoarei referitoare la cheltuielile de judecata, la dosar neregasindu-se niciun document care sa ateste efectuarea vreunei astfel de cheltuieli.

Impotriva sentintei a declarat apel apelanta parata F. S. C. B. .

Prin motivele de apel a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotararii instantei de fond nr. 966/25.09.2015, ca nelegala si netemeinica sub urmatoarele aspecte:

Respingerea ca nefondata a exceptiei tardivitatii, a admiterii actiunii pe fondul ei astfel cum a fost completata, a constatarii nulitatii deciziei nr. 280/16.03.2015, cu consecinta repunerii intimatei in situatia anterioara prin reintegrarea pe postul detinut anterior concedierii, precum si obligarea subscrisei apelante la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective, mentiuni regasite in dispozitivul hotararii apelate, iar pe fondul cauzei s-a solicitat admiterea exceptiei tardivitatii formularii contestatiei impotriva deciziei nr. 280/16.03.2015, precum si in masura in care va fi necesar se va solicita respingerea ca neintemeiata a contestatiei, astfel cum a fost completata.

Contestatia formulata de N. E. a cuprins cinci capete de cerere, din care unul principal si anume \"anularea deciziei de concediere” nr. 280/16.03.2015, prin care s-a dispus desfacerea Contractului individual de munca nr. 376/17. 06. 2013.

Contestatia initiala a fost completata cu un alt capat de cerere si anume, anularea deciziei interne nr. 181/09.03.2015.

Din cuprinsul actiunii, reclamanta N. E. confirma ca decizia principala i-a fost comunicata pe 17.03.2015 \" data de la care incepe sa curga termenul de 30 zile calendaristice potrivit art. 268 din Codul muncii”. In chiar cuprinsul respectivului aliniat, se precizeaza ca, reclamanta a avut in vedere termenul pe zile libere conform art. 2553 din Codul civil. Este fara echivoc, ca din interes sau nestiinta se confunda metoda de calcul. In aceasta situatie, cand legiuitorul a precizat ca un termen se calculeaza calendaristic, in respectivul termen se cuprinde atat data emiterii actului in sine, cat si ultima zi a implinirii acelui termen. Asadar, in speta de fata, data de 17.03.2015 face parte din termenul de 30 de zile de contestare, ultima zi fiind 15. 04. 2015. Or, contestatia formulata s-a inregistrat la Tribunalul B. pe 17. 04. 2015, data postei. Este un calcul simplu, obligatoriu.

In deplina cunostinta de cauza, fata de apararile din intampinare, contestatoarea prin aparatorul sau a invocat prin raspunsul la intampinare existenta unui alt termen pe care legiuitorul l-ar fi pus la dispozitia reclamantei de a contesta decizia in litigiu si anume, de 45 zile calendaristice prevazut de Legea nr. 62/2011 in art. 211.

Speta de fata este exclusa din sfera de aplicare a Legii Dialogului Social deoarece prevederile art. 268 lit. b din Codul muncii nu sunt preluate si nici nu se face vreo trimitere la acestea in Legea nr. 62/2011, fapt care determina eliminarea din Legea speciala a posibilitatii contestarii sanctiunilor disciplinare in alt termen decat cel de 30 zile calendaristice.

Asadar, instanta de fond, fata de cele aratate mai sus, trebuia sa admita exceptia tardivitatii formularii contestatiei, exceptie formulata in termen legal prin intampinare.

Masura luata de catre Fundatia de S. C. B. prin organele sale este intemeiata pe o cercetare corecta a aspectelor legate de disciplina muncii.

Asa cum s-a precizat si in fata instantei de fond, se confirma ca numita N. E. a fost angajata societatii incepand cu data de 17. 06. 2013 in baza Contractului individual de munca nr. 376 incheiat pe o perioada determinata ( pana la data de 31.08.2013) in functia de \" muncitor necalificat”. Urmare a eforturilor depuse s-a reusit calificarea acesteia la locul de munca, astfel ca, incepand cu 10. 04. 2014, N. E. a obtinut Certificatul de Calificare Profesionala in functia de \" ingrijitoare batrani la domiciliu”. De comun acord, s-a modificat contractul de munca sus-mentionat, prin actele aditionale nr. 522/28.08.2013 si 78/07. 01. 2014, in sensul schimbarii perioadei din \" determinat” in \"nedeterminat” precum si a functiei ocupate din \"muncitor necalificat” in \" ingrijitor batrani la domiciliu”.

Inca de la momentul prestarii noii activitati, numita N. E. a avut un comportament necorespunzator, incalcand in repetate randuri regulile de conduita impuse atat prin \"Regulamentul de Organizare Interna”, Fisa postului cat si Codul Etic al Profesionistilor din cadrul Fundatiei de S. C., toate aduse la cunostinta salariatului.

Urmare a acestui tip de comportament, reclamanta-intimata a fost sanctionata in mod repetat cu \"avertisment scris” intocmindu-se in acest scop Referat de sesizare nr. 356/15. 04. 2014 precum si Referat privind savarsirea unei abateri disciplinare nr. 94/16. 02. 2015, unde sunt constatate fapte similare celor petrecute pentru care s-a decis incetarea contractului de munca.

In data de 04.03.2015 conducerea FSC a fost sesizata cu privire la disparitia unor sume de bani si a unor bunuri personale apartinand rezidentilor Complexului Rezidential pentru Persoane Varstnice \"Satul Seniorilor Milly” din B., judetul B., numita N. E. fiind indicata drept autoare a acestor fapte. Pentru a nu aduce acuze nejustificate s-a convocat in data de 05.03.2015 o sedinta cu toti cei implicati ( la care a participat si reclamanta) unde s-a anuntat constituirea unei Comisii de Ancheta Disciplinara, convocand-o in acest sens si pe N. E. sa se prezinte si sa dea lamuriri in fata Comisiei cu privire la faptele sesizate. Rezultatele anchetei disciplinare au fost consemnate intr-un proces verbal intocmit la 06.03.2015, in prezenta numitei N. E. care a si luat la cunostinta de cele mentionate pe baza de semnatura; procesul verbal ce a stat la baza emiterii Deciziei interne de concediere disciplinara 181/09.03.2015, decizie comunicata reclamantei pe baza de semnatura, in data de 10.03.2015. Reclamanta nu a contestat in niciun fel rezultatul anchetei disciplinare insusindu-si practic cele constatate. De altfel, asa cum s-a stipulat expres in decizia anterior mentionata, salariata a refuzat sa dea o nota explicativa prin care sa-si formuleze aparari sau sa combata in orice mod cele retinute in sarcina sa.

Respectand intru-totul prevederile legale privind incetarea contractului de munca pentru abateri disciplinare s-a emis decizia nr. 280/16.03.2015 decizia publicata in programul REVISAL.

Prin intampinarea depusa in termen, intimata reclamanta a solicitat respingerea apelului solicitand respingerea exceptiei tardivitatii introducerii actiunii, iar pe fond aratand ca practic nu s-a respectat procedura disciplinara.

Asupra apelului de fata, Curtea constata urmatoarele:

Sub primul motiv de apel formulat de apelanta parata tardivitatea introducerii actiunii la instanta acesta este nefondat.

Rezulta fara dubiu ca potrivit art. 252 al. 5 din Legea 531/2003 Codul muncii \" decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instanta de judecata competenta in termen de 30 zile calendaristice de la data comunicarii”.

Este cert ca decizia prin care s-a dispus concedierea reclamantei a fost decizia nr. 280/16.03.2015 incepand cu data de 10.03.2015 comunicata reclamantei la 17.03.2015 ( or contestatia formulata impotriva acestei decizii a fost expediata Tribunalului B. la data de 17. 04. 2014 ( data postei) dupa cum rezulta din plicul atasat cererii de chemare in judecata ( fila 14), dar si din recipisa de depunere la Oficiul postal ( fila 80 dosar fond).

Asa fiind, contestatia a fost depusa in termen, iar exceptia tardivitatii invocata de intimata a fost corect respinsa ca nefondata.

Cu privire la fondul apelului in deplin acord cu prima instanta, Curtea constata ca solutia primei este temeinica.

Potrivit art. 251 al. 2 din Legea 53/2003 \" In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cererea, precizandu-se obiectul, data si locul intermedierii”.

Ori, in cauza reclamanta nu numai ca nu a fost convocata in scris, dar nici nu a cunoscut obiectul \"sedintei” care a avut loc.

Nu i-au fost aduse la cunostinta pentru a-si face aparari faptele de natura disciplinara imputate, datele la care s-au savarsit.

Nu numai ca reclamantei nu i-au fost respectate drepturile la aparare prevazute de art. 251 alin. 4 – ca in cursul cercetarii are drept sa formuleze si sa sustina apararile in favoarea sa precum si dreptul de a fi asistat de un avocat sau de un reprezentant al sindicatului, dar nici nu a fost convocata pentru 9.03.2015 cand s-a incheiat procesul verbal de cercetare 18/19.03.2015.

Pe de alta parte, reclamanta nu a avut parte de o cercetare prealabila impartiala in conditiile in care aceleasi persoane care figureaza in comisia de cercetare din 9.03.2015 a unor fapte de furt au comunicat faptul ca impotriva reclamantei s-ar fi desfasurat o cercetare prealabila si au comunicat verbal dispozitia de concediere. Mai mult, decizia nu a fost comunicata in scris reclamantei decat urmare a cererii acesteia exprese inregistrata de parata sub nr. 194/16.03.2015.

In mod temeinic constatand aspectele de nelegalitate din punctul de vedere procedural ale dispozitiei de concediere, instanta de fond nu a mai abordat si aspectele de fapt ale acesteia

Fata de aceste aspecte, in mod temeinic prima instanta a constatat nulitatea absoluta a cercetarii prealabile disciplinare efectuata de parata FSC B. fata de reclamanta N. E. .

Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a formulat contestatie in anulare apelanta Fundatia de S. C. B. motivand, in esenta, urmatoarele :

- dezlegarea data apelului este rezultatul unei erori materiale ; s-a calculat gresit termenul de declarare a contestatiei ; atata vreme cat legea speciala instituie un termen pe zile calendaristice, nu sunt incidente dispozitiile art. 181 Cod procedura civila ;

- ziua de 17. 04. 2015, cand s-a inregistrat contestatia la Tribunalul B., este in afara termenului de 30 zile calendaristice, rezultand cu evidenta tardivitatea formularii contestatiei ;

- in acest sens sunt si considerentele Deciziei I. C. C. J. nr. 808/2011.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 503 al. 3 Cod procedura civila.

Analizand contestatia in anulare de fata prin prisma motivelor invocate, cu referire la prevederile art. 503 al. 3 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele :

Conform art. 503 al. 2 pct. 2 Cod procedura civila cu referire la art. 503 al. 3 Cod procedura civila, hotararile instantei de apel care potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand dezlegarea data este rezultatul unei erori materiale.

Notiunea de \"eroare materiala” trebuie interpretata in mod restrictiv, prin aceasta neputand fi indreptate greseli de judecata ; de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Mai mult, contestatia in anulare nu este admisibila in ipoteza in care pretinsele erori materiale au fost invocate in fata instantei de apel si aceasta s-a pronuntat asupra lor.

In cauza, Curtea retine, pe de o parte ca modalitatea de calcul a termenului de 30 zile calendaristice prevazut de art. 268 din Codul muncii pentru contestarea deciziei de concediere, a constituit motiv de apel care a fost analizat si respins, motivat, de catre instanta de apel, neputand fi astfel invocate, asa cum s-a aratat mai sus si in cadrul contestatiei in anulare.

Pe de alta parte, modalitatea de calcul a celor 30 zile ca \"zile calendaristice” sau \"pe zile libere”, nu poate constitui o \"eroare materiala” in sensul prev. de art. 503 al. 2 pct. 2 Cod procedura civila, intrucat textul legal indicat are in vedere greseli de fapt si nu greseli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozitiilor legale.

Pe fondul contestatiei, Curtea retine ca termenul de contestare a deciziei de concediere a fost in mod corect calculat de catre instanta de apel prin raportare la dispozitiile art. 268 al. 1 lit. b din Codul muncii, in calculul celor 30 de zile calendaristice neintrand prima si ultima ti a termenului, asa cum dispun prevederile art. 181 al. 1 pct. 2 Cod procedura civila si art. 2553 sal. 1 Cod civil. .

Fata de considerentele expuse, contestatia in anulare urmeaza a fi respinsa ca nefondata.

Vazand si dispozitiile art. 453 al. 1 Cod procedura civila .

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

Respinge ca nefondata contestatia in anulare formulata de contestatoarea FUNDATIA DE S. C. B., impotriva deciziei civile nr. 319 din 24. 02. 2016 pronuntata de curtea de Apel B. in dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata N. E. .

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat