Nulitatea deciziei de sanctionare disciplinara. Analiza prioritara a conditiilor de legalitate ale deciziei de sanctionare

Hotararea nr. 396 din data de 12.04.2016, Pronuntata de Curtea de Apel Suceava

Alte Consultatii Juridice

Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Implinirea termenului contractului individual de munca pe durata determinata. Indicarea gresita a temeiul de drept in cuprinsul deciziei de constatare a incetarii contractului individual de munca emise de angajator
Desfacere disciplinara abuziva a contractului individual de munca, urmare a sesizarii ITM facute de salariat
Instanta competenta in cazul unor litigii de munca. Obligatia de a presta munca ulterioara formarii profesionale
Consecintele anularii deciziei de concediere de catre instanta de judecata. Efectele obligatiei de reintegrare in munca
Zile libere legale acordare persoanelor apartinand altor culte religioase legale
Nulitatea deciziei de concediere, pentru nemotivarea ei in drept
Functionar public. Neacordarea drepturilor salariale potrivit treptei de salarizare corespunzatoare
Plata drepturilor salariale la incetarea CIM
Neindeplinirea obligatiei de a asigura un loc de munca salariatului. Cercetare disciplinara abuziva pentru absenta nemotivata de la locul de munca
Nedesfiintarea efectiva a postului ocupat de salariat. Angajarea unei alte persoane, sub pretextul formarii profesionale a acesteia
Data incetarii activitatii ca urmare a indeplinirii conditiilor de pensionare
Imposibilitatea reintegrarii salariatului pe post in urma anularii deciziei de concediere
Cumulul de contracte individuale de munca

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Radauti la data de 15 mai 2015, petentul B. M. a formulat plangere impotriva deciziei nr. 108/21. 04. 2015 emisa de intimata S. C. \"A. V. –D. ” SRL Fratautii N. privind incetarea contractului de munca, conform art. 61 lit. a din Legea nr. 53/2003.

In motivare, petentul a solicitat anularea deciziei ca fiind ilegala pentru ca nu a savarsit vreo abatere in timp ce si-a desfasurat activitatea, angajatorul savarsind un abuz dandu-l afara fara motive justificate.

Cererea nu a fost motivata in drept.

Legal citata, intimata S. C. \"A. V. –D. ” SRL Fratautii N. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Radauti, potrivit art. 107 si urm. art. 129-130 Cod procedura civila si art. 284 alin. 2 din Codul Muncii, precum si exceptia tardivitatii formularii contestatiei.

La data de 16.07.2015, contestatorul si-a modificat actiunea prin adaugarea unor noi capete de cerere, respectiv obligarea paratei la predarea cartii de munca, plata indemnizatiei concediului de odihna pentru intreaga perioada lucrata, plata perioadei incetarii contractului de munca pentru a putea obtine ajutor de somaj (f. 13 ds. fond).

La termenul de judecata din data de 22.07.2015, instanta, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Radauti.

Prin sentinta civila nr. 2310 din 22.07.2015 Judecatoria Radauti a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Radauti si a declinat competenta de solutionare a contestatiei formulata de petentul B. M., intimata fiind S. C. ”A. V. D. ” S. R. L Fratautii N., in favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. XXXXXXXXXXXX la data de 7.08.2015.

Prin cererea depusa la data de 02.09.2015, precizata la data de 16.09.2015, respectiv 30.09.2015, contestatorul B. M. si-a modificat actiunea prin adaugarea unui nou capat de cerere, respectiv obligarea paratei la plata daunelor morale in cuantum de 30. 000 lei (f. 11, 19, 29 ds. fond).

Prin aceeasi cerere, contestatorul a mai aratat ca nu a savarsit nicio abatere care sa fi cauzat concedierea brusca si a solicitat anularea deciziei nr. 108 cu obligarea societatii la emiterea unei alte decizii cu protectie sociala, la plata concediului de odihna pentru perioada lucrata 01.08.2010 – 21. 04. 2015, indemnizatia salariala de la desfacerea contractului de munca, precum si predarea carnetului de munca.

La data de 17.09.2015, intimata a inaintat documentatia care a stat la baza emiterii deciziei de concediere nr. 108/21. 04. 2015 (f. 21-25 ds. )

La termenul din data de 21.09.2015, instanta a respins exceptia tardivitatii formularii contestatiei, invocata de parata prin intampinare, motivat de faptul ca decizia de concediere a fost emisa la data de 21. 04. 2015, iar contestatia a fost promovata la data de 15. 05. 2015, inauntrul termenului prevazut de lege.

Prin notele de sedinta depuse la termenul din data de 26.10.2015, intimata a solicitat respingerea ca tardiv formulate a precizarilor la actiune depuse de contestator la data de 02.09.2015, a aratat ca potrivit procesului verbal de predare-primire nr. 3443/17. 06. 2011, cartea de munca a fost predata catre contestator, iar in ceea ce priveste neefectuarea concediului de odihna, din statele de plata anexate rezulta o alta situatie de fapt.

In dovedire, intimata a depus inscrisuri (f. 45-62).

La acelasi termen, raportat la disp. art. 204 alin 1 si 3 Cod procedura civila si fata de lipsa acordului expres al intimatei, instanta a constatat decaderea contestatorului din dreptul de a modifica actiunea prin cererea formulata la data de 02.09.2015, in ceea ce priveste adaugarea unui nou capat de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor morale.

Pentru justa solutionare a cauzei, instanta a incuviintat si administrat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.

Prin sentinta civila nr. 1613/3.11.2015 Tribunalul Suceava a admis in parte actiunea formulata contestatorul B. M., in contradictoriu cu intimata S. C. A. V. -D. S. R. L . Suceava; a anulat Decizia de incetare a contractului individual de munca nr. 108/21. 04. 2015, emisa de intimata; a obligat intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data aplicarii sanctiunii privind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca si pana la data ramanerii definitive a prezentei hotarari; a obligat intimata la plata catre contestator a unei despagubiri reprezentand compensarea in bani a unui numar de 42 de zile de concediu neefectuat in perioada 01.08.2010 – 21. 04. 2015; a respins cererea contestatorului de obligare a intimatei la predarea carnetului de munca, ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin Decizia nr. 108/21. 04. 2015 de incetare a contractului individual de munca emisa de intimata S. C. A. V. -D. S. R. L, s-a decis incetarea contractului individual de munca al salariatului B. M., avand functia de lacatus mecanic, de la data de 21. 04. 2015, in temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii.

La alineatul 3 din decizie a fost mentionata calea de atac impotriva acesteia, iar la alineatul 4, a fost mentionat numarul de exemplare in care a fost intocmita decizia.

A retinut instanta ca in conformitate cu dispozitiile art. 61 lit. a) din Codul muncii, republicat, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.

Potrivit art. 62 alin. 2 din Codul muncii, republicat, in cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozitiilor art. 247 - 252.

Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta (art. 62 alin. 3).

Concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile si in termenele stabilite de prezentul cod (art. 63 alin. 1).

Potrivit art. 247 alin. 1 din Codul Muncii, republicat, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.

Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Din dispozitiile legale mai sus mentionate a rezultat ca sanctiunile disciplinare pot fi aplicate numai in cazul savarsirii cu vinovatie a unei fapte in legatura cu munca, prin care s-au incalcat de catre salariat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Potrivit dispozitiilor art. 250 din Codul Muncii, angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele: a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita; b) gradul de vinovatie a salariatului; c) consecintele abaterii disciplinare; d) comportarea generala in serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.

Pentru existenta unei abateri disciplinare este necesar ca fapta savarsita de catre salariat sa se rasfranga negativ asupra procesului muncii, prin nesocotirea obligatiei instituita de art. 39 al. 2 lit. b din Codul muncii, respectiv incalcarea obligatiei de a respecta disciplina muncii. In planul raportului juridic de munca, acest fapt se transpune in obligatiile de serviciu asumate prin contractul individual de munca, fisa postului, CCM la nivel de unitate, regulament de ordine interioara, statut de personal, cod deontologic, note/directive interne sau orice alt document prin care se instituie disciplina muncii in functie de specificul activitatii prestate.

A mai retinut instanta ca potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, republicat, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea; d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica; e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata; f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Verificand mentiunile care se regasesc in cuprinsul Deciziei nr. 108/21. 04. 2015 prin raportare la aceste dispozitii legale, instanta a constatat ca decizia nu cuprinde elementele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de art. 252 alin. 2 lit. a, b si c din Codul muncii, republicat, respectiv \"descrierea faptei care constituie abatere disciplinara”, \"precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat”, \"motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile”.

In acest sens, in decizia contestata trebuia descrisa in concret fapta pentru care a fost sanctionat contestatorul, precum si dispozitiile din normele interne ce au fost incalcate, descrierea presupunand mentionarea aspectelor care o individualizeaza: in ce consta, modalitatea in care s-a comis, in raport de care sa se poata verifica atat temeinicia celor retinute in sarcina salariatului, cat si individualizarea corespunzatoare a sanctiunii. Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara, raportat la actul normativ incalcat, este o obligatie imperativa, prin aceasta dandu-i-se posibilitatea salariatului sa se apere impotriva faptei retinute, decizia angajatorului fiind actul care consemneaza pentru ce abatere a fost sanctionat si pe care o contesta.

Potrivit art. 78 din Codul Muncii, republicat si actualizat, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.

Raportand situatia de fapt existenta in cauza la dispozitiile legale care reglementeaza, sub sanctiunea nulitatii absolute, continutul deciziei de concediere, instanta a constatat ca Decizia de concediere nr. 108/21. 04. 2015 este lovita de nulitate absoluta, fiind emisa cu nerespectarea cerintelor de legalitate, prevazute de legiuitor sub sanctiunea nulitatii absolute.

Avand in vedere lipsa descrierii faptei in decizia de concediere si a dispozitiilor din normele interne ce au fost incalcate, instanta nu a putut analiza temeinicia acesteia. De asemenea, din cuprinsul deciziei, nu rezulta daca in cauza este vorba de savarsirea unei abateri disciplinare grave sau abateri repetate potrivit art. 61 lit. a din Codul muncii si care ar fi acestea.

Chiar daca din cele doua procese-verbale de constatare intocmite de intimata s-ar contura o situatie de fapt si s-ar putea individualiza anumite abateri disciplinare, acestea nu pot complini lipsurile deciziei de concediere avand in vedere atat prevederile art. 79 din Codul muncii, cat si nulitatea absoluta de forma a deciziei, pentru nerespectarea unei cerinte de forma ad validitatem, nulitate care, in lipsa unui text in sens contrar, nu se poate acoperi prin confirmare, prin aratarea faptelor abia in fata instantei. Mai mult, in decizia contestata nici nu s-a facut trimitere la cele doua procese-verbale intocmite la data de 19.03.2015, respectiv 10. 04. 2015.

A mai constatat instanta ca si in ceea ce priveste cercetarea disciplinara prealabila, emiterea Deciziei nr. 108/21. 04. 2015 s-a realizat fara a fi respectate cerintele imperative privind desfasurarea cercetarii disciplinare prealabile, prevazute de art. 251 din Codul Muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Potrivit art. 251 alin. 1 din Codul Muncii, republicat si actualizat, sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, iar potrivit alin 2, in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Prin actele depuse la dosar, intimata nu a facut dovada convocarii in scris a salariatului potrivit art. 251 din Codul muncii.

Avand in vedere toate considerentele de fapt si de drept prezentate, instanta a anulat Decizia nr. 108/21. 04. 2015 de incetare a contractului individual de munca, emisa de intimata.

Potrivit art. 80 alin 1 din Codul muncii, in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar potrivit alin 3, in cazul in care salariatul nu solicita repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de munca va inceta de drept la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti. A constatat instanta ca, in speta, contestatorul B. M. nu a solicitat repunerea in situatia anterioara prin reintegrarea in postul detinut anterior, astfel ca, la ramanerea definitiva a prezentei hotarari, contractul sau individual de munca va inceta de drept.

Fata de acest aspect, avand in vedere dispozitiile art. 80 alin 1 din Codul muncii, instanta a obligat intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data aplicarii sanctiunii privind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca si pana la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.

In ceea ce priveste solicitarea contestatorului de obligarea a intimatei la plata concediului de odihna aferent perioadei lucrate 01.08.2010 – 21. 04. 2015, instanta a constatat ca aceasta este intemeiata in parte.

In acest sens, instanta a constatat ca din statele de plata aferente anilor 2011 – 2015, depuse la dosar de catre intimata, a rezultat ca din totalul de 100 de zile de concediu la care era indreptatit contestatorul potrivit contractului individual de munca raportat la perioada lucrata, acesta a efectuat un numar de 58 de zile de concediu ( respectiv 22 de zile in anul 2011, 23 de zile in anul 2013, 8 zile in anul 2014 si 5 zile in anul 2015), ramanand un rest de 42 de zile de concediu neefectuat.

Avand in vedere dispozitiile art. 146 alin 3 din Codul muncii, potrivit carora compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca, precum si solutia ce urmeaza data in cauza, instanta a obligat intimata la plata catre contestator a unei despagubiri reprezentand compensarea in bani a unui numar de 42 de zile de concediu neefectuat in perioada 01.08.2010 – 21. 04. 2015.

In ceea ce priveste solicitarea contestatorului de obligare a intimatei la predarea carnetului de munca, instanta a respins-o ca neintemeiata, intrucat din procesul-verbal de predare primire carnete de munca nr. 3443/17. 06. 2011, semnat si de contestator, acesta a primit de la intimata carnetul de munca,  nr. xxxxxxx.

Potrivit art. 448 alin 1 pct. 2 Cod procedura civila, art. 274 din Codul muncii, prezenta hotarare este executorie de drept.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata S. C. ”A. V. D. \" S. R. L. Fratautii N. .

Apelanta arata ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala, astfel aducandu-i-se un grav prejudiciu.

Arata ca tribunalul nu a cercetat fondul cauzei, nu s-a pronuntat asupra exceptiei invocata prin intampinare, respectiv exceptia tardivitatii formularii contestatiei.

Apelanta arata ca instanta de fond nu a pus in discutia partilor exceptia invocata, nepronuntandu-se asupra acesteia. Nicaieri in dispozitivul sentintei nu se fac referiri la aceasta exceptie.

De asemenea, apelanta arata ca instanta de fond a incalcat principiul contradictorialitatii. Astfel, conform art. 14 alin. (3) \" partile au obligatia de a expune situatia de fapt la care se refera pretentiile si apararile lor in mod corect si complet, fara a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Partile au obligatia de a expune un punct de vedere propriu fata de afirmatiile partii adverse cu privire la imprejurari de fapt relevante in cauza; (4) Partile au dreptul de a discuta si argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocata in cursul procesului de catre orice participant la proces, inclusiv de catre instanta din oficiu; (5) Instanta este obligata, in orice proces, sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate. \"

Aceste dispozitii legale stabilite cu valoare de principiu au fost incalcate in speta de fata.

Termenul in care decizia de concediere putea fi contestata este de 45 de zile potrivit art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, iar in situatia in care concedierea este dispusa ca sanctiune disciplinara termenul in care decizia putea fi contestata este de 30 de zile calendaristice, conform prevederilor art. 252 alin. 5 si art. 268 alin. 1 lit. b din Codul muncii.

In practica judiciara s-a stabilit ca ”dispozitiile art. 283 alin. (1) lit. a) din Codului Muncii sunt fara echivoc, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in 30 de zile de la data la care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incetare contractului individual de munca. Dispozitiile art. 73 lit. a din Legea nr. nr. 168/1999 se refera tot la momentul comunicarii deciziei de concediere ca fiind acela de la care se calculeaza termenul de 30 de zile” (decizia nr. 5055/2008 a Curtii de Apel Bucuresti – sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale).

Potrivit art. 252 alin. 5 din Codul muncii, decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

De asemenea, conform art. 268 alin. 1 lit. b din Codul muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara.

Fata de data comunicarii deciziei, contestatia a fost inregistrata cu depasirea termenului de 30 de zile mentionat anterior.

Astfel, decizia de incetare a contractului individual de munca nr. 108/21. 04. 2015 i-a fost comunicata contestatorului B. M. la data de 27.03.2015, ( conform scrisorii recomandate, semnata de catre contestatori), ori contestatia a fost formulata la Judecatoria Radauti la data de 15 mai 2015, depasind cu mult termenul legal de formulare a contestatiei de 30 zile.

In acest sens, contestatia formulata de catre contestator trebuia sa fie respinsa ca tardiv formulata, insa instanta de fond nu s-a pronuntat asupra acesteia. Nicaieri in dispozitivul sentintei atacate nu se mentioneaza despre exceptia invocata.

In consecinta, avand in vedere ca instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la exceptia aratata, cauza fiind astfel solutionata fara a se intra in cercetarea fondului, apelanta sustine ca se impune desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.

Cu ocazia rejudecarii prima instanta va trebui sa se pronunte cu privire la toate capetele de cerere, exceptiile si apararile invocate de parti, va administra orice alte probe necesare dezlegarii pricinii, urmand sa pronunte o hotarare prin prisma dispozitiilor legale incidente.

Cu privire la fondul cauzei, apelanta sustine ca in mod eronat tribunalul a dispus anularea deciziei de incetare a contractului individual de munca nr. 108/21. 04. 2015. Decizia de incetare a contractului de munca, contrar celor retinute de catre instanta de fond indeplineste conditiile prevazute de Codul muncii.

Apelanta arata ca potrivit art. 61 ”angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii:

a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara”.

Avand in vedere faptul ca, contractul de munca a fost desfacut in baza acestui articol, apelanta sustine ca decizia de concediere a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 247-252.

Decizia de concediere a fost emisa in scris, a fost motivata in mod corespunzator atat in fapt, cat si in drept, a fost mentionat termenul in care poate fi contestata, precum si instanta la poate fi introdusa aceasta contestatie. Astfel ca nu este dat niciunul dintre motivele pentru care sa se poata solicita anularea acesteia.

Potrivit art. 247 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.

Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Apelanta sustine ca sanctiunea disciplinara a fost aplicata contestatorului intrucat acesta a savarsit cu vinovatie o fapta in legatura cu munca, s-au incalcat de catre salariat contractul individual de munca.

Acesta nu si-a respectat contractul de munca, nu s-a prezentat la munca in mod nejustificat, fara sa fie invoit, sau fara sa anunte in prealabil, pentru a i se asigura inlocuirea.

De asemenea, apelanta sustine ca acesta nu si-a justificat in niciun fel absenta de la locul de munca, si incercandu-se sa se ia legatura telefonic cu fostul angajat, acesta nu le-a raspuns. Totodata, arata ca intimatului i s-a trimis si o notificate de prezentare la locul de munca in care i s-a mentionat ora si data la care trebuia sa se prezinte, scrisoare care i-a fost trimisa recomandat, cu confirmare de primire (nr. 97/20,03. 2015, primita de catre contestator la data de 21.03.2015, ocazie cu care a fost intocmit procesul verbal nr. 96/19.03.2015. La data la care a fost notificat contestatorul, acesta nu s-a prezentat, luand legatura doar telefonic, spunand ca lucreaza in alta parte (evident fara forme legale), si ca nu se poate prezenta la ora stabilita in notificare. Totodata, acesta a refuzat sa se intoarca la munca precizand ca nu are nevoie de acest loc de munca.

Apelanta precizeaza ca anterior emiterii deciziei de desfacere a contractului de munca, a fost efectuata cercetare disciplinara prealabila, conform art. 63 alin. 1 Codul muncii. In acest sens au fost intocmite procesele verbale de constatare, precum si notificarea adresata fostului angajat, astfel fiind indeplinite conditiile plivind cercetarea disciplinara prealabila.

De asemenea, apelanta sustine ca fapta descrisa este o abatere disciplinara, savarsita de intimat. Fapta acestuia se rasfrange negativ asupra procesului muncii, prin nesocotirea obligatiei instituita de art. 39 alin. 2 lit. b din Codul muncii, respectiv incalcarea obligatiei de a respecta disciplina muncii. In planul raportului juridic de munca, acest fapt se transpune in obligatiile de serviciu asumate prin contractul individual de munca, fisa postului, regulament de ordine interioara.

Apelanta sustine ca intimatul nu si-a respectat obligatiile contractuale si a nesocotit indatoririle ce ii reveneau in calitate de angajat al societatii. Din cauza neindeplinirii obligatiilor sale de munca, avand si ceilalti angajati de suferit precum si societatea, intrucat utilajul pe care lucra acesta nu a livrat comenzile la timp, situatie care a determinat desfacerea contractului de munca al acestuia pentru a se putea angaja o alta persoana pe postul detinut de intimat.

Apelanta solicita a se retine ca decizia de desfacere a contractului de munca indeplineste conditiile prevazute de art. 252 alin. 2 Codul muncii si ca anterior emiterii acesteia s-a efectuat cercetarea disciplinara prealabila.

Avand in vedere aceste considerente, apelanta solicita admiterea apelului, desfiintarea sentintei si, in rejudecare, admiterea exceptiei tardivitatii formularii contestatiei si pe fond, respingerea actiunii.

In dovedirea celor prezentate, apelanta solicita administrarea probei cu inscrisuri si cu martorii L. A. si B. M. -G. cu care sa dovedeasca ca s-a efectuat cercetarea disciplinara prealabila si ca intimatul a fost notificat de mai multe ori pentru a se prezenta la locul de munca;

In drept, apelul a fost intemeiat pe disp. art. 470 C. pr. civ.

Intimatul a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.

Verificand, in limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. 1 N. C. pr. civ., stabilirea situatiei de fapt si aplicarea de catre prima instanta a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea retine urmatoarele:

Contrar sustinerilor apelantei exceptia tardivitatii a fost solutionata de instanta la termenul de judecata din data de 21.09.2015, in lipsa partilor in conditiile in care reclamantul ceruse judecarea cauzei in lipsa (fila 11 ds. fd. ).

Potrivit art. 248 alin. 1 si 5 C. procedura civ. instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei iar incheierea prin care s-a respins exceptia, precum si cea prin care, dupa admiterea exceptiei, instanta a ramas in continuare investita pot fi atacate numai odata cu fondul, daca legea nu dispune altfel.

Exceptia tardivitatii actiunii fiind o exceptie de procedura trebuia solutionata cu prioritate de catre instanta, prin incheiere interlocutorie, astfel cum prevad dispozitiile legale citate, prin urmare criticile apelantei potrivit carora solutia cu privire la aceasta exceptie trebuia sa se regaseasca in dispozitivul sentintei nu sunt intemeiate.

Curtea nu poate retine ca prima instanta a incalcat principiul contradictorialitatii reglementat de art. 14 C. procedura civ. Parata apelanta a invocat exceptia tardivitatii actiunii prin intampinare si a motivat-o prin concluziile scrise depuse la data de 01.09.2015 (filele 9-10 ds. fd. ). Faptul ca partile nu au fost prezente la termenul de judecata din 21.09.2015 pentru a-si expune si oral argumentele, nu constituie un motiv pentru ca instanta sa nu se pronunte pe exceptie, atat timp cat una din parti a cerut judecarea cauzei in lipsa. D. daca niciuna din parti nu cere judecarea cauzei in lipsa, instanta nu se poate pronunta asupra cererilor partilor si eventualelor exceptii, ci trebuie sa dispuna suspendarea judecarii cauzei in temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C. procedura civ., insa nu este cazul in speta de fata.

Pe de alta parte, conform art. 10 alin. 1 C. procedura civ. partile au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si probeze pretentiile si apararile, sa contribuie la desfasurarea fara intarziere a procesului, urmarind, tot astfel, finalizarea acestuia. Apelanta nu isi poate invoca in apel propria culpa, faptul ca nu s-a prezentat la termen pentru a-si sustine si oral apararile in cauza, nefiind depusa vreo cerere de amanare pentru termenul mentionat.

Curtea apreciaza ca exceptia tardivitatii a fost corect respinsa de prima instanta in conditiile in care nu s-a facut dovada comunicarii deciziei de concediere si oricum, astfel cum a observat si prima instanta, decizia a fost emisa la data de 21. 04. 2015 iar cererea de chemare in judecata a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 15. 05. 2015, deci termenul de contestare de 30 de zile de la comunicare, reglementat de 252 alin. 5 si 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii, nu este depasit.

Pe fondul cauzei Curtea retine ca potrivit art. 252 al. 2 din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizia de sanctionare se cuprind in mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;

d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;

e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;

f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Din examinarea deciziei contestate Tribunalul a retinut in mod corect ca aceasta a fost emisa cu incalcarea prevederilor citate, lipsind o mentiuni obligatorii din continutul sau.

Astfel, in primul rand se observa ca in decizie, contrar sustinerilor apelantei, nu este descrisa fapta ce constituie abatere disciplinara. Prin \"descriere” nu se poate intelege, in nici un caz, enumerare sau enuntare, ci prezentarea explicita a acelor aspecte care pot duce la concluzia ca fapta salariatului reprezinta o incalcare de catre acesta a normelor de disciplina muncii savarsita in legatura cu munca sa. Din descrierea faptei trebuie sa rezulte in mod concret in ce a constat actiunea sau inactiunea savarsita cu vinovatie de salariat, data sau datele la care a fost savarsita abaterea disciplinara, in caz contrar se aduce atingere dreptului la aparare al salariatului iar instanta este pusa in imposibilitatea de a realiza controlul sub toate aspectele asupra sanctiunii dispuse. In Decizia de sanctionare nr. 108/21. 04. 2015 nu este indicata fapta care ar constitui abatere disciplinara. Parata apelanta sustine ca salariatul ar fi lipsit nemotivat de la serviciu, insa in decizia de concediere nu se mentioneaza o astfel de fapta. In legatura cu aceste aspecte sunt de retinut si prevederile art. 77 din Codul muncii potrivit caruia in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.

In conformitate cu dispozitiile art. 252 alin. 2 lit. b din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizia de concediere angajatorul trebuia sa consemneze in mod obligatoriu precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat. Cum, in speta, aceasta dispozitie nu a fost respectata, in mod corect s-a retinut de catre prima instanta ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta.

Decizia contestata nu sunt cuprinde nici motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea.

Conform art. 251 al. 1, 2 din Codul muncii “sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. Din analiza inscrisurilor depuse la dosar de parata apelanta se constata ca reclamantul nu a fost convocat pentru efectuarea cercetarii disciplinare, sanctiunea fiind nulitatea absoluta a deciziei de concediere, astfel cum in mod corect a stabilit prima instanta. Procesul verbal de constatare (fila 23 ds. fd. ) nu face dovada comunicarii convocarii catre salariat, fie personal, fie prin posta. Aceasta dovada a comunicarii nu se poate face cu martori, astfel cum a solicitat apelanta, ci doar in modalitatile aratate, fie prin semnatura salariatului de luare la cunostinta pe convocare, fie prin dovada de comunicare cu confirmare de primire, pentru a se face dovada certa a comunicarii catre salariat. Adeverinta eliberata de Oficiul Postal Fratauti (fila 51 ds. apel) in care se mentioneaza ca in data de 27.03.2015 ar fi fost predata o confirmare de primire administratorului societatii parate nu are relevanta, neavand datele necesare pentru a se verifica daca s-a facut comunicarea convocarii catre reclamant.

Atat timp cat se constata ca decizia de sanctionare este lovita de nulitate absoluta, nu mai au relevanta si nu se pot analiza daca sunt indeplinite sau nu conditiile pentru a se retine o abatere disciplinara, criticile paratului apelant pe fondul cauzei neputand fi retinute. Curtea are in vedere ca instanta nu se poate pronunta cu privire la temeinicia deciziei de sanctionare,in lipsa descrierii faptei, acesta fiind tocmai motivul pentru care legiuitorul a sanctionat cu nulitatea absoluta lipsa acestui element din decizia de sanctionare.

Pentru toate aceste considerente, retinand ca motivele de apel nu sunt intemeiate, in baza art. 480 alin. 1 N. C. pr. civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.

In temeiul art. 453 alin. 1 din N. C. pr. civ., Curtea va obliga apelanta sa plateasca intimatului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocat (chitanta f. 19 ds. apel).

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

 

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de S. C. A. V. D. \"S. R. L. Fratautii N., cu sediul in localitatea Fratautii N. nr. 1214, judetul Suceava, CF RO26869148, inregistrata in Registrul Comertului cu nr. JXXXXXXXXXXX, reprezentata de catre Cabinet Avocat \"R. O. ” cu sediul in municipiul Radauti, . 62, jude. Suceava, impotriva sentintei civile nr. 1613 din 3.11.2015 pronuntata de Tribunalul Suceava, Sectia I civila, intimat fiind reclamantul B. M., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in,  . 

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat