Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut


Concediere pe motive neimputabile salariatului. Efectele juridice ale inchiderii procedurii de reorganizare judiciara a societatii angajatoarea

Hotararea nr. Decizia civila nr. 1378 din 21 octombrie 2015, Pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale

Alte Consultatii Juridice

Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Concediere pe motivul desfiintarii postului. Conditii de reangajare sau blocare post
Obligarea salariatului sa semneze noua fisa a postului
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Acordarea ajutorului de somaj
Obligarea salariatului sa demisioneze. Obligarea acestuia sa presteze munca o durata zilnica mai mare decat cea prevazuta in CIM. Abuzurile superiorului ierarhic
Instanta competenta in cazul unor litigii de munca. Obligatia de a presta munca ulterioara formarii profesionale
Termenul in care angajatorul informeaza salariatului asupra prelungirii sau nu a contractului individual de munca pe durata determinata
Consecintele anularii deciziei de concediere de catre instanta de judecata. Efectele obligatiei de reintegrare in munca
Trecerea temporara a salariatului pe alt post din dispozitia angajatorului, urmata de refuzul acestuia de a permite revenirea pe postul detinut initial. Obligarea la semnarea unei noi fise a postului

Efectele juridice ale inchiderii procedurii de reorganizare judiciara a societatii angajatoareasupra procedurii de concediere a unui salariat, aflata in derulare lamomentul inchiderii

 

Concediere pe motive neimputabile salariatului. Efectele juridice ale
inchiderii procedurii de reorganizare judiciara a societatii angajatoare
asupra procedurii de concediere a unui salariat, aflata in derulare la
momentul inchiderii
- Codul muncii, art. 65, art. 75 si art. 76
- Legea nr. 85/2006, art. 86 alin. (6), art. 103 alin. (1) si alin. (2), art. 136
Din coroborarea dispozitiilor art. 103 alin. (1) si alin. (2) cu cele ale art. 136 din
Legea nr. 85/2006 rezulta ca, dupa dispunerea inchiderii procedurii de reorganizare
judiciara de catre judecatorul sindic, administratorul judiciar nu mai are competenta
de a emite, in reprezentarea societatii a carei procedura de reorganizare a fost
inchisa, o decizie de concediere a unui salariat al acesteia, intemeiata pe prevederile
art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, intrucat este descarcat de orice indatoriri si
responsabilitati privitoare la activitatea societatii, iar aceste dispozitii legale sunt
aplicabile salariatilor societatii doar pe durata procedurii de reorganizare judiciara.
imprejurarea ca, la emiterea deciziei de concediere a unui angajat dupa
inchiderea procedurii de reorganizare, societatea angajatoare este reprezentata atat
de catre fostul administrator judiciar, cat si de catre directorul general, fiind invocate,
in drept, atat dispozitiile art. 65 alin. (1) din Codul muncii, cat si ale art. 86 alin. (6) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, este de natura a crea confuzii in
ceea ce priveste cauza concedierii salariatului, intrucat temeiul de drept al concedierii
este echivoc, in conditiile in care prevederile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006
deroga de la cele ale Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificarile si
completarile ulterioare.
Chiar daca procedura concedierii salariatului a fost declansata anterior
inchiderii procedurii de reorganizare judiciara a societatii angajatoare, fiind
suspendata curgerea termenului de preaviz din cauza incapacitatii temporare de
munca a salariatului, ea nu putea fi finalizata, prin emiterea deciziei de concediere
intemeiata pe dispozitiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, dupa inchiderea
procedurii de reorganizare judiciara, dat fiind ca prevederile art. 86 alin. (6) din Legea
nr. 85/2006 erau aplicabile doar pe durata procedurii insolventei.
Nefiind incidente dispozitiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006,
concedierea salariatului nu putea avea loc, in mod legal, decat cu respectarea
prevederilor din Codul muncii care reglementeaza concedierea salariatilor pentru
motive neimputabile acestora, respectiv a dispozitiilor art. 65 alin. (1) coroborate cu
cele ale art. 75 si ale art. 76 din Codul muncii
Pagina 4 din 61
Daca la momentul emiterii deciziei de concediere, planul de reorganizare
judiciara nu mai era aplicabil societatii angajatoare, intrucat instanta de judecata a
dispus inchiderea procedurii insolventei, motivele de fapt ale desfiintarii postului
salariatului intemeiate pe acest plan nu mai subzista si nu mai pot justifica incetarea
contractului individual de munca in temeiul art. 65 alin. (1) din Codul muncii, decizia
de concediere fundamentata pe planul de reorganizare judiciara fiind lovita de
nulitate.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,
Decizia civila nr. 1378 din 21 octombrie 2015, Dr. C.P.
Prin sentinta civila nr. 445/25 iunie 2015, pronuntata de Tribunalul Arad in
dosarul nr. 801/108/2015, a fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat,
invocata de catre reclamanta, precum si actiunea formulata de catre reclamanta J.M.
in contradictoriu cu parata S.C. G.C. Arad S.A., ca neintemeiate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut, in esenta, ca, potrivit
deciziei nr. 58/06.03.2013, reclamanta a mai fost concediata pe motiv ca s-a
desfiintat postul ocupat de ea, insa prin sentinta civila nr. 2574/01.10.2013,
pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4591/108/2013, ramasa definitiva prin
decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in acelasi
dosar, a fost anulata decizia nr. 58/06.03.2013, iar reclamanta a fost reintegrata in
munca.
Conform art. 431 din Codul de procedura civila, pentru a exista autoritate de
lucru judecat este necesar sa existe identitate de parti, obiect si cauza. in speta, nu
exista identitate de obiect intre prezenta cauza si cea care a facut obiectul dosarului
nr. 4591/108/2013 al Tribunalului Arad, deoarece in dosarul nr. 4591/108/2013 a fost
anulata decizia nr. 58/06.03.2013, iar prin cererea de chemare in judecata pendinte,
se solicita anularea deciziei de concediere nr. 12/03.03.2015.
Chiar daca motivele sau temeiul de drept al emiterii deciziei nr. 12/03.03.2015
sunt aceleasi cu cele ale deciziei nr. 58/06.03.2013, nu exista autoritate de lucru
judecat, intrucat obiectul celor doua cauze este diferit, in conditiile in care deciziile de
concediere sunt diferite si contin motivatii diferite in ceea ce priveste masurile
dispuse de angajator.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art. 431 alin. (1) din Codul
de procedura civila, prima instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat,
invocata de catre reclamanta, ca neintemeiata.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a retinut ca reclamanta a fost angajata a
paratei pe postul de contabil sef.
Prin decizia de concediere nr. 12/03.03.2015, reclamantei i s-a desfacut
contractul individual de munca, in baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca urmare a
desfiintarii postului de contabil sef, pe care-l ocupa aceasta, deoarece societatea
parata s-a aflat in reorganizare judiciara, conform Planului de reorganizare confirmat
prin sentinta civila nr. 2447/22.10.2012, si s-a impus reducerea de personal pentru
Pagina 5 din 61
evitarea intrarii societatii in faliment.
Potrivit art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de
persoana salariatului este determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de
salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, iar
desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si
serioasa.
Prima instanta a constatat ca desfacerea contractului de munca al
reclamantei, prin decizia nr. 12/03.03.2015, ca urmare a desfiintarii postului de
contabil sef, este legala, intrucat parata are aceasta posibilitate, respectiv sa se
reorganizeze pentru a evita intrarea in faliment si sa reduca numarul de salariati prin
concediere.
Desfiintarea postului ocupat de catre reclamanta este efectiva, deoarece acest
post nu s-a mai infiintat ulterior, fapt ce rezulta din statul de functii nr. 12/03.03.2015.
Cauza care a dus la desfiintarea postului, a fost apreciata, de catre instanta de
fond, ca fiind reala, impusa de Planul de reorganizare al societatii parate, confirmat
prin sentinta civila nr. 2447/22.10.2012, in scopul reducerii cheltuielilor cu personalul
si evitarii intrarii societatii parate in faliment, deoarece a scazut volumul de munca al
acesteia.
Reducerea activitatii sau reorganizarea unei societati este la latitudinea
conducerii acesteia, intrucat oportunitatea reducerii unor posturi apartine conducerii
societatii, iar instanta nu poate impune infiintarea sau desfiintarea unor posturi din
cadrul societatii parate, dat fiind ca organizarea activitatii economice si de personal
ramane atributul exclusiv al angajatorului.
Cauza este serioasa, deoarece desfiintarea postului se impune din necesitati
evidente pentru a se evita falimentul societatii parate si nu disimuleaza realitatea.
Nu au fost retinute sustinerile reclamantei cu privire la faptul ca pe un post cu
atributii similare reclamantei a fost angajata numita L.A.O., intrucat aceasta a fost
angajata in functia de sef serviciu contabilitate la data de 19.04.2013, prin contractul
individual de munca nr. 381/19.04.2013, cu un an si jumatate inaintea emiterii
deciziei nr. 87/21.07.2014 privind cresterea eficientei structurii organizationale, iar
necesitatea angajarii acesteia a fost determinata de pensionarea sefului de
compartiment financiar contabil: domnul M.V.L., conform deciziei nr. 86/17.04.2013,
prin care a incetat contractul de munca al acestuia.
Faptul ca parata a incheiat un contract de prestari servicii financiar contabile
cu o firma specializata in contabilitate nu a fost retinut ca motiv de anulare a deciziei
de concediere, deoarece acest contract este incheiat pe o perioada determinata si a
fost necesar dat fiind ca numita L.A.O., care exercita functia de sef serviciu
contabilitate, a fost in concediu pentru cresterea copilului, avand contractul individual
de munca suspendat prin decizia nr. 53/17.03.2014.
Prin urmare, desfiintarea locului de munca a fost efectiva, nu a mai fost
angajata o alta persoana pe postul respectiv, iar cauza a fost reala si serioasa,
determinata de reorganizarea societatii parate pentru a se evita intrarea acesteia in
faliment.
Pagina 6 din 61
Instanta de fond a apreciat ca decizia nr. 12/03.03.2015 nu este lovita de
nulitate absoluta pentru ca a fost semnata de administratorul judiciar si are ca temei
de drept art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, deoarece, pe langa administratorul
judiciar care a fost descarcat de atributii, a fost semnata si de catre directorul general
al societatii parate, astfel incat nu se poate retine lipsa semnaturii de pe decizia de
concediere, iar art. 76 si art. 252 alin. (2) din Codul muncii nu prevad ca lipsa
semnaturii din cuprinsul deciziei de concediere se sanctioneaza cu nulitatea absoluta
sau relativa a acesteia.
Art. 252 alin. (2) lit. d) din Codul muncii prevede obligativitatea ca decizia de
concediere sa contina temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea
disciplinara. in speta, insa, nu este vorba de sanctionarea disciplinara a reclamantei,
ci de concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fiind aplicabile
prevederile art. 76 din Codul muncii, care nu prevad, in mod obligatoriu, ca, in
continutul deciziei de concediere, sa se indice temeiul de drept al concedierii.
Cu toate acestea, prima instanta nu a considerat ca este mentionat in mod
gresit temeiul de drept, respectiv art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, deoarece, la
data cand a fost luata aceasta masura, parata se afla in reorganizare judiciara si
doar existenta concediilor medicale ale reclamantei au determinat prelungirea
preavizului pana dupa descarcarea administratorului judiciar de activitate.
Prin urmare, tribunalul a constatat ca nu exista nici un motiv de nulitate
absoluta sau relativa a deciziei nr. 12/03.03.2015 ori de netemeinicie, aceasta fiind
luata in conformitate cu prevederile art. 65 din Codul muncii.
impotriva sentintei civile nr. 445/25 iunie 2015, pronuntata de Tribunalul Arad
in dosarul nr. 801/108/2015, a formulat apel reclamanta, solicitand admiterea
apelului si modificarea hotararii apelate, in sensul admiterii cererii.
in motivarea apelului se arata, in esenta, ca exceptia puterii lucrului judecat a
sentintei civile nr. 2574/2013 a Tribunalului Arad este intemeiata, intrucat ambele
decizii au vizat concedierea reclamantei ca urmare a reducerii postului de contabil
sef in procedura de reorganizare a societatii, in baza aceluiasi temei juridic, astfel
incat sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 430 si art. 431 din Codul de
procedura civila.
Dispozitiile speciale ale art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, care instituie o
prerogativa exclusiva a administratorului judiciar, se pot aplica doar in timpul derularii
procedurii insolventei.
in speta, decizia de concediere nr. 12/03.03. 2015 a fost emisa in temeiul art.
86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 si semnata de catre administratorul judiciar dupa
inchiderea procedurii insolventei, la data de 23.02.2015, dispusa prin sentinta civila
nr. 189/2015.
Dupa data de 23.02.2015, raporturilor de munca ale angajatilor paratei li se
aplica dispozitiile Codului muncii.
Pe cale de consecinta, la data emiterii deciziei de concediere: 03.03.2015, nu
mai puteau fi invocate, ca temei de drept dispozitiile art. 86 alin. (6) din Legea nr.
85/2006, chiar daca preavizul de concediere este din data de 08.08.2014, intrucat 
Pagina 7 din 61
acest act nu poate fi asimilat unuia de incetare a raportului de munca.
Semnatura administratorului judiciar A.G.I. pe decizia de concediere nu este
legala, pentru ca acesta nu mai are nici un drept de decizie in societate dupa data de
23.02.2015, cand, prin sentinta civila nr. 189/23.02.2015, a fost descarcat de toate
atributiunile, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006. Singurele acte pe care le mal
putea semna valabil erau actele de predare a documentelor societatii catre actuala
conducere, dar nicidecum decizia privind concedierea reclamantei.
Prima instanta a apreciat gresit ca este irelevanta semnatura acestuia, cat
timp decizia este semnata si de directorul general al societatii, iar Codul muncii nu
prevede ca lipsa semnaturii este un motiv de nulitate a deciziei, intrucat
administratorul judiciar nu are o semnatura valabila la data emiterii deciziei, iar
directorul general nu poate semna o concediere motivata pe dispozitiile art. 86 alin.
(6) din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la fondul cauzei, se sustine ca instanta de fond a considerat gresit
ca decizia de concediere este legala si temeinica, fiind justificata de planul de
reorganizare a societatii din 2012 in scopul evitarii falimentului.
La data emiterii deciziei, procedura insolventei era inchisa, toate datoriile au
fost platite si nu mal exista vreun risc de faliment, iar planul de reorganizare din 2012
era finalizat. in realitate, societatea a iesit din starea de insolventa, prin plata
creantelor bugetare restante, pentru ca a beneficiat de un sprijin financiar consistent
din partea Consiliului Local al Municipiului Arad, ce are calitatea de actionar principal.
Din analiza cronologica a situatiei reclamantei pe postul de contabil sef,
rezulta ca desfiintarea postului acesteia nu a fost efectiva, prin reducerea
atributiunilor din fisa postului, si nu a avut o cauza reala si serioasa, motivul real fiind
dorinta administratorului judiciar de a o concedia, aducand in locul sau o persoana
pe care o prefera.
in nota de fundamentare, parata a aratat ca desfiintarea postului reclamantei
se justifica prin planul de reorganizare a societatii, care implica reducerea numarului
de angajati, reducerea cheltuielilor si eficientizarea activitatii.
in fapt, niciuna din aceste tinte nu s-a realizat prin reducerea postului de
contabil sef.
Astfel, in organigramele din 2013 erau 65 angajati, din care 5 in posturi de
conducere, iar in cele din 2015 sunt 67 angajati, din care 4 in posturi de conducere.
Au fost emise decizii de incetare a raportului de munca pentru 24 angajati. in
afara de cei pensionati, ceilalti salariati concediati au fost reangajati. Concomitent
parata a angajat si persoane noi, astfel incat s-a mentinut acelasi numar de angajati
si in prezent, numar necesar pentru ca activitatea firmei nu s-a redus, fiind aceeasi.
La serviciul de contabilitate, dupa pensionarea sefului de serviciu: domnul
M.V., in anul 2013 a fost angajata L.A.-O., desi reclamanta putea sa fie numita pe
acest post, prin redistribuire, avand calificare in specialitate si experienta de 20 de
ani in firma. Prin desfiintarea postului de contabil sef, societatea ar fi fost obligata sa-i
ofere acest post vacant.
Atributiile de serviciu prevazute in fisa postului de contabil sef si in cea de sef 
Pagina 8 din 61
serviciu financiar–contabil sunt aceleasi, respectiv de a conduce contabilitatea
societatii, care cuprinde toate operatiunile si documentele de evidenta contabila, cu
exceptia contabilitatii primare (facturi, avize, chitante), intocmite de personalul de
executie (casier, contabil).
Dupa suspendarea temporara a contractului de munca al doamnei L.A.-O.,
prin decizia nr. 53/17.03.2014, pentru perioada concediului pentru cresterea copilului,
respectiv pentru perioada 17.03.2014 - 17.12.2014, parata a incheiat contractul de
prestari servicii financiar-contabile nr. 149/28.08.2014 cu firma contabilitate C. SRL,
care a preluat toata activitatea contabila, cu exceptia - evidentelor primare, adica
atributiile pe care le-a indeplinit reclamanta cand era pe post si dupa aceea doamna
L.A.-O.
Din data de 17.03.2014 pana la data de 11.08.2014, reclamanta a indeplinit
toate atributiile. Prin preavizul nr. 901/08.08.2014, reclamantei i s-a adus la
cunostinta ca i se va desface contractul de munca, iar la data 28.08.2014, parata a
incheiat contractul de prestari-servicii cu firma de contabilitate, desi putea sa
continue reclamanta aceasta activitate.
Cheltuielile societatii nu s-au redus, nici in cazul celor generale si nici in cazul
celor ale serviciului financiar-contabil, prin reducerea postului reclamantei, dat fiind
ca salariul reclamantei era de 2850 lei si al doamnei L.A.-O. era de 3233 lei, iar tariful
firmei de contabilitate era de 2800 lei + TVA si cheltuieli suplimentare facturate
separat.
Activitatea paratei nu a fost eficientizata prin aceste masuri, intrucat evidentele
contabile reflecta situatia economica a societatii fara a influenta performantele
economice ale acesteia, care se datoreaza, in principal, cresterii veniturilor.
Apelul nu a fost motivat in drept.
Intimata S.C. G.C.A. S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat
respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei apelate ca temeinica si
legala, fara cheltuieli de judecata.
in motivarea intampinarii se arata, in esenta, ca, prin decizia nr.
58/06.03.2013, apelanta a fost concediata de administratorul judiciar – A.G.I. Arad pe
motiv ca s-a desfiintat postul ocupat de ea, iar prin sentinta civila nr.
2574/01.10.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4591/108/2013 si
ramasa definitiva prin decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel
Timisoara in acelasi dosar, a fost anulata decizia nr. 58/06.03.2013 si s-a dispus
reintegrarea apelantei pe postul detinut anterior.
Potrivit art. 431 alin. (1) din Codul de procedura civila, pentru a exista
autoritate de lucru judecat este necesar sa existe identitate de parti, obiect si cauza.
in speta, nu exista identitate de obiect intre prezenta cauza si cauza ce a facut
obiectul dosarului nr.4591/108/2013 al Tribunalului Arad, deoarece in dosarul nr.
4591/108/2013 a fost anulata decizia nr. 58/06.03.2013, iar in prezenta cauza se
solicita anularea deciziei nr, 12/03.03.2015.
Astfel, in mod corect prima instanta a retinut faptul ca, chiar daca motivele sau
temeiul de drept al emiterii deciziei nr. 12/03.03.2015 ar fi aceleasi ca si in cazul 
Pagina 9 din 61
deciziei nr. 58/06.03.2013, nu poate exista autoritate de lucru judecat, intrucat
obiectul celor doua cauze este diferit.
Pentru a se putea invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabile
privind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati
de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema
solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta
sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar, s-ar ajunge la situatia incalcarii
componentei res judicata a puterii de lucru judecat, conditie care, insa, nu este
indeplinita in cauza.
Prin decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara
in dosarul nr. 4591/108/2013, s-a constatat nulitatea deciziei de concediere nr.
58/06.03.2013 pentru vicii de procedura, ca urmare a nerespectarii, la emiterea
acesteia, a dispozitiilor art. 76 lit. a) si b) din Codul muncii.
Astfel, atata timp cat s-a apreciat, de catre instanta de judecata, ca decizia de
concediere nr. 58/06.03.2013 este nula pentru ca nu contine motivele de fapt ale
concedierii, in lipsa carora nu se poate aprecia legalitatea masurii luate, in mod
obiectiv nu se poate sustine ca, prin hotararea sus-amintita, s-a solutionat irevocabil
problema litigioasa referitoare la existenta sau inexistenta: „cauzei reale si serioase,
precum si a caracterului obiectiv al masurii dispuse\", respectiv al reorganizarii
societatii prin modificarea organigramei cu desfiintarea postului de contabil sef.
in consecinta, exceptia puterii de lucru judecat, invocata de apelanta, este
neintemeiata, intrucat, pe de o parte, nu exista identitate intre problema solutionata
irevocabil prin decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel
Timisoara in dosarul nr. 4591/108/2013, si problema dedusa judecatii in cauza de
fata, iar pe de alta parte, decizia nr. 12/03.03.2015 are la baza o alta rezolutie de
realizare a Planului de reorganizare judiciara al societatii, respectiv decizia nr.
87/21.07.2014 privind modificarea organigramei societatii prin desfiintarea postului
de contabil sef si nota de fundamentare a acesteia, masuri luate ulterior pronuntarii
sentintei civile nr. 2574/11.10.2013 de catre Tribunalul Arad in dosarul nr.
4591/108/2013 si a deciziei civile nr. 172/12.03.2014 de catre Curtea de Apel
Timisoara in dosarul nr. 4591/108/2013.
in mod corect a retinut prima instanta ca mentionarea, in cuprinsul deciziei nr.
12/03.03.2015, ca temei de drept, si a art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 nu este
gresita, deoarece, la data cand a fost luata aceasta masura, parata se afla in
reorganizare judiciara si doar existenta concediului de odihna, urmat de concediile
medicale ale apelantei, a determinat prelungirea preavizului pana dupa pronuntarea
de catre Tribunalul Arad a sentintei civile nr. 189/23.02.2015 in dosarul nr.
5920/108/2011.
Parata a indicat, la temeiul de drept, si art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006,
intrucat, potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, decizia de concediere se
comunica salariatului in scris si trebuie sa contina, in mod obligatoriu, motivele care
determina concedierea. Or, masura de modificare a organigramei societatii, prin
desfiintarea postului de contabil sef, este din data de 21.07.2014, cand a fost emisa 
Pagina 10 din 61
Decizia nr. 87/21.07.2014 in vederea cresterii eficientei structurii organizationale,
pentru asigurarea respectarii planului de reorganizare al societatii, confirmat prin
sentinta civila nr. 2447/22.10.2012, pronuntata in dosarul nr. 5920/108/2011 al
Tribunalului Arad. Decizia nr. 12/03.03.2015 de incetare a contractului individual de
munca al reclamantei reprezinta actul de finalizare a masurii luate de administratorul
judiciar in vederea realizarii planului de reorganizare judiciara al societatii.
Pe de alta parte, doar art. 252 alin. (2) lit. d) din Codul muncii prevede
obligativitatea ca decizia de concediere sa contina temeiul de drept in baza caruia se
aplica sanctiunea disciplinara. in speta, nu este vorba de sanctionarea disciplinara a
apelantei, ci de concedierea ei pentru motive care nu tin de persoana salariatului,
fiind aplicabile prevederile art. 76 din Codul muncii, care nu prevad, in mod
obligatoriu, ca, in continutul deciziei de concediere, sa se indice temeiul de drept al
concedierii.
Decizia nr. 12/03.03.2015 nu este lovita de nulitate pe motiv ca a fost semnata
si de catre administratorul judiciar, intrucat, pe langa acesta, a semnat si directorul
general al societatii parate, astfel incat nu se poate retine lipsa semnaturii de pe
decizia de concediere, cu atat mai mult cu cat art. 76 si art. 252 alin. (2) din Codul
muncii nu prevad ca lipsa semnaturii din cuprinsul deciziei de concediere se
sanctioneaza cu nulitatea absoluta sau relativa a acesteia.
Chiar daca, prin sentinta civila nr. 189/23.02.2015, pronuntata de Tribunalul
Arad in dosarul nr. 5920/108/2011, s-a dispus inchiderea procedurii insolventei si
descarcarea administratorului judiciar de orice indatoriri si responsabilitati, acest fapt
semnifica, in mod oficial, ca gestiunea sa a fost corecta si ca nu e nimic de imputat
acestuia, insa nu reprezinta o interdictie sau decadere din drepturi. Aceasta
imprejurare nu duce la nelegalitatea deciziei nr. 12/03.03.2015 pentru semnarea
acesteia si de catre administratorul judiciar, intrucat, urmare a pronuntarii hotararii
amintite, societatea parata a intrat intr-o perioada de tranzitie, cuprinsa intre
momentul inchiderii procedurii insolventei si constituirea noilor organe statutare ale
societatii.
Referitor la perioada de tranzitie, se sustine ca directorul general in functiune,
domnul Pacurar Adrean Marius, persoana care asigura conducerea operativa a
activitatii in aceasta perioada, nu avea drept de semnatura in banci si nu putea
incheia acte care presupuneau operatiuni financiar-bancare pana in data de
12.03.2015, cand a fost emisa Hotararea A.G.A. nr. 2/12.03.2015, iar organele de
conducere ale paratei s-au constituit la data de 18.05.2015, in baza Hotararii A.G.A.
nr. 8/18.05.2015.
in lipsa dreptului administratorului judiciar de a mai incheia acte juridice in
reprezentarea paratei in aceasta perioada de tranzitie, s-ar fi ajuns in situatia atipica
ca o societate proaspat iesita din procedura insolventei sa intre in imposibilitatea de
a efectua orice operatiuni financiar-contabile, in absenta existentei unui reprezentant
legal cu drept de semnatura in banca, fapt ce putea ducea la blocarea activitatii si
intrarea directa in procedura lichidarii judiciare, potrivit art. 69 din Legea nr. 85/2014.
Cu privire la fondul cauzei, se sustine ca, pentru o justa solutionare a cauzei, 
Pagina 11 din 61
se impune a se analiza organigrama societatii strict la sediul acesteia, pentru birouri,
avand in vedere ca in celelalte sectoare activitatea se desfasoara la punctele de
lucru din afara sediului social, fiind constituite din personalul care deserveste sectia
edilitara, cimitirele, pepiniera si sectorul caini comunitari.
Evident ca nu se justifica ideea de concediere strict a personalului din
activitatea de productie, ramas si acesta la numarul minim necesar pentru
desfasurarea activitatii si mentinerea numarului de angajati din personalului TESA.
Prin urmare, analizand organigramele societatii, cea de dinainte de aplicarea
masurilor de reorganizare si cea de dupa aplicarea masurilor de reorganizare, se
poate constata ca organigrama de la sediul social al paratei a suferit o reducere
drastica, aceasta avand in prezent 6 angajati, din care doar 2 angajati, incluzand si
casierul societatii, in sectorul contabilitate.
Scopul activitatii de reorganizare judiciara nu a fost acela de concediere de
personal, ci de eficientizare a activitatii si a cheltuielilor aferente acesteia, iar
concedierile de personal sa nu aiba loc decat in cazul in care nu exista o alta solutie
pentru situatia respectiva.
Faptul ca s-a reusit reducerea de posturi prin pensionarea unor angajati, in
detrimentul concedierilor, este un fapt pozitiv, iar nu unul care sa atraga nelegalitatea
masurilor adoptate.
in mod corect a retinut prima instanta ca nu pot fi primite sustinerile
reclamantei cu privire la faptul ca, pe un post cu atributii similare acesteia, a fost
angajata numita L.A.-O., deoarece aceasta a fost angajata, in functia de sef serviciu
contabilitate, la data de 19.04.2013, prin contractul individual de munca nr.
381/19.04.2013, respectiv cu un an si jumatate inaintea emiterii Deciziei nr.
87/21.07.2014 privind cresterea eficientei structurii organizationale, iar necesitatea
angajarii acesteia a fost determinata de pensionarea sefului de compartiment
financiar contabil, domnul M.V.L.n, conform Deciziei nr. 86/17.04.2013, prin care a
incetat contractul de munca al acestuia.
Prin urmare, postul exista anterior angajarii doamnei L.A.-O. in unitatea
parata, iar titulatura acestui post a fost schimbata din „sef compartiment financiarcontabil” in „sef serviciu contabilitate”, urmare a faptului ca personalul
compartimentului financiar-contabil nu mai exista in unitate, intrucat contractele lor
de munca au incetat prin pensionare, respectiv a sefului compartimentului M.V.L.,
prin decizia nr.86/17.04.2013, a contabilei H.R., prin decizia nr.87/17.04.2013, a
functionarului economic T. (fosta R.) F., prin decizia nr. 104/03.12.2012, si a
casierului M.T., prin decizia nr. 122/27.06.2013.
Este firesc ca atributiile postului desfiintat, cel de contabil sef, sa fi fost
preluate de seful serviciului contabilitate, atata timp cat acest post este singurul
ramas in serviciul contabilitate.
Desfiintarea postului de contabil sef a fost posibila, dat fiind ca, din punct de
vedere tehnic, atributiile acestui post au putut fi exercitate de seful biroului de
contabilitate, care indeplinea conditiile de studii, de specialitate si de vechime si era
retribuit cu un salariu mai redus fata de cel al contabilului sef.
Pagina 12 din 61
Un alt considerent l-a constituit faptul ca, activitatea la biroul contabilitate s-a
redus considerabil, urmare a reducerii activitatii si, implicit, a veniturilor societatii.
Faptul ca administratorul judiciar A.G.I. Arad a incheiat un contract de prestari
servicii financiar-contabile cu o firma specializata in contabilitate nu poate fi retinut ca
motiv de anulare a deciziei de concediere, deoarece acest contract a fost incheiat pe
o perioada determinata: 28.08.2014 - 27.08.2015 si a fost necesar, dat fiind ca
numita L.A.O., care exercita functia de sef serviciu contabilitate, a fost in concediu
pentru cresterea copilului, avand contractul individual de munca suspendat, prin
decizia nr. 53/17.03.2014.
Din punct de vedere financiar, eficienta externaiizarii partiale catre un
prestator de servicii contabile, pe baza de contract pe o perioada determinata, a unor
lucrari sau operatiuni ocazionale, concretizata prin incheierea contractului de
prestari-servicii financiar-contabile nr. 149/28.08.2014, rezulta din: cuantumul
onorariului achitat in suma de 2.800 lei/luna; reducerea cheltuielilor, prin exonerarea
de la plata contributiilor catre bugetul de asigurari sociale, in suma de 637 lei, plata
concediilor de odihna, plata concediilor medicale, etc., care s-ar fi impus a fi achitate
in conditiile mentinerii postului de contabil sef al apelantei, al carei salariu de baza
lunar brut a fost in suma de 2.850 lei.
La analizarea oportunitatii incheierii contractului de prestari-servicii financiarcontabile nr. 149/28.08.2014, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca principala
indatorire trasata de judecatorul sindic administratorului judiciar a fost aceea de
reorganizare a activitatii societatii, respectiv eficientizarea activitatii si a cheltuielilor
aferente acesteia, inclusiv reducerea cheltuielilor cu salariile, cresterea productivitatii
prin: utilizarea mai eficienta a fortei de munca, disponibilizarea personalului
excedentar, optimizarea atribuirii sarcinilor de serviciu pentru personalul ramas si
utilizarea de personal cu calificari multiple, precum si angajarea de personal sezonier
corelat cu volumul de lucrari.
Salariul avut de catre reclamanta in postul de contabil sef era de 5.699
lei/luna, iar cel al titularei postului de sef serviciu contabilitate este de 3.233 Iei/luna.
Este adevarat ca, prin actul aditional nr. 130/15.01.2014 la contractul individual de
munca nr. 816/01.04.1991, a incetat acordarea catre apelanta a sporurilor la salariu
si a altor adaosuri si indemnizatii in procent de 100% din salariul de baza lunar brut,
negociat anterior de catre aceasta, reducandu-i-se astfel venitul de la suma de 5.699
lei/luna la suma de 2.850 lei, insa acest fapt a avut loc abia dupa ce Tribunalul Arad,
prin sentinta civila nr. 1135/03.06.2014, pronuntata in dosarul nr. 1339/108/2014*,
ramasa definitiva prin decizia civila nr. 926/09.10.2014, pronuntata de Curtea de Apel
Timisoara in dosarul nr. 1339/108/2014 , a respins contestatia sa impotriva deciziei
nr. 3/15.01.2014 si a actului aditional nr.130/15.01.2014 la contractul individual de
munca nr. 816/01.04.1991. Diferenta de cuantum al salariului aferent celor doua
posturi, respectiv de 3.233 lei/luna pentru postul de sef serviciu contabilitate fata de
2.850 lei/luna pentru postul de contabil sef se justifica prin aceea ca titularul postului
de sef serviciu contabilitate a preluat toate atributiile detinute anterior de personalul
compartimentului financiar-contabil, personal care nu se mai regaseste in 
Pagina 13 din 61
organigrama societatii parate.
Fata de aceste considerente, intimata apreciaza ca in mod corect a retinut
prima instanta ca desfiintarea locului de munca a fost efectiva, ca nu a mai fost
angajata o alta persoana pe postul respectiv, iar cauza luarii acestei decizii a fost
reala si serioasa, determinata de reorganizarea societatii parate, pentru a se evita
intrarea in faliment.
Apelanta a depus raspuns la intampinare, prin care a reiterat, in mod succint,
motivele expuse in cuprinsul cererii de apel.
Examinand apelul prin prisma motivelor invocate si a probelor administrate in
cauza, Curtea constata ca este intemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in
continuare.
Prin decizia nr. 58/06.03.2013, emisa de catre parata SC G.C. SA Arad,
reprezentata prin administrator judiciar A.G.I. Arad, contractul individual de munca al
reclamantei, incadrata pe functia de sef serviciu financiar la biroul contabilitate, a
incetat cu incepere de la data de 8.03.2013, conform art. 65 alin. (1) din Codul
muncii. Aceasta decizie de concediere a fost anulata prin sentinta civila nr.
2574/01.10.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4591/108/2013 si
ramasa definitiva prin decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel
Timisoara in acelasi dosar, dispunandu-se si reintegrarea apelantei pe postul detinut
anterior.
in considerentele deciziei civile nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de
Apel Timisoara in dosarul nr. 4591/108/2013, s-a retinut, in esenta, ca decizia nr.
58/6.03.2013, emisa de catre parata SC G.C. SA Arad, reprezentata prin
administrator judiciar A.G.I. Arad, nu cuprinde durata preavizului acordat reclamantei
si motivele de fapt care au determinat concedierea reclamantei, astfel incat, in speta,
prin raportare doar la prevederile art. 65 alin. (1) din Codul muncii, indicate ca temei
de drept al concedierii acesteia, nu se poate stabili daca incetarea contractului
individual de munca al reclamantei a fost consecinta unei concedieri individuale a
acesteia sau a unei concedieri colective care sa atraga si necesitatea mentionarii
criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d din Codul
muncii, astfel incat nerespectarea, de catre parata, a dispozitiilor art. 76 lit. a) si lit. b)
din Codul Muncii, la momentul emiterii deciziei de concediere nr. 58/6.03.2013,
atrage nulitatea acesteia, conform art. 78 din Codul muncii.
Prin cererea de chemare in judecata pendinte, reclamanta a solicitat anularea
deciziei de concediere nr. 12/3.03.2015, emisa de catre parata SC G.C. SA Arad,
reprezentata prin administrator judiciar A.G.I. Arad si avand conducerea operativa a
activitatii asigurata de catre director general domnul P.A.M., in temeiul art. 65 alin. (1)
din Codul muncii si al art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei.
Din examinarea comparata a obiectului actiunii solutionata prin sentinta civila
nr. 2574/01.10.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4591/108/2013 si
ramasa definitiva prin decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel
Timisoara in acelasi dosar, cu cel al cererii de chemare in judecata pendinte rezulta 
Pagina 14 din 61
ca el nu este identic in cele doua litigii, intrucat reclamanta a contestat decizii de
concediere diferite, astfel incat, in speta, nefiind indeplinite cerintele cumulative
prevazute de art. 431 alin. (1) din Codul de procedura civila, nu se poate retine
autoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr. 2574/01.10.2013, pronuntata de
Tribunalul Arad in dosarul nr. 4591/108/2013 si ramasa definitiva prin decizia civila
nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in acelasi dosar, cum
corect a apreciat prima instanta.
Pe de alta parte, nu exista nici puterea de lucru judecat a sentintei civile nr.
2574/01.10.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4591/108/2013 si
ramasa definitiva prin decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel
Timisoara in acelasi dosar, in sensul art. 431 alin. (2) din Codul de procedura civila,
deoarece lucrul anterior judecat, in litigiul finalizat prin hotararea judecatoreasca
mentionata mai sus, nu are legatura cu solutionarea actiunii pendinte, in conditiile in
care reclamanta a contestat decizii de concediere diferite, emise in baza unor
dispozitii legale doar partial identice, iar decizia de concediere nr. 58/6.03.2013 a fost
anulata pentru motive de nelegalitate a acesteia, constand in absenta, din cuprinsul
ei, a mentiunilor obligatorii prevazute de art. 76 lit. a) si lit. b) din Codul muncii, fara a
fi analizata temeinicia ei, respectiv existenta sau inexistenta cauzei reale si serioase
a concedierii, precum si a caracterului obiectiv al masurii de reorganizare a societatii
prin modificarea organigramei cu desfiintarea postului de contabil sef.
Conform art. 103 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 85/2006, „in urma
confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul isi va conduce activitatea sub
supravegherea administratorului judiciar si in conformitate cu planul confirmat, pana
cand judecatorul-sindic va dispune, motivat, fie incheierea procedurii insolventei si
luarea tuturor masurilor pentru reinsertia debitorului in activitatea comerciala, fie
incetarea reorganizarii si trecerea la faliment, in conditiile art. 107 si urmatoarele.
Pe parcursul reorganizarii, debitorul va fi condus de administratorul special,
sub supravegherea administratorului judiciar. Actionarii, asociatii si membrii cu
raspundere limitata nu au dreptul de a interveni in conducerea activitatii ori in
administrarea averii debitorului, cu exceptia si in limita cazurilor expres si limitativ
prevazute de lege si in planul de reorganizare”.
Art. 136 din Legea nr. 85/2006 prevede ca: „prin inchiderea procedurii,
judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat
sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor
si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati”.
Din coroborarea dispozitiilor art. 103 alin. (1) si alin. (2) cu cele ale art. 136 din
Legea nr. 85/2006 rezulta ca, dupa dispunerea inchiderii procedurii de reorganizare
de catre judecatorul sindic, administratorul judiciar A.G.I. nu mai avea competenta de
a intocmi si comunica acte juridice referitoare la societatea parata si la averea sa ori
la procedura de reorganizare judiciara a acesteia.
Art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 dispune ca: „prin derogare de la
prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare,
dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale 
Pagina 15 din 61
personalului debitoarei se va face de urgenta de catre administratorul
judiciar/lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva.
Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul
de 15 zile lucratoare”. Prin urmare, aceasta norma juridica instituie o prerogativa
exclusiva a administratorului judiciar si se poate aplica doar in timpul derularii
procedurii insolventei.
in speta, decizia de concediere nr. 12/03.03.2015 a fost emisa de catre parata
SC G.C. SA Arad, reprezentata prin administrator judiciar A.G.I. Arad si avand
conducerea operativa a activitatii asigurata de catre director general domnul P.A.M.,
in temeiul art. 65 alin. (1) din Codul muncii coroborat cu art. 86 alin. (6) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolventei, fiind semnata atat de catre administratorul
judiciar A.G.I., cat si de catre directorul general al paratei, domnul P.A.M..
Prin sentinta civila nr. 189/23.02.2015, pronuntata in dosarul nr.
5920/108/2011, Tribunalul Arad a admis cererea formulata de catre administratorul
judiciar A.G.I. Arad, a aprobat raportul final intocmit de administratorul judiciar A.G.I.
Arad, a constatat achitate toate datoriile debitoarei, potrivit planului de reorganizare,
si, in temeiul art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, a dispus inchiderea procedurii
insolventei debitoarei SC G.C. Arad SA Arad. Totodata, in baza art. 136 din Legea
nr. 85/2006, a descarcat pe administratorul judiciar A.G.I. Arad de orice indatoriri si
responsabilitati.
Avand in vedere considerentele expuse anterior si dispozitivul sentintei civile
nr. 189/23.02.2015, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 5920/108/2011,
Curtea constata ca administratorul judiciar A.G.I. Arad nu mai avea competenta de a
emite, in reprezentarea societatii parate SC G.C. Arad SA Arad, o decizie de
concediere a unui salariat al acesteia, intemeiata pe prevederile art. 86 alin. (6) din
Legea nr. 85/2006, intrucat, la data de emiterii acesteia, era descarcat de orice
indatoriri si responsabilitati privitoare la activitatea paratei SC G.C. Arad SA Arad, iar
aceste dispozitii legale erau aplicabile salariatilor paratei SC G.C. Arad SA Arad doar
pe durata procedurii de reorganizare judiciara.
Pe de alta parte, imprejurarea ca, la emiterea acestei decizii de concediere,
parata SC G.C. SA Arad a fost reprezentata atat de catre administratorul judiciar A.
G.I. Arad, cat si de catre directorul general, domnul P.A.M., care avea conducerea
operativa a activitatii, fiind invocate, in drept, atat dispozitiile art. 65 alin. (1) din Codul
muncii, cat si ale art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei,
este de natura a crea confuzii in ceea ce priveste cauza concedierii reclamantei,
intrucat temeiul de drept al concedierii reclamantei este echivoc, in conditiile in care
prevederile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 deroga de la cele ale Legii nr.
53/2003 privind Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare.
Intimata sustine ca directorul general in functiune, domnul P.A.M., nu avea
drept de semnatura in banci si nu putea incheia acte care presupuneau operatiuni
financiar-bancare pana in data de 12.03.2015, cand a fost emisa Hotararea A.G.A.
nr. 2/12.03.2015, organele de conducere ale paratei constituindu-se la data de
18.05.2015, in baza Hotararii A.G.A. nr. 8/18.05.2015., astfel incat nu putea emite 
Pagina 16 din 61
decizia de concediere in litigiu.
Faptul ca domnul director general P.A.M. nu avea drept de semnatura in banci
si nu putea incheia acte care presupuneau operatiuni financiar-bancare pana in data
de 12.03.2015 nu conduce, insa, la concluzia ca el nu avea dreptul de a emite
decizia de concediere a reclamantei, care este un act juridic de dreptul muncii.
Parata a mai aratat, prin intampinarea la cerere de apel, ca a indicat, la
temeiul de drept al concedierii reclamantei, si art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006,
intrucat, potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, decizia de concediere se
comunica salariatului in scris si trebuie sa contina, in mod obligatoriu, motivele care
determina concedierea. Or, masura de modificare a organigramei societatii, prin
desfiintarea postului de contabil sef, este din data de 21.07.2014, cand a fost emisa
Decizia nr. 87/21.07.2014 in vederea cresterii eficientei structurii organizationale,
pentru asigurarea respectarii planului de reorganizare al societatii, confirmat prin
sentinta civila nr. 2447/22.10.2012, pronuntata in dosarul nr. 5920/108/2011 al
Tribunalului Arad, iar Decizia nr. 12/03.03.2015 de incetare a contractului individual
de munca al reclamantei reprezinta actul de finalizare a masurii luate de
administratorul judiciar in vederea realizarii planului de reorganizare judiciara al
societatii.
in speta, chiar daca procedura concedierii reclamantei a fost declansata
anterior pronuntarii sentintei civile nr. 189/23.02.2015 a Tribunalului Arad, fiind
suspendata curgerea termenului de preaviz din cauza incapacitatii temporare de
munca a reclamantei, ea nu putea fi finalizata, prin emiterea deciziei de concediere
intemeiata pe dispozitiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, dupa inchiderea
procedurii insolventei debitoarei SC G.C. A. SA Arad, dat fiind ca prevederile art. 86
alin. (6) din Legea nr. 85/2006 erau aplicabile doar pe durata procedurii insolventei.
Nefiind incidente dispozitiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006,
concedierea reclamantei, raportat la motivele expuse in cuprinsul deciziei de
concediere, nu putea avea loc, in mod legal, decat cu respectarea prevederilor din
Codul muncii care reglementeaza concedierea salariatilor pentru motive neimputabile
acestora.
in cazul in care incetarea contractului individual de munca are loc in temeiul
art. 65 alin. (1) din Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa contina in mod
obligatoriu, potrivit art. 76 din Codul muncii, urmatoarele elemente: „a) motivele care
determina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de
prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d) lista
tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza
sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64”. Prin expresia
„motivele care determina concedierea”, legiuitorul a avut in vedere atat motivele de
fapt ale concedierii, cat temeiul de drept al acesteia.
in cuprinsul deciziei de concediere nr. 12/03.03.2015, emisa de catre parata,
la art. 2, se arata ca „motivele de fapt ale concedierii individuale sunt urmatoarele:
societatea se afla in reorganizare judiciara, conform planului de reorganizare
confirmat prin sentinta civila nr. 2447 din 22.10.2012; prin punerea in aplicare a 
Pagina 17 din 61
prevederilor planului de reorganizare judiciara, s-au efectuat reduceri majore de
personal de executie din cadrul Biroului de contabilitate, unde salariata isi
desfasoara activitatea. De asemenea, s-a inregistrat o reducere a volumului de
munca, astfel incat mentinerea in continuare a postului de conducere de contabil sef
nu are nici o justificare economica si organizatoric-functionala in cadrul biroului;
raportat la aceasta situatie de fapt si de drept, s-a impus adoptarea unor masuri
urgente la nivelul SC G.C.A. SA, care sa asigure reducerea cheltuielilor cu personal
si evitarea dificultatilor financiare privind plata creantelor catre creditori. in masura in
care societatea nu respecta planul de reorganizare judiciara si nu achita catre
creditori, la scadenta, sumele cuprinse in programul de plata a creantelor, se aplica
sanctiunea intrarii in faliment a societatii, cu consecinta incetarii activitatii acesteia;
una din masurile dispuse este cea a concedierii individuale pentru motive care nu tin
de persoana salariatului, corespunzator cu desfiintarea unor posturi din statul de
functii al SC G.C.A. SA”.
Totodata, la art. 3 din aceeasi decizie de concediere, se stipuleaza ca:
„salariatei J.M. i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucratoare, conform art. 86 alin. (6)
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, in perioada 11.08.2014-
2.03.2015, in baza preavizului inregistrat cu numarul 901 din 8.08.2014”.
Din analizarea mentiunilor art. 2 si art. 3 din decizia de concediere nr.
12/03.03.2015, emisa de catre parata, rezulta ca, in speta, au fost aplicate doar
prevederile art. 86 alin. (6) din Codul muncii, nefiind respectate cerintele art. 65 alin.
(1) si urmatoarele din Codul muncii, desi art. 65 alin. (1) din Codul muncii a fost
indicat ca temei de drept al concedierii reclamantei.
Conform art. 65 din Codul muncii, concedierea individuala pentru motive care
nu tin de persoana salariatului poate fi dispusa numai ca urmare a desfiintarii locului
de munca ocupat de catre salariat, determinata de unul sau mai multe motive fara
legatura cu persoana acestuia, desfiintare care trebuie sa fie efectiva si sa aiba o
cauza reala si serioasa.
Cauza este reala daca prezinta un caracter obiectiv, respectiv daca este
independenta de buna-credinta sau reaua-credinta a angajatorului. Ea este serioasa
in cazul in care se impune din necesitati evidente privind imbunatatirea activitatii si
nu disimuleaza realitatea.
Prin decizia nr. 87/21.07.2014 a administratorului judiciar A.G.I. Arad, s-a
decis modificarea organigramei societatii parate, in sensul desfiintarii postului de
contabil sef, „atributiile acestui post urmand a fi redistribuite, partial, altui post de
specialitate existent in cadrul biroului de contabilitate, respectiv sefului de birou de
contabilitate, iar restul sarcinilor vor fi externalizate catre prestatori de servicii
specializati, in baza unui contract de prestari servicii”. Aceasta decizie a fost emisa
pentru asigurarea respectarii planului de reorganizare confirmat prin sentinta civila nr.
2447 din 22.10.2012.
intre parata si societatea comerciala de expertiza contabila „C.” SRL Arad s-a
incheiat contractul de prestari servicii financiar-contabile nr. 149/28.08.2014, avand
ca obiect „misiuni de tinere a contabilitatii, intocmirea si prezentarea situatiilor 
Pagina 18 din 61
financiare”, urmand ca alte lucrari, ce vor fi efectuate la cerere, sa fie facturate
separat, conform negocierii dintre parti. Partile au convenit plata unui onorariu de
„2800 lei/luna, exclusiv TVA” pentru „misiunile” mentionate in cuprinsul contractului.
Conform actului aditional nr. 130/15.01.2014 si sentintei civile nr.
1135/3.06.2014, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 1339/108/2014* si
ramasa definitiva prin respingerea apelului declarat de catre reclamanta, reclamanta
avea, la data incheierii contractului de prestari servicii financiar-contabile nr.
149/28.08.2014, un salariu lunar brut de 2850 lei. Chiar daca, la data emiterii deciziei
nr. 87/21.07.2014 a administratorului judiciar A.G.I. Arad si a incheierii contractului
de prestari servicii financiar-contabile nr. 149/28.08.2014, sentinta civila nr.
1135/3.06.2014, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 1339/108/2014*, era
contestata pe calea apelului, aceasta avea caracter executoriu, conform art. 274 din
Prin urmare, plata unui onorariu de 2800 lei/luna, la care sa adauga TVA,
pentru serviciile financiar-contabile prestate de catre societatea comerciala de
expertiza contabila „C.” SRL Arad, precum si atribuirea de sarcini suplimentare
sefului de birou de contabilitate, ca urmare a redistribuirii partiale a unora din
atributiile de serviciu corespunzatoare postului de contabil sef, potrivit deciziei nr.
87/21.07.2014 a administratorului judiciar A.G.I. Arad, nu conducea la o eficientizare
a activitatii paratei si evitarea dificultatilor financiare privind plata creantelor catre
creditori, in conditiile in care salariata care ocupa postul de sef birou de contabilitate
avea suspendat contractul individual de munca pe perioada 17.03.2014-17.12.2014,
in temeiul art. 51 alin. (1) lit. a din Codul muncii, astfel incat parata trebuia sa solicite
prestatorului de servicii efectuarea operatiunilor finaciar-contabile ce corespundeau
atributiilor de serviciu ale sefului biroului de contabilitate, urmand sa achite un
onorariu suplimentar pentru acestea.
Pe de alta parte, la momentul emiterii deciziei de concediere nr. 12/3.03.2015,
planul de reorganizare confirmat prin sentinta civila nr. 2447 din 22.10.2012 nu mai
era aplicabil societatii parate, intrucat, prin sentinta civila nr. 189/23.02.2015,
pronuntata in dosarul nr. 5920/108/2011, Tribunalul Arad a aprobat raportul final
intocmit de administratorul judiciar A.G.I. Arad, a constatat achitate toate datoriile
debitoarei, potrivit planului de reorganizare, si, in temeiul art. 132 alin. (1) din Legea
nr. 85/2006, a dispus inchiderea procedurii insolventei debitoarei SC G.C.A. SA
Arad, astfel incat motivele de fapt ale desfiintarii postului reclamantei, prezentate in
decizia de concediere nr. 12/3.03.2015, nu mai subzistau.
Avand in vedere considerentele expuse anterior, Curtea constata ca, in speta,
nu au fost respectate prevederile art. 65 din Codul muncii, dat fiind ca desfiintarea
locului de munca al reclamantei nu a avut o cauza reala si serioasa, astfel incat
concedierea acesteia este nelegala.
Pe de alta parte, nelegalitatea concedierii reclamantei rezulta si din
nerespectarea dispozitiilor art. 75 alin. (1) din Codul muncii privitoare la durata
termenului de preaviz.
Art. 75 alin. (1) din Codul muncii prevede ca persoanele concediate in temeiul 
Pagina 19 din 61
art. art. 65 si art. 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20
de zile lucratoare.
Or, reclamantei i s-a acordat un termen de preaviz de 15 zile lucratoare,
conform art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, desi
dispozitiile acestui articol nu mai erau aplicabile dupa inchiderea procedurii
insolventei debitoarei SC G.C.A.SA Arad.
Conform art. 78 din Codul muncii, „concedierea dispusa cu nerespectarea
procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta”, astfel incat, vazand
argumentele de fapt si de drept mentionate anterior, precum si dispozitiile art. 80 alin.
(1) si alin. (2) din Codul muncii, Curtea va admite in parte actiunea reclamantei si va
anula Decizia nr. 12/03.03.2015 de incetare a contractului individual de munca,
emisa de catre parata, cu consecinta obligarii paratei la plata catre reclamanta a unor
despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu
celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu era concediata cu incepere de la
data concedierii si pana la data reintegrarii efective, urmand a repune partile in
situatia anterioara concedierii, in sensul reintegrarii reclamantei pe postul detinut
anterior incetarii contractului de munca.
Reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 20000 lei, cu titlu de
daune-morale, intrucat, prin emiterea, succesiva si abuziva, a deciziilor de
concediere nr. 58/6.03.2013 si nr. 12/3.03.2015, a fost tracasata si i s-a stirbit
prestigiul social si profesional, fiindu-i afectata sanatatea si conduita in societate si
familie.
Pentru acordarea daunelor morale, este necesara precizarea prejudiciului
moral, precum si administrarea unui probatoriu adecvat, care sa permita instantei de
judecata stabilirea existentei acestuia, respectiv a afectarii prestigiului, onoarei,
reputatiei sau demnitatii unui salariat prin fapta ilicita a angajatorului, si gasirea unor
criterii de evaluare a intinderii lui. Nu se poate prezuma nici existenta si nici
intinderea prejudiciului personal nepatrimonial ca urmare a unei concedieri pentru
motive neimputabile salariatului, chiar daca angajatorul emite o noua decizie de
concediere pentru motive neimputabile salariatului urmare a anularii, de catre
instanta de judecata, a primei decizii de concediere pentru motive de nelegalitate.
Martora A.N.S., audiata de catre prima instanta la solicitarea reclamantei, a
declarat ca reclamanta nu intelege motivul pentru care a fost concediata, „intrucat
profesional nu i s-a reprosat nimic, iar in tot acest timp, datorita situatiei cu locul de
munca, a fost stresata”, precum si ca reclamanta s-a prezentat la medic pentru
tratarea palpitatiilor cauzate de stres. Totodata, a aratat ca reclamantei ii era rusine
sa spuna ca a fost concediata, din nou, avand in vedere pozitia sa sociala.
Reclamanta nu a depus, insa, inscrisuri medicale referitoare la afectarea
sanatatii sale din cauza stresului provocat de concedierea sa.
Este adevarat ca, prin concediere, indiferent de cauza acesteia, se genereaza,
in mod inerent, o stare de tensiune, de disconfort material si psihic, insa aceasta
poate fi reparata prin restabilirea legalitatii.
Pagina 20 din 61
Prin urmare, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei de
concediere nr. 58/6.03.2013, respectiv a deciziei de concediere nr. 12/3.03.2015,
prin care reclamanta a fost concediata pentru motive neimputabile, cu obligarea
paratei la plata despagubirilor si la reintegrarea reclamantei, conform art. 80 alin. (1)
si alin. (2) din Codul muncii, republicat, constituie o reparatie suficienta si echitabila,
astfel incat petitul avand ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 20000 lei, cu
titlu de daune-morale, a fost respins in mod corect de catre instanta de fond.
in baza art. 453 din Codul de procedura civila, Curtea a obligat parata la plata
catre reclamanta a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in prima
instanta, constand din onorariu de avocat, conform chitantei depusa la dosarul de
fond.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse anterior, in temeiul art. 480
alin. (2) din Cod de procedura civila, Curtea a admis apelul reclamantei ca fiind
intemeiat si a schimbat in parte hotararea atacata, in sensul ca: a admis in parte
actiunea civila formulata de catre reclamanta J.M. in contradictoriu cu parata-intimata
S.C. G.C.A. S.A, a anulat Decizia nr. 12/03.03.2015 de incetare a contractului
individual de munca, emisa de catre parata, a obligat parata la plata catre reclamanta
a unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu
celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu era concediata cu incepere de la
data concedierii si pana la data reintegrarii efective, a dispus repunerea partilor in
situatia anterioara concedierii, in sensul reintegrarii reclamantei pe postul detinut
anterior incetarii contractului de munca, si a obligat parata la plata catre reclamanta a
sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in prima instanta, mentinand in rest
dispozitiile hotararii apelate.
Dat fiind ca reclamanta-apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecata in faza
procesuala a apelului, Curtea nu a acordat cheltuieli de judecata in apel.

- Codul muncii, art. 65, art. 75 si art. 76

- Legea nr. 85/2006, art. 86 alin. (6), art. 103 alin. (1) si alin. (2), art. 136

Din coroborarea dispozitiilor art. 103 alin. (1) si alin. (2) cu cele ale art. 136 dinLegea nr. 85/2006 rezulta ca, dupa dispunerea inchiderii procedurii de reorganizarejudiciara de catre judecatorul sindic, administratorul judiciar nu mai are competentade a emite, in reprezentarea societatii a carei procedura de reorganizare a fostinchisa, o decizie de concediere a unui salariat al acesteia, intemeiata pe prevederileart. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, intrucat este descarcat de orice indatoriri siresponsabilitati privitoare la activitatea societatii, iar aceste dispozitii legale suntaplicabile salariatilor societatii doar pe durata procedurii de reorganizare judiciara.

imprejurarea ca, la emiterea deciziei de concediere a unui angajat dupainchiderea procedurii de reorganizare, societatea angajatoare este reprezentata atatde catre fostul administrator judiciar, cat si de catre directorul general, fiind invocate,in drept, atat dispozitiile art. 65 alin. (1) din Codul muncii, cat si ale art. 86 alin. (6) dinLegea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, este de natura a crea confuzii inceea ce priveste cauza concedierii salariatului, intrucat temeiul de drept al concedieriieste echivoc, in conditiile in care prevederile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006deroga de la cele ale Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificarile sicompletarile ulterioare.Chiar daca procedura concedierii salariatului a fost declansata anteriorinchiderii procedurii de reorganizare judiciara a societatii angajatoare, fiindsuspendata curgerea termenului de preaviz din cauza incapacitatii temporare demunca a salariatului, ea nu putea fi finalizata, prin emiterea deciziei de concediereintemeiata pe dispozitiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, dupa inchidereaprocedurii de reorganizare judiciara, dat fiind ca prevederile art. 86 alin. (6) din Legeanr. 85/2006 erau aplicabile doar pe durata procedurii insolventei.

Nefiind incidente dispozitiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006,concedierea salariatului nu putea avea loc, in mod legal, decat cu respectareaprevederilor din Codul muncii care reglementeaza concedierea salariatilor pentrumotive neimputabile acestora, respectiv a dispozitiilor art. 65 alin. (1) coroborate cucele ale art. 75 si ale art. 76 din Codul muncii. Pagina 4 din 61Daca la momentul emiterii deciziei de concediere, planul de reorganizarejudiciara nu mai era aplicabil societatii angajatoare, intrucat instanta de judecata adispus inchiderea procedurii insolventei, motivele de fapt ale desfiintarii postuluisalariatului intemeiate pe acest plan nu mai subzista si nu mai pot justifica incetareacontractului individual de munca in temeiul art. 65 alin. (1) din Codul muncii, deciziade concediere fundamentata pe planul de reorganizare judiciara fiind lovita denulitate.

Prin sentinta civila nr. 445/25 iunie 2015, pronuntata de Tribunalul Arad indosarul nr. 801/108/2015, a fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat,invocata de catre reclamanta, precum si actiunea formulata de catre reclamanta J.M.in contradictoriu cu parata S.C. G.C. Arad S.A., ca neintemeiate.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut, in esenta, ca, potrivitdeciziei nr. 58/06.03.2013, reclamanta a mai fost concediata pe motiv ca s-adesfiintat postul ocupat de ea, insa prin sentinta civila nr. 2574/01.10.2013,pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4591/108/2013, ramasa definitiva prindecizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in acelasidosar, a fost anulata decizia nr. 58/06.03.2013, iar reclamanta a fost reintegrata inmunca.Conform art. 431 din Codul de procedura civila, pentru a exista autoritate delucru judecat este necesar sa existe identitate de parti, obiect si cauza. in speta, nuexista identitate de obiect intre prezenta cauza si cea care a facut obiectul dosaruluinr. 4591/108/2013 al Tribunalului Arad, deoarece in dosarul nr. 4591/108/2013 a fostanulata decizia nr. 58/06.03.2013, iar prin cererea de chemare in judecata pendinte,se solicita anularea deciziei de concediere nr. 12/03.03.2015.Chiar daca motivele sau temeiul de drept al emiterii deciziei nr. 12/03.03.2015sunt aceleasi cu cele ale deciziei nr. 58/06.03.2013, nu exista autoritate de lucrujudecat, intrucat obiectul celor doua cauze este diferit, in conditiile in care deciziile deconcediere sunt diferite si contin motivatii diferite in ceea ce priveste masuriledispuse de angajator.Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art. 431 alin. (1) din Codulde procedura civila, prima instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat,invocata de catre reclamanta, ca neintemeiata.

Referitor la fondul cauzei, tribunalul a retinut ca reclamanta a fost angajata aparatei pe postul de contabil sef.Prin decizia de concediere nr. 12/03.03.2015, reclamantei i s-a desfacutcontractul individual de munca, in baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca urmare adesfiintarii postului de contabil sef, pe care-l ocupa aceasta, deoarece societateaparata s-a aflat in reorganizare judiciara, conform Planului de reorganizare confirmatprin sentinta civila nr. 2447/22.10.2012, si s-a impus reducerea de personal pentruPagina 5 din 61evitarea intrarii societatii in faliment.Potrivit art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin depersoana salariatului este determinata de desfiintarea locului de munca ocupat desalariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, iardesfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala siserioasa.Prima instanta a constatat ca desfacerea contractului de munca alreclamantei, prin decizia nr. 12/03.03.2015, ca urmare a desfiintarii postului decontabil sef, este legala, intrucat parata are aceasta posibilitate, respectiv sa sereorganizeze pentru a evita intrarea in faliment si sa reduca numarul de salariati princoncediere.Desfiintarea postului ocupat de catre reclamanta este efectiva, deoarece acestpost nu s-a mai infiintat ulterior, fapt ce rezulta din statul de functii nr. 12/03.03.2015.

Cauza care a dus la desfiintarea postului, a fost apreciata, de catre instanta defond, ca fiind reala, impusa de Planul de reorganizare al societatii parate, confirmatprin sentinta civila nr. 2447/22.10.2012, in scopul reducerii cheltuielilor cu personalulsi evitarii intrarii societatii parate in faliment, deoarece a scazut volumul de munca alacesteia.Reducerea activitatii sau reorganizarea unei societati este la latitudineaconducerii acesteia, intrucat oportunitatea reducerii unor posturi apartine conduceriisocietatii, iar instanta nu poate impune infiintarea sau desfiintarea unor posturi dincadrul societatii parate, dat fiind ca organizarea activitatii economice si de personalramane atributul exclusiv al angajatorului.

Cauza este serioasa, deoarece desfiintarea postului se impune din necesitatievidente pentru a se evita falimentul societatii parate si nu disimuleaza realitatea.Nu au fost retinute sustinerile reclamantei cu privire la faptul ca pe un post cuatributii similare reclamantei a fost angajata numita L.A.O., intrucat aceasta a fostangajata in functia de sef serviciu contabilitate la data de 19.04.2013, prin contractulindividual de munca nr. 381/19.04.2013, cu un an si jumatate inaintea emiteriideciziei nr. 87/21.07.2014 privind cresterea eficientei structurii organizationale, iarnecesitatea angajarii acesteia a fost determinata de pensionarea sefului decompartiment financiar contabil: domnul M.V.L., conform deciziei nr. 86/17.04.2013,prin care a incetat contractul de munca al acestuia.

Faptul ca parata a incheiat un contract de prestari servicii financiar contabilecu o firma specializata in contabilitate nu a fost retinut ca motiv de anulare a decizieide concediere, deoarece acest contract este incheiat pe o perioada determinata si afost necesar dat fiind ca numita L.A.O., care exercita functia de sef serviciucontabilitate, a fost in concediu pentru cresterea copilului, avand contractul individualde munca suspendat prin decizia nr. 53/17.03.2014.Prin urmare, desfiintarea locului de munca a fost efectiva, nu a mai fostangajata o alta persoana pe postul respectiv, iar cauza a fost reala si serioasa,determinata de reorganizarea societatii parate pentru a se evita intrarea acesteia infaliment.

Instanta de fond a apreciat ca decizia nr. 12/03.03.2015 nu este lovita denulitate absoluta pentru ca a fost semnata de administratorul judiciar si are ca temeide drept art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, deoarece, pe langa administratoruljudiciar care a fost descarcat de atributii, a fost semnata si de catre directorul generalal societatii parate, astfel incat nu se poate retine lipsa semnaturii de pe decizia deconcediere, iar art. 76 si art. 252 alin. (2) din Codul muncii nu prevad ca lipsasemnaturii din cuprinsul deciziei de concediere se sanctioneaza cu nulitatea absolutasau relativa a acesteia.Art. 252 alin. (2) lit. d) din Codul muncii prevede obligativitatea ca decizia deconcediere sa contina temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiuneadisciplinara. in speta, insa, nu este vorba de sanctionarea disciplinara a reclamantei,ci de concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fiind aplicabileprevederile art. 76 din Codul muncii, care nu prevad, in mod obligatoriu, ca, incontinutul deciziei de concediere, sa se indice temeiul de drept al concedierii.

Cu toate acestea, prima instanta nu a considerat ca este mentionat in modgresit temeiul de drept, respectiv art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, deoarece, ladata cand a fost luata aceasta masura, parata se afla in reorganizare judiciara sidoar existenta concediilor medicale ale reclamantei au determinat prelungireapreavizului pana dupa descarcarea administratorului judiciar de activitate.Prin urmare, tribunalul a constatat ca nu exista nici un motiv de nulitateabsoluta sau relativa a deciziei nr. 12/03.03.2015 ori de netemeinicie, aceasta fiindluata in conformitate cu prevederile art. 65 din Codul muncii.impotriva sentintei civile nr. 445/25 iunie 2015, pronuntata de Tribunalul Aradin dosarul nr. 801/108/2015, a formulat apel reclamanta, solicitand admitereaapelului si modificarea hotararii apelate, in sensul admiterii cererii.in motivarea apelului se arata, in esenta, ca exceptia puterii lucrului judecat asentintei civile nr. 2574/2013 a Tribunalului Arad este intemeiata, intrucat ambeledecizii au vizat concedierea reclamantei ca urmare a reducerii postului de contabilsef in procedura de reorganizare a societatii, in baza aceluiasi temei juridic, astfelincat sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 430 si art. 431 din Codul deprocedura civila.

Dispozitiile speciale ale art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, care instituie oprerogativa exclusiva a administratorului judiciar, se pot aplica doar in timpul derulariiprocedurii insolventei.in speta, decizia de concediere nr. 12/03.03. 2015 a fost emisa in temeiul art.86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 si semnata de catre administratorul judiciar dupainchiderea procedurii insolventei, la data de 23.02.2015, dispusa prin sentinta civilanr. 189/2015.Dupa data de 23.02.2015, raporturilor de munca ale angajatilor paratei li seaplica dispozitiile Codului muncii.Pe cale de consecinta, la data emiterii deciziei de concediere: 03.03.2015, numai puteau fi invocate, ca temei de drept dispozitiile art. 86 alin. (6) din Legea nr.85/2006, chiar daca preavizul de concediere este din data de 08.08.2014, intrucat acest act nu poate fi asimilat unuia de incetare a raportului de munca.Semnatura administratorului judiciar A.G.I. pe decizia de concediere nu estelegala, pentru ca acesta nu mai are nici un drept de decizie in societate dupa data de23.02.2015, cand, prin sentinta civila nr. 189/23.02.2015, a fost descarcat de toateatributiunile, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006. Singurele acte pe care le malputea semna valabil erau actele de predare a documentelor societatii catre actualaconducere, dar nicidecum decizia privind concedierea reclamantei.Prima instanta a apreciat gresit ca este irelevanta semnatura acestuia, cattimp decizia este semnata si de directorul general al societatii, iar Codul muncii nuprevede ca lipsa semnaturii este un motiv de nulitate a deciziei, intrucatadministratorul judiciar nu are o semnatura valabila la data emiterii deciziei, iardirectorul general nu poate semna o concediere motivata pe dispozitiile art. 86 alin.(6) din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la fondul cauzei, se sustine ca instanta de fond a considerat gresitca decizia de concediere este legala si temeinica, fiind justificata de planul dereorganizare a societatii din 2012 in scopul evitarii falimentului.La data emiterii deciziei, procedura insolventei era inchisa, toate datoriile aufost platite si nu mal exista vreun risc de faliment, iar planul de reorganizare din 2012era finalizat. in realitate, societatea a iesit din starea de insolventa, prin platacreantelor bugetare restante, pentru ca a beneficiat de un sprijin financiar consistentdin partea Consiliului Local al Municipiului Arad, ce are calitatea de actionar principal.

Din analiza cronologica a situatiei reclamantei pe postul de contabil sef,rezulta ca desfiintarea postului acesteia nu a fost efectiva, prin reducereaatributiunilor din fisa postului, si nu a avut o cauza reala si serioasa, motivul real fiinddorinta administratorului judiciar de a o concedia, aducand in locul sau o persoanape care o prefera.in nota de fundamentare, parata a aratat ca desfiintarea postului reclamanteise justifica prin planul de reorganizare a societatii, care implica reducerea numaruluide angajati, reducerea cheltuielilor si eficientizarea activitatii.in fapt, niciuna din aceste tinte nu s-a realizat prin reducerea postului decontabil sef.

Astfel, in organigramele din 2013 erau 65 angajati, din care 5 in posturi deconducere, iar in cele din 2015 sunt 67 angajati, din care 4 in posturi de conducere.Au fost emise decizii de incetare a raportului de munca pentru 24 angajati. inafara de cei pensionati, ceilalti salariati concediati au fost reangajati. Concomitentparata a angajat si persoane noi, astfel incat s-a mentinut acelasi numar de angajatisi in prezent, numar necesar pentru ca activitatea firmei nu s-a redus, fiind aceeasi.La serviciul de contabilitate, dupa pensionarea sefului de serviciu: domnulM.V., in anul 2013 a fost angajata L.A.-O., desi reclamanta putea sa fie numita peacest post, prin redistribuire, avand calificare in specialitate si experienta de 20 deani in firma. Prin desfiintarea postului de contabil sef, societatea ar fi fost obligata sa-iofere acest post vacant.Atributiile de serviciu prevazute in fisa postului de contabil sef si in cea de sef erviciu financiar–contabil sunt aceleasi, respectiv de a conduce contabilitateasocietatii, care cuprinde toate operatiunile si documentele de evidenta contabila, cuexceptia contabilitatii primare (facturi, avize, chitante), intocmite de personalul deexecutie (casier, contabil).Dupa suspendarea temporara a contractului de munca al doamnei L.A.-O.,prin decizia nr. 53/17.03.2014, pentru perioada concediului pentru cresterea copilului,respectiv pentru perioada 17.03.2014 - 17.12.2014, parata a incheiat contractul deprestari servicii financiar-contabile nr. 149/28.08.2014 cu firma contabilitate C. SRL,care a preluat toata activitatea contabila, cu exceptia - evidentelor primare, adicaatributiile pe care le-a indeplinit reclamanta cand era pe post si dupa aceea doamnaL.A.-O.

Din data de 17.03.2014 pana la data de 11.08.2014, reclamanta a indeplinittoate atributiile. Prin preavizul nr. 901/08.08.2014, reclamantei i s-a adus lacunostinta ca i se va desface contractul de munca, iar la data 28.08.2014, parata aincheiat contractul de prestari-servicii cu firma de contabilitate, desi putea sacontinue reclamanta aceasta activitate.Cheltuielile societatii nu s-au redus, nici in cazul celor generale si nici in cazulcelor ale serviciului financiar-contabil, prin reducerea postului reclamantei, dat fiindca salariul reclamantei era de 2850 lei si al doamnei L.A.-O. era de 3233 lei, iar tarifulfirmei de contabilitate era de 2800 lei + TVA si cheltuieli suplimentare facturateseparat.Activitatea paratei nu a fost eficientizata prin aceste masuri, intrucat evidentelecontabile reflecta situatia economica a societatii fara a influenta performanteleeconomice ale acesteia, care se datoreaza, in principal, cresterii veniturilor.

Apelul nu a fost motivat in drept.Intimata S.C. G.C.A. S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitatrespingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei apelate ca temeinica silegala, fara cheltuieli de judecata.in motivarea intampinarii se arata, in esenta, ca, prin decizia nr.58/06.03.2013, apelanta a fost concediata de administratorul judiciar – A.G.I. Arad pemotiv ca s-a desfiintat postul ocupat de ea, iar prin sentinta civila nr.2574/01.10.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4591/108/2013 siramasa definitiva prin decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de ApelTimisoara in acelasi dosar, a fost anulata decizia nr. 58/06.03.2013 si s-a dispusreintegrarea apelantei pe postul detinut anterior.Potrivit art. 431 alin. (1) din Codul de procedura civila, pentru a existaautoritate de lucru judecat este necesar sa existe identitate de parti, obiect si cauza.

in speta, nu exista identitate de obiect intre prezenta cauza si cauza ce a facutobiectul dosarului nr.4591/108/2013 al Tribunalului Arad, deoarece in dosarul nr.4591/108/2013 a fost anulata decizia nr. 58/06.03.2013, iar in prezenta cauza sesolicita anularea deciziei nr, 12/03.03.2015.Astfel, in mod corect prima instanta a retinut faptul ca, chiar daca motivele sautemeiul de drept al emiterii deciziei nr. 12/03.03.2015 ar fi aceleasi ca si in cazul Pagina 9 din 61deciziei nr. 58/06.03.2013, nu poate exista autoritate de lucru judecat, intrucatobiectul celor doua cauze este diferit.Pentru a se putea invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabileprivind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitatide parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problemasolutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinutasa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar, s-ar ajunge la situatia incalcariicomponentei res judicata a puterii de lucru judecat, conditie care, insa, nu esteindeplinita in cauza.

Prin decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel Timisoarain dosarul nr. 4591/108/2013, s-a constatat nulitatea deciziei de concediere nr.58/06.03.2013 pentru vicii de procedura, ca urmare a nerespectarii, la emitereaacesteia, a dispozitiilor art. 76 lit. a) si b) din Codul muncii.Astfel, atata timp cat s-a apreciat, de catre instanta de judecata, ca decizia deconcediere nr. 58/06.03.2013 este nula pentru ca nu contine motivele de fapt aleconcedierii, in lipsa carora nu se poate aprecia legalitatea masurii luate, in modobiectiv nu se poate sustine ca, prin hotararea sus-amintita, s-a solutionat irevocabilproblema litigioasa referitoare la existenta sau inexistenta: „cauzei reale si serioase,precum si a caracterului obiectiv al masurii dispuse\", respectiv al reorganizariisocietatii prin modificarea organigramei cu desfiintarea postului de contabil sef.in consecinta, exceptia puterii de lucru judecat, invocata de apelanta, esteneintemeiata, intrucat, pe de o parte, nu exista identitate intre problema solutionatairevocabil prin decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de ApelTimisoara in dosarul nr. 4591/108/2013, si problema dedusa judecatii in cauza defata, iar pe de alta parte, decizia nr. 12/03.03.2015 are la baza o alta rezolutie derealizare a Planului de reorganizare judiciara al societatii, respectiv decizia nr.87/21.07.2014 privind modificarea organigramei societatii prin desfiintarea postuluide contabil sef si nota de fundamentare a acesteia, masuri luate ulterior pronuntariisentintei civile nr. 2574/11.10.2013 de catre Tribunalul Arad in dosarul nr.4591/108/2013 si a deciziei civile nr. 172/12.03.2014 de catre Curtea de ApelTimisoara in dosarul nr. 4591/108/2013.in mod corect a retinut prima instanta ca mentionarea, in cuprinsul deciziei nr.12/03.03.2015, ca temei de drept, si a art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 nu estegresita, deoarece, la data cand a fost luata aceasta masura, parata se afla inreorganizare judiciara si doar existenta concediului de odihna, urmat de concediilemedicale ale apelantei, a determinat prelungirea preavizului pana dupa pronuntareade catre Tribunalul Arad a sentintei civile nr. 189/23.02.2015 in dosarul nr.5920/108/2011.Parata a indicat, la temeiul de drept, si art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006,intrucat, potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, decizia de concediere secomunica salariatului in scris si trebuie sa contina, in mod obligatoriu, motivele caredetermina concedierea. Or, masura de modificare a organigramei societatii, prindesfiintarea postului de contabil sef, este din data de 21.07.2014, cand a fost emisa Pagina 10 din 61Decizia nr. 87/21.07.2014 in vederea cresterii eficientei structurii organizationale,pentru asigurarea respectarii planului de reorganizare al societatii, confirmat prinsentinta civila nr. 2447/22.10.2012, pronuntata in dosarul nr. 5920/108/2011 alTribunalului Arad. Decizia nr. 12/03.03.2015 de incetare a contractului individual demunca al reclamantei reprezinta actul de finalizare a masurii luate de administratoruljudiciar in vederea realizarii planului de reorganizare judiciara al societatii.

Pe de alta parte, doar art. 252 alin. (2) lit. d) din Codul muncii prevedeobligativitatea ca decizia de concediere sa contina temeiul de drept in baza caruia seaplica sanctiunea disciplinara. in speta, nu este vorba de sanctionarea disciplinara aapelantei, ci de concedierea ei pentru motive care nu tin de persoana salariatului,fiind aplicabile prevederile art. 76 din Codul muncii, care nu prevad, in modobligatoriu, ca, in continutul deciziei de concediere, sa se indice temeiul de drept alconcedierii.Decizia nr. 12/03.03.2015 nu este lovita de nulitate pe motiv ca a fost semnatasi de catre administratorul judiciar, intrucat, pe langa acesta, a semnat si directorulgeneral al societatii parate, astfel incat nu se poate retine lipsa semnaturii de pedecizia de concediere, cu atat mai mult cu cat art. 76 si art. 252 alin. (2) din Codulmuncii nu prevad ca lipsa semnaturii din cuprinsul deciziei de concediere sesanctioneaza cu nulitatea absoluta sau relativa a acesteia.Chiar daca, prin sentinta civila nr. 189/23.02.2015, pronuntata de TribunalulArad in dosarul nr. 5920/108/2011, s-a dispus inchiderea procedurii insolventei sidescarcarea administratorului judiciar de orice indatoriri si responsabilitati, acest faptsemnifica, in mod oficial, ca gestiunea sa a fost corecta si ca nu e nimic de imputatacestuia, insa nu reprezinta o interdictie sau decadere din drepturi. Aceastaimprejurare nu duce la nelegalitatea deciziei nr. 12/03.03.2015 pentru semnareaacesteia si de catre administratorul judiciar, intrucat, urmare a pronuntarii hotarariiamintite, societatea parata a intrat intr-o perioada de tranzitie, cuprinsa intremomentul inchiderii procedurii insolventei si constituirea noilor organe statutare alesocietatii.Referitor la perioada de tranzitie, se sustine ca directorul general in functiune,domnul PAM, persoana care asigura conducerea operativa aactivitatii in aceasta perioada, nu avea drept de semnatura in banci si nu puteaincheia acte care presupuneau operatiuni financiar-bancare pana in data de12.03.2015, cand a fost emisa Hotararea A.G.A. nr. 2/12.03.2015, iar organele deconducere ale paratei s-au constituit la data de 18.05.2015, in baza Hotararii A.G.A.nr. 8/18.05.2015.in lipsa dreptului administratorului judiciar de a mai incheia acte juridice inreprezentarea paratei in aceasta perioada de tranzitie, s-ar fi ajuns in situatia atipicaca o societate proaspat iesita din procedura insolventei sa intre in imposibilitatea dea efectua orice operatiuni financiar-contabile, in absenta existentei unui reprezentantlegal cu drept de semnatura in banca, fapt ce putea ducea la blocarea activitatii siintrarea directa in procedura lichidarii judiciare, potrivit art. 69 din Legea nr. 85/2014.Cu privire la fondul cauzei, se sustine ca, pentru o justa solutionare a cauzei,se impune a se analiza organigrama societatii strict la sediul acesteia, pentru birouri,avand in vedere ca in celelalte sectoare activitatea se desfasoara la punctele delucru din afara sediului social, fiind constituite din personalul care deserveste sectiaedilitara, cimitirele, pepiniera si sectorul caini comunitari.Evident ca nu se justifica ideea de concediere strict a personalului dinactivitatea de productie, ramas si acesta la numarul minim necesar pentrudesfasurarea activitatii si mentinerea numarului de angajati din personalului TESA.

Prin urmare, analizand organigramele societatii, cea de dinainte de aplicareamasurilor de reorganizare si cea de dupa aplicarea masurilor de reorganizare, sepoate constata ca organigrama de la sediul social al paratei a suferit o reduceredrastica, aceasta avand in prezent 6 angajati, din care doar 2 angajati, incluzand sicasierul societatii, in sectorul contabilitate.Scopul activitatii de reorganizare judiciara nu a fost acela de concediere depersonal, ci de eficientizare a activitatii si a cheltuielilor aferente acesteia, iarconcedierile de personal sa nu aiba loc decat in cazul in care nu exista o alta solutiepentru situatia respectiva.Faptul ca s-a reusit reducerea de posturi prin pensionarea unor angajati, indetrimentul concedierilor, este un fapt pozitiv, iar nu unul care sa atraga nelegalitateamasurilor adoptate.in mod corect a retinut prima instanta ca nu pot fi primite sustinerilereclamantei cu privire la faptul ca, pe un post cu atributii similare acesteia, a fostangajata numita L.A.-O., deoarece aceasta a fost angajata, in functia de sef serviciucontabilitate, la data de 19.04.2013, prin contractul individual de munca nr.381/19.04.2013, respectiv cu un an si jumatate inaintea emiterii Deciziei nr.87/21.07.2014 privind cresterea eficientei structurii organizationale, iar necesitateaangajarii acesteia a fost determinata de pensionarea sefului de compartimentfinanciar contabil, domnul M.V.L.n, conform Deciziei nr. 86/17.04.2013, prin care aincetat contractul de munca al acestuia.Prin urmare, postul exista anterior angajarii doamnei L.A.-O. in unitateaparata, iar titulatura acestui post a fost schimbata din „sef compartiment financiarcontabil” in „sef serviciu contabilitate”, urmare a faptului ca personalulcompartimentului financiar-contabil nu mai exista in unitate, intrucat contractele lorde munca au incetat prin pensionare, respectiv a sefului compartimentului M.V.L.,prin decizia nr.86/17.04.2013, a contabilei H.R., prin decizia nr.87/17.04.2013, afunctionarului economic T. (fosta R.) F., prin decizia nr. 104/03.12.2012, si acasierului M.T., prin decizia nr. 122/27.06.2013.

Este firesc ca atributiile postului desfiintat, cel de contabil sef, sa fi fostpreluate de seful serviciului contabilitate, atata timp cat acest post este singurulramas in serviciul contabilitate.Desfiintarea postului de contabil sef a fost posibila, dat fiind ca, din punct devedere tehnic, atributiile acestui post au putut fi exercitate de seful biroului decontabilitate, care indeplinea conditiile de studii, de specialitate si de vechime si eraretribuit cu un salariu mai redus fata de cel al contabilului sef.Pagina 12 din 61Un alt considerent l-a constituit faptul ca, activitatea la biroul contabilitate s-aredus considerabil, urmare a reducerii activitatii si, implicit, a veniturilor societatii.Faptul ca administratorul judiciar A.G.I. Arad a incheiat un contract de prestariservicii financiar-contabile cu o firma specializata in contabilitate nu poate fi retinut camotiv de anulare a deciziei de concediere, deoarece acest contract a fost incheiat peo perioada determinata: 28.08.2014 - 27.08.2015 si a fost necesar, dat fiind canumita L.A.O., care exercita functia de sef serviciu contabilitate, a fost in concediupentru cresterea copilului, avand contractul individual de munca suspendat, prindecizia nr. 53/17.03.2014.Din punct de vedere financiar, eficienta externaiizarii partiale catre unprestator de servicii contabile, pe baza de contract pe o perioada determinata, a unorlucrari sau operatiuni ocazionale, concretizata prin incheierea contractului deprestari-servicii financiar-contabile nr. 149/28.08.2014, rezulta din: cuantumulonorariului achitat in suma de 2.800 lei/luna; reducerea cheltuielilor, prin exonerareade la plata contributiilor catre bugetul de asigurari sociale, in suma de 637 lei, plataconcediilor de odihna, plata concediilor medicale, etc., care s-ar fi impus a fi achitatein conditiile mentinerii postului de contabil sef al apelantei, al carei salariu de bazalunar brut a fost in suma de 2.850 lei.

La analizarea oportunitatii incheierii contractului de prestari-servicii financiarcontabile nr. 149/28.08.2014, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca principalaindatorire trasata de judecatorul sindic administratorului judiciar a fost aceea dereorganizare a activitatii societatii, respectiv eficientizarea activitatii si a cheltuieliloraferente acesteia, inclusiv reducerea cheltuielilor cu salariile, cresterea productivitatiiprin: utilizarea mai eficienta a fortei de munca, disponibilizarea personaluluiexcedentar, optimizarea atribuirii sarcinilor de serviciu pentru personalul ramas siutilizarea de personal cu calificari multiple, precum si angajarea de personal sezoniercorelat cu volumul de lucrari.

Salariul avut de catre reclamanta in postul de contabil sef era de 5.699lei/luna, iar cel al titularei postului de sef serviciu contabilitate este de 3.233 Iei/luna.

Este adevarat ca, prin actul aditional nr. 130/15.01.2014 la contractul individual demunca nr. 816/01.04.1991, a incetat acordarea catre apelanta a sporurilor la salariusi a altor adaosuri si indemnizatii in procent de 100% din salariul de baza lunar brut,negociat anterior de catre aceasta, reducandu-i-se astfel venitul de la suma de 5.699lei/luna la suma de 2.850 lei, insa acest fapt a avut loc abia dupa ce Tribunalul Arad,prin sentinta civila nr. 1135/03.06.2014, pronuntata in dosarul nr. 1339/108/2014*,ramasa definitiva prin decizia civila nr. 926/09.10.2014, pronuntata de Curtea de ApelTimisoara in dosarul nr. 1339/108/2014 , a respins contestatia sa impotriva decizieinr. 3/15.01.2014 si a actului aditional nr.130/15.01.2014 la contractul individual demunca nr. 816/01.04.1991.

Diferenta de cuantum al salariului aferent celor douaposturi, respectiv de 3.233 lei/luna pentru postul de sef serviciu contabilitate fata de2.850 lei/luna pentru postul de contabil sef se justifica prin aceea ca titularul postuluide sef serviciu contabilitate a preluat toate atributiile detinute anterior de personalulcompartimentului financiar-contabil, personal care nu se mai regaseste in organigrama societatii parate.Fata de aceste considerente, intimata apreciaza ca in mod corect a retinutprima instanta ca desfiintarea locului de munca a fost efectiva, ca nu a mai fostangajata o alta persoana pe postul respectiv, iar cauza luarii acestei decizii a fostreala si serioasa, determinata de reorganizarea societatii parate, pentru a se evitaintrarea in faliment.Apelanta a depus raspuns la intampinare, prin care a reiterat, in mod succint,motivele expuse in cuprinsul cererii de apel.Examinand apelul prin prisma motivelor invocate si a probelor administrate incauza, Curtea constata ca este intemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse incontinuare.Prin decizia nr. 58/06.03.2013, emisa de catre parata SC G.C. SA Arad,reprezentata prin administrator judiciar A.G.I. Arad, contractul individual de munca alreclamantei, incadrata pe functia de sef serviciu financiar la biroul contabilitate, aincetat cu incepere de la data de 8.03.2013, conform art. 65 alin. (1) din Codulmuncii. Aceasta decizie de concediere a fost anulata prin sentinta civila nr.2574/01.10.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4591/108/2013 siramasa definitiva prin decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in acelasi dosar, dispunandu-se si reintegrarea apelantei pe postul detinutanterior.in considerentele deciziei civile nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 4591/108/2013, s-a retinut, in esenta, ca decizia nr.58/6.03.2013, emisa de catre parata SC G.C. SA Arad, reprezentata prinadministrator judiciar A.G.I. Arad, nu cuprinde durata preavizului acordat reclamanteisi motivele de fapt care au determinat concedierea reclamantei, astfel incat, in speta,prin raportare doar la prevederile art. 65 alin. (1) din Codul muncii, indicate ca temeide drept al concedierii acesteia, nu se poate stabili daca incetarea contractuluiindividual de munca al reclamantei a fost consecinta unei concedieri individuale aacesteia sau a unei concedieri colective care sa atraga si necesitatea mentionariicriteriilor de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d din Codulmuncii, astfel incat nerespectarea, de catre parata, a dispozitiilor art. 76 lit. a) si lit. b)din Codul Muncii, la momentul emiterii deciziei de concediere nr. 58/6.03.2013,atrage nulitatea acesteia, conform art. 78 din Codul muncii.

Prin cererea de chemare in judecata pendinte, reclamanta a solicitat anulareadeciziei de concediere nr. 12/3.03.2015, emisa de catre parata SC G.C. SA Arad,reprezentata prin administrator judiciar A.G.I. Arad si avand conducerea operativa aactivitatii asigurata de catre director general domnul P.A.M., in temeiul art. 65 alin. (1)din Codul muncii si al art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedurainsolventei.Din examinarea comparata a obiectului actiunii solutionata prin sentinta civilanr. 2574/01.10.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4591/108/2013 siramasa definitiva prin decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de ApelTimisoara in acelasi dosar, cu cel al cererii de chemare in judecata pendinte rezulta ca el nu este identic in cele doua litigii, intrucat reclamanta a contestat decizii deconcediere diferite, astfel incat, in speta, nefiind indeplinite cerintele cumulativeprevazute de art. 431 alin. (1) din Codul de procedura civila, nu se poate retineautoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr. 2574/01.10.2013, pronuntata deTribunalul Arad in dosarul nr. 4591/108/2013 si ramasa definitiva prin decizia civilanr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in acelasi dosar, cumcorect a apreciat prima instanta.Pe de alta parte, nu exista nici puterea de lucru judecat a sentintei civile nr.2574/01.10.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4591/108/2013 siramasa definitiva prin decizia civila nr. 172/12.03.2014, pronuntata de Curtea de ApelTimisoara in acelasi dosar, in sensul art. 431 alin. (2) din Codul de procedura civila,deoarece lucrul anterior judecat, in litigiul finalizat prin hotararea judecatoreascamentionata mai sus, nu are legatura cu solutionarea actiunii pendinte, in conditiile incare reclamanta a contestat decizii de concediere diferite, emise in baza unordispozitii legale doar partial identice, iar decizia de concediere nr. 58/6.03.2013 a fostanulata pentru motive de nelegalitate a acesteia, constand in absenta, din cuprinsulei, a mentiunilor obligatorii prevazute de art. 76 lit. a) si lit. b) din Codul muncii, fara afi analizata temeinicia ei, respectiv existenta sau inexistenta cauzei reale si serioasea concedierii, precum si a caracterului obiectiv al masurii de reorganizare a societatiiprin modificarea organigramei cu desfiintarea postului de contabil sef.Conform art. 103 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 85/2006, „in urmaconfirmarii unui plan de reorganizare, debitorul isi va conduce activitatea subsupravegherea administratorului judiciar si in conformitate cu planul confirmat, panacand judecatorul-sindic va dispune, motivat, fie incheierea procedurii insolventei siluarea tuturor masurilor pentru reinsertia debitorului in activitatea comerciala, fieincetarea reorganizarii si trecerea la faliment, in conditiile art. 107 si urmatoarele.Pe parcursul reorganizarii, debitorul va fi condus de administratorul special,sub supravegherea administratorului judiciar.

Actionarii, asociatii si membrii curaspundere limitata nu au dreptul de a interveni in conducerea activitatii ori inadministrarea averii debitorului, cu exceptia si in limita cazurilor expres si limitativprevazute de lege si in planul de reorganizare”.Art. 136 din Legea nr. 85/2006 prevede ca: „prin inchiderea procedurii,judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistatsunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitorsi averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati”.Din coroborarea dispozitiilor art. 103 alin. (1) si alin. (2) cu cele ale art. 136 dinLegea nr. 85/2006 rezulta ca, dupa dispunerea inchiderii procedurii de reorganizarede catre judecatorul sindic, administratorul judiciar A.G.I. nu mai avea competenta dea intocmi si comunica acte juridice referitoare la societatea parata si la averea sa orila procedura de reorganizare judiciara a acesteia.Art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 dispune ca: „prin derogare de laprevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare,dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de catre administratoruljudiciar/lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva.Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizulde 15 zile lucratoare”.

Prin urmare, aceasta norma juridica instituie o prerogativaexclusiva a administratorului judiciar si se poate aplica doar in timpul derulariiprocedurii insolventei.in speta, decizia de concediere nr. 12/03.03.2015 a fost emisa de catre parataSC G.C. SA Arad, reprezentata prin administrator judiciar A.G.I. Arad si avandconducerea operativa a activitatii asigurata de catre director general domnul P.A.M.,in temeiul art. 65 alin. (1) din Codul muncii coroborat cu art. 86 alin. (6) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, fiind semnata atat de catre administratoruljudiciar A.G.I., cat si de catre directorul general al paratei, domnul P.A.M..Prin sentinta civila nr. 189/23.02.2015, pronuntata in dosarul nr.5920/108/2011, Tribunalul Arad a admis cererea formulata de catre administratoruljudiciar A.G.I. Arad, a aprobat raportul final intocmit de administratorul judiciar A.G.I.Arad, a constatat achitate toate datoriile debitoarei, potrivit planului de reorganizare,si, in temeiul art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, a dispus inchiderea proceduriiinsolventei debitoarei SC G.C. Arad SA Arad.

Totodata, in baza art. 136 din Legeanr. 85/2006, a descarcat pe administratorul judiciar A.G.I. Arad de orice indatoriri siresponsabilitati.Avand in vedere considerentele expuse anterior si dispozitivul sentintei civilenr. 189/23.02.2015, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 5920/108/2011,Curtea constata ca administratorul judiciar A.G.I. Arad nu mai avea competenta de aemite, in reprezentarea societatii parate SC G.C. Arad SA Arad, o decizie deconcediere a unui salariat al acesteia, intemeiata pe prevederile art. 86 alin. (6) dinLegea nr. 85/2006, intrucat, la data de emiterii acesteia, era descarcat de oriceindatoriri si responsabilitati privitoare la activitatea paratei SC G.C. Arad SA Arad, iaraceste dispozitii legale erau aplicabile salariatilor paratei SC G.C. Arad SA Arad doarpe durata procedurii de reorganizare judiciara.Pe de alta parte, imprejurarea ca, la emiterea acestei decizii de concediere,parata SC G.C. SA Arad a fost reprezentata atat de catre administratorul judiciar A.G.I. Arad, cat si de catre directorul general, domnul P.A.M., care avea conducereaoperativa a activitatii, fiind invocate, in drept, atat dispozitiile art. 65 alin. (1) din Codulmuncii, cat si ale art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei,este de natura a crea confuzii in ceea ce priveste cauza concedierii reclamantei,intrucat temeiul de drept al concedierii reclamantei este echivoc, in conditiile in careprevederile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 deroga de la cele ale Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare.Intimata sustine ca directorul general in functiune, domnul P.A.M., nu aveadrept de semnatura in banci si nu putea incheia acte care presupuneau operatiunifinanciar-bancare pana in data de 12.03.2015, cand a fost emisa Hotararea A.G.A.nr. 2/12.03.2015, organele de conducere ale paratei constituindu-se la data de18.05.2015, in baza Hotararii A.G.A. nr. 8/18.05.2015., astfel incat nu putea emite decizia de concediere in litigiu.

Faptul ca domnul director general P.A.M. nu avea drept de semnatura in bancisi nu putea incheia acte care presupuneau operatiuni financiar-bancare pana in datade 12.03.2015 nu conduce, insa, la concluzia ca el nu avea dreptul de a emitedecizia de concediere a reclamantei, care este un act juridic de dreptul muncii.Parata a mai aratat, prin intampinarea la cerere de apel, ca a indicat, latemeiul de drept al concedierii reclamantei, si art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006,intrucat, potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, decizia de concediere secomunica salariatului in scris si trebuie sa contina, in mod obligatoriu, motivele caredetermina concedierea. Or, masura de modificare a organigramei societatii, prindesfiintarea postului de contabil sef, este din data de 21.07.2014, cand a fost emisaDecizia nr. 87/21.07.2014 in vederea cresterii eficientei structurii organizationale,pentru asigurarea respectarii planului de reorganizare al societatii, confirmat prinsentinta civila nr. 2447/22.10.2012, pronuntata in dosarul nr. 5920/108/2011 alTribunalului Arad, iar Decizia nr. 12/03.03.2015 de incetare a contractului individualde munca al reclamantei reprezinta actul de finalizare a masurii luate deadministratorul judiciar in vederea realizarii planului de reorganizare judiciara alsocietatii.in speta, chiar daca procedura concedierii reclamantei a fost declansataanterior pronuntarii sentintei civile nr. 189/23.02.2015 a Tribunalului Arad, fiindsuspendata curgerea termenului de preaviz din cauza incapacitatii temporare demunca a reclamantei, ea nu putea fi finalizata, prin emiterea deciziei de concediereintemeiata pe dispozitiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, dupa inchidereaprocedurii insolventei debitoarei SC G.C. A. SA Arad, dat fiind ca prevederile art. 86alin. (6) din Legea nr. 85/2006 erau aplicabile doar pe durata procedurii insolventei.Nefiind incidente dispozitiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006,concedierea reclamantei, raportat la motivele expuse in cuprinsul deciziei deconcediere, nu putea avea loc, in mod legal, decat cu respectarea prevederilor dinCodul muncii care reglementeaza concedierea salariatilor pentru motive neimputabileacestora.in cazul in care incetarea contractului individual de munca are loc in temeiulart. 65 alin. (1) din Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa contina in modobligatoriu, potrivit art. 76 din Codul muncii, urmatoarele elemente: „a) motivele caredetermina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii deprioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d) listatuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeazasa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64”.

Prin expresia„motivele care determina concedierea”, legiuitorul a avut in vedere atat motivele defapt ale concedierii, cat temeiul de drept al acesteia.in cuprinsul deciziei de concediere nr. 12/03.03.2015, emisa de catre parata,la art. 2, se arata ca „motivele de fapt ale concedierii individuale sunt urmatoarele:societatea se afla in reorganizare judiciara, conform planului de reorganizareconfirmat prin sentinta civila nr. 2447 din 22.10.2012; prin punerea in aplicare a prevederilor planului de reorganizare judiciara, s-au efectuat reduceri majore depersonal de executie din cadrul Biroului de contabilitate, unde salariata isidesfasoara activitatea. De asemenea, s-a inregistrat o reducere a volumului demunca, astfel incat mentinerea in continuare a postului de conducere de contabil sefnu are nici o justificare economica si organizatoric-functionala in cadrul biroului;raportat la aceasta situatie de fapt si de drept, s-a impus adoptarea unor masuriurgente la nivelul SC G.C.A. SA, care sa asigure reducerea cheltuielilor cu personalsi evitarea dificultatilor financiare privind plata creantelor catre creditori. in masura incare societatea nu respecta planul de reorganizare judiciara si nu achita catrecreditori, la scadenta, sumele cuprinse in programul de plata a creantelor, se aplicasanctiunea intrarii in faliment a societatii, cu consecinta incetarii activitatii acesteia;una din masurile dispuse este cea a concedierii individuale pentru motive care nu tinde persoana salariatului, corespunzator cu desfiintarea unor posturi din statul defunctii al SC G.C.A. SA”.Totodata, la art. 3 din aceeasi decizie de concediere, se stipuleaza ca:„salariatei J.M. i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucratoare, conform art. 86 alin. (6)din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, in perioada 11.08.2014-2.03.2015, in baza preavizului inregistrat cu numarul 901 din 8.08.2014”.Din analizarea mentiunilor art. 2 si art. 3 din decizia de concediere nr.12/03.03.2015, emisa de catre parata, rezulta ca, in speta, au fost aplicate doarprevederile art. 86 alin. (6) din Codul muncii, nefiind respectate cerintele art. 65 alin.(1) si urmatoarele din Codul muncii, desi art. 65 alin. (1) din Codul muncii a fostindicat ca temei de drept al concedierii reclamantei.

Conform art. 65 din Codul muncii, concedierea individuala pentru motive carenu tin de persoana salariatului poate fi dispusa numai ca urmare a desfiintarii loculuide munca ocupat de catre salariat, determinata de unul sau mai multe motive faralegatura cu persoana acestuia, desfiintare care trebuie sa fie efectiva si sa aiba ocauza reala si serioasa.Cauza este reala daca prezinta un caracter obiectiv, respectiv daca esteindependenta de buna-credinta sau reaua-credinta a angajatorului. Ea este serioasain cazul in care se impune din necesitati evidente privind imbunatatirea activitatii sinu disimuleaza realitatea.Prin decizia nr. 87/21.07.2014 a administratorului judiciar A.G.I. Arad, s-adecis modificarea organigramei societatii parate, in sensul desfiintarii postului decontabil sef, „atributiile acestui post urmand a fi redistribuite, partial, altui post despecialitate existent in cadrul biroului de contabilitate, respectiv sefului de birou decontabilitate, iar restul sarcinilor vor fi externalizate catre prestatori de serviciispecializati, in baza unui contract de prestari servicii”.

Aceasta decizie a fost emisapentru asigurarea respectarii planului de reorganizare confirmat prin sentinta civila nr.2447 din 22.10.2012.intre parata si societatea comerciala de expertiza contabila „C.” SRL Arad s-aincheiat contractul de prestari servicii financiar-contabile nr. 149/28.08.2014, avandca obiect „misiuni de tinere a contabilitatii, intocmirea si prezentarea situatiilor financiare”, urmand ca alte lucrari, ce vor fi efectuate la cerere, sa fie facturateseparat, conform negocierii dintre parti. Partile au convenit plata unui onorariu de„2800 lei/luna, exclusiv TVA” pentru „misiunile” mentionate in cuprinsul contractului.Conform actului aditional nr. 130/15.01.2014 si sentintei civile nr.1135/3.06.2014, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 1339/108/2014* siramasa definitiva prin respingerea apelului declarat de catre reclamanta, reclamantaavea, la data incheierii contractului de prestari servicii financiar-contabile nr.149/28.08.2014, un salariu lunar brut de 2850 lei. Chiar daca, la data emiterii decizieinr. 87/21.07.2014 a administratorului judiciar A.G.I. Arad si a incheierii contractuluide prestari servicii financiar-contabile nr. 149/28.08.2014, sentinta civila nr.1135/3.06.2014, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 1339/108/2014*, eracontestata pe calea apelului, aceasta avea caracter executoriu, conform art. 274 dinCodul muncii.

Prin urmare, plata unui onorariu de 2800 lei/luna, la care sa adauga TVA,pentru serviciile financiar-contabile prestate de catre societatea comerciala deexpertiza contabila „C.” SRL Arad, precum si atribuirea de sarcini suplimentaresefului de birou de contabilitate, ca urmare a redistribuirii partiale a unora dinatributiile de serviciu corespunzatoare postului de contabil sef, potrivit deciziei nr.87/21.07.2014 a administratorului judiciar A.G.I. Arad, nu conducea la o eficientizarea activitatii paratei si evitarea dificultatilor financiare privind plata creantelor catrecreditori, in conditiile in care salariata care ocupa postul de sef birou de contabilitateavea suspendat contractul individual de munca pe perioada 17.03.2014-17.12.2014,in temeiul art. 51 alin. (1) lit. a din Codul muncii, astfel incat parata trebuia sa soliciteprestatorului de servicii efectuarea operatiunilor finaciar-contabile ce corespundeauatributiilor de serviciu ale sefului biroului de contabilitate, urmand sa achite unonorariu suplimentar pentru acestea.Pe de alta parte, la momentul emiterii deciziei de concediere nr. 12/3.03.2015,planul de reorganizare confirmat prin sentinta civila nr. 2447 din 22.10.2012 nu maiera aplicabil societatii parate, intrucat, prin sentinta civila nr. 189/23.02.2015,pronuntata in dosarul nr. 5920/108/2011, Tribunalul Arad a aprobat raportul finalintocmit de administratorul judiciar A.G.I. Arad, a constatat achitate toate datoriiledebitoarei, potrivit planului de reorganizare, si, in temeiul art. 132 alin. (1) din Legeanr. 85/2006, a dispus inchiderea procedurii insolventei debitoarei SC G.C.A. SAArad, astfel incat motivele de fapt ale desfiintarii postului reclamantei, prezentate indecizia de concediere nr. 12/3.03.2015, nu mai subzistau.

Avand in vedere considerentele expuse anterior, Curtea constata ca, in speta,nu au fost respectate prevederile art. 65 din Codul muncii, dat fiind ca desfiintarealocului de munca al reclamantei nu a avut o cauza reala si serioasa, astfel incatconcedierea acesteia este nelegala.Pe de alta parte, nelegalitatea concedierii reclamantei rezulta si dinnerespectarea dispozitiilor art. 75 alin. (1) din Codul muncii privitoare la duratatermenului de preaviz.Art. 75 alin. (1) din Codul muncii prevede ca persoanele concediate in temeiul art. art. 65 si art. 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20de zile lucratoare.Or, reclamantei i s-a acordat un termen de preaviz de 15 zile lucratoare,conform art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, desidispozitiile acestui articol nu mai erau aplicabile dupa inchiderea proceduriiinsolventei debitoarei SC G.C.A.SA Arad.Conform art. 78 din Codul muncii, „concedierea dispusa cu nerespectareaprocedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta”, astfel incat, vazandargumentele de fapt si de drept mentionate anterior, precum si dispozitiile art. 80 alin.(1) si alin. (2) din Codul muncii, Curtea va admite in parte actiunea reclamantei si vaanula Decizia nr. 12/03.03.2015 de incetare a contractului individual de munca,emisa de catre parata, cu consecinta obligarii paratei la plata catre reclamanta a unordespagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cucelelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu era concediata cu incepere de ladata concedierii si pana la data reintegrarii efective, urmand a repune partile insituatia anterioara concedierii, in sensul reintegrarii reclamantei pe postul detinutanterior incetarii contractului de munca.Reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 20000 lei, cu titlu dedaune-morale, intrucat, prin emiterea, succesiva si abuziva, a deciziilor deconcediere nr. 58/6.03.2013 si nr. 12/3.03.2015, a fost tracasata si i s-a stirbitprestigiul social si profesional, fiindu-i afectata sanatatea si conduita in societate sifamilie.

Pentru acordarea daunelor morale, este necesara precizarea prejudiciuluimoral, precum si administrarea unui probatoriu adecvat, care sa permita instantei dejudecata stabilirea existentei acestuia, respectiv a afectarii prestigiului, onoarei,reputatiei sau demnitatii unui salariat prin fapta ilicita a angajatorului, si gasirea unorcriterii de evaluare a intinderii lui. Nu se poate prezuma nici existenta si niciintinderea prejudiciului personal nepatrimonial ca urmare a unei concedieri pentrumotive neimputabile salariatului, chiar daca angajatorul emite o noua decizie deconcediere pentru motive neimputabile salariatului urmare a anularii, de catreinstanta de judecata, a primei decizii de concediere pentru motive de nelegalitate.Martora A.N.S., audiata de catre prima instanta la solicitarea reclamantei, adeclarat ca reclamanta nu intelege motivul pentru care a fost concediata, „intrucatprofesional nu i s-a reprosat nimic, iar in tot acest timp, datorita situatiei cu locul demunca, a fost stresata”, precum si ca reclamanta s-a prezentat la medic pentrutratarea palpitatiilor cauzate de stres.

Totodata, a aratat ca reclamantei ii era rusinesa spuna ca a fost concediata, din nou, avand in vedere pozitia sa sociala.Reclamanta nu a depus, insa, inscrisuri medicale referitoare la afectareasanatatii sale din cauza stresului provocat de concedierea sa.Este adevarat ca, prin concediere, indiferent de cauza acesteia, se genereaza,in mod inerent, o stare de tensiune, de disconfort material si psihic, insa aceastapoate fi reparata prin restabilirea legalitatii.Pagina 20 din 61Prin urmare, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei deconcediere nr. 58/6.03.2013, respectiv a deciziei de concediere nr. 12/3.03.2015,prin care reclamanta a fost concediata pentru motive neimputabile, cu obligareaparatei la plata despagubirilor si la reintegrarea reclamantei, conform art. 80 alin. (1)si alin. (2) din Codul muncii, republicat, constituie o reparatie suficienta si echitabila,astfel incat petitul avand ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 20000 lei, cutitlu de daune-morale, a fost respins in mod corect de catre instanta de fond.in baza art. 453 din Codul de procedura civila, Curtea a obligat parata la platacatre reclamanta a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in primainstanta, constand din onorariu de avocat, conform chitantei depusa la dosarul defond.Pentru considerentele de fapt si de drept expuse anterior, in temeiul art. 480alin. (2) din Cod de procedura civila, Curtea a admis apelul reclamantei ca fiindintemeiat si a schimbat in parte hotararea atacata, in sensul ca: a admis in parteactiunea civila formulata de catre reclamanta J.M. in contradictoriu cu parata-intimataS.C. G.C.A. S.A, a anulat Decizia nr. 12/03.03.2015 de incetare a contractuluiindividual de munca, emisa de catre parata, a obligat parata la plata catre reclamantaa unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cucelelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu era concediata cu incepere de ladata concedierii si pana la data reintegrarii efective, a dispus repunerea partilor insituatia anterioara concedierii, in sensul reintegrarii reclamantei pe postul detinutanterior incetarii contractului de munca, si a obligat parata la plata catre reclamanta asumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in prima instanta, mentinand in restdispozitiile hotararii apelate.Dat fiind ca reclamanta-apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecata in fazaprocesuala a apelului, Curtea nu a acordat cheltuieli de judecata in apel.

 

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat