Pozitia M. Public ref. obligatia platii de catre un angajator (SC PETROM SA) a drepturilor salariale


Ministerul Public a inaintat in data de 16 iunie catre ICCJ punctul sau de vedere in privinta sesizarii Colegiul de Conducere al Curtii de Apel Bacau, cu privire la practica neunitara in ceea ce priveste hotararile judecatoresti legate actiunile formulate pentru nerespectarea obligatiilor contractuale avute de catre S.C. „PETROM” S.A, in calitate de angajator, fata de angajatii companiei.

PUNCT DE VEDERE formulat de Ministerul Public asupra sesizarii Colegiul de Conducere al Curtii de Apel Bacau, cu privire la problemele de drept ce vizeaza :

I. ``obligarea S.C. ``PETROM`` S.A., in calitate de angajator, la plata catre salariati a ajutorului material, reprezentand contravaloarea cantitatii de 2500 - 4000 metri cubi de gaze naturale pentru perioada 2005 - 2007``;

II. ``obligarea S.C. ``PETROM`` S.A., in calitate de angajator, la plata catre salariati a unei cote-parti de 5-10% din profitul realizat de societate, in perioada 2005- 2007``.

Urmare sesizarii nr. 974/I/A/38 din 4 aprilie 2011 a Colegiului de Conducere al Curtii de Apel Bacau, transmisa Inaltei Curti de Casatie si Justitie si inregistrata sub nr. 4/S.U./2011, s-a procedat la verificarea practicii judiciare la nivelul intregii tari, iar din examinarea hotararilor judecatoresti, inaintate de catre curti de apel, a rezultat ca referitor la aceste probleme de drept, practica judecatoreasca este neunitara, astfel:

I. Cu privire la problema de drept ce vizeaza acordarea de catre S.C. ``PETROM`` S.A., in calitate de angajator, a ajutorului material, reprezentand contravaloarea cantitatii de 2500 - 4000 metri cubi de gaze naturale pentru perioada 2005 - 2007, s-au conturat doua opinii, dupa cum urmeaza :

I.1. Intr-o opinie, minoritara, instantele au admis actiunile reclamantilor, intemeiate pe dispozitiile art. 178 din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din industria petroliera si ale art. 187 alin. (1) din Contractele colective de munca la nivel de ramura, in vigoare in perioada 2005-2008, cu motivarea ca acest ajutor material a fost recunoscut prin contractele colective de munca succesive, stabilindu-se, in mod explicit, ca se acorda, in conditiile in care nu a fost compensat, prin majorarea salariului de baza, printr-un act aditional la contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate.

De asemenea, s-a sustinut ca din clauza cuprinsa in art. 176 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate pe anul 2008, care prevede intocmai contractelor colective de munca incheiate pentru perioadele anterioare (2004-2007), ca ajutorul material reprezentand contravaloarea gazelor naturale nu se mai acorda salariatilor, fiind compensat prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 1997 nu rezulta vointa partilor, de a explicita, pentru trecut modalitatea de executare, deoarece aceasta trebuia sa fie efectuata anual si trebuia sa corespunda incheierii unui act aditional la contractul colectiv de munca prin care sa se stabileasca in mod expres o atare masura.

Or, parata S.C. ``PETROM`` S.A nu a dovedit ca a executat in concret si in mod real aceasta clauza contractuala, astfel cum impuneau dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca si ale art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. (Anexa I.1)
I.2. Intr-o alta opinie, majoritara, actiunile reclamantilor au fost respinse, cu motivarea ca, potrivit dispozitiilor art. 187 alin. 1, 2 si 3 din contractele colective de incheiate pentru perioada 2005-2007, salariatii beneficiaza de ajutor material reprezentat de contravaloarea cotei de gaze, in cazul in care acest ajutor nu a fost compensat prin majorarea salariului de baza.

Or, prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate in anul 1997, la art. 176, s-a prevazut ca acest ajutor va fi inclus in salariul de baza, incepand cu data de 11 iunie 1997, iar ulterior nu au mai existat negocieri privind salariul de baza.

Unitatea parata a procedat la majorarea salariilor de baza in care a fost inclus si acest ajutor material, iar, prin art. 176 alin. (1) din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, incepand cu anul 2004, s-a prevazut ca ajutorul material, reprezentand contravaloarea unei cantitati de gaze naturale, a fost compensata prin contractul colectiv de munca incheiat in anul 1997. (Anexa I.2)

II. Referitor la problema de drept ce vizeaza acordarea de catre S.C. ``PETROM`` S.A., in calitate de angajator, a unei cote-parti de 5-10 % din profitul realizat de societate, in perioada 2005- 2007, s-au conturat urmatoarele orientari jurisprudentiale:

II.1. Unele instante au admis actiunile reclamantilor, fosti si actuali angajati ai S.C. ``PETROM`` S.A., intemeiate pe dispozitiile articolului 41 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe perioada 2005-2006, prevederi reluate in art. 42 alin. 2 lit. a) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, potrivit carora, in categoria altor venituri recunoscute salariatilor se include si cota-parte din profit, de 10%, in cazul societatilor comerciale, respectiv de 5%, in cazul regiilor autonome.

Prin dispozitiile art. 140 din Contractul colectiv de munca la nivelul ramurii energiei electrice, termice, petrol si gaze, pe anul 2006, prelungit succesiv, s-a stabilit ca, atat cota de participare a salariatilor la profitul anual, precum si conditiile de diferentiere vor fi prevazute prin contractele colective de munca incheiate la nivele inferioare.

Prin art. 139 din Contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate PETROM, incepand cu anul 2004, s-a prevazut ca, atat cota de participare a salariatilor SNP Petrom SA la profitul anual, cat si modalitatea concreta de acordare, precum si conditiile de diferentiere vor fi stabilite prin negocieri cu organizatia sindicala FSLI Petrom.

S-a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, ``contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor``, iar angajatorului ii revine obligatia de a acorda salariatului toate drepturile care decurg din lege si din contractele colective si individuale de munca.

Dreptul salariatilor S.C. ``PETROM`` S.A. la cota de participare din profitul anual, s-a nascut prin negocierea contractului colectiv de munca si a devenit aplicabil de la data semnarii acestuia. Pe cale de consecinta, S.C. ``PETROM`` S.A. si FSLI aveau doar indrituirea de stabili cuantumul drepturilor castigate prin negociere, criteriile de acordare si conditiile de diferentiere si nicidecum daca drepturile prevazute de contractele colective de munca vor fi sau nu acordate.

Or, prin mentinerea negocierii de catre patron care este titularul obligatiei prevazute de art. 40 alin. (2) lit.c) din Codul muncii, s-a urmarit inlaturarea dreptului recunoscut reclamantilor prin contractele colective de munca (Anexa II.1)

II.2. Alte instante de judecata, dimpotriva, au respins aceasta categorie de actiuni, retinand ca dreptul salariatilor la cota-parte din profit, prevazut in contractul colectiv de munca la nivel national, are caracterul unei facilitati a carei acordare se stabileste in urma negocierilor ulterioare.

Prevederile art. 139 din contractele colective de munca incheiate la nivel de unitate pentru perioada 2005-2007, reprezinta din punct de vedere juridic o conditie suspensiva, de a carei realizare depinde insasi nasterea dreptului, conform art. 1017 Cod civil.

S-a considerat, totodata, ca exista o culpa comuna in nerealizarea acestor negocieri, atat a patronului, cat si a organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor, conform prevederilor art. 3 al. (5) si (6) din Legea 130/1996 (aplicabila perioadei analizate).


____________

Apreciez ca, in cauza, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 329 din Codul de procedura civila, pentru dezlegarea acestor probleme de drept pe calea recursului in interesul legii, intrucat solutiile diferite ale instantelor, decurg din interpretarea clauzelor din contractele colective de munca la nivel de ramura, energie electrica, termica, petrol si gaze pe anii 2006-2007, precum si a probelor administrate in fiecare cauza in parte in privinta modalitatii de executare la nivelul angajatorului, a acestor clauze.

Astfel, cu privire la acordarea ajutorului material, reprezentand contravaloarea cantitatii de 2500 - 4000 metri cubi de gaze naturale pentru perioada 2005 - 2007, dreptul pretins de reclamanti isi are izvorul in continutul dispozitiilor art. 187 din Contractul Colectiv de Munca nr. 288/ 2 din 15 februarie 2006 incheiat la nivelul ramurii de energie electrica, tehnica, petrol si gaze pe anul 2006, publicat in Monitorul Oficial, partea a V-a, nr. 9 din 26 martie 2007, preluate succesiv si in contractele din anii 2007-2008 in urmatoarea redactare:

``(1) Salariatii agentilor economici nominalizati in anexa nr. 1, punctul B, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.

(2) De acelasi drept beneficiaza salariatii avuti in vedere la alineatul (1) si cei ai agentilor economici din industria petroliera nominalizati in anexa nr. 1, in cazul in care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de baza.

(3) Cuantumul si conditiile de acordare vor fi stabilite prin contractele colective de munca la nivele inferioare``.

Instantele care au pronuntat solutii de admitere a actiunilor au inlaturat sustinerile angajatorului, in sensul ca aceste adaosuri salariale ar fi fost incluse in salariul de baza, retinand lipsa unor dovezi in acest sens, dar si faptul ca un calcul matematic (uneori confirmat si pe cale de expertiza) demonstra ca, daca s-ar deduce din salariul de baza, contravaloarea acestui adaos, ar rezulta un salariu de baza mai mic decat salariul minim pe economie, ceea ce s-a considerat inacceptabil.

In conformitate cu prevederile art. 176 alin (1) din contractele colective de munca incheiate la nivel S.C. ``Petrom`` S.A. in perioada 2005-2007 ``ajutorul material reprezentand contravaloarea unei cantitati de gaze naturale, a fost compensat prin Contractul colectiv de munca/2007``.

Instantele judecatoresti au retinut si ca in anul 1997, prin art. 176 din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, s-a prevazut ca, incepand cu anul 1997 acest ajutor va fi inclus in salariu.

Asadar, interpretand clauza contractuala mai sus citata, ca avand semnificatia unui acord al salariatilor, prin organizatia sindicala reprezentativa, cu privire la includerea in salariul de baza a drepturilor banesti supuse analizei, s-a dedus si ca ajutoarele materiale in discutie nu mai sunt individualizate in mod distinct, ci reprezinta parte a salariului de baza.

In unele cauze, angajatorul a depus inscrisuri din care rezulta modalitatea in care a inteles sa puna in executare clauza contractului colectiv de munca, iar in alte cauze a fost administrata proba cu raportul de expertiza contabila, ale caror concluzii au fost, in majoritatea situatiilor, in sensul ca ajutorul material a fost inclus in salariul de baza, prin compensarea acestuia la nivelul anului 1997, in conditiile art. 176 alin. (1) din contractul colectiv de munca la nivelul S.C. ``Petrom`` S.A., iar de atunci acest ajutor a fost platit luna de luna, ca parte integranta din salariu, prin aplicarea unui coeficient mediu de majorare, la nivelul anului 1997.

Referitor la acordarea unei cote-parti de 5 - 10% din profitul realizat de catre societate pentru perioada 2005-2007, dreptul solicitat de reclamanti isi avea consacrarea in dispozitiile art. 41 alin. (2) lit. a) din Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2005-2006, precum si in art. 42 alin. (2) lit. a) din contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007-2010 si care, in categoria ``alte venituri`` ce se acorda salariatilor, au inclus si cota-parte din profit ce se repartizeaza salariatilor, de pana la 10% in cazul societatilor comerciale si de pana la 5% in cazul regiilor autonome.

Potrivit alineatelor (3) ale acelorasi articole ``conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participarii la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum si perioada pentru care se acorda cota de profit salariatilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate si, dupa caz, institutie``.

Prin art. 139 din contractele colective de munca incheiate la nivelul S.C. ``Petrom`` S.A. Bucuresti, in perioada 2005- 2007, s-a stipulat faptul ca aceasta cota de participare a salariatilor societatii la profitul anual, modalitatea concreta de acordare, precum si conditiile de diferentiere vor fi stabilite prin negociere cu FSLI Petrom.

Instantele judecatoresti, care au respins aceasta categorie de actiuni, au retinut inexistenta ulterioara a negocierilor referitoare la dreptul patrimonial solicitat, ca o conditie suspensiva, conform art. 1017 Cod civil, de a carei realizare depinde insasi nasterea dreptului.

S-a retinut si ca Adunarile Generale ale Actionarilor nu au aprobat in perioada respectiva repartizarea cotei de profit salariatilor

S-a considerat si ca negocierile ulterioare, dintre angajator si angajati, avand ca obiect cuantumul concret al cotei-parti de participare la profit, au caracterul unei obligatii de diligenta, iar nu de rezultat, ceea ce corespunde principiului libertatii contractuale, iar cerinta negocierii nu contravine principiilor egalitatii de tratament al angajatilor si angajatorilor, al nerenuntarii la drepturile recunoscute prin lege si al nediscriminarii la acordarea salariului, consacrate prin art. 5, art. 38 si art. 154 alin. (3) din Codul muncii [devenit art. 159 alin. (3) in urma republicarii acestei act normativ in Monitorul Oficial, partea I nr. 345 din 18 mai 2011].

De asemenea, analiza instantelor a fost diferita si in privinta stabilirii culpei in neindeplinirea obligatiei de negociere a actelor aditionale la contractele colective de munca, raportat la acest beneficiu al salariatilor, in conditiile in care dispozitiile art. 3 alin. (5) si (6) din Legea nr. 130/1996 prevedeau ca initiativa negocierii apartinea patronului, iar in cazul in care patronul nu angaja negocierea, aceasta avea loc la cererea organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz, in termen de 15 zile de la formularea cererii.


In consecinta, rezulta ca ambele probleme sesizate privesc interpretarea si executarea contractelor colective de munca solutiile pronuntate fiind si rezultatul aprecierii asupra materialului probator administrat in aceste cauze.

Or, interpretarea contractului colectiv de munca, act juridic cu o natura mixta conventionala si normativa, se realizeaza dupa regulile prevazute de art. 977-985 din Codul Civil in materia conventiilor, ceea ce presupune o referire nemijlocita la vointa partilor si, implicit, la probele administrate in cauza.

In acest context, consideram ca problemele de drept deduse examinarii instantei supreme pe calea recursului in interesul legii presupun un grad ridicat de abstractizare, cu eludarea referirilor la probele administrate, intrucat situatiile premisa de la care se porneste in sustinerea silogismului judiciar ce se cere a fi dezlegat trebuie sa fie intotdeauna aceleasi: pe de o parte, situatia de fapt care trebuie sa fie neschimbata in toate litigiile analizate, iar pe de alta parte, dreptul ce se cere a fi interpretat (acesta constituind, de fapt, elementul variabil care genereaza practica neunitara).

De altfel, in practica instantei supreme, s-a statuat ca scopul recursului in interesul legii este acela de ``a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul tarii``, in urma sesizarii unor chestiuni de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti.

Or, asa cum am mentionat anterior, dezlegarea problemelor de drept sesizate presupune interpretarea unor prevederi din Contractul colectiv de munca, ceea ce este in afara textului art. 329 din Codul de procedura civila care vizeaza doar, dispozitii ale legii.

PROCUROR GENERAL
Laura Codruta KAA¶vesi



Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat